Decizia penală nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 62/A/2012

Ședința secretă din 27 martie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător

JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.

și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul P. T., împotriva sentinței penale nr.9/F/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev.de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din L. 6., art.13 alin.1,3 și 4 teza II din L. 6., ambele cu aplic.art.13

C. și art.33 lit.a C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului P. T., av.Petra E. G. din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată N. R. R., av.Suciu R. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul P. T., partea vătămată N. R. R. și reprezentanții legali ai părții vătămate, N. I. și N. R.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța declară ședință secretă având în vedere că partea vătămată este minoră.

În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Torok P. E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea prev.de art.12 și art.13 din L. 6. în infracțiunea de proxenetism, prev.de art.329 alin.1 C. iar pe fondul cauzei, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., achitarea inculpatului întrucât fapta nu există. Consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată în lipsa unor probe care să confirme susținerile din rechizitoriu și nu s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, nefăcându-se nici o distincție între faptele celor doi inculpați. O. de urmărire penală a reținut că inculpatul P., cunoscându-l pe coinculpatul T., care la rândul său se afla în relații de prietenie cu numita N. R. R., cu care întreținea relații intime de mai multă vreme, l-a însoțit pe acesta și pe numita P. M. în S., unde cele două fete s-ar fi prostituat în vara anului 2003. I. nu au recunoscut că ar fi avut intenția de a însoți pe cele două fete să se prostitueze ci au afirmat că la două zile după ce au ajuns în S., cele două fete i-au părăsit și nu au mai putut lua legătura cu ele. Inculpatul nu a făcut nici un demers și nu a avut nici o discuție cu cele două fete, unde și în ce condiții vor pleca. De remarcat este că inculpatul nu a cunoscut niciodată vârsta părții vătămate. C. i-a comunicat inculpatului P. că merge la părinții celor două fete să le solicite acceptul de a-l însoți în străinătate și că s-a și deplasat la domiciliul acestora. Tot coinculpatul a fost cel care a ajutat-o și să-și obțină pașaportul astfel că inculpatului P. nu i se poate reține absolut nici o contribuție la plecarea celor două fete în străinătate. Î.aga acuzare se bazează pe declarațiile părților vătămate. R. constituie doar actul de sesizare al instanței nu și dovada faptelor descrise în el. Pronunțarea unei soluții de condamnare doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală îndreptățesc pe inculpați să susțină că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil. Probatoriul administrat în fața instanței de fond confirmă în totul susținerile inculpatului cu privire la împrejurările în care părțile vătămate au plecat din țară. În ce privește conduita celor două părți vătămate este relevantă conduita lor anterioară plecării în S. În ce privește întreaga contribuție a inculpatului P., consideră că ea nu poate primi conotații penale, fiind de neînțeles în ce temei i s-a reținut acestuia infracțiunea de trafic de minori din moment ce acesta nu a avut absolut nici o relație cu partea vătămată. Mai mult, inculpatul nu a îndemnat și nu a înlesnit în nici un fel practicarea prostituției de către cele două părți vătămate și nici nu a tras vreun folos de pe urma acestora. Inculpatul este o persoană decentă, căsătorită, are un copil și are un loc de muncă stabil în A.

Apărătorul părții vătămate N. R. R., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțate de instanța de fond în sensul condamnării inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpații le-au transportat pe părțile vătămate în scopul practicării prostituției. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțate de prima instanță. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza unor mijloace de probă. Mai mult, încadrarea juridică corectă este cea reținută prin actul de sesizare iar pedeapsa stabilită este în limite legale. Referitor la cererea de schimbarea încadrării juridice, arată că la fila 7 din hotărârea atacată, instanța de fond a explicat de ce s-a reținut infracțiunea de trafic de persoane astfel că-și însușește punctul de vedere al instanței.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), conform art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori pentru care au fost trimiși în judecată inculpații P. T. și T. L. F., din art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a II-a din L. nr. 6., cu aplicarea art.

13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. ) în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ).

I. A fost condamnat inculpatul P. T., fiul lui T. și I., născut la data de (...) în

Miercurea Ciuc, județul Harghita, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în municipiul B., A. Ș., nr. 1, sc. B, ap. 24, județul B.-N., fără antecedente penale, având CNP - 1., la pedepsele de:

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr.

2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C.;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a, b) C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13 C. (anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr.

2. și L. nr. 2.), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C..

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C..

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C., s-au contopit pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

Conform art. 861 C. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei și stabilește potrivit art. 862 C. un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune, conform art. 863 C., următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte periodic la S. de P. de pe lângă T. B.-N., conform programului care i se va stabili;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) raportat la art.

83, 84 C., precum și referitor la prevederile art. 864 alin. (2) C., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

II. A fost condamnat inculpatul T. L. F., fiul lui L. și L., născut la data de (...) în municipiul B., județul B.-N., cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, fără loc de muncă, căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în municipiul B., str. G., nr. 32, sc. D, ap. 67, județul B.-N., fără antecedente penale, având CNP - 1., la pedepsele de:

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., art. 13 C. (anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr.

2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C.;

2. și L. nr. 2.), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C..

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C..

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

Conform art. 861 C. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei și s- a stabilit potrivit art. 862 C. un termen de încercare de 6 ani.

Conform art. 863 C., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte periodic la S. de P. de pe lângă T. B.-N., conform programului ce i se va stabili;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) raportat la art.

83, 84 C. precum și referitor la prevederile art. 864 alin. (2) C., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească în favoarea părții civile N. R. R., domiciliată în municipiul B., str. A., nr. 32, sc. B, ap. 29, județul B.-N., suma de

10000 E. ( sau echivalentul în lei al acestei sumei la data plății ) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

S-a luat act că partea vătămată P. M. M., domiciliată în comuna L., sat S. Nou, nr. 290, județul B.-N., nu s-a constituit parte civilă.

S-a dispus confiscarea de la inculpați (de la fiecare) a câte 1375 E. (sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății), conform art. 19 din L. nr. 6..

Au fost obligați inculpații P. T. și T. L. F. să plătească (fiecare) în favoarea statului câte 1110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ( din care 300 lei reprezintă cota parte din onorariul cuvenit av. din oficiu F.oaia Mihai Mureș, desemnat pentru apărarea părților vătămate ).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 27D/P/2008 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., au fost trimiși în judecată inculpații T. L.-F. și P. T., ambii pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C., a infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din L. nr. 6. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a II-a din L. nr. 6., ambele cu aplicarea art. 13 C. (anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr.

2.).

Prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpaților următoarele:

În vara anului 2002 partea vătămată minoră N. R. R. l-a cunoscut pe inculpatul T. L. F. cu care a avut o relație de prietenie pe parcursul căreia, în mai multe rânduri, au întreținut relații sexuale. În cursul lunii mai 2003 inculpatul P. T. a revenit în țară din A., unde locuia împreună cu soția sa și familia acesteia, ocazie cu care s-a întâlnit cu T. L. F., cu care se cunoștea de mai mult timp.

În vara anului 2003 inculpatul T. L. F. i-a propus părții vătămate minore N. R. R. să plece împreună cu el și cu încă un prieten de-al lui în I., pentru a câștiga bani, invocând posibilitatea de a fura, propunere cu care aceasta a fost de acord. U. inculpatul T. L. F. i-a făcut cunoștință părții vătămate minore cu inculpatul P. F., zis „., spunându-i că împreună cu acesta vor merge în I. Inculpatul T. L. F. a întrebat-o pe partea vătămată daca nu mai cunoaște o fată care să vrea să-i însoțească în I., situație în care minora i-a prezentat-o pe prietena sa, partea vătămată P. M. M. Cu ocazia unei întâlniri, care a avut loc la 15 iulie 2003, inculpatul T. L. F. a propus părții vătămate P. M. M. să plece împreună cu ei în I. la furat, propunere acceptată de aceasta.

În data de 16 iulie 2003, partea vătămată P. M. M. s-a deplasat, însoțită de inculpatul T. L. F., la S. P. din B., unde a formulat o cerere prin care a solicitat eliberarea unui pașaport în regim de urgență, cerere care i-a fost aprobată, pașaportul fiind ridicat personal de aceasta în ziua de (...).

În seara de 17 iulie 2003 inculpatul P. T. împreună cu numitul H. T. Dan ( polițist în cadrul Poliției municipiului B. ) s-au deplasat la domiciliul părții vătămate - minore N. R. R., unde se afla și martora P. M. M., pentru a-i convinge pe părinții minorei să o lase să plece în I. D. câteva discuții, mama părții vătămate minore, R. N., a fost de acord cu solicitarea celor doi bărbați, dându-și acordul ca fiica ei să plece la lucru în I.

În dimineața de 18 iulie 2003, inculpații și cele două părți vătămate s-au deplasat spre V. B. cu autoturismul unui bărbat rămas ne identificat și de aici, cu autoturismul numitului S. A., spre A. D. ce a ajuns în A. s-au cazat pentru câteva zile la un motel de lângă orașul W., timp în care inculpatul P. T. s-a deplasat la socrii săi, spunându-le că pleacă la muncă în S. I. au cumpărat împreună un autoturism

„second-hand"; și au plecat împreună cu fetele spre I. și de aici în S., ajungând în cele din urmă în „. de M., cazându-se la un hotel. În ziua următoare inculpații au plecat în oraș, spunându-le fetelor că încearcă să găsească ceva de lucru, timp în care acestea au rămas în camera de hotel. D. doar trei zile inculpații le-au spus fetelor că nu au găsit de lucru, decât pentru partea vătămată P. M. M., situație în care partea vătămată minora a fost de acord să desfășoare și ea diverse activități până când i se va găsi de lucru.

Ca urmare, inculpații au dus-o pe partea vătămată P. M. M. la un club de noapte, unde aceasta a înțeles că trebuie să practice prostituția, moment în care le-a spus celor doi că nu vrea să facă acest lucru. I. au insistat ca partea vătămată să se prostitueze sub pretextul că nu au bani pentru alimente și pentru a plătii camera de hotel, astfel că forțată de situație P. M. M. a acceptat să practice prostituția la acel club, unde era transportata pe rând de inculpați. Î. timp inculpații au plasat-o la un alt club situat în satul „. și pe partea vătămată minora N. R. R., club la care a fost adusă după alte câteva zile și partea vătămată P. M. M. S. de bani (în E.) câștigate de părțile vătămate din practicarea prostituției, au fost preluate periodic de inculpați. I. au retransportat-o pe partea vătămată P. M. M. la clubul la care au plasat-o inițial, unde aceasta a continuat să se prostitueze, insă după câteva zile, cu ajutorul unui cetățean spaniol, a reușit să-și recupereze pașaportul și să fugă. P. vătămată N. R. R. s-a prostituat în continuare la clubul la care fost plasată, iar inculpații nemulțumiți de sumele de bani pe care le obține au amenințat-o că o vor vinde altor persoane. P. vătămată s-a speriat și cu ajutorul unui cetățean spaniol, a reușit să plece din club și să revină în România. D. o perioadă, când partea vătămată -. și cei doi inculpați au plecat de la club, martora P. M. M. a revenit în acest loc, respectiv la clubul din satul A., unde a început să practice prostituția pe cont propriu, iar după două luni s-a mutat împreună cu un prieten în orașul A., unde a lucrat în diverse locuri fără a se mai prostitua.

P. vătămată P. M. M., prin declarațiile date în faza de urmărire penală f.26-32, a arătat că nu se constituie parte civilă. În esență, a relatat că în vara anului 2003 prietena sa, partea vătămată N. R. R., a întrebat-o dacă nu vrea să plece în I. la furat, propunere cu care a fost de acord. Ca urmare, în una din zilele următoare a fost acasă la partea vătămată N. R. R. unde se aflau și T. L. F., ocazie cu care i-a spus și acestuia că este de acord să meargă cu ei, în I., la furat. P. vătămată a relatat că a obținut în scurt timp un pașaport după care împreună cu cei doi inculpați și partea vătămată N. R. R. s-au deplasat în I. și de aici în S. D. ce au ajuns în S., a fost dusă de inculpat într-un club de noapte unde a fost obligată să se prostitueze, lucru cu care nu a fost de acord. P. vătămată a arătat că până atunci nu s-a prostituat și că în primele zile a stat de-o parte, astfel că „nefăcând bani"; a fost mutată de inculpați la un alt club, din A., aparținând unui bărbat pe nume M. La insistențele inculpaților, care i- au spus că nu au bani pentru a procura mâncare și pentru a plăti camera de hotel, partea vătămată a declarat că a fost de acord să se prostitueze, făcând acest lucru la clubul din A. unde între timp a fost dusă și partea vătămată N. R. R. P. vătămată a declarat că din practicarea prostituției a câștigat 800 E., din care 600 E. au fost dați de patronul clubului, pe nume M., inculpaților. P. vătămată a declarat că nu cunoaște sumele pe care le câștiga din prostituție partea vătămată N. R. R. și că după ce a fost dusă de inculpați din nou la primul club, a reușit să fugă cu ajutorul unui cetățean spaniol, în prealabil reușind să-și recupereze pașaportul. P. vătămată a declarat că ulterior, după un timp, a revenit la „. lui M., unde s-a prostituat alături de alte fete, cheltuind banii câștigați în acest fel pentru a se întreține. D. ce a plecat de la club a lucrat ocazional în mai multe locuri și nu s-a mai prostituat, ultima dată în Alcadia, ca bucătar, până în anul 2005 când a revenit în țară.

