Încheierea penală nr. 211/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.211/R/2012
Ședința publică din 07 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - SEBASTAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Z. D., împotriva încheierii penale nr.10/C din 02 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul
IPJ C., asistat de apărător ales, av.Codrean D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și însușește recursul declarat în numele său de apărătorul ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. M. arestării preventive s-a luat față de inculpat în temeiul art.143, 148 lit.a,d și f C. Nu se poate vorbi de intenția inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală. S-a reținut că acesta și-ar fi schimbat adresa de domiciliu și nu a anunțat această împrejurare. Este adevărat că inculpatul nu a anunțat schimbarea domiciliului, dar este o eroare și nu a făcut-o intenționat. Când a primit citația, a dat curs acestei solicitări și s-a prezentat de îndată la procuror. De altfel, există posibilitatea citării inculpatului prin telefon, iar numărul acestuia era cunoscut de organul de urmărire penală. Prin urmare, putea să fie contactat în orice moment. Cu privire la temeiul prev.de art.148 lit.d C., că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, acesta nu poate fi reținut, cât timp nu s-a stabilit în sarcina inculpatului că a săvârșit o faptă penală. Trebuie să existe o sentință definitivă de condamnare, însă până atunci inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, acest articol nu poate fi reținut ca motiv pentru a justifica propunerea de arestare preventivă. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.f C., arată că nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Se poate lua față de inculpat o măsură mai puțin restrictivă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea, deoarece măsura privării de libertate este cea mai severă și aduce atingere dreptului la libertate și la siguranța persoanei. Se impune o astfel de soluție, având în vedere și aspectele de ordin medical invocate. Depune o cerere adresată S. J. C. din care rezultă că și în prezent inculpatul suferă de aceleași afecțiuni și se află în continuarea tratamentului.
M. arestării preventive poate să influențeze și să agraveze starea de sănătate a inculpatului. S. a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară, iar pentru buna desfășurare a urmăririi penale nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.136, 143, 148 lit.a,d,f C. Deși inculpatului i s- a pus în vedere că trebuie să anunțe schimbarea domiciliului, nu a făcut acest lucru și deși a fost citat în mod repetat, nu s-a dat de urma sa. A. în vedere gravitatea și urmările faptei, prejudiciul cauzat, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. S. a se avea în vedere că inculpatul chiar a înființat o nouă firmă pentru a continua activitatea infracțională.
Apărătorul inculpatului, în replică față de susținerile procurorului, arată că inculpatul nu a înființat o nouă firmă, ci preluarea noii firme a fost anterior
și acelei chemări în calitate de făptuitor la organul de urmărire penală. Conduita inculpatului față de obligațiile fiscale denotă buna sa credință. A făcut totul pentru a ajunge la legalitate. Nu a încercat să prejudicieze statul sau o altă entitate fizică sau juridică.
Reprezentantul P.ui arată că inculpatul nu a încercat să prejudicieze pe nimeni, dar cu toate acestea prejudiciul este de peste 3 miliarde lei.
Apărătorul inculpatului arată că nu se poate reține acest prejudiciu ca fiind cert. Este o estimare făcută de organele A. F. și va fi dovedit când se va efectua o expertiză care să ateste acest prejudiciu. De asemenea, nu se știe dacă acest prejudiciu este imputabil doar inculpatului sau și altei persoane.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 10/C din 02 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), În temeiul art.149/1 C. raportat la art.148 al.1 lit.a, d și f C., s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C. și, în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. D., fiul lui G. și G., născut la (...) în mun. Fălticeni, jud. Suceava, cetățean roman, domiciliat în C.-
N., str. Gh. L. nr.22. ap.3, jud. C. fără antecedente penale, CNP 1..
- pe o perioadă de 29 zile, cu începere din data de (...) până la data de
(...).
