Decizia penală nr. 348/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P. ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P. NR.348/R/2012
Ședința publică din 5 martie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 143 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. G. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. Răcășan C. S. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței inculpatul M. G., arată că nu și-a angajat un apărător ales și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. G., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul achitării inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.pr.pen. În esență, critica în recurs privește modul în care prima instanță a înlăturat unele probe relevante pentru poziția procesuală a inculpatului. Se referă în concret la declarația martorului H. N. aflată la filele 75-76, această declarație coroborându-se cu declarația inculpatului aflată la filele 55-57.
Susține că prima instanță a luat în considerare doar aprecierea subiectivă a agentului de poliție, în sensul că relatarea martorului și a inculpatului nu este verosimilă. Prima instanță a reținut că această variantă a inculpatului referitoare la schimbul de locuri nu este verosimilă întrucât aceasta este contradictorie cu declarația martorului luată în cursul urmăririi penale. Ori, apreciază că instanța trebuia să ia în considerare cele două declarații, având în vedere că în primul rând după cum s-a arătat în toată această administrare a probelor, în cursul unei nopți, mașina de teren în care a avut loc acest schimb de locuri era una spațioasă astfel că nu se poate susține că este total necredibilă varianta schimbului de locuri. A., consideră că în cauză nu a fost înlăturat dubiul cu privire la comiterea infracțiunii și pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția primei instanțe este dincolo de critică, având în vedere că această instanță a realizat o analiză pertinentă și corectă a probațiunii din dosarul cauzei, înlăturând motivat acele depoziții date în faza de cercetare judecătorească al căror conținut, datorită necoroborării cu celelalte probe, nu confirmă ipoteza tezei în apărare a inculpatului referitoare la necomiterea de către acesta a infracțiunii arătate.
Nu consideră că trebuie să facă vreo precizare la motivarea extinsă a instanței. Apreciază că s-a aplicat corect art.63 C.pen.
În ce privește dozarea pedepselor, consideră că nu se impune ca instanța de recurs să intervină, prima instanță sancționând conduita procesuală nesinceră a inculpatului raportat la probațiunea efectuată în cauză și nu în ultimul rând starea de recidivă mare post condamnatorie pentru fapte similare care de altfel este și reținută de instanță ca motiv al apărării formulate de către inculpat și a modului în care a evaluat materialul probator sub aspectul probelor favorabile inculpatului, respectiv testimoniile martorilor solicitați de către acesta.
Pe cale de consecință, apreciază că soluția este temeinică și legală, răspunde dezideratelor de individualizare și de analiză a probelor, motiv pentru care solicită menținerea ei ca atare.
Inculpatul M. G., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 143 din 10 noiembrie 2011 Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului M. G. - fiul lui V. și C., născut la data de (...), în V. de Sus, jud. MM, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, 4 copii minori, administrator, recidivist, având CNP
1.74.10.20.24.42.42., dom. în loc. V. de Sus, str. R., nr. 279, jud. MM - pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 modif. și completată, cu aplic. art. 37 lit. „a"; Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate stabilit pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin S. nr. 547/(...) (rămasă definitivă prin neapelare la data de (...)) a Judecătoriei A. I..
În baza disp. art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat prin sentința sus menționată, dispunându-se executarea în întregime și alăturat a celor două pedepse - de 1 an și 6 luni închisoare și de
3 ani închisoare - respectiv a unei pedepse finale de 4 ani și 6 luni închisoare,
în regim de detenție, făcându-se și aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit. „a"; Teza II-a și lit. „b"; C.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Beclean înregistrat sub nr. 749/P/2010 și la această instanță sub nr. de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. G. pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fapta prev. si ped. de art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 modificata si completata, cu aplicarea art.37 lit. "a"; C. penal.
S-a reținut în fapt că, urmare a unui control pe linie de circulate rutiera, la data de (...) (în jurul orei 2,00), organele de politie l-au depistat pe DN 17, respectiv pe raza com. Ciceu-Mihaești, pe inculpatul M. G., persoană care conducea autoturismul marca Opel Frontera (vehicul aflat în posesia sa) cu înmatriculare (...), fără să posede permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
S-a stabilit că inculpatul plecase cu autoturismul din loc. V. S., jud. A. unde lucra la o exploatare forestiera, respectiv intenționa sa ajungă la domiciliul său din orașul V. de Sus, jud. Maramureș.
S-a mai arătat în actul de sesizare că, potrivit adresei nr. 102726/(...) emisă de S. P. C. R. P. de C. si Î. a V. - I. P., jud. Maramureș - inculpatul M. G. nu figurează în evidente ca fiind posesor al permisului de conducere.