P. vătămată - minoră N. R. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10 000 E. Prin declarațiile date în faza de urmărire penală f. 40 - 50, partea vătămată a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul T. L. F. în vara anului 2002, când avea 16 ani și era elevă. A relatat că a fost îndrăgostită de inculpat și că după ce s-a întors în țară, ( de la verișoara ei din I. ) la sfârșitul lunii ianuarie 2003, a avut o relație de prietenie cu acesta. În vara anului 2003 inculpatul i-a propus să plece cu el în străinătate, în I., pentru a „face bani";, acesta avansând ideea de a fura din magazine. D. ce a acceptat propunerea, inculpatul i-a spus că împreună cu ei va veni și un prieten, cu care a făcut cunoștință în zilele următoare, acesta fiind inculpatul P. T., zis „.. Cei doi au întrebat-o dacă nu mai cunoaște o fată dispusă să-i însoțească în I., împrejurare în care s-a gândit la partea vătămată P. M. M. A mai relatat că în zilele următoare a prezentat-o inculpaților pe P. M. M., care a acceptat să meargă cu ei în străinătate, astfel că aceștia au plătit cheltuielile legate de obținerea pașaportului întrucât partea vătămată nu avea pașaport.

P. vătămată N. R. R. a mai declarat că s-a înțeles cu inculpații și partea vătămată P. M. M. să vină la ea acasă să discute cu părinții ei pentru a o lăsa să plece în I. Cei patru au convenit ca în locul inculpatului T. L. F., la domiciliul ei să meargă H. T., partea vătămată declarând că această sugestie a venit din partea prietenului ei, care a afirmat „el nu este de încredere";. Ca urmare, partea vătămată N. R. R. a susținut că la discuția cu părinții săi, care a avut loc la domiciliul ei, au participat martorul H. T., inculpatul P. T. și partea vătămată P. M. M. În această împrejurare, atât inculpatul P. T. cât și numitul H. T., i-au spus mamei sale că vor pleca toți patru în I., la o soră de-a lui H. T., solicitându-i acesteia să o lase, în vacanță, împreună cu ei. P. vătămată a relatat că mama sa a fost de acord cu propunerea celor doi, astfel că i-a permis să plece în I., la sora lui „. ( acesta fiind, în fapt H. T. ).

P. vătămată N. R. R. a relatat că în ziua de (...) au plecat spre I. cu un autoturism condus ( pe rând ) de inculpați până în Oradea - B. și de aici, cu un microbuz până în A., unde au rămas 3 zile. În acest timp inculpații au făcut rost de un autoturism și s-au deplasat spre S., ajungând inițial în A. și apoi în P. de M., cazându- se la un hotel. P. vătămată a susținut că imediat după ce au ajuns inculpații le-au spus că trebuie să muncească pentru că nu mai au bani. Ca urmare, inculpații au dus- o mai întâi pe partea vătămată P. M. M. într-un club în care i-au pretins să se prostitueze. D. alte două zile au dus-o și pe ea, într-un alt club, aflat într-o casă izolată, aparținând unui spaniol pe nume M., loc în care a fost constrânsă să se prostitueze alături de alte 20 de fete din care majoritatea românce. P. vătămată a declarat că inculpații erau nemulțumiți de banii pe care îi câștiga și o certau, astfel că i-a spus patronului clubului ( M. ) că este minoră și nu dorește să rămână acolo, acesta promițându-i că o va ajuta să plece. Prin declarația dată partea vătămată a susținut că în prima săptămână a câștigat din prostituție 700 E. iar în cea de a doua

1000 E., bani pe care inculpații îi luau la sfârșit de săptămână de la M. În a treia săptămână partea vătămată a susținut că din banii câștigați le-a dat inculpaților 450 de E. și a trimis acasă 300 E.

P. vătămată a declarat că în clubul în care se prostitua a fost adusă în același scop de către inculpați și partea vătămată P. M. M., care anterior fusese în alt club, care a continuat să se prostitueze pentru inculpați.

D. un timp l-a cunoscut pe T., cumnatul lui M., care le-a ajutat atât pe ea cât și pe partea vătămată P. M. M. să plece din club, lucru petrecut după ce inculpații, nemulțumiți de banii pe care îi câștigau din prostituție, le-au amenințat că le bat, le omoară sau le vând, situație în care s-au speriat și i-au reclamat la poliția din Areal. P. vătămată a relatat că pentru a depune reclamația la poliție, au fost ajutate atât de T. cât și de M., situație în care inculpații au părăsit „zona insulelor";.

Inculpatul P. T., prin declarațiile date în faza de urmărire penală, f. 59 - 65 și în instanță f. 45 - 46 dosar de fond nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată.

În esență, prin declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul a susținut că este stabilit în A. împreună cu familia soției sale, unde a lucrat începând cu anul

2003. A relatat că în vara anului 2003 a venit în România, ocazie cu care l-a întâlnit pe inculpatul T. L. F., cu care se cunoștea de mai mult timp. În acea împrejurare le-a cunoscut pe părțile vătămate, hotărând toți patru să plece în S., convenind încă de la început ca el și inculpatul T. L. F. să plătească transportul iar fetele să le restituie partea lor după ce se vor angaja. Inculpatul a negat că ar fi fost vreodată acasă la părinții părții vătămate N. R. R., susținând că pe H. T. Dan doar îl cunoștea și se saluta cu acesta când îl întâlnea, însă nu au avut relații apropiate. Inculpatul P. T. a afirmat că s-au deplasat toți patru spre S. cu un autoturism condus de un amic al inculpatului T. L. F., până în V. „B."; și de aici, cu o altă mașină, până în A., cazându- se la un motel din apropiere de orașul W., unde locuiesc socrii săi. D. aproximativ două zile au cumpărat un autoturism și au plecat toți patru spre S., ajungând în P. de M., cazându-se la un hotel. Inculpatul a declarat că în zilele următoare și-au căutat de lucru iar după câteva zile a venit în vacanță în P. de M. și soția sa, astfel că pentru un timp părțile vătămate au rămas cu inculpatul T. L. F. Inculpatul a relatat că soția sa avea biletul de vacanță pentru o săptămână, timp pe care l-au petrecut împreună, iar după ce aceasta s-a reîntors în A., l-a căutat din nou pe inculpatul T. L. F. și găsindu- l, a aflat că cele două fete au plecat de la el și nu mai știe nimic despre ele.

