Încheierea penală nr. 137/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.137/R/2012
Ședința publică din 26 ianuarie 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : V. G. - judecător
JUDECĂTORI: D. P.
V. C.
GREFIER : D. S.
D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. P. V. împotriva încheierii penale nr.9/CC din 20 ianuarie 2012 a T.ului B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av.Moruțan Alin I.n, din Baroul
B.-N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să facă completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii procurorului de luare a măsurii arestării preventive ca nefondată, iar în subsidiar, luarea altei măsuri restrictive de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Propunerea de arestare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., respectiv pe motivul că: "pedeapsa prevăzuta de lege este mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea inculpatului in liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publica". Cu toate acestea, instanța si-a depășit limitele cu care a fost investita si a concluzionat că se impune privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea oricărei tentative a inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penala si în vederea împiedicării inculpatului de a lua legătura cu diferite alte persoane implicate în activitatea infracțională si de a le influenta declarațiile. A., instanța si-a motivat hotărârea pe dispozițiile art.148 lit. a, b, c si e C.pr.pen. deși reprezentantul DIICOT nu a solicitat si nici nu a adus dovezi in acest sens. De altfel, la dosar nu există nicio dovadă concretă în acest sens.
Susține că față de inculpat, s-a pus în mișcare acțiunea penala pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plata electronică prev de art.25 din L. nr. 365/2002 si de falsificare de instrumente de plată electronice prev de art.24 alin.l din L. nr.
365/2002. Acest fapt i-a fost adus la cunoștiință inculpatului. I. de fond a reținut că s-a început urmărirea penală față de inculpat si sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art.27 alin.l din L. 365/2002 (efectuarea de retrageri frauduloase de numerar) cu toate ca inculpatul nu a fost înștiințat de începerea urmăririi penale pentru această faptă. Reprezentantul DIICOT avea obligația de a aduce la cunostiința inculpatului, anterior propunerii de arestare preventiva, faptul ca s-a început urmărirea penală si pentru infracțiunea prev de art. 27 alin.l din L. 365/2002, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a se apăra. Luarea unei măsuri privative de libertate față de inculpat inclusiv pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin.l din L. 365/2002, este neîntemeiată.
La dosarul cauzei, nu exista indicii si probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal și că s-ar sustrage de la urmărirea penală. Inculpatul a dat declarație succinta în fața organelor de cercetare penală, a colaborat cu organele de cercetare, are apărător ales, are un domiciliu și o reședință cunoscută și s-a angajat că se va prezenta în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi citat, astfel că nu există indicii că ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal si nici că ar încerca să se sustragă.
Mai mult, dosarul de urmărire este finalizat in proporție de 90-95%, existând convorbiri telefonice si declarațiile inculpaților. De altfel, reprezentantul DIICOT nu a menționat care sunt cercetările care sunt necesare a se mai efectua în dosar, nu sunt menționați martori, astfel că privarea de libertate a inculpatului pe acest motiv nu este întemeiată.
Nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a vreunui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba. Nu exista dovezi si nici riscul că inculpatul ar lua legătura cu diferite persoane implicate în activitatea infracțională și de a influența declarațiile, deoarece ambii inculpați au dat declarații care coincid si nu există alte persoane menționate în dosar
(învinuiți, martori) care ar putea fi influențați.
Cu privire la art.148 lit.f C.pr.pen., arată că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală este peste 4 ani, dar a doua condiție, cea a pericolului pentru ordinea publică, nu este îndeplinită. Pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea trebuie să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe. Până în acest moment nu au fost administrate probe concrete din care să reiasă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, sau că lăsarea acestuia în libertate ar fi în măsură să împieteze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. In raport cu art.
5 din C. Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune numai atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie constatat în concret si dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
In ceea ce privește circumstanțele personale care garantează buna desfășurare a procesului penal, chiar dacă s-ar lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă, solicită a se reține că inculpatul are un domiciliu si o reședință cunoscute; desfășoară o muncă licită; nu are antecedente penale; este integrat în societatea civilă, având un comportament corespunzător in societate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Susține că sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f C.pr.pen. pentru a se dispune arestarea inculpatului, deoarece la dosar există indicii și probe că inculpatul a comis cele 2 infracțiuni care au stat la baza propunerii de arestare preventivă, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În jurisprudența C. s-a statuat că dacă se discută de luarea măsurii arestării preventive, aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnare, ci doar la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un impact negativ asupra conștiinței membrilor comunității. A. locuiește în F., vine ocazional în R. și există riscul să se sustragă de la urmărirea penală și apoi de la judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A. că falsificarea acelor carduri a fost o greșeală, însă nu au fost folosite.
C U R T E A:
Asupra recursului penal de față
În baza lucrărilor dosarului, constată că T.ul B.-N. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. -
B. T. B.-N., în dosarul nr. 69 D/P/2008, ca fiind întemeiată și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. V., fiul lui I. și V., născut la data de 26 decembrie 1981 în B., CNP - 1., domiciliat în B., str. Avram Iancu nr. 3, ap.3, Județul B.-N., fără antecedente penale, în prezent deținut în Arestul I.P.J. B.-N., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din L. nr. 365/2002 și falsificare de instrumente de plată electronice, prev. de art. 24 alin. 1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplic. art.
41 alin.2 Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare între 6 luni și 5 ani și respectiv închisoare între 3 și 12 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, art. 148 alin.1 lit. „f"; Cod procedură penală, pe durata a 29 de zile, începând cu data de 20 ianuarie 2012 până în data de 17 februarie 2012.
