Decizia penală nr. 951/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a9
DECIZIA PENALĂ NR.951/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. - judecător
JUDECĂTORI : C. I.
L. M. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. A.-G. și G. V. împotriva încheierii penale fără număr din data de 8 iunie 2012 a T.ui B.-N., având ca obiect verificarea legalității și temeinciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A.-G. în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. S. și apărătorul desemnat din oficiu, av. R. Cecilia și inculpatul G. V. în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat C. S. și d-ul avocat M. O. S. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Maxim A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorii desemnați din oficiu solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Apărătorul ales al inculpaților S. A.-G. și G. V., avocat C. S. depune la dosar motive de recurs
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților S. A.-G. și G. V., avocat C. S. admiterea recursului declarat de inculpați împotriva încheierii fără număr din data de
8 iunie 2012 a T.ui B.-N. prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpați.
Apreciază că hotărârea recurată este nelegală prin prisma art. 5 pargraful 3 din C. conform căreia detenția nu este legitimă întrucât a depășit un termen rezonabil, inculpații fiind arestați preventiv de 1 an și 7 luni.
Prima instanță a susținut că există indicii și probe cu privire la vinovăția inculpaților, ceea ce nu este real, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, motiv pentru care pe fondul cauzei a pus concluzii de achitare a acestora, în cauză fiind amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 21 iunie 2012.
Ca urmare a administrării probațiunii, în faza de cercetare judecătorească s-a conturat o altă starea de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu.
Apreciază că temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Într-adevăr inculpații au antecedente penale, însă această situație nu poate constitui un temei de arestare. Mai mult, inculpații au recunoscut comiterea faptelor anterioare.
Solicită să se aibă în vedere că durata termenului rezonabil al arestării preventive a fost depășit, inculpații fiind arestați de 1 an și 7 luni.
Mai arată că, încheierea recurată ar fi trebuit să fie argumentată conform practicii C., în sensul oportunității luării față de inculpați a unei măsuri neprivative de libertate.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de S. A.-G. și G. V. împotriva încheierii penale fără număr din data de 8 iunie 2012 a T.ui B.-N. prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați.
Î. recurată este legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați.
În acest sens invocă jurisprudența C. potrivit căreia cu ocazia luării, prelungirii și menținerii măsurii arestării preventive indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, și modalitatea de comiterii a infracțiunii, scopul comiterii infracțiunii, respectiv de trimiterea unei persoane nevinovate în pușcărie, antecedentele penale ale inculpaților, impactul negativ asupra comunității.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați.
Inculpatul S. A.-G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să se aibă în vedere că est arestat preventiv de cca 1 an și 6 luni.
C U R T E A :
2
Prin încheierea penală din data de 8 iunie 2012 pronunțată de T. B.- N., conform art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. fiul lui I. și L., născut la data de (...) în Târgu-Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Cutezanței, nr. 13, ap. 6, județul Mureș, CNP
- 1. și G. V. fiul lui M. și V., născut la (...), în Târgu-Mureș, domiciliat în comuna S., nr. 230, județul Mureș, CNP - 1., ambii în prezent aflați în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a respins cererea formulată de petenții-inculpați S. A. G. și G. V. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă detenției, ca fiind neîntemeiată.
S-a respins cererea formulată de petenții-inculpați S. A. G. și G. V. privind sesizarea Curții de Justiție a U. E., iar fiecare petent a fost obligată să plătească statului suma de 20 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr. 56 D., au fost trimiși în judecată inculpații: S. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 Cod penal rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap. la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. a,b și art.33 lit.a Cod penal și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, cu motivarea că inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z. - L. - A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de
25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z. - L.