Inculpatul P. T. a susținut că nu le-a obligat pe părțile vătămate să practice prostituția și că nu știe care a fost motivul pentru care au făcut asemenea afirmații.

Prin declarația dată în fața instanței f. 45 - 46, inculpatul P. T. și-a menținut poziția din faza de urmărire penală. A relatat în plus că nu a discutat cu părinții părții vătămate N. R. R. despre plecarea ei în străinătate și că la domiciliul acesteia au fost doar inculpatul T. L. F. și numitul H. T. D. A susținut că după ce au ajuns în S., în P. de M., timp de 5 - 6 zile au fost la plajă și s-au plimbat cu părțile vătămate, care însă obișnuiau să meargă și singure. A relatat că la vremea respectivă avea asupra sa circa 1600 E. și că o sumă similară avea și inculpatul T. L. F. În aceiași perioadă a venit în vacanță ( în P. de M. ) și soția sa, astfel că pentru o săptămână s-a despărțit de cei trei și a stat împreună cu aceasta, pentru a nu avea probleme în familie, dat fiind că soția sa nu știa despre „. în care era implicat. Inculpatul a susținut că după ce soția sa a plecat în A., s-a întâlnit din nou cu inculpatul T. L. F., care i-a spus că „cele două fete au plecat cu bărbați întâlniți pe plajă";. În final, inculpatul P. T. a declarat că nu cunoaște bărbatul cu numele „. despre care se face vorbire în rechizitoriu, nu a fost niciodată în satul A. și „nu le-a transportat niciodată pe cele două fete în cluburi pentru a se prostitua";, adăugând totodată că nu a primit niciodată bani de la părțile vătămate.

Inculpatul T. L. F., prin declarațiile date în faza de urmărire penală, f. 72 - 73 și în instanță f. 47-48 nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată.

Prin declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul T. L. F. a arătat că o cunoaște pe partea vătămată minora N. R. R. din vara anului 2002 și tot de atunci a avut o relație de prietenie cu aceasta pe parcursul căreia au întreținut relații sexuale, deși la vremea respectivă el era căsătorit. Neavând un loc de muncă, în vara anului

2003 s-a hotărât să plece la muncă în străinătate împreună cu inculpatul P. T., zis „. și să o ia cu el și pe partea vătămată N. R. R. Î. partea vătămată era minoră, a discutat în prealabil cu mama acesteia de la care a obținut o împuternicire notarială pentru a putea ieși din țară.

Inculpatul a mai relatat că înainte de a pleca din țară, prietena sa i-a povestit de verișoara ei, P. M. M., care tocmai terminase liceul și ar dori să meargă cu ei în străinătate. U., verișoara părții vătămate - minore l-a cunoscut pe inculpatul P. T., pe care l-a plăcut, astfel că în cele din urmă au hotărât să plece toți patru la muncă în S., pe insula „. de M.. Inculpatul a susținut că au plecat din România cu un „microbuz"; până în A., unde au rămas două zile și de aici, după ce și-au cumpărat o mașină, și- au continuat drumul spre P. de M., unde când au ajuns s-au cazat la un hotel. Timp de câteva zile el și inculpatul P. T. și-au căutat de lucru iar fetele au mers pe plajă. D. alte câteva zile, fără niciun motiv, părțile vătămate au plecat. Î. timp în stațiunea turistică în care se aflau a venit în vacanță soția inculpatului P. T., care s-a cazat la un alt hotel, la care s-a dus și acesta.

Prin declarația dată la urmărire penală inculpatul T. L. F. a afirmat că în perioada în care părțile vătămate erau cu ei, le considerau prietenele lor, însă acestea i-au părăsit după 5-6 zile de la sosirea în S. A mai arătat că atât el cât și inculpatul P. T. aveau fiecare câte 1600 E. la plecarea din România iar fetele nu aveau niciun ban, astfel că ei au suportat toate cheltuielile. A susținut că după ce s-a reîntors în țară și a întâlnit-o pe partea vătămată N. R. R., aceasta i-a spus că ea și verișoara ei, P. M. M. au plecat cu „un tip"; întâlnit în P. de M. care le-a cerut să plece împreună iar ulterior nu au mai avut posibilitatea să ia legătura cu el.

Prin declarația dată în instanță f. 47 - 48 inculpatul T. L. F. și-a menținut aceiași poziție de nerecunoaștere a faptelor. A declarat în plus că hotărârea de a pleca în străinătate ( la muncă și pentru a se distra ) a fost luată în mod spontan, într- o perioadă în care era prieten cu partea vătămată - minoră N. R. R. iar inculpatului P. T. i-a fost prezentată partea vătămată P. M. M. A susținut că nu a remis bani numitei P. M. M. pentru a-și face pașaport și că nu a fost niciodată la locuința acesteia din S. Nou.

Prin această declarație inculpatul T. L. F. a susținut că el împreună cu H. T. Dan au fost o singură dată acasă la partea vătămată N. R. R., ocazie cu care s-a discutat despre un furt de care era acuzat fratele părții vătămate și probabil despre plecarea în străinătate. Inculpatul a afirmat că din B. până în V. B. s-au deplasata toți patru cu o mașină aparținând, probabil, unui prieten, iar de aici, spre A., cu un microbuz, până în localitatea W. A relatat că în W. au stat 2 zile, până când au cumpărat o mașină cu care au plecat spre I., pe drum deviind imediat spre S., întrucât pe durata deplasării un prieten i-a telefonat și i-a spus că nu vor găsi lucru. D. ce au ajuns în S., s-au deplasat în „. de M., unde s-au cazat la un hotel. Inculpatul a declarat că, inițial, au stat cu „fetele"; 3-4 zile, după care acestea au plecat și nu au mai venit. În concluzie, inculpatul T. L. F. a declarat că nu corespunde realității mențiunea din rechizitoriu în sensul că ar fi luat pașaportul părților vătămate și că le-ar fi obligat să se prostitueze în cluburi de noapte. A relatat că după ce s-a întors în țară, în scurt timp a revenit și partea vătămată N. R. R., cu care a continuat să se întâlnească până când aceasta a avut o relație cu un alt bărbat, în urma căreia a rezultat un copil.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea stare

de fapt:

Inculpatul T. L. F. domiciliază în B. și este prieten de foarte mult timp cu inculpatul P. T., zis „.. Acesta din urmă este căsătorit din anul 1995 cu numita P. C. I. și dețin împreună cu apartament în municipiul B., însă începând cu anul 2003 cei doi soți locuiesc mai mult în A., localitatea W. În localitatea W., cu mai muți ani înainte de anul 2003, s-au stabilit socrii inculpatului P. T., astfel că inculpatul împreună cu soția sa, îi vizitau frecvent, iar atunci când își găseau un loc de muncă rămâneau la aceștia și desfășura diferite activități remunerate.