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă, conform art. 151 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin propunerea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, D.
DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. B.-N., a solicitat în temeiul disp. art. 149/1
Cod procedură penală, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului M. P. V., pe durata a 29 de zile, pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev.de art.25 din L.365/2002 privind comerțul electronic și falsificare de instrumente de plată electronice prev.de art.24 al.1 din
L.365/2002 privind comerțul electronic, ambele cu aplic.art.41 al.2 C.p.
În motivarea propunerii s-a aratat că la datele (...) și (...) a fost începută urmărirea penală față de inculpatul M. P. V. pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev.de art.25 din L.365/2002 privind comerțul electronic și falsificare de instrumente de plată electronică prev.de art.24 al.1 din L.365/2002 privind comerțul electronic, ambele cu aplic.art.41 al.2 C.p., iar prin O. procurorului din data de (...) a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru comiterea acestor infracțiuni, reținându-se următoarele:
În cursul lunii octombrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul I. O., învinuitul M. P. V. a comandat și achitat în străinătate- probabil în SUA - un dispozitiv de inscripționat și citit carduri de tip MSR 505 (care se cuplează la calculator și este astfel folosit la inscripționarea cărților de credit cu date neautorizate), un skimer model „M.
1. (care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN) și 100 bucăți blank-uri tip card cu bandă magnetică, desemnându-l ca destinatar pe înv. I. O., colet care a fost expediat în mun.B. printr-o firmă de mesagerie. D. sosirea în mun.B. a coletului cu aceste echipamente, învinuitul I. O. l-a ridicat, urmând ca toate aceste echipamente tehnice să fie trimise/ predate lui M. P. V. pentru a le transporta în F. și a fi folosite probabil în cadrul unui grup infracțional în scopul comiterii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev.de art.24 al.1 din L.365/2002 și efectuarea de retrageri frauduloase în numerar, prev.de art.27 al.1 din L.365/2002 privind comerțul electronic. D. ce a ridicat echipamentele mai sus menționate, învinuitul I. O. le-a depozitat la locuința sa din mun B., le-a verificat dacă funcționează și despre toate acestea i-a comunicat telefonic înv.M. P. V., care i-a cerut să i le trimită în F. într-un colet prin firma „., idee la care au renunțat, convenind să trimită coletul prin intermediul unui bărbat rămas neidentificat cu numele de „., originar din mun.Satu M., din anturajul lui M. P. V., care urma să se reîntoarcă din R. în F.. Ca urmare, în data de (...), învinuitul I. O. s-a deplasat în mun. B. M. unde s-a întâlnit cu un șofer desemnat de acel bărbat rămas neidentificat, i-a predat coletul conținând cel puțin dispozitivul denumit skimer cu CD-ul aferent și alte echipamente tehnice pentru ca acesta să funcționeze, care în data de (...) a fost primit de către inculpatul M. P. V., care ulterior l-a contactat pe înv. I. O. și i-a adus la cunoștință acest aspect. Inculpatul M. P. V. aflat în F. i-a cerut învinuitului să depoziteze celelalte echipamente tehnice (incluzând și dispozitivul MSR) la el acasă o perioadă de câteva luni de zile, până la data de 2 aprilie 2009 când a venit în țară, ocazie cu care învinuitul I. O. i le-a predat pentru a le duce în F., lucru pe care inculpatul M. P. V. l-a și făcut.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința înv.I. O. în data de (...), în dosarul nr.16D/P/2011, având ca obiect infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu privind pe B. C. D., I. O. ș.a., a fost găsit dispozitivul de inscripționat și citit carduri tip MSR 505, cu seria nr.0809015, prevăzut cu un cablu de date USB, un alt dispozitiv, din plastic de culoare neagră, având aplicat un autocolant cu inscripția „Adapter Tech cu seria 0819 - Made in China";, prevăzut cu cablu cu mufă, un cablu de alimentare de culoare neagră cu șteker de priză sistem american de care era legat un cablu de alimentare de culoare albă cu steker de priză sistem european precum și un număr de 10 carduri blank cu bandă magnetică ce aveau inscripționate câte o cifră de la 1 la 5, 7,9 și 10-12, un alt colet în care se aflau alte 19 bucăți carduri blank de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră fără nicio inscripție, precum și un alt colet în care se aflau alte 32 bucăți carduri de același fel neinscripționate. Cu privire la acestea înv.I. O. a declarat că aparțin vecinului său, cu numele de M. P., aflat în F. care i-a cerut să le depoziteze la el o perioadă de câteva luni de zile până când acesta a venit în țară, i le-a predat pentru o perioadă de timp în care M. P. V. a rămas în țară, iar în ziua plecării în F., inculpatul i le-a înapoiat pentru a le păstra până la reîntoarcerea sa în R. D. o perioadă de mai multe luni de zile, la sfârșitul anului 2009 - începtutul anului 2010, inculpatul M. P. V. a revenit în R., în B., unde s-a întâlnit din nou cu învinuitului I. O. și a luat de la acesta coletul conținând dispozitivul MSR 505 cu cablurile aferente și cu ".";-urile tip card pe care le-a deținut pe perioada de cca o lună de zile în care s-a aflat în R. în scopul falsificării unor instrumente de plată electronică, iar la plecarea sa în F. a remis din nou aceste echipamente învinuitului I. O. pentru a le păstra la el acasă, astfel că acesta din urmă le-a deținut până la data găsirii lor la percheziția domiciliară din (...).