În temeiul art. 192 al.3 C., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr.de mai sus, P. de pe lângă Curtea de A. C. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul Z. D., deoarece sunt probe și indicii temeinice care să conducă la concluzia că el a comis infracțiunea de evaziune fiscală și se impune o astfel de măsură preventivă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de (...) și ordonanța din (...), s-a dispus începerea urmăririi penale, respectiv schimbarea încadrării juridice față de învinuitul Z. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC RAL C. SRL din C.-N., în perioada iulie 2009-(...) cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată, datorată la revânzarea unor autoturisme uzate cumpărate din diferite state membre ale UE, a omis parțial înregistrarea în evidențele contabile ale tuturor operațiunilor comerciale efectuate, mai precis nu a trecut în facturile de vânzare valoarea TVA, cauzând astfel un prejudiciu de 3.621.420 lei bugetului de stat.
Prin ordonanța din (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Din materialul de urmărire penală administrat în cauză rezultă probe temeinice că inculpatul Z. D. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Faptele au fost constatate în urma efectuării unor controale de către organele fiscale, având în vedere documentele contabile prezentate de învinuit, respectiv datele obținute din statele membre UE, din care s-au efectuat achizițiile de autoturisme. T. în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Aceste aspecte vin astfel să confirme că cerințele art.143 C., se regăsesc în speța dedusă judecății.
În continuare vor fi analizate cerințele art.148 C., strict necesare pentru a dispune pe luarea măsurii arestului preventiv. Din piesele dosarului rezultă faptul că există date că acest inculpat ar încerca să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală având în vedere că el nu s-a prezentat în perioada septembrie 2011 - februarie 2012, la citațiile repetate ale organelor de urmărire penală, respectiv nu a anunțat în termen de 3 zile organele de urmărire penală potrivit art. 70 alin. 4 din Codul de procedură penală cu privire la schimbarea locuinței, în timp ce și-a schimbat în această perioadă de mai multe ori domiciliul. Mai precis în cartea de identitate a inculpatului figurează ca adresă de domiciliu: C.-N., strada G. L., nr. 22, ap. 3, însă în realitate acesta a locuit o perioadă pe strada T., nr.5, ap. 48, iar din ultima sa declarație rezultă că ar locui pe strada T. V., nr. 6/8.
De asemenea există date că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată dând dovadă de o perseverență în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, deoarece după ce a fost depistat în mod repetat de către organele de control fiscal în timp ce comitea acte materiale ale unor infracțiuni de evaziune fiscală, în calitate de administrator al SC RAL C. SRL, inculpatul pentru a scăpa de verificările organelor de control fiscal și-a continuat activitatea prin derularea de operațiuni frauduloase similare, în calitate de administrator al SC C. C. SRL din C.-N.. Mai precis în perioada (...) - (...), s-a sustras de la plata TVA în sumă de 1.517.116 lei.
T. inculpatul Z. D. a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 2 la 8 ani, limite minime și maxime ce se majorează cu 3 ani având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 500.000 euro) și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Mai precis în ultima perioadă când economia națională este afectată de o criză financiară globală și se înregistrează un procent scăzut de colectare a taxelor datorate bugetului de stat, este absolut necesară o reacție mai fermă a autorităților de natură să descurajeze comiterea infracțiunilor de acest gen. În cauza de față există probe certe în sensul că inculpatul intenționează să prejudicieze în continuare bugetul de stat, fapt ce este cunoscut și de publicul care cumpără autoturisme de la acesta. T., faptele acestuia au ajuns în urma verificărilor în cadrul sistemului VIES (S.ul de S. de I. privind TVA-ul la nivelul UE) și la cunoștința autorităților fiscale din alte state membre ale UE.
A. în vedere considerentele expuse, a rezultat faptul că sunt în prezența cazurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. a și d, raportat la art. 148 alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, și se impune luarea măsurii arestării preventive, deoarece propunerea organului de urmărire penală a fost întemeiată.
Astfel în temeiul art.149/1 C. raportat la art.148 al.1 lit.a, d și f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. D., pe o perioadă de 29 zile, cu începere din data de (...) până la data de (...).