În vara anului 2002, partea vătămată - minoră N. R. R., născută la 17 mai

1986, era elevă la G. Ș. F. din B. și avea vârsta de 16 ani. În acea perioadă l-a cunoscut pe inculpatul T. L. F., care se ocupa cu schimbul de valută în zona pieței

„D.";, începând să aibă cu acesta o relație de prietenie. În toamna anului 2002 partea vătămată minora N. R. R. a plecat în I., localitatea B., la o verișoară de-a sa, revenind în țară în data de 30 ianuarie 2003. În perioada în care se afla în I. partea vătămată a fost căutată de mai multe ori la telefon de inculpatul T. L. F. care îi spunea că o iubește, că îi este dor de ea și că o așteaptă să se reîntoarcă în țară. Ca urmare, după ce a revenit în B., partea vătămată minoră s-a reîntâlni cu inculpatul T. L. F., cu care și-a continuat relația de prietenie, întreținând în mai multe rânduri raporturi sexuale.

Despre relația sa cu partea vătămată - minoră inculpatul T. L. F. i-a spus și inculpatului P. T., care în data de 1 mai 2003 a revenit în țară pentru o perioadă de circa două luni, locuind în apartamentul din B., A. Ineu, bl. B 1, sc. A, ap. 6, județul B.- N., pe care îl deține împreună cu soția sa. În acea perioadă inculpatul P. T. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul T. L. F., care deși era căsătorit, întreținea în continuare relația de prietenie cu partea vătămată minora N. R. R.

În vara anului 2003, inculpatul T. L. F. i-a propus părții vătămate minore N. R. R. să plece împreună cu el în I., pentru a câștiga bani, invocând posibilitatea de a fura, propunere cu care minora a fost de acord. A. inculpatul i-a spus părții vătămate că mai are un prieten care va merge cu ei și a întrebat-o dacă nu cunoaște vreo fată care ar vrea să-i însoțească, minora afirmând că se va gândi. În perioada următoare inculpatul T. L. F. i-a făcut cunoștință părții vătămate minore cu inculpatul P. T., zis „., spunându-i că împreună cu acesta vor merge în I.

P. vătămată - minoră i-a spus inculpatului T. L. F. că are o prietenă, pe nume M., care domiciliază în localitatea S. Nou și care terminându-și școala nu și-a găsit loc de muncă, astfel că i-a propus să discute cu aceasta despre plecarea în I. P. vătămată N. R. R. era la acel moment prietenă cu partea vătămată P. M. M., născută la data de (...) și în acest context i-a spus acesteia despre propunerea pe care i-o făcuse inculpatul T. L. F. C. două părți vătămate au convenit să se întâlnească cu inculpatul T. L. F. Cu ocazia unei întâlniri, la care a participat și inculpatul P. T., care a avut loc în jurul datei de 15 iulie 2003, inculpatul T. L. F. a întrebat-o pe partea vătămată P. M. M. dacă este de acord să plece cu ei în I., la furat. P. vătămată P. M. M. a fost de acord cu propunerea inculpaților însă a afirmat că nu are pașaport, aceștia spunându-i că o vor ajuta să-l obțină.

Ca urmare, în aceiași zi ( probabil, 15 iulie 2003 ) partea vătămată N. R. R. a mers împreună cu martora P. M. M. la părinții acesteia din localitatea S. Nou, comuna L., județul B.-N., pentru a discuta cu ei despre plecarea lor în I. P. vătămată N. R. R. le-a spus părinților prietenei sale că deplasarea în I. se va face cu scopul de a petrece câteva zile de vacanță și că vor fi însoțite de prietenul ei, fără ai indica numele. D. ce părinții părții vătămate P. M. M. și-au dat acordul, partea vătămată și-a făcut bagajele și a plecat împreună cu N. R. R. la B., la locuința acesteia din urmă.

În data de 16 iulie 2003, partea vătămată P. M. M. s-a deplasat însoțită de inculpatul T. L. F. la S. P. din B., unde a formulat o cerere prin care a solicitat eliberarea unui pașaport în regim de urgență, iar până la eliberarea actului a rămas în B. la domiciliul părții vătămate - minore. C. i-a fost aprobată, astfel că în data de 18 iulie 2003 i s-a eliberat pașaportul nr. 7474431 care a fost ridicat personal de aceasta.

Cei doi inculpați, partea vătămată - minoră N. R. R. și partea vătămată P. M. M. s-au hotărât ca imediat ce aceasta din urmă va obține pașaportul să plece împreună în I. P. vătămată N. R. R. s-a înțeles cu inculpații și partea vătămată P. M. M., să vină la ea acasă și să discute cu părinții ei pentru a o lăsa să plece împreună în I. Cei patru au convenit ca în locul inculpatului T. L. F. la locuința părții vătămate - minore să meargă numitul H. T., care este polițist în cadrul Poliției municipiului B. ( față de care cercetările au fost disjunse ). Această sugestie a venit ( potrivit susținerilor părții vătămate minore ) din partea inculpatului T. L. F., care a afirmat că

„el nu este de încredere";.

Ca urmare, în seara zilei de 17 iulie 2003 inculpatul P. T. și numitul H. T. ( un cunoscut al celor doi inculpați ) s-au deplasat la locuința părții vătămate minore, unde se afla și partea vătămată P. M. M., pentru a discuta cu părinții minorei și a-i convinge să o lase pe fiica lor să plece cu ei, în I. Aceștia au intrat în sufrageria apartamentului loc în care a venit și mama părții vătămate, numita N. R., căreia cei doi bărbați i-au cerut să-și lase fiica să meargă în I., la sora lui H. T. D. câteva discuții, mama părții vătămate - minore și-a dat acordul, astfel că cei doi au plecat din apartament. Prezența inculpatului P. T. și a numitului H. T. Dan în apartament a fost surprinsă de fratele părții vătămate - minore, numitul N. I. R. ( f. 89 - dosar de urmărire penală ).