În perioada 2009 - începutul lui 2010, în cel puțin 2 rânduri, inculpatul M. P. V. a venit în R., a luat de la înv.I. O. dispozitivul MSR 505 pe care l-a adaptat de la sistemul american la sistemul românesc de alimentare cu energie electrică, a luat suportul magnetic conținând soft-ul de instalare pe calculator a programului de funcționare al acestuia precum și cardurile „blank";, le-a dus la locuința sa și folosindu-se de calculatorul (laptop-ul său), precum și de datele unor cărți de credit obținute de el în mod fraudulos în F. cu ajutorul dispozitivului denumit „. M. 1., a inscripționat mai multe „blank";-uri cu datele acelor cărți de credit obținute în mod fraudulos în scopul efectuării de retrageri sau transferuri frauduloase de numerar, după care, înainte de a pleca din R. în F., în ambele rânduri, i-a remis învinuitului I. O. dispozitivul MSR 505 pentru a-l
ține la el acasă până când M. P. V. urma să revină în țară și să i-l ceară.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de (...) la locuința numitului I. O. au fost găsite o parte din instrumentele de plată electronică falsificate de inculpatul M. P. V., pe care erau inscripționate cifre de la 1 la
12, cu privire la care s-au stabilit, după citirea benzii magnetice a acestora, conform procesului-verbal încheiat la data de (...) de către comisar I. Claudiu din cadrul BCCO C.-N. și insp.G. T. din cadrul SCCO B.-N., următoarele:
1. cardul nr.(...) 8970 - titular DARY/JACQUES.MR - tip card-
MASTERCARD /CRE. /GOLD - banca emitentă - MASTERCARD FRANCE S.A.S-BANQUE P.ULAIRE-FRANCE;
2. cardul nr.(...) 1014 - titular MLE ISABELLE DE.LUEZ - tip card- VISA /CRE. /CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS-FRANCE;
3. cardul nr.(...) 6620 - titular GONNIN/PATRICK.MR - tip card-
VISA/CRE./BUSINESS - banca emitentă - NATEXIS BANQUES P.ULAIRES- FRANCE;
4. cardul nr.(...) 5021 - titular TRONVILLE/ANDRE.MR - tip card- VISA/DEBIT/GOLD/PREMIUM - banca emitentă - BANQUE POSTALE- FRANCE;
5. cardul nr.(...) 9059 - titular SALDOU/CHRISTINE.MME tip card- VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - NATEXIS BANQUES P.ULAIRES- FRANCE;
6. - cardul nr.(...) 9071 - titular MAXIME/DEBEAUMARCHE.MR tip card-VISA/CRE./GOLD/PREMIUM - banca emitentă - BRED BANQUE P.ULAIRE - FRANCE;
7. cardul nr.(...) 1543 - titular GIMENEZ/JEAN-JACQUES.MR - tip card-VISA/CRE./INFINITE - banca emitentă - NATEXIS BANQUES
P.ULAIRES - FRANCE;
8. cardul nr.(...) 4851 - titular MARIETTE/COLETTE.MME tip card-
VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - CRE. LYONAIS - FRANCE;
9. cardul nr.(...) 9922 - titular MME LENFANT NICOLE - tip card- VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS - FRANCE;
10. cardul nr.(...) 9621 - titular AUBAILE/JEAN.MR tip card- VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS - FRANCE.
Cu privire la aceste instrumente de plată electronică învinuitul I. O. a declarat că a dedus că le-a falsificat M. P. V. deoarece acesta i-a spus că în R. nu poate folosi cardurile falsificate ca să retragă bani pentru că cardurile românești sunt cu CIP, iar „blank";-urile din cutie aveau doar bandă magnetică.
Inculpatul M. P. V. a fost reținut la data de 20 ianuarie 2012, ora 0,20 pe o durată de 24 ore până la data de 21 ianuarie 2012, ora 0,20.
S-a mai susținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M. P. V. a plănuit modul în care să desfășoare activitatea infracțională iar pentru a putea atinge scopul pe care și l-a propus l-a atras în această activitate și pe învinuitul I. O. De asemenea, a mai rezultat că deși inițial inculpatul nu a cunoscut toate etapele pe care trebuia să le parcurgă pentru a folosi echipamentele tehnice comandate în scopul clonării cardurilor, s-a documentat după instalarea pe calculatorul său a soft-urilor (programelor) pentru utilizarea dispozitivelor de citit și respectiv inscripționat carduri, adică "skimmer mini 1. și dispozitiv "MSR 505";. În acest sens, sunt foarte relevante mai multe convorbiri telefonice pe care inculpatul le-a purtat cu înv.I. O. aflat în R. - care este cercetat în prezentul dosar și cu privire la comiterea unei infracțiuni prevăzute de L. nr.143/2000
- privind modul în care trebuie să procedeze, din care rezultă că fiecare dintre ei știau foarte bine scopul pentru care dețineau echipamentele tehnice, adică acela de a ". carduri";. Într-una din aceste convorbiri care a avut loc în data de (...), orele 17,18, inculpatul M. P. V. îi spune înv.I. O. că "merge treaba... că ălea tot se strâng... se strâng până pe primăvară..."; referindu-se la datele despre cărți de credit pe care le aduna cu ajutorul skimmer-ului M. 123 pe care i-l trimisese în data de (...) în F. înv.I. O.