S-a mai reținut în actul de sesizare că inculpatul a fost condamnat prin
S. P. nr. 547/(...) a Judecătoriei A. I. (87/2006) la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 78 alin (l) din OUG 195/2002, cu aplic. art. 10 si art. 13 C. penal, condamnare care constituie primul termen al recidivei, având în vedere că, în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate, cu intenție, inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul prezentei cauze și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Totodată, organul de urmărire penală a reținut în actul de sesizare că, prin declarația de învinuit (f. 8 - dosar u.p.), respectiv procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 32 - dosar u.p.), inculpatul a recunoscut fapta comisă.
Legal citat și prezent în instanță - asistat de apărător din ales - cu ocazia audierii, inculpatul M. G. nu și-a recunoscut învinuirea adusa prin actul de sesizare, precizând că starea de fapt consemnata în acesta nu corespunde realității, ci este următoarea:
A achiziționat din jud. A. autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), în perioada in care lucra în acel județ, alături de numitul H. N. A. achiziționat a rămas acolo în jud. A. o perioada de aproximativ 2-3 săptămâni. Intenționa să ducă autoturismul la domiciliul său din loc. V. de Sus, sens in care soția sa urma să se deplaseze in jud. A. și să conducă autoturismul până acasă.
Inculpatul a mai arătat că nu a mai contactat-o pe soția sa în a conduce autoturismul menționat întrucât numitul H. N. l-a informat că întrucât deține permis de conducere va conduce el autovehiculul până la destinație (localitatea V. de Sus). Drept urmare, acesta a urcat la volanul autoturismului și împreună au pornit la data de (...) spre casă. Drumul l-au parcurs fără incidente, iar pe raza com. Ciceu Mihăești au remarcat prezența pe carosabil a unui lucrător de poliție, persoană care a efectuat semnalul regulamentar de oprire.
În acel moment - a mai declarat inculpatul - a observat cum martorul
H. N. s-a speriat, mărturisindu-i că nu deține permis de conducere. I-a spus atunci ca va trece el (inculpatul) la volanul autoturismului, lucru pe care l-a și făcut, după ce autoturismul a trecut de lucrătorul de politie, reușind să mai străbată o distanță de cca. 15-20 m.
Inculpatul a precizat că - pentru a realiza schimbarea locurilor ocupate inițial - martorul H. N. s-a așezat, mai întâi, pe bancheta din spate pentru ca el să poată trece la volanul mașinii. Apoi, acesta s-a așezat pe locul din față dreapta. Drept urmare, el (inculpatul) a fost cel găsit de către lucrătorul de poliție la volanul autoturismului. Ulterior, din discuțiile purtate cu H. N. a aflat că acesta era cercetat de către lucrătorii de poliție, ca urmare a implicării lui într-un scandal petrecut în localitatea lui de domiciliu; C. A. era motivul pentru care H. N. se speriase la vederea lucrătorului de politie.
A mai declarat inculpatul că avea cunoștință de condamnarea ce i-a fost aplicată de Judecătoria Alba Iulia pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumul public fără permis de conducere. A precizat că nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Totodată, inculpatul a declarat că, la sediul P. de P., unde au fost conduși, el și martorul H. N. s-au aflat 2 lucrători de politie, respectiv bărbatul care efectuase semnalul de oprire al autovehiculului si o femeie care ocupase un loc în mașina poliției, în timpul în care colegul acesteia se afla în drum.
Inculpatul a mai declarat că își recunoaște semnătura aplicată pe procesul verbal existent la fila 5 din dosarul de urmărire penala și consemnat la rubrica „. depistată". A precizat că nu a citit conținutul acestui proces verbal întrucât nu cunoaște carte, respectiv că nu mai reține dacă lucrătorul de poliție - căruia i-a adus la cunoștință faptul ca nu știe să citească - a dat sau nu citire conținutului acestui proces verbal.
In faza de urmărire penala - a mai arătat inculpatul cu ocazia audierii - a recunoscut comiterea acestei infracțiuni întrucât a dorit sa-l ajute pe colegul său, H. N.. Nu a realizat că astfel comite o fapta de natură penala decât în momentul în care și-a angajat apărătorul ales.
Inculpatul a mai declarat că, în urma cu aproximativ 7 ani de zile, a suferit o lovitura în zona capului (a fost lovit de creanga unui copac), vătămare in urma căreia a fost internat în spital pentru 90 de zile, iar de atunci are probleme cu memoria (uită anumite aspecte).
Totodată, inculpatul a declarat că este administrator la firma SC „. T.