- A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L. - A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z. - L. - A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, iar inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008, pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z. - L. - A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită
3 infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z. - L. - A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z. - L. - A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z. - L. - A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z. - L. - A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile, prin Î. penale nr. 88/CC/2010 din 23 decembrie 2010 a T.ui B.-N., emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 39 din 23 decembrie 2010 și nr. 40 din 23 decembrie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 15/CC/2011 din 14 februarie 2011 și Î. penală nr. 30/CC/2011 din 16 martie 2011, ambele rămase definitive în urma respingerii recursurilor declarate de inculpați, prin Î. penală nr. 208/R/2011 din 17 februarie 2011 și Î. penală nr. 388/R/2011 din 18 martie 2011 ale Curții de A. C.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin rezoluția din
21 decembrie 2010 s-a dispus, în temeiul disp.art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale față de numiții S. A. G. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc fără drept, prev. de art. 25 Cod penal, rap.la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, primul dintre aceștia constând în aceea că l-a instigat pe G. V. să dețină drogul de mare risc M. (Ecstasy) și să-l plaseze în locuința învinuitului T. Z. L. A. și respectiv deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cel de al 2 doilea, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, a deținut fără drept, drogul de mare risc M., iar într-una din nopțile 18/19 - 1. iulie 2008 a pătruns fără drept, prin efracție, în locuința învinuitului, unde a plasat un număr de peste 1800 comprimate de M.( f. 302 vol. I).
Ulterior, prin R. din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunilor iulie - august 2008 au produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul învinuirii pe nedrept a numitului T. Z. L. A. de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000.
4
Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. A. G. și pentru complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu comisă de învinuitul G. V., constând în aceea că a transmis telefonic acestuia - ca urmare a convorbirilor purtate cu învinuitul T. Z. L. A. - date privind locul în care se găsea T. Z. L. A., facilitând astfel, pătrunderea învinuitului G. V. în locuința celui în cauză (f. 305).
În fine, prin ordonanța din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. A. G. și G. V. pentru infracțiunile anterior menționate, cu reținerea aceleași stări de fapt.
Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul disp.art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că acestea au fost comise în modalitatea descrisă, în acest sens fiind considerate relevante declarațiile învinuitului T. Z. L. A. (f.98 - 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute (f.90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al B.ui T. B. N. al DIICOT (f.131-153); procesele - verbale întocmite de procurorul de caz în urma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători (f.154-159, 171- 176); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. ( f.259 - 268); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f.269-271); raportul de constatare tehnico - științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete una scrisă de M. F. M. concubina inculpatului G. V. (f. 275 - 280); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT
- B. T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 286-295); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora (vol.II și vol.III), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanate de la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; ( f.166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, existent la f. 269 din vol. I.
Prin prisma întregii probațiuni administrate s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev.de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal .
În context, s-a menționat că, prin hotărârile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorității judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o
5 faptă prevăzută de legea penală (cauzele Brogan și Murray contra Marii
Britanii).
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații S. A. G. și G. V. este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpații au desfășurat activitățile pentru care sunt trimiși în judecată (enumerate în considerentele încheierii penale prin care s-a luat măsura arestării preventive), și de asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura infracțiunilor respective, dar și modalitatea concretă în care se pretinde că s-a desfășurat activitatea ilicită, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni grave (față de care reacția socială este de permanentă dezaprobare) - și mai ales că inculpații sunt recidiviști, având un trecut infracțional considerabil - organele statului nu acționează prompt și eficient, privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, aspecte cenzurate deja în căile de atac exercitate de către instanța de recurs, nefiind învederate motive temeinice de luare a altor măsuri.
De altminteri, antecedentele penale ale inculpaților, care au comis infracțiuni cu caracter organizat, atât în țară cât și în străinătate, fiind condamnați de instanțele române și străine la pedepse cu închisoarea, executate efectiv, perseverența infracțională a acestora (au fost trimiși în judecată cu reținerea dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal), precum și starea de tensiune efectiv existentă între inculpați și numitul T. Z. L. A. (ca urmare a faptului că inculpații consideră că au fost trimiși în judecată datorită acestuia), este un element care conduce la ideea că există un real risc ca în cazul în care s-ar lua măsura preventivă de a nu părăsi țara sau localitatea, chiar cu obligația de a nu lua legătura cu martorii prezentului dosar, inculpații să nu respecte dispozițiile impuse.
Pe de altă parte, cu privire la riscul săvârșirii unor noi infracțiuni,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în cauza Matznetter, că un asemenea motiv este conform cu cerințele articolului 5 paragraful 3 atunci când din consecințele grave ale crimei sau delictelor săvârșite și din caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil, apreciindu-se din perspectiva oferită de practica C. că în cauză perseverența infracțională a inculpaților în țară și în străinătate, raportat la care au fost condamnați și au executat pedepse pronunțate de instanțe străine și române, natura gravă a infracțiunilor comise, prejudiciile considerabile cauzate precum și caracterul organizat al acestora (aspecte asupra cărora la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice) sunt aspecte ce pledează în favoarea menținerii arestării preventive.