Pe de altă parte, s-a mai aratat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale în cauză, pentru evitarea oricărei tentative de sustragere a inculpatului de la urmărirea penală în condițiile în care acesta locuiește în F. și vine în R. doar cu ocazia unor vacanțe.
De asemenea, s-a susținut că arestarea inculpatului se impune pentru evitarea oricărei încercări din partea acestuia sau a unor persoane desemnate de el, de a-l influența pe învinuitul I. O. în legătură cu conținutul declarațiilor pe care să le dea, pentru a-i fi favorabile.
Având în vedere cã în cauzã a fost pusã în miscare actiunea penalã fatã de inculpat, prin O. din 20 ianuarie 2012 și sunt întrunite conditiile prev.art.148 lit.f C.p.p. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, procurorul a solicitat arestarea preventivă a acestuia pe durata a 29 de zile.
Din declarația dată la procuror (f.220-223) în prezența avocatului ales
Moruțan Alin, inculpatul a recunoscu, în parte, comiterea faptelor pentru care este cercetat.
În esență, inculpatul a relatat că în cursul anului 2008, în timp ce se găsea în F., a aflat că s-ar putea face bani falsificând carduri și făcând retrageri de sume de bani cu cardurile falsificate. Tot atunci a aflat că pentru falsificarea cardurilor se folosesc dispozitive tip MSR, iar niște români cu care a intrat în legătură i-au spus că îi vor da date despre cărți de credit. U. a convenit cu învinuitul I. O. să comande pe internet un dispozitiv tip MSR pentru falsificat carduri și un set de ".-uri";, iar pe el să-l treacă destinatar al coletului. A susținut că a trimis învinuitului I. O. suma de 400
- 500 euro pentru a achita contravaloarea dispozitivului MSR, a S.-ului și a blank-urilor (suporturi de plastic de culoare albă ce aveau doar bandă magnetică de culoare neagră).
Inculpatul a declarat că învinuitul I. O. a făcut comanda echipamentelor printr-o firmă de transport al cărui nume nu-l cunoaște și că tot învinuitul l-a sunat și i-a comunicat când a sosit coletul. A relatat că ulterior a vorbit la telefon cu învinuitul I. O., care i-a spus că a ridicat coletul, că l-a desfăcut și că a văzut că acesta conține dispozitivul tip MSR, denumit în convorbirile dintre ei ". mare";, a skimer-ul, denumit ". mic"; precum și cardurile tip "., denumite de ei "., echipamente însoțite de alte două dispozitive și CD-urile cu programele de instalare.
Inculpatul a declarat că ulterior a vorbit la telefon cu învinuitul I. O. solicitându-i să-i trimită skimer-ul prin intermediul firmei de transport A. , după care a renunțat la idee, cerându-i să îl expedieze printr-o persoană din Satu M.. Inculpatul a recunoscut că, în timp ce se afla în F. a primit coletul expediat de învinuit, în care se afla S.-ul și CD-ul cu softul de instalare pentru S., dar a susținut că nu a instalat acel program la laptop și nu l-a folosit în nici un fel pentru că nu știa să lucreze cu skimer-ul.
În primăvara anului 2009 a venit în țară cu avionul, până în C.-N., unde a convenit cu învinuitul să-i ducă dispozitivul MSR 505 și cardurile tip blank pentru a le duce în F., însă acesta nu a ajuns la C.-N. din cauza unor probleme avute la mașină, astfel că s-a deplasat în B. Inculpatul a susținut că, după ce a ajuns în B., învinuitul I. O. i-a dat dispozitivul MSR
505, cardurile aferente și blank-urile și le-a dus la locuința sa. Inculpatul a recunoscut că la locuința sa din B. a instalat pe un laptop un soft pentru acel tip de MSR și apoi a inscripționat circa 5-10 bucăți blank-uri cu datele unor cărți de credit pe care le-a primit în F. de la niște români, "dintre care la vreo două"; a avut și codurile PIN. Inculpatul a susținut că după inscripționare i-a fost frică să mai meargă la bancomate pentru a încerca să facă restrageri de numerar, astfel că s-a reîntâlnit cu I. O. și i-a dat dispozitivul MSR cu cardurile aferente, blank-urile rămase neinscripționate precum și cele 5 - 10 bucăți pe care le inscripționase, cerându-i să le țină la domiciliul lui, ulterior deplasându-se în F..
Referitor la percheziția domiciliară efectuată la (...) la locuința învinuitului I. O., inculpatul a susținut că nu știe nimic despre cele 61 blank-uri găsite și ridicate, dintre care unele erau inscripționate.
Inculpatul a declarat că nu a efectuat niciodată nici un tip de operațiune frauduloasă cu carduri de credit falsificate, nici în R. și nici în F. sau în altă țară.
În fața instanței, după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică dată faptelor pentru care este cercetat, limitele de pedeapsă și propunerea de arestare preventivă formulată de procuror, inculpatul a declarat că se prevalează de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală. Așadar, în fața instanței inculpatul a arătat că își menține declarația dată la procuror, în cuprinsul căreia a susținut că a relatat adevărul, adăugând că regretă faptele pentru care este cercetat.