D. discuțiile purtate cu mama părții vătămate - minore, cei patru au ieșit în fața blocului unde au mai discutat câteva minute despre plecarea în I., convenind ca a doua zi să ridice pașaportul părții vătămate P. M. M. și să plece.

Este de subliniat că cele două părți vătămate au acceptat să plece cu inculpații în I. fără să cunoască adevăratele intenții ale acestora, respectiv de a le plasa pe fete în diferite cluburi și de a le exploata prin practicarea prostituției în folosul lor.

În dimineața zilei de 19 iulie 2003 ( f. 48 - dosar de urmărire penală ) inculpatul T. L. F. s-a deplasat cu un autoturism marca Volkswagen Golf condus de un bărbat rămas neidentificat, cu care aranjaseră să le transporte pe cele două fete până la frontiera cu U., la domiciliul părții vătămate minore N. R. R., de unde a luat-o pe aceasta și pe martora P. M. M., după care au mers în zona „Big"; de unde l-au luat și pe inculpatul P. T. Din acest loc, cu autoturismul condus de acel bărbat rămas neidentificat, s-au deplasat la fabrica la care lucra mama părții vătămate minore, N. R., unde fetele au intrat să-și ia rămas bun de la aceasta, iar de aici au plecat spre V. B.. În V. B. inculpații și cele două părți vătămate au coborât, iar respectivul bărbat a revenit în B.. U., toți patru s-au deplasat la un „. unde inculpații au intrat în vorbă cu diferiți șoferi de microbuze, interesându-se dacă nu au drum spre A. și locuri în plus, pentru a-i transporta și pe ei. În cele din urmă, în jurul orelor 23:00, cei doi inculpați l- au găsit pe martorul S. A. care se deplasa singur cu un autoturism ( cu numărul de înmatriculare (...) ) spre A. și care a fost de acord să-i transporte pe ei și pe cele două fete contra sumei de 100 E.

D. ce au ajuns în A., în apropiere de orașul W., inculpații s-au cazat împreună cu fetele la un motel, loc în care au rămas câteva zile, timp în care inculpatul P. T. s-a deplasat la socrii săi și i-a spus soției sale că va pleca în S. să-și caute de lucru. A., împreună cu inculpatul T. L. F., a cumpărat un autoturism second-hand, le-au luat pe cele două fete și au plecat spre I. A. în I., inculpatul T. L. F. a spus părților vătămate că a vorbit la telefon cu un cunoscut care i-a comunicat că „. nu mai merge bine în această țară"; și că ar fi mai bine să se deplaseze în S., întrucât acolo este mai sigur, pentru că are prieteni. A., inculpații le-au transportat pe cele două fete în S., în orașul A., iar a doua zi, cu un vapor, s-au deplasat în P. de M., unde s-au cazat la un hotel. Începând cu a doua zi, cei doi inculpați plecau în oraș, spunându-le fetelor că încearcă să găsească de lucru, timp în care acestea rămâneau în camera de hotel sau mergeau pe plaja din apropiere.

D. două - trei zile inculpații le-au spus părților vătămate că nu au găsit de lucru decât pentru P. M. M., situație în care partea vătămată N. R. R. a afirmat că și ea este de acord să desfășoare diferite activități atunci când i se va găsi de lucru.

Cei doi inculpați au dus-o pe partea vătămată P. M. M. la un club de noapte, unde aceasta a înțeles că trebuie să practice prostituția, moment în care le-a spus că nu vrea să facă acest lucru. Din acest motiv, în cele trei zile cât a stat la club, partea vătămată nu s-a prostituat, arătând în declarația de la urmărire penală f. 28 că:

„stăteam de-o parte, nu ziceam nimic, nu știam să vorbesc și eram străină de prostituție pentru că în România nu am fost o prostituată";. Cei doi inculpați au insistat ca partea vătămată să practice prostituția, spunându-i că nu mai au bani pentru alimente și nici pentru a plăti camera de hotel. La acest club partea vătămată P. M. M. era transportată în fiecare seară de cei doi inculpați, înainte de începerea programului iar dimineața era luată și transportată înapoi la hotel pe rând de către inculpați.

Î. timp inculpații au plasat-o la un alt club și pe partea vătămată N. R. R., respectiv la un club de noapte numit „., situat în satul A., aparținând unui bărbat spaniol pe nume M. Î. partea vătămată P. M. M. în cele trei zile cât a stat în primul club în care a fost transportată zilnic de inculpați nu a avut niciun client, aceștia au transportat-o și au plasat-o în clubul în care se afla N. R. R., respectiv în „. lui M. din A..

În acest club, la insistențele inculpaților, părțile vătămate au acceptat să se prostitueze. A., în prima săptămână, din practicarea prostituției partea vătămată P. M. a obținut circa 800 E., din care 600 E. au fost preluați de cei doi inculpați, iar partea vătămată N. R. R. a câștigat circa 700 E., care au fost de asemenea preluați de cei doi inculpați de la numitul M. D. o săptămână inculpații au restransportat-o pe partea vătămată P. M. M. la primul club ( în care o plasaseră inițial ) unde s-a prostituat doar câteva zile, întrucât și-a recuperat pașaportul de la inculpați și a fugit, fiind ajutată de un cetățean spaniol pe nume „..

În cea de-a doua săptămână partea vătămată N. R. R. a obținut din practicarea prostituției suma de 1000 E., bani preluați de către cei doi inculpați. În cea de-a treia săptămână partea vătămată a câștigat în același mod circa 700 E., din care inculpații au preluat suma de 450 E.

D. cea de-a treia săptămână, nemulțumiți de banii câștigați din prostituție, cei doi inculpați au început să o amenințe pe partea vătămată N. R. R. că o vor bate, că o omoară sau că o vor vinde altor persoane, amenințări similare fiind adresate și părții vătămate P. M. M. Din acest motiv, speriate, cu ajutorul cumnatului lui M., pe nume T., părțile vătămate i-au reclamat pe inculpați poliției din Areal. De asemenea, cu ajutorul aceluiași cetățean spaniol, pe nume „., partea vătămată N. R. R. a părăsit clubul și a revenit în România.

D. o perioadă, când partea vătămată N. R. R. și cei doi inculpați plecaseră de la club, partea vătămată P. M. M. s-a întors la clubul din satul A., unde a început să practice prostituția pe „. propriu";, timp de circa două luni, după care a plecat împreună cu un prieten în orașul A., unde a lucrat în diferite locuri fără să se mai prostitueze.

Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpaților a rezultat din următoarele probe: declarațiile părții vătămate P. M. M. f. 26-27, 28, 29-32 dosar de urmărire penală, declarațiile părții vătămate N. R. R. f. 40-43, 44-47, 48-49, declarația martorului S. A. f. 81, declarația martorei C. A. f. 84-85, fotografiile depuse la dosar de partea vătămată N. R. R. f. 51-52, cererea pentru eliberarea unui pașaport, formulată de partea vătămată P. M. M. însoțită de xerocopia buletinului de identitate și a certificatului de naștere f. 34-37 dosar de urmărire penală, fișa de pașaport referitoare la partea vătămată P. M. M. f. 33 - dosar de urmărire penală, declarația martorului N. I. R. V. f. 86-88, 89-90 și 91 dosar de urmărire penală și f. 87 dosar fond, declarația reprezentantului legal al părții vătămate minore, N. R. f. 92-94 dosar de urmărire penală și f. 85-86 dosar fond, declarația martorului H. T. Dan f. 77-88 procesul verbal din (...), referitor la transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T. L. F. la data de (...), (...), efectuată de S. de C. a C. O. B.-N. f. 133 - 136.

Faptele săvârșite de inculpații P. T. și T. L. F., astfel cum au fost reținute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ) și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13 C. (anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ).

Susținerile inculpaților că nu au săvârșit faptele deduse judecății sunt infirmate în primul rând de declarațiile părților vătămate P. M. M. și N. R. R., care se coroborează între ele. C. două părți vătămate au fost audiate la date diferite, iar cu ocazia uneia dintre declarații, partea vătămată N. R. R. a remis procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală fotografiile de la f. 51-52, care au fost făcute în clubul de noapte în care au fost constrânse să se prostitueze, într-o perioadă în care acolo s-a aflat și partea vătămată P. M. M. ( fotografia nr. 6 ). Fiindu-i prezentate acele fotografi, martora C. A. ( f. 84-85 dosar de urmărire penală ) le-a recunoscut pe părțile vătămate P. M. M. și pe O. A. A. ( fotografia nr. 4 ) precum și pe cei doi bărbați din fotografiile nr. 2 și 7 ( „pe T., un spaniol cumnat cu patronul M. ). Din declarația părții vătămate N. R. R. rezultă că la momentul plasării ei în „. lui M., acolo se găsea numita O. A. A. ( în prezent stabilită în Polonia - f. 108 - dosar de urmărire penală ) o tânără care se prostitua în acel loc și care „îi traducea ceea ce spunea M. ( - f. 46, 49 dosar de urmărire penală ). Despre faptul că O. A. A. se prostitua în acel club într-o perioadă în care acolo se afla și partea vătămată P. M. M., face vorbire și martora C. A. ( f. 84 - dosar de urmărire penală ). În fine, că inculpații le-a constrâns pe cele două părți vătămate să se prostitueze, rezultă și din declarația numitei N. R., mama părții vătămate N. R. R. ( f. 93-94 dosar de urmărire penală ) care a relatat că „cei doi băieți care au dus-o în S., și-au bătut joc de ea și de M., că au fost sechestrate și că un spaniol pe nume T. le-a scăpat";.

Afirmația inculpatului P. T. că nu el ci inculpatul T. L. F. și martorul H. T. Dan ar fi fost acasă la partea vătămată N. R. R. pentru a discuta cu părinții acesteia referitor la plecarea ei în străinătate, nu corespunde adevărului, fiind o încercare nereușită a acestuia de a-și îmbunătății situația. Sub acest aspect este de menționat că partea vătămată N. R. R. a explicat în declarația sa de la urmărire penală motivele pentru care la ea acasă, pentru a discuta cu părinții ei, au fost P. T. și H. T. Dan și nu inculpatul T. L. F. ( f. 41 - dosar de urmărire penală ). La vremea respectivă, potrivit declarației părții vătămate N. R. R. ( f. 42 - dosar de urmărire penală ) mama acesteia îl cunoștea pe inculpatul T. L. F. și nu ar fi acceptat ca fiica ei să plece cu el în străinătate. Împrejurarea că nu T. L. F. ( ci inculpatul P. T. ) l-a însoțit pe martorul H. T. Dan rezultă și din declarațiile mamei și fratelui părții vătămate N. R. R. ( respectiv N. R. - f. 93 - dosar de urmărire penală și N. I. R. V. f. 89 și f. 88 dosar de urmărire penală ) care au relatat că îl cunoșteau pe inculpatul T. L. F. întrucât se ocupa de schimb de valută în P. D. din B..

În fine, cu privire la săvârșirea faptelor deduse judecății și vinovăția inculpaților sunt relevante transcrierea convorbirilor telefonice purtate de aceștia ( f. 130 - 136 dosar de urmărire penală ), din care rezultă înțelegerea celor doi cu privire la ce vor declara organelor de urmărire penală. În esență, din transcrierea convorbirilor telefonice reiese că inculpații s-au înțeles să declare organelor de urmărire penală că s-au dus „cu fetele"; în S. „ca iubite";.

Solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. nu va fi însușită pentru motivele arătate în continuare.

Din probele dosarului rezultă că, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații le- au recrutat, transportat și găzduit pe părțile vătămate în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției, activitate de pe urma căreia aceștia au tras foloase materiale. De asemenea, din probele dosarului reiese că inculpații le-au recrutat pe cele două fete prin fraudă, ascunzându-le scopul real al plecării în S. Dimpotrivă, infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. incriminează „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției … ";, ca modalități de săvârșire a acestei fapte. Este de remarcat că în cauza de față, vicierea consimțământului părților vătămate s-a realizat prin inducerea lor în eroare asupra a ceea ce urmau să facă în străinătate. I. au speculat naivitatea părților vătămate datorată vârstei ( N. R. R., fiind elevă în vârstă de 16 ani

și P. M. M. în vârstă de 19 ani, care tocmai absolvise liceul ), au profitat de faptul că partea vătămată N. R. R. era îndrăgostită de inculpatul T. L. F. (potrivit declarației acesteia), dar și de împrejurarea că partea vătămată P. M. M. nu avea un loc de muncă și mijloace materiale pentru a se întreține. Din probele dosarului rezultă cu certitudine că înainte de a pleca în S. niciuna din cele două părți vătămate nu s-a prostituat, astfel că situația în care au fost puse de inculpați a fost cu atât mai dramatică pentru cele două tinere, care de îndată ce au ajuns în S. s-au văzut plasate în cluburi de noapte în care „aproape toate fetele se drogau"; ( f. 85 - declarația martorei C. A. ) și erau obligate să se prostitueze.