În temeiul art. 192 al.3 C., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Z. D., solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. M. arestării preventive s-a luat față de inculpat în temeiul art.143, 148 lit.a,d și f C.,însă nu se poate vorbi de intenția inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală. S-a reținut că acesta și-ar fi schimbat adresa de domiciliu și nu a anunțat această împrejurare. Este adevărat că inculpatul nu a anunțat schimbarea domiciliului, dar este o eroare și nu a făcut-o intenționat. Când a primit citația, a dat curs acestei solicitări și s-a prezentat de îndată la procuror. De altfel, există posibilitatea citării inculpatului prin telefon, iar numărul acestuia era cunoscut de organul de urmărire penală. Prin urmare, putea să fie contactat în orice moment. Cu privire la temeiul prev.de art.148 lit.d C., că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, acesta nu poate fi reținut, cât timp nu s-a stabilit în sarcina inculpatului că a săvârșit o faptă penală. Trebuie să existe o sentință definitivă de condamnare, însă până atunci inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, acest articol nu poate fi reținut ca motiv pentru a justifica propunerea de arestare preventivă. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.f C., arată că nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Se poate lua față de inculpat o măsură mai puțin restrictivă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea, deoarece măsura privării de libertate este cea mai severă și aduce atingere dreptului la libertate și la siguranța persoanei. Se impune o astfel de soluție, având în vedere și aspectele de ordin medical invocate. Depune o cerere adresată S. J. C. din care rezultă că și în prezent inculpatul suferă de aceleași afecțiuni și se află în continuarea tratamentului. M. arestării preventive poate să influențeze și să agraveze starea de sănătate a inculpatului. S. a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară, iar pentru buna desfășurare a urmăririi penale nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
Analizând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 149/1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
În sarcina inculpatului recurent s-a reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/ 2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în concret fapta acestuia constând în aceea că, în calitate de administrator al SC RAL C. SRL din C.-N., în perioada iulie 2009-(...) cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată, datorată la revânzarea unor autoturisme uzate cumpărate din diferite state membre ale UE, a omis parțial înregistrarea în evidențele contabile ale tuturor operațiunilor comerciale efectuate, mai precis nu a trecut în facturile de vânzare valoarea TVA, cauzând astfel un prejudiciu de 3.621.420 lei bugetului de stat.
Față de probele administrate până în acest moment,prima instanță în mod corect a apreciat că în speță sunt întrunite atât cerințele prev. de art.143
C. ,raportat la existența indiciilor că s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală,indicii ce au rezultat în urma efectuării unor controale de către organele fiscale, având în vedere documentele contabile prezentate de învinuit, respectiv datele obținute din statele membre UE din care s-au efectuat achizițiile de autoturisme,precum și din recunoașterea faptei de către inculpat.
În mod corect a reținut prima instanță și temeiurile prev. de art.148 lit.a și d C. ,respectiv că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală având în vedere că el nu s-a prezentat în perioada septembrie 2011 - februarie
2012, la citațiile repetate ale organelor de urmărire și nici nu a anunțat schimbarea domiciliului, și a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată dând dovadă de perseverență în comiterea faptelor prevăzute de legea penală,argumentele avute în vedere de prima instanță fiind însușite și de instanța de recurs.
De asemenea,în mod legal și temeinic prima instanță a reținut și incidența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f C. ,întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de
4 ani , considerând astfel că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică ,aceasta raportat la gravitatea faptei pentru care acesta este cercetat,raportat în special la valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă ,însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,sub acest aspect ,existența pericolului public poate rezulta ,între altele,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul ,de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea chiar a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Raportat la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul cercetărilor,de lipsa antecedentelor penale,de colaborarea cu organele de anchetă,toate acestea reprezintă criterii de individualizare a pedepsei ,pe care instanța le va avea în vedere dacă va pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului în cazul în care îi va stabili vinovăția,însă în acest cadru nu au relevanță,verificându-se doar existența temeiurilor arestării.
Curtea apreciază de asemenea că se impune arestarea inculpatului și prin prisma disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate ,inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților competente ,existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Negăsind alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 C.,și apreciind că arestarea inculpatului s-a luat cu respectarea tuturor textelor de lege in materie ,Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art.192 al.2 C.va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. D. împotriva încheierii penale nr. 10/C din 2 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, D. S.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. A. I.
| ← Încheierea penală nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 372/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