SRL, cu sediul in orașul V. de Sus și că, în concret, a absolvit doar 6 clase de școală generală, însă a obținut o adeverință în care s-a consemnat că a absolvit 8 clase .
Inculpatul a mai învederat instanței că nu i-a fost citit conținutul declarației de învinuit existentă la fila 8 din dosarul de urmărire penala, respectiv nu mai reține daca i-a fost adus la cunoștință conținutul materialului de urmărire penala de către procuror. R. doar că i s-a spus că fapta pe care o comisese era grava, respectiv că - la sediul P. de P. din Ciceu Mihaești - lucrătorul de politie l-a asigurat că îi va aplica o amenda legat de fapta pe care o comisese (de a conduce fără permis).
In probațiune, inculpatul a solicitat administrarea probei testimonial, respectiv audierea martorului H. N. (cerere încuviințată de către instanța, ca fiind utila, concludenta si pertinenta cauzei), persoană menționată și în actul de sesizare a instanței și care - în faza de cercetare judecătorească - a relatat o altă stare de fapt (precizând că el a fost conducătorul autoturismului sus menționat și confirmând, astfel, susținerile inculpatului).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: piesele dosarului de urmărire penală (f.1-32), actul de sesizare a instanței, declarația inculpatului (f. 55-57), cazierul judiciar al acestuia (f.43 - 44), copia S. nr. 547/2007 a
Judecătoriei A. I. (f. 62-63), declarațiile martorilor C. Ana M. (f.74), M. M. (f.
87-88) și H. N. (f. 75-76), instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de (...), în jurul orei 2,00, urmare a unui control pe linie de circulate rutieră, organele de poliție l-au depistat pe DN 17, respectiv pe raza com. Ciceu-Mihăești pe inculpatul M. G. la volanul autoturismului marca Opel Frontera, cu înmatriculare (...).
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că punctul de plecare al autoturismului sus menționat a fost localitatea V. S., jud. A., localitate unde inculpatul și martorul H. N. lucrau în cadrul unei exploatări forestiere, respectiv că punctul de oprire l-a reprezentat orașul V. de Sus (jud.
Maramureș), unde inculpatul își are domiciliul stabil.
Din cuprinsul adresei nr. 102726/(...) emisă de S. P. C. R. P. de C. si Î. a
V. - I. P. - jud. Maramureș și al declarației inculpatului, s-a mai reținut că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind posesor al permisului de conducere.
Analizând comparativ depozițiile date de către inculpat și martorul H. N. pe întreg cursul procesului penal, instanța de fond a reținut că starea de fapt reală a fost cea menționată în actul de sesizare, respectiv că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul sus menționat pe traseul situat între localitățile V. S., jud. A. și Ciceu-Mihăești, jud. BN (locul de oprire al vehiculului, ca urmare a controlului rutier efectuat de către agenții de poliție).
A., susținerile inculpatului privind nevinovăția sa și întemeiate pe faptul că, la volanul autoturismului său, la momentul sesizării pe carosabil a lucrătorului de poliție s-a aflat martorul H. N. sunt infirmate - pe de o parte - de declarațiile celor doi lucrători de poliție, M. M. și C. Ana M. (persoane audiate în faza de cercetare judecătorească), iar - pe de altă parte - de neconcordanțele existente în declarațiile date de către inculpat și însoțitorul său în faza de cercetare judecătorească.
În concret, martorii M. M. și C. Ana M. au fost cei care au realizat oprirea în trafic a autovehiculului condus de către inculpat, declarând că inculpatul a fost cel care se afla la volanul autoturismului marca Jeep, la momentul opririi acestuia, respectiv că nu au remarcat ca, în interiorul mașinii, să fi avut loc vreun schimb de locuri între șofer și pasagerul din dreapta. Martorul M. M. (agentul care a efectuat semnalul regulamentar de oprire și care s-a aflat în zona axului drumului) a precizat, totodată, că, având în vedere distanța scurtă - de cca. 3 metri - parcursă de către el până la locul unde mașina de teren fusese oprită, precum și manevrele pe care șoferul a fost nevoit să le facă în vederea opririi autovehiculului (de a încetini viteza, de a semnaliza dreapta) nu s-a putut realiza schimbul de locuri invocat de către inculpat. Pe lângă aceasta, a învederat instanței că, în timpul în care se deplasa spre locul unde mașina fusese oprită, a avut privirea ațintită asupra acesteia, respectiv asupra zonei șoferului.
