Decizia penală nr. 396/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.396/R/2012
Ședința publică din 08 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S.
A. G. și G. V. împotriva încheierii penale din (...) a T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.O. Tudor și inculpatul G. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bocșa M., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpații arată că-și mențin recursurile și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului G. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul este arestat deja de o perioadă lungă, de circa 1 an și 4 luni, iar măsura s-ar transforma într-o pedeapsă. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului S. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și s-a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de 1 an și 4 luni. În motivarea soluției, instanța de fond se contrazice, deoarece inițial se face referire la condamnările anterioare ale inculpatului, pentru ca apoi să se precizeze că antecedentele penale sau calitatea de recidivist nu sunt temeiuri pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive. Cercetarea penală poate continua cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Există la dosar indicii și probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. și art.148 lit.f C.pr.pen. Aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpaților, ci doar la bănuiala că aceștia au săvârșit infracțiunile care li se rețin în sarcină. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus a fi săvârșite de inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Este adevărat că antecedentele penale nu sunt temeiuri pentru arestare, dar se ține seama de acest aspect la aprecierea pericolului pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă în speță, din scopul urmărit de inculpați și anume condamnarea unei persoane nevinovate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu este vinovat. Arată că deși se reține că fapta ar fi fost comisă în 2008, până în anul 2010 nu a prezentat un pericol pentru ordinea publică. Solicită judecarea în stare de libertate, deoarece este arestat deja de
1 an și 4 luni, o mare parte din martori au fost audiați și nu are intenția să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, arată că faptele de care este acuzat sunt din 2008 și este arestat din decembrie 2010, deci de 1 an și 4 luni.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) conform art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. și G. V. ambii în prezent aflați în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații S. A. G. și G. V. este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpații au desfășurat activitățile pentru care sunt trimiși în judecată (enumerate în considerentele încheierii penale prin care s-a luat măsura arestării preventive), și de asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura infracțiunilor respective, dar și modalitatea concretă în care se pretinde că s-a desfășurat activitatea ilicită, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni grave (față de care reacția socială este de permanentă dezaprobare) - și mai ales că inculpații sunt recidiviști, având un trecut infracțional considerabil - organele statului nu acționează prompt și eficient, privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, aspecte cenzurate deja în căile de atac exercitate de către instanța de recurs, nefiind învederate motive temeinice de luare a altor măsuri.
De altminteri, antecedentele penale ale inculpaților, care au comis infracțiuni cu caracter organizat, atât în țară cât și în străinătate, fiind condamnați de instanțele române și străine la pedepse cu închisoarea, executate efectiv, perseverența infracțională a acestora (au fost trimiși în judecată cu reținerea dispozițiilor art.37 Cod penal), precum și starea de tensiune efectiv existentă între inculpați și numitul T. Z. L. A. (ca urmare a faptului că inculpații consideră că au fost trimiși în judecată datorită acestuia), este un element care conduce la ideea că există un real risc ca în cazul în care s-ar lua măsura preventivă de a nu părăsi țara sau localitatea, chiar cu obligația de a nu lua legătura cu martorii prezentului dosar, inculpații să nu respecte dispozițiile impuse.
Este real faptul că antecedentele penale sau calitatea de recidivist nu sunt temeiuri prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, însă sunt elemente care au importanță în aprecierea periculozității sociale a unei persoane.
S.rile inculpaților, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, întrucât a trecut o perioadă destul de mare de când a fost luată măsura, și că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică sunt neîntemeiate, raportat la considerentele expuse privind întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive (art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală), nefiind învederate motive temeinice pentru luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De altminteri, raportat la durata perioadei arestării preventive (de aproximativ 1 an și 2 luni), este de observat că arestarea preventivă a avut loc la data de (...), actul de sesizare fiind înregistrat la instanță la data de (...), iar acordarea de termene de judecată s-a datorat și atitudinii procesuale a inculpaților (care ei înșiși, în mod repetat, au solicitat și acordarea de termene de judecată mai îndelungate - solicitări respinse însă), întrucât, la termenul de judecată din data de (...) s-a dispus amânarea cauzei pentru a- și angaja apărător (dat fiind faptul că s-au purtat discuții în acest sens cu av.Chiorean Septimiu), la data de (...) s-a acordat de asemenea un termen de judecată pentru lipsa apărării, la 7 iulie 2011 s-a acordat termen pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul G. V., iar la termenul din 21 iulie 2011 s-a depus un memoriu în apărare, acordându-se termen pentru studiul acestuia, la cererea procurorului de ședință, și pentru soluționarea cererilor de strămutare a cauzei formulate de inculpați, după care a început cercetarea judecătorească, care este în finalizare (la termenul de judecată din data de (...) urmând a fi audiați ultimii 7 martori propuși de acuzare și apărare), apreciindu-se că raportat la complexitatea cauzei termenul rezonabil nu este împlinit până în prezent.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Cât privește susținerea inculpatului G. V. că martorii audiați până în prezent au dat declarații prin care au susținut nevinovăția inculpaților, fiind posibilă astfel pronunțarea unei soluții de achitare a acestora, în condițiile în care au fost arestați preventiv, este de observat faptul că cercetarea judecătorească nu este finalizată (astfel că nu se poate aprecia că sunt dovezi certe ale schimbării temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive), iar pe de altă parte, în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că rolul măsurii arestării trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea, și că o arestare sau o reținere realizată conform articolului 5 paragraf 1 litera c) nu trebuie să fie urmată întotdeauna de actul de inculpare sau de trimitere în judecată. Absența inculpării sau a trimiterii în judecată nu înseamnă neapărat că privarea de libertate nu a urmărit scopul cerut de articolul 5 paragraf 1 c), subliniindu- se că existența unui asemenea scop trebuie cercetată independent de realizarea lui.
În consecință, pentru aceste considerente, în baza disp. art. 300/2
Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. și G. V. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații S. A. G. si G. V. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpații au arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, întrucât inculpații sunt arestați de cca 1 an și 4 luni, iar măsura arestării preventive se transformă într-o pedeapsă, care încă nu a fost pronunțată.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., existând indicii temeinice potrivit cărora inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina acestora, respectiv probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond până la termenul de judecată din (...), pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupuselor fapte reținute în sarcina acestora, precum și a consecințelor negative asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe.
S.rile inculpaților referitoare la depășirea termenului rezonabil de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent, sunt neîntemeiate.
Corespunde adevărului că inculpații sunt arestați începând cu data de
23 decembrie 2010 și că până în prezent a trecut o perioadă de cca 1 an și 3 luni, care însă nu a depășit termenul rezonabil , raportat la obiectul și complexitatea cauzei.
Pe de altă parte cercetarea judecătorească este aproape finalizată, urmând ca la termenul din 29 martie 2012, dată la care s-a amânat soluționarea cauzei să fie audiați un număr de 7 martori și să fie pronunțată hotărârea de către instanța de fond.
Nici solicitarea inculpaților referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este întemeiată raportat la obiectul cauzei, natura acesteia, modalitatea de comitere a infracțiunilor, motive pentru care apreciem că se impune judecarea cauzei în continuare cu inculpații în stare de arest preventiv.
Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive pe motivul că a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive , nici înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, sens în care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de inculpații S. A. G. si G. V. împotriva încheierii penale din (...) a T.ui B. N. urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. A. G. si G. V., detinuți in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 februarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpații S. A. G. si G. V. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
Red.V.G./S.M.D.
5 ex./(...). Jud.fond. G. A.
GREFIER D. S.
| ← Decizia penală nr. 952/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1107/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