Analizând actele și lucrările dosarului penal nr. 69 D/P/2008 al
DIICOT - B. T. B.-N., instanța a constatat că propunerea de arestare preventivă a inculpatului M. P. V. este întemeiată pentru motivele arătate în continare:
Prin Rezoluțiile emise de procuror la data de (...) și data de (...) ( f.178-
179 și 228-229) s-a început urmărirea penală față de inculpatul M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din L. nr.
365/2002 privind comerțul electronic și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de ar. 24 alin.1 din legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Prin O. emisă de procuror la data de 20 ianuarie 2012 (f.230-231) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, respectiv art. 25 și art.
24 alin.1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul I. O. (cercetat în același dosar) a comandat și achitat în străinătate (probabil SUA) echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică ( un dispozitiv de inscripționat și citit carduri tip MSR 505, un skimer, model "M.
1., care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN, precum și 100 bucăți blank-uri, tip card cu bandă magnetică. Inculpatul l-a desemnat ca destinatar pe învinuitul I. O. care a și ridicat coletul expediat în municipiul B. printr-o firmă de mesagerie. D. ridicarea coletului cuprinzând echipamentele menționate, la cererea inculpatului M. P. V., învinuitul le-a depozitat la locuința sa din B., unde le-a verificat dacă funcționează, informându-l despre aceste aspecte pe inculpat, care i-a cerut să i le trimită în F.. Ca urmare, la data de (...), învinuitul s-a deplasat la B. M. și a predat un colet conținând cel puțin dispozitivul denumit S. cu CD-ul aferent unui bărbat desemnat de inculpatul M. P. V., persoană care ulterior s-a deplasat în F. și care la data de (...) l-a predat acestuia din urmă.
Învinuitul I. O. a depozitat la locuința sa celelalte echipamente tehnice
(incluzând și dispozitivul MSR) mai multe luni de zile, până la data de (...) când inculpatul a revenit în țară, ocazie cu care i le-a predat potrivit declarației sale. În ziua plecării în F., inculpatul a predat din nou echipamentele tehnice învinuitului I. O., solicitându-i din nou să le depoziteze pe o perioadă de câteva luni până când va reveni în țară. D. o perioadă de mai multe luni de zile, la sfârșitul anului 2009 - începutul anului 2010, inculpatul a revenit în țară, la B. s-a întâlnit din nou cu învinuitul I. O. și a luat de la acesta coletul conținând dispozitivul „MSR
505"; cu cablurile aferente și „blank-urile"; tip card, pe care le-a deținut o perioadă de încă o lună de zile cât sa aflat în R., în scopul falsificării unor instrumente de plată electronică, iar la plecarea sa în F. a remis din nou aceste echipamente învinuitului I. O. pentru a le păstra la domiciliul său.
Învinuitul I. O. a deținut aceste echipamente la locuința sa până în data de (...), când cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate în dosarul nr. 16 D/P/2011 al DIICOT - B. T. B.-N., având ca obiect infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu
(privind pe inculpații B. C. D., I. O. și alții) au fost găsite și ridicate, acestea constând în dispozitivul de inscripționat și citit carduri tip MSR 505, cu seria nr. 0809015 prevăzut cu un cablu de date USB, un alt dispozitiv cu inscripția „Adapter Tech cu seria 0819 - Made în China, prevăzut cu cablu cu mufă, un cablu de alimentare de culoare neagră, cu șteker de priză sistem american, de care era legat un cablu de alimentare de culoare albă, cu șteker de priză sistem european, un nr. de 10 carduri blank cu bandă magnetică, ce aveau inscripționate câte o cifră de la 1 la 5,7,9 și 10-12, un alt colet în care se aflau alte 19 bucăți carduri blank cu bandă magnetică de culoare neagră fără nici o inscripție, precum și un alt colet în care se aflau alte 32 bucăți carduri de același fel neinscripționate.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului M. P. V., că în perioada 2009 - începutul anului 2010, în cel puțin două rânduri, s-a deplasat în R. ( din
F.), a luat de la învinuitul I. O. dispozitivul MSR 505 pe care l-a adaptat de la sistemul american la sistemul românesc de alimentare cu energie electrică, a luat suportul magnetic conținând soft-ul de instalare pe calculator a programului de funcționare al acestuia, precum și cardurile blank, le-a dus la locuința sa și folosindu-se de calculator (laptop-ul său) precum și de datele unor cărți de credit obținute de el în mod fraudulos în F., cu ajutorul dispozitivului numit skimer „M. 1., a inscripționat mai multe blank-uri cu datele acelor cărți de credit obținute în mod fraudulos, în scopul efectuării de retrageri sau transferuri frauduloase de numerar, după care, înainte de a pleca din țară ( în F.), în ambele rânduri, i-a remis învinuitului dispozitivul MSR 505 pentru a-l ține la el acasă până la o nouă revenire în R., când urma să-l ceară.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de (...), la locuința învinuitului I. O., au fost găsite o parte din instrumentele de plată electronică falsificate de inculpatul M. P. V., respectiv cele pe care erau inscripționate cifre de la 1 la 12, cu privire la care s-a stabilit, după citirea benzii magnetice , conform procesului-verbal încheiat la data (...) de către comisar I. Claudiu din cadrul BCCO C.-N. și inspector G. T. din cadrul SCCO B.-N., datele menționate pe fiecare card în parte. Cu privire la aceste instrumente de plată electronică învinuitul I. O. a declarat că a dedus că le- a falsificat M. P. V., deoarece i-a spus că în R. nu poate folosi cardurile falsificate să retragă bani pentru că cardurile românești sunt cu CIP iar
„blank-urile"; din cutie aveau doar bandă magnetică.