Aspecte similare au fost relevate și de către martora C. Ana M., persoană care s-a îndreptat de îndată spre autoturismul ce se oprise ca urmare a semnalului regulamentar efectuat în acest sens de către colegul său de muncă și care a precizat că - în ipoteza în care în interiorul mașinii s-ar fi realizat vreun schimb de locuri - ar fi remarcat acest lucru, dată fiind tocmai distanța redusă pe care a parcurs-o până la locul unde mașina de teren se oprise și având în vedere că - deși era noapte - zona în cauză beneficia de iluminatul stradal.
Aceeași martoră a precizat că, cele consemnate de către ea (având în vedere starea de agitație în care se găsea inculpatul și traumatismul craniocerebral invocat de către acesta) în cuprinsul declarației existente la fila
10 din dosarul de urmărire penală, au avut la bază relatarea liberă efectuată de către inculpat și - mai ales - că respectivele consemnări i-au fost citite ulterior inculpatului (făptuitor la acea vreme), sens în care declarația a și fost semnată de către acesta, fără a fi formulate obiecțiuni. A mai precizat că întreaga sa atenție a fost concentrată asupra mașinii inculpatului întrucât, la momentul opririi acesteia, nu s-a procedat de către colegul său și la controlul altui autovehicul.
Cât privește declarația martorului H. N. dată în faza de cercetare judecătorească - a cărei stare de fapt se află în vădită contradicție cu cea relatată în faza de urmărire penală, menită fiind să susțină întrutotul varianta declarată de inculpat în fața instanței (în sensul că el s-a aflat la volanul autoturismului de-a lungul traseului parcurs, iar nu inculpatul, așa cum a declarat inițial), instanța de fond a constat că aceasta este una vădit părtinitoare, motiv pentru care a procedat la înlăturarea acestei depoziții.
Că martorul nu a fost sincer reiese și din împrejurarea că, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar certificatul de deces al bunicii sale materne
(persoană cu privire la care a arătat că decedase cu o zi înainte de momentul plecării lor la drum, motiv pentru care se grăbea să ajungă în localitatea de domiciliu pentru a participa la înmormântarea acesteia ce urma să aibă loc la data de (...)), martorul nu a făcut acest lucru.
În argumentarea nesincerității martorului cât privește depoziția dată in faza de cercetare judecătorească, instanța a mai reținut că acesta și-a redactat personal declarația existentă la fila 20 din dosarul de urmărire penală, fără ca asupra sa să se exercite nici cea mai mică presiune (aspect confirmat chiar de către martor), respectiv că starea de fapt relatată la acel moment a fost și este cea reală (în cuprinsul acesteia, martorul relevând și faptul că avea cunoștință despre împrejurarea că inculpatul nu era posesor al permisului de conducere, aspect tăgăduit ulterior, în instanță).
Doar așa se explică împrejurarea că - audiat în calitate de învinuit la data de (...) - inculpatul a relatat o stare de fapt similară celei menționate în cuprinsul declarației de făptuitor, recunoscând că el a fost cel care a condus pe întreg traseul autoturismul marca Opel Frontera (f.8 dosar urmărire penală). Reiese, prin urmare, că și declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească a fost una nesinceră, scopul urmărit de către acesta fiind acela de a se sustrage răspunderii penale, având în vedere condamnarea aplicată de către J. A.-I. (pentru același gen de infracțiune) și - mai ales - starea de recidivist postcondamnatoriu a autorului prezentei infracțiuni.
Având în vedere considerentele sus expuse, s-a înlăturat și declarația dată de către inculpat în fața instanței, relevante fiind doar declarațiile emise de către acesta în faza de urmărire penală.
Raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului M. G., persoană care - cu intenție - la data de (...) a condus pe drumul public autoturismul cu înmatriculare (...), deși nu poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 modificata si completata cu aplicarea art. 37 lit. „a"; Cod penal (prezenta infracțiune fiind comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate stabilit pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin S. nr. 547/(...) - sentință rămasă definitivă prin neapelare la data de (...) - a Judecătoriei A. I.).
În virtutea textelor legale anterior menționate și a disp. art. 72 C.p., având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise - ce se desprinde din modalitatea concretă de săvârșiră a acesteia, din calitatea de recidivist, respectiv conduita nesinceră a inculpatului - instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Raportat la mențiunile existente în fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că această infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate stabilit pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin S. nr. 547/(...), iar în baza disp. art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat prin sentința sus menționată, dispunându-se executarea în întregime și alăturat a celor două pedepse - de 1 an și 6 luni închisoare și de 3 ani închisoare - respectiv a unei pedepse finale de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 este neîndoielnic gravă, astfel că, la individualizarea tratamentului penal, instanța a ținut seama că acțiunea inculpatului a avut drept consecință o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier, împrejurare care - coroborată cu nesinceritatea inculpatului - au demonstrat că reeducarea sa nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art.1 din Codul penal.