Este real faptul că antecedentele penale sau calitatea de recidivist nu sunt temeiuri prevăzute de legea română pentru luarea măsurii arestării preventive, însă sunt elemente care au importanță în aprecierea periculozității sociale a unei persoane.
6
Susținerile inculpaților, în sensul că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, întrucât a trecut o perioadă destul de mare de când a fost luată măsura, și că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică au fost apreciat de către instanță ca neîntemeiate, raportat la considerentele expuse privind întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive (art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală), nefiind învederate motive temeinice pentru luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, așa cum dispozițiile art.139 al.1 Cod procedură penală prevăd.
De altminteri, raportat la durata perioadei arestării preventive (de aproximativ 1 an și 6 luni), este de observat că arestarea preventivă a avut loc la data de (...), actul de sesizare fiind înregistrat la instanță la data de (...), iar acordarea de termene de judecată s-a datorat și atitudinii procesuale a inculpaților (care ei înșiși, în mod repetat, au solicitat și acordarea de termene de judecată mai îndelungate - solicitări respinse însă), întrucât, la termenul de judecată din data de (...) s-a dispus amânarea cauzei pentru a- și angaja apărător (dat fiind faptul că s-au purtat discuții în acest sens cu av.C. S.), la data de (...) s-a acordat de asemenea un termen de judecată pentru lipsa apărării, la 7 iulie 2011 s-a acordat termen pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul G. V., iar la termenul din 21 iulie
2011 s-a depus un memoriu în apărare, acordându-se termen pentru studiul acestuia, la cererea procurorului de ședință, și pentru soluționarea cererilor de strămutare a cauzei formulate de inculpați, după care a început cercetarea judecătorească (în această privință inculpații doar la termenul de judecată din data de (...) au solicitat audierea martorilor D. V. și D. Ani D. (la care renunțase acuzarea), a martorului R. C., precum și audierea înregistrărilor unor convorbiri telefonice, au solicitat luarea declarațiilor personale extrem de detaliate doar după administrarea probațiunii testimoniale, au arătat că sunt de acord cu efectuarea testului poligraf doar după luarea declarațiilor de inculpat, pentru ca la data fixată să refuze să fie supuși acestuia (inculpatul G. V. prezentând documente medicale care au atestat că prezintă afecțiuni care au determinat inaptitudinea sa în acest sens-deși până la termenul respectiv s-a declarat de acord cu testul respectiv, neinvocând afecțiunile medicale respective), apreciindu-se că raportat la complexitatea cauzei, precum și la aspectele învederate, termenul rezonabil nu a fost depășit.
Cercetarea judecătorească a fost finalizată, cauza rămânând în pronunțare, dispunându-se însă, la cererea apărătorului inculpaților, și al inculpaților personal, amânarea pronunțării (este de menționat faptul că inculpații au solicitat amânarea pronunțării pentru o perioadă care să depășească termenul acordat în acest sens, deși s-a invocat depășirea termenului rezonabil), pentru depunerea de concluzii scrise, pentru data de
(...).
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile
7 pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Pe de altă parte, în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că rolul măsurii arestării trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea, și că o arestare sau o reținere realizată conform articolului 5 paragraf 1 litera c) nu trebuie să fie urmată întotdeauna de actul de inculpare sau de trimitere în judecată. Absența inculpării sau a trimiterii în judecată nu înseamnă neapărat că privarea de libertate nu a urmărit scopul cerut de articolul 5 paragraf 1 c), subliniindu-se că existența unui asemenea scop trebuie cercetată independent de realizarea lui.
Motivele medicale și socio-familiale invocate de către inculpatul G. V. nu constituie temeiuri pentru punerea sa în libertate, atâta vreme cât singurele condiții ce trebuie verificate în cadrul procesual al menținerii arestării preventive sunt cele prevăzute de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală, putând constitui însă temeiuri pentru introducerea în justiție a unor cereri cu natură juridică diferită de cea prezentă.