Examinând probațiunea administrată în dosar până în prezent, instanța a apreciat că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 365/2002 privind comerțul electronic și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin.1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.
Probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea faptelor descrise mai sus și vinovăția inculpatului au fost: procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 17 decembrie 2011, de la locuința învinuitului I. O. (f.143-145), declarația olografă a învinuitului I. O. din data de (...) (f. 148-153), declarațiile martorilor asistenți la percheziție domiciliară, L. M. C. și L. D. (f.146-147), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2012 însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit (f.204 - 206), declarația învinuitului I. O., dată la procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f.210-215), procesul-verbal de desigilare a coletului nr. 2, sigilat cu sigiliul MI nr. 16311, întocmit la 17 decembrie 2011 (f.161-162), procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C.-N. - SCCO B.-N. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C._N., referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citirii (f.163-164), proces-verbal din data de (...), referitor la verificarea codurilor BIN (Codul de I. al B.) formate din primele șase cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120 - D - 33 ABN a benzii magnetice a cardurilor blank ridicate de la învinuitul I. O. cu ocazia percheziției domiciliare (f.165-168), probe care se coroborează cu declarația inculpatului M. P. V., în care recunoaște în parte săvârșirea faptelor pentru care este cercetat (f.219-223).
La probele enumerate mai sus, se adaugă: transcrierea convorbirilor telefonice din data de 30 octombrie 2008 ( f. 23-24) referitoare la discuțiile purtate de inculpat cu învinuitul, după ce acesta din urmă a ridicat coletul ce conținea echipamentele tehnice de falsificare, la împrejurarea că învinuitul a verificat funcționarea lor și solicitarea inculpatului de a-i fi trimise acele dispozitive în F.; transcrierea convorbirii telefonice din data de (...) (f.31-32, f.33-34, f.39, f.44), din care a rezultat că inculpatul îi cere învinuitului să-i expedieze coletul în Paris prin intermediul firmei de transport „., idee la care a renunțat ulterior, conform transcrierii convorbirii telefonice din data de (...) (f.45) de teamă că firma de transport să nu desfacă coletul, sau ca cineva să fure echipamentele, urmată de transcrierea convorbirilor dintre inculpat și învinuit în care se discută despre găsirea unei persoane din Satu M. care să transporte mai prudent coletul în F. (f.47-51); transcrierea convorbirilor telefonice din (...) din care rezultă că inculpatul folosea efectiv echipamentele pentru obținerea neautorizată a datelor despre cărți de credit (f.57, f.74-76).
În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și cele prev. de art. 5 alin.1 lit. „c"; din C., în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența C. (cazul Fox, Campbell și Hartley v. UK) au fost definitive că acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
I. a apreciat că față de inculpatul M. P. V. sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din L. nr. 365/2002 și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. 1 din L. nr.
365/2002.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, a rezultat din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane. În acest context este de menționat că dispozitivul „skimer";, modelul „M. 1.
(care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN), care potrivit probelor dosarului a fost expediat inculpatului în timp ce se afla în F., nu a fost recuperat, astfel că acesta ar putea relua oricând activitatea infracțională câtă vreme nu se știe unde se află acest dispozitiv motiv pentru care cercetările trebuie continuate sub acest aspect.
Este de subliniat că în dosar, urmărirea penală a fost începută și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 27 alin.1 din L. nr. 365/2002
(efectuarea de retrageri frauduloase de numerar), iar cercetările penale trebuie să continue pentru a se stabili dacă sau efectuat operațiuni de retragere frauduloasă de numerar cu cardurile inscripționate și falsificate cu date obținute în mod fraudulos de către inculpat.
Privarea de libertate a inculpatului se justifică și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea oricărei tentative a inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, în condițiile în care locuiește în F. și vine în țară doar ocazional. Totodată, privarea de libertate s-a impus și în vederea împiedicării inculpatului de a lua legătura cu diferite alte persoane implicate în activitatea infracțională și de a le influența declarațiile.
Pentru considerentele de mai sus în baza art. 149/1 alin. 9 Cod procedură penală, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B.-N. în dosarul nr. 69 D/P/2008, ca fiind întemeiată și în consecință a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.
P. V. pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din L. nr.
365/2002 și falsificarea de instrumente de plată electronice, prev. de art. 24 alin.1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, pe durata a 29 de zile, începând cu data de 20 ianuarie 2012 și până la data de
17 februarie 2012.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă conform art.
151 Cod procedură penală, iar despre măsura arestării preventive vor fi înștiințați părții inculpatului, M. I. și M. V., domiciliați în B., str. Avram
Iancu nr. 3, ap. 3, județul B.-N..
Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul M. P. V. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii și rejudecând cauza, a se respinge ca nefondată propunerea procurorului de luare a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, luarea altei măsuri restrictive de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Criticile recurentului în esență au vizat încălcarea de către judecătorul fondului a prevederilor art.143 și 148 C.
În susținerea recursului inculpatul, prin avocat, a susținut că pericolul pentru ordinea publică nu este probat și nici motivat, raționamentul procurorului fiind eronat sub acest aspect, luarea măsurii arestării reprezentând o gravă încălcare a prezumției de nevinovăție.