S-au făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit. „a"; Teza II-a și lit. „b"; C.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul M. G. a declarat recurs, în termen legal, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 5 martie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și achitarea sa în temeiul art.10 lit.c
C.pr.pen.
S-a arătat că greșit a fost înlăturată declarația martorului H. N., care se coroborează cu declarația inculpatului aflată la filele 55-57.
S-a apreciat că instanța trebuia să ia în considerare cele două declarații, având în vedere că mașina de teren în care a avut loc acest schimb de locuri era una spațioasă, astfel că nu se poate susține că este total necredibilă varianta schimbului de locuri. A. în cauză nu a fost înlăturat dubiul cu privire la comiterea infracțiunii și pentru aceste motive s-a solicitat achitarea inculpatului.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent M. G. în comiterea acesteia, vinovăție dovedită prin depozițiile martorilor M. M. și C. Ana M., care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorului H. N. date în faza de urmărire penală.
A rezultat din ansamblul probator că în data de (...) inculpatul recurent M. G. a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), deși nu poseda permis de conducere.
Instanța de fond a efectuat o corectă interpretare a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Revenirea inculpatului și a martorului H. N. asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale când au arătat că autoturismul a fost condus de inculpat nu are nicio justificare obiectivă.
Explicația inculpatului că a recunoscut comiterea faptei pentru a-l ajuta pe martorul H. N. nu poate fi primită, în condițiile în care inculpatul cunoștea împrejurarea că se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei pentru o faptă similară.
De asemenea nu poate fi primită explicația martorului H. N. că a redactat declarația din cursul urmăririi penale sub imperiul unei puternice tulburări, nefiind dovedită lipsa discernământul martorului la momentul la care a dat declarația și nici vreo altă afectare a discernământului acestuia.
Prima instanță a efectuat însă o greșită individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev.de art.72 C.
Instanța de fond a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiune - închisoare de la 1 la 5 ani, de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, la calitatea de recidivist, la conduita nesinceră.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptei.
Curtea reține că la individualizarea pedepsei instanța trebuie să țină seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, neavând preponderență doar conduita nesinceră din fața instanței ori doar confruntarea anterioară cu legea penală a inculpatului.
Din acest ultim punct de vedere se observă că inculpatului recurent i s-a aplicat sancțiunea amenzii penale de trei ori pentru comiterea de infracțiuni silvice, iar în anul 2007 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru conducere fără permis.
Este adevărat că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social generic ridicat, dedus din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia (închisoarea de la 1 la 5 ani), dar împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv conducerea pe drumurile publice a autovehiculului de către inculpat în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta a pus în pericol în mod concret traficul rutier, inculpatul fiind oprit în trafic la un control de rutină, fără ca acțiunea sa de conducere în condițiile menționate să aibă drept consecință vreun eveniment rutier, denotă un grad de pericol social concret mai redus, în măsură să justifice aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege și nu spre limita maximă.
Pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție pentru infracțiunea comisă de inculpat este disproporționată în raport de gradul de pericol social concret al faptei, mai sus indicat, iar gravitatea faptei urmează a fi sancționată și prin executarea în regim de detenție a pedepsei, nefiind posibilă o altă modalitate de executare, inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu.
În consecință instanța de recurs consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere este corespunzătoare faptei concret comise în raport de criteriile prevăzute de art.72 C. și mai în măsură să realizeze scopul prevăzut de art.52 C.
Curtea are în vedere și practica sa în sancționarea unor fapte similare.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală curtea va admite recursul declarat de către inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 143 din 10 noiembrie 2011 Judecătoriei B., pe care o va casa în parte, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. G., fiul lui V. și C., n. la (...) în V. de Sus, județul Maramureș, cetățean român, studii
10 clase, administrator, recidivist, CNP 1., domiciliat în V. de Sus, str.R., nr.279, județul Maramureș, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Se va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului
C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa din fondul MJLC.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 143 din 10 noiembrie 2011 Judecătoriei B., pe care o casează în parte, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. G., fiul lui V. și C., n. la (...) în
V. de Sus, județul Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, administrator, recidivist, CNP 1., domiciliat în V. de Sus, str.R., nr.279, județul Maramureș, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an
și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa din fondul
MJLC în favoarea av.Răcășan C. Olivia.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: V. M. L.
| ← Decizia penală nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 820/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