În ceea ce privește cererea formulată de petenții-inculpați S. A. G. și G. V. privind sesizarea Curții de Justiție a U. E., aceasta a fost respinsă, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 267 paragraf 1 lit. (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea U. E., Curtea de Justiție a U. E. este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor și (b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile U.. De asemenea, competența
Curții de Justiție a U. E. de a pronunța hotărâri preliminare cu privire la aprecierea validității actelor juridice se referă exclusiv la norme juridice adoptate prin actele juridice ale U. E., Curtea neputând efectua un control de legalitate al normelor dreptului național.
Prin urmare, a apreciat tribunalul, cererea privind sesizarea Curții de
Justiție a U. E. pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, referitoare la neconcordanța dintre jurisprudența națională în materia arestării preventive în cauze fără violență cu jurisprudența altor state membre ale U. E., la faptul că instanțele naționale fac referiri sumare la dreptul UE sau nu fac deloc astfel de referiri, preferând „Convenția";, este inadmisibilă.
În consecință, pentru aceste considerente, în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. și G. V. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
În baza art.139 al.1 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de petenții-inculpați S. A. G. și G. V. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă detenției, ca fiind neîntemeiată, și totodată, în baza dispozițiilor legale speciale învederate, s-a respinsă cererea formulată de petenții-inculpați S. A. G. și G. V. privind sesizarea Curții de Justiție a U. E.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală fiecare petent a fost obligat să plătească statului suma de 20 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei încheieri, inculpații S. A. G. si G. V. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
8
În susținerea recursurilor inculpaților G. V., s-a arătat că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. De altfel, lăsarea acestora în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Dacă acest pericol ar fi existat la luarea măsurii arestării preventive, prin trecerea timpului, acest pericol este mult diminuat. S-a apreciat că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv, măsura fiind luată față de inculpați la data de 23 decembrie 2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele: Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată la 18 aprilie 2011 prin
R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D. de I. a I. de C. O. și
T. - B. T. B.-N. nr.56 D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap. la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a Cod penal - inculpatul S. A. G. și respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal - inculpatul G. V.
S-a reținut, în esență prin actul de sesizare că:
- inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de
1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z.-L.-A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z.-L.-A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave;
- inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008, pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z.- L.-A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de
1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z.-L.-A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute
9 anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z.-L.-A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Inculpații au fost arestați preventiv la 23 decembrie 2010, prin încheierea penală nr.88/CC/2010, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., măsura fiind menținută succesiv în cursul judecății.
La ultimul termen de judecată, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, judecătorul fondului apreciind în mod corect că temeiurile arestării celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143
C.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Aceste indicii rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării, avute în vedere de judecătorul care a dispus arestarea și menționate în încheierea de arestare, dar și cele administrate ulterior în cursul judecății.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanță, însă probațiunea administrată până în prezent pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, din importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa comitere a faptelor, dar și din datele ce țin de persoanele inculpaților - recidiviști - împrejurare care, fără a constitui un element determinant în menținerea detenției, nu poate fi însă ignorat, mai ales din perspectiva temerii, riscului potențial că, odată lăsați în libertate, inculpații să procedeze din nou la comiterea de fapte ilicite.
10
Cu privire la durata arestării preventive a inculpaților, despre care s-a susținut că ar fi depășit un termen rezonabil, Curtea constată că în speță, intervalul scurs de la data arestării - 23 decembrie 2010, nu este unul nerezonabil, raportat atât la circumstanțele concrete ale cauzei, dar și la accepțiunea noțiunii de rezonabilitate a detenției în jurisprudența C., aceste limite neputând fi analizate abstract, ci în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a părților și a autorităților judiciare (ori, în cauză, s-a putut constata că inculpații au fost cei care, mai mult sau mai puțin justificat, au cerut de mai multe ori amânarea judecății, așa încât, prelungirea acestei stări, nu este absolut independentă de comportamentul părților până la acest moment).
Pe de altă parte, chiar dacă regula este cercetarea în stare de libertate, instanța apreciază că nu este oportună o altă măsură preventivă față de inculpați, neprivativă de libertate, la acest moment procesual, existând riscul ca lăsați în libertate, inculpații să îngreuneze bunul mers al judecății, cu atât mai mult cu cât au negat comiterea faptelor.
Pentru toate aceste considerente, recursurile în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații S. A. G. si G. V., ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 8 iunie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. Maxim A. si R. Cecilia.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. C. I. L. M.
GREFIER, M. V.-G.
11
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: : G. A..
12
| ← Decizia penală nr. 1802/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 657/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