În concret, inculpatul a susținut că nu este îndeplinită condiția prealabilă prevăzută de art.143 alin.1 C., respectiv nu există probe sau indicii temeinice că ar fi săvârșit vreo faptă penală.
Totodată, nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art.148 lit.f C., în sensul că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fine, inculpatul a criticat încheierea și cu referire la neanalizarea de către judecător, cu prioritate, a oportunității altei măsuri restrictive de libertate, ca o alternativă la arestare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile Codului de procedură penală rezultă că pentru luarea măsurii arestării preventive, subsumat scopului acesteia, astfel cum el este determinat prin art.136 C., respectiv privind buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții generale și anume: să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, potrivit art.143 C.; să existe unul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f C.
Cu referire la termenul „. temeinice"; legiuitorul a făcut o interpretare autentică prin art.68/1 C.
Din conținutul textelor menționate rezultă totodată că legiuitorul a avut în vedere două acte de dispoziție, distincte, respectiv unul privind luarea măsurii și altul privind alegerea acesteia.
Este de observat, sub un prim aspect, că deși este tot o activitate jurisdicțională, cea de soluționare a propunerii de arestare preventivă de către judecător în cursul urmăririi penale, nu privește elementele de fond ale raportului juridic de conflict, fiind așadar o procedură excepțională, determinată prin art.146 C., căreia nu i se pot aplica dispozițiile generale privind judecata, prevăzute în partea specială a Codului de procedură penală.
Drept urmare, apărările de fond nu pot fi examinate în această procedură, ele nefăcând obiectul examinării instanței de control judiciar.
Din verificarea încheierii atacate, rezultă că prima instanță a examinat sesizarea parchetului și a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile luării măsurii arestării preventive.
A., recurentul este parte în procesul penal, față de acesta fiind pusă în mișcare acțiunea penală.
Cu privire la acest aspect, există indicii temeinice că a comis o faptă prevăzută de legea penală, judecătorul fondului statuând corect în această privință, prin încheierea atacată.
În acest sens, potrivit art.68/1 C. „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau de urmărire penală a săvârșit fapta";.
Noțiunea de „. sau indicii temeinice"; din Codul de procedură penală este echivalentă celei de „. verosimile"; prevăzută de art.5 paragr.1 lit.c din C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impune ca o condiție prealabilă oricărei detenții preventive, reținerea unor motive reale, credibile de a bănui că persoana care urmează a fi privată de libertate a săvârșit o infracțiune.
În ceea ce privește sensul sintagmei „. verosimile"; Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că aceasta presupune existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ceea ce trece drept plauzibil, depinzând de ansamblul circumstanțelor existente în cauza concretă și cunoscute la momentul arestării.
Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul M. P. V. este autorul infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art. 25 din L. nr. 365/2002 și falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. 1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în luna octombrie
2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu I. O., cercetat în același dosar, a comandat și achitat în străinătate echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Se mai reține în sarcina recurentului că în perioada 2009-începutul anului 2010 în două rânduri s-a deplasat în R., din F., a luat de la învinuitul I. O. dispozitivul MSR 505 pe care l-a adaptat de la sistemul american la cel R. de alimentare cu energie electrică, a luat suportul magnetic conținând soft-ul de instalare pe calculator a programului de funcționare al acestuia, precum și cardurile blank, le-a dus la locuința sa și folosindu-se de calculator precum și de datele unor cărți de credit obținute de el în mod fraudulos în F., cu ajutorul dispozitivului numit skimer „M. 1., a inscripționat mai multe blankuri cu datele acelor cărți de credit obținute în mod fraudulos, în scopul efectuării de retrageri sau transferuri frauduloase de numerar, după care, înainte de a pleca în F., în ambele rânduri, i-a remis învinuitului I. O. dispozitivul MSR 505 pentru a-l ține la el acasă până la o nouă revenire în R., când urma să-l ceară, fiind întrunite astfel cerințele art. 143 Cod procedură penală.
Teza finală a textului suscitat, prevede condiția existenței probelor sau indiciilor temeinice, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, proba fiind privită ca „un element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei";.
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit).
În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpatul M. P. V. a infracțiunii pentru care este cercetat. Se cunoaște că, proclamând dreptul la libertate, scopul textelor din Codul de procedură penală român cât și cel al art.5 din C. Europeană a Drepturilor Omului este asigurarea că nici o persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar.
(cauza Amuur c/a Franței).
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile organelor judiciare în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.
I. europeană a afirmat adeseori în jurisprudența sa că orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională, dar în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale (C.Bârsan, C. Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, vol.I Drepturi și Libertăți, București 2005).
Indiciul este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau asupra vinovăției celui care l-a comis. El conține o știință sau o cunoștință certă și directă asupra unui fapt, circumstanțe, situații, iar prin informația și revelația produsă de această știință dă o probă indirectă cu privire la existența infracțiunii și a vinovăției - proba indicială.
Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică și pe o suspiciune rezonabilă.
Solicitarea parchetului de a se lua împotriva inculpatului M. P. V. măsura arestării preventive, este justificată prin prisma art.148 lit.f C.
Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezența indiciilor temeinice atunci când din datele existente în speță rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.
În consecință, dacă prin termenul „. se înțelege, conform dispozițiilor art.63 C. ";orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei";, în legătură cu termenul „. temeinice"; ele sunt simple presupuneri, determinate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare.
Indicii temeinice există atunci când din examinarea atentă a unor date existente în cauză, se desprinde în mod motivat, ce trebuie justificat, analizat, presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit cu adevărat o faptă ce ar atrage o sancțiune penală. Indiciile trebuie să fie un multiplu, cu surse independente și totodată serioase, fără să conțină pure generalități.
Raționamentul procurorului trebuie, în acest sens, să fie satisfăcător, convingător, să arate motivele pentru care măsura este necesară, iar lipsa unor elemente reale, raționale, cât de cât convingătoare, face ca măsura de arestare preventivă să fie ilegală.
C. Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art.5, posibilitatea arestării sau reținerii persoanei în vederea aducerii ei în fața autorității competente „atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";. În spiritul Convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale ar fi contrare prevederilor constituționale și celor corespunzătoare privitoare la prezumția de nevinovăție, cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului.
Art.23 din Constituția României, republicată, prevede că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar reținerea sau arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Raportând dispozițiile legale la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților Fundamentale, Curtea constată că acestea transpun întocmai în dreptul intern prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție, potrivit cărora o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută, în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Probele și indiciile temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul M. P. V. a comis infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art. 25 din L. nr. 365/2002 și falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art.
24 alin. 1 din L. nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sunt următoarele: procesul-verbal de percheziție domiciliară din (...) de la locuința învinuitului I. O., declarația olografă a învinuitului I. din (...), declarațiile martorilor asistenți la percheziție L. M. C. și L. D., procesul- verbal din (...) însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit, declarația învinuitului I. dată la procuror la (...), procesul-verbal de desigilare, procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C. referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citiri, procesul-verbal din (...) referitor la verificarea codurilor BIN formate din primele 6 cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120-D—33 ABN a benzii magnetice a cardurilor blank ridicate de la învinuitul I. cu ocazia percheziției domiciliare, probe care se coroborează cu declarația inculpatului recurent, care recunoaște în parte comiterea faptelor pentru care este cercetat, transcrierea convorbirilor interceptate.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 Cod procedură penală dar și cele prevăzute de art. 5 pct.1 lit.c din C. Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, care în jurisprudența C. (cazul Fox, Campbell și Hartley versus U.K.) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea, iar această analiză trebuie făcută în raport cu toate circumstanțele cauzei.
În cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie 2006 C. a arătat că în prima fază a detenției provizorii, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenție.
Probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea Europeană în cauza O";Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001.
Cu prilejul audierii sale de către judecător, inculpatul M. P. V. a uzat de prevederile art. 70 C.pr.pen., de dreptul la tăcere.
Împrejurarea că inculpatul nu-și asumă decât parțial recunoașterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin admiterea propunerii parchetului vizând luarea măsurii arestării preventive, nu s-ar înlătura această prezumție, ci doar s-ar verifica condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, se observă că măsura restrictivă de libertate poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție Curtea o apreciază ca îndeplinită, întrucât infracțiunile vizate de art. 24 și art. 25 din L. nr. 365/2002, se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
În speța de față există bănuieli rezonabile că faptele pentru care este cercetat inculpatul M., constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs și al efectuării urmăririi penale (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin încheierea atacată, în mod judicios T.ul B.-N. a apreciat asupra îndeplinirii condiției pericolului concret pentru ordinea publică.
I. de recurs reține că în Hotărârea nr.42250 din (...) „Calmanovici c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, pericolul de tulburare a liniștii publice, apreciindu-se în sensul stabilit de T. și însușit de Curtea de A.
Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de C. în interpretarea art. 5 paragraf 3 din C.. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și cele vizate de art. 24 și art. 25 din
L. nr. 365/2002, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006
Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenția.
Dincolo de respectul de care s-a bucurat inculpatul M. în societate până în prezent, aspect demonstrat de încadrarea sa într-o muncă utilă, a fost barman în F. din 2007 până în prezent, de împrejurarea că nu este căsătorit, în vârstă de 30 de ani, fără copii, de lipsa antecedentelor penale, Curtea apreciază că presupusa atitudine adoptată de inculpat, și descrisă în considerentele încheierii denotă un caracter și o moralitate îndoielnice, în măsură să confirme pericolul periclitării anchetei și a ordinii publice prin lăsarea în libertate la acest moment procesual.
Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 4 ani închisoare pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatului, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât se justifică o detenție preventivă.
Aceste împrejurări sunt apreciate de către Curte ca fiind de natură a tulbura opinia publică și de a-i afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială, fiind întrunite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală și impunându-se luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. P. V.
Curtea nu apreciază ca oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, în mod alternativ, cele prevăzute de art. 145 și art. 145 1 Cod procedură penală întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care au fost săvârșite pretinsele infracțiuni.
Curtea consideră că în baza art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar potența starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.
Curtea concluzionează că datele reliefate probează că, lăsarea în libertate a inculpatului M. P. V. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constatându-se îndeplinite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală și apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării preventive față de susnumit, existând un interes în protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a recurentului, aplicarea altor măsuri nefiind suficientă.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b C., deoarece prin încheierea atacată tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii, corespunzător condițiilor concrete și particularităților cauzei, criticile formulate de inculpat constatându-se a fi neîntemeiate.
S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. V., detinut în Arestul IPJ B., împotriva încheierii penale nr. 9 din 20 ianuarie 2012 a T.ului B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
V. G. D. P. V. C. | D. S. |
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.Lazăr M.
| ← Decizia penală nr. 1184/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1805/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