Circumstanțele relevate mai sus justifică pe deplin concluzia că părțile vătămate au fost constrânse să se prostitueze în condițiile impuse de inculpați, care le-au luat pașapoartele, le-au amenințat și le-au lăsat fără bani într-o țară a cărei limbă nu o cunoșteau și nu aveau la cine să apeleze pentru ajutor. Toate aceste aspecte, la care se adaugă faptul că inculpații au beneficiat de banii obținuți de părțile vătămate în urma exploatării lor prin practicarea prostituției, atrag încadrarea faptelor în infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori menționate mai sus.

Având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise de inculpați anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și că legea veche (forma ei inițială) este mai favorabilă în ce privește limitele de pedeapsă, instanța a reținut în favoarea acestora dispozițiile art. 13 C..

A., potrivit formei inițiale a L. nr. 6., anterior modificării ei prin O. nr. 7., aprobată prin L. nr. 2. și L. nr. 2., infracțiunea de trafic de minori, comisă de fiecare dintre inculpați asupra părții vătămate - minore N. R. R., se încadrează în dispozițiile art. 13 alin. 1 (recrutare, găzduire și transport), alin. 3 teza I (prin înșelăciune, fraudă) și alin. 4 teza III (săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, prin fraudă ori înșelăciune), faptă care este pedepsită cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Așadar, pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6. (înainte de modificarea acestei legi ) este mai redusă comparativ cu pedeapsa prevăzută pentru aceiași faptă (recrutare, găzduire și transport de minori, în scopul exploatării prin prostituție, săvârșită prin fraudă sau înșelăciune, de două sau mai multe persoane împreună) după modificarea succesivă a L. nr. 6., prin O. nr. 7., aprobată prin L. nr. 2. și ulterior prin L. nr. 2., caz în care fapta se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În cazul infracțiunii de trafic de persoane, încadrarea juridică va rămâne cea din actul de acuzare, respectiv art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., întrucât limitele de pedeapsă au rămas neschimbate chiar și după modificarea legii, însă forma inițială a legii este în ansamblul ei mai favorabilă inculpaților, care astfel vor beneficia de dispozițiile art. 13 C..

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 334 Cod procedură penală instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori pentru care au fost trimiși în judecată inculpații P. T. și T. L. F., din art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza a II-a din L. nr. 6., cu aplicarea art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr.

2. ) în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ).

Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului P. T., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările cauzate și persoana inculpatului. Sub acest din urmă aspect instanța a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că ulterior comiterii faptelor deduse judecății nu a mai săvârșit alte infracțiuni și că a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului penal, considerentele pentru care se vor reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante conform art. 74 lit. a) C..

Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului P. T. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., art. 13 C. (anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13

C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C..

Reținând că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C., s-au contopit conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul P. T. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

Raportat la natura faptelor săvârșite de inculpați și datele care caracterizează persoana acestuia, pedeapsa accesorie a fost aplicată în conținutul prev. art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

În baza acelorași criterii de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C., la care s-a făcut referire mai sus și reținând circumstanțele atenuante conform art. 74 lit. a) C. instanța a dispus condamnarea inculpatului T. L. F. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza III din L. nr. 6., art. 13 C. ( anterior modificării L. nr. 6. prin L. nr. 2. și L. nr. 2. ), art. 74 lit. a), 76 lit. b) C..

La dozarea pedepsei inculpatului T. L. F., s-a avut în vedere că nu are antecedente penale și că ulterior faptelor deduse judecății ( comise în cursul anului

2003 ) nu a mai săvârșit alte infracțiuni și a avut o comportare corespunzătoare pe durata procesului penal.

Reținând că inculpatul T. L. F. a comis infracțiunile în concurs real prev. de art.

33 lit. a) C., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru cele două fapte concurente, conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C..

Pedeapsa accesorie a fost aplicată inculpatului în conținutul prev. de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C., având în vedere natura și gravitatea faptelor cât și datele care caracterizează persoana sa.

Procedând la individualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere că faptele au fost comise cu foarte mult timp în urmă ( în anul 2003 ) și că ulterior nu s-au mai implicat în niciun fel de activități infracționale. De asemenea, inculpații sunt căsătoriți, au în întreținere copii minori și sunt încadrați în muncă, asigurându-și existența prin mijloace licite și ducând o viață decentă. Potrivit mențiunilor din cuprinsul referatului de evaluare întocmit în cauză f.

131 - 134 și celelalte probe existente la dosar se mai reține că inculpații sunt puternic atașați de familie și se implică activ în creșterea și întreținerea copiilor lor minori. În acest context instanța consideră că scopul pedepselor aplicate inculpaților prevăzut de art. 52 C., poate fi atins și fără executare în regim de detenție.

Apreciind că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 861 C. și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpați și, chiar fără executarea pedepselor, aceștia nu vor mai săvârși alte infracțiuni, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor rezultante aplicate acestora, sub supraveghere.

Conform art. 862 C. s-a stabilit pentru fiecare dintre inculpați un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 863 C., pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte periodic la S. de P. de pe lângă T. B.-N., conform programului ce li se va stabili; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) raportat la art.

83, 84 C. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau pentru neexecutarea obligațiilor civile, precum și referitor la dispozițiile art. 864 alin. (2) C., în sensul revocării suspendării în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere dispuse de instanță.

În temeiul art. 71 alin. (5) C., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 19 din L. nr. 6. s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpați a câte 1375 E. ( sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății ). Din probele dosarului rezultă că în urma exploatării părților vătămate prin obligarea la practicarea prostituției inculpații au beneficiat de suma totală de 2750 E., care având o proveniență ilicită, se va confisca în mod egal de la cei doi inculpați, având în vedere că au avut o contribuție egală la comiterea faptelor și nu s-a dovedit că ar fi beneficiat în alte cote de acești bani. La stabilirea sumei totale de 2750 E. s-au avut în vedere susținerile părții vătămate P. M. M. care a declarat că din practicarea prostituției au câștigat 800 E., din care inculpații au preluat 600 E. și cele ale părții vătămate N. R. R., care a relatat că din practicarea prostituției a obținut 700 E. în prima săptămână, 1000 E. în a doua săptămână și 700 E. în a treia săptămână, din această din urmă sumă inculpații preluând doar 450 E. Susținerile părților vătămate referitoare la câștigurile din practicarea prostituției, se coroborează cu declarațiile martorei C. A.

În latura civilă a cauzei, s-a luat act că partea vătămată P. M. M. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 cod civil inculpații au fost obligați să plătească în solidar în favoarea părții vătămate N. R. R., despăgubiri civile în sumă de 10 000 E., cu titlu de daune morale. Instanța a admis integral pretențiile civile formulate în cauză de această parte vătămată, care într-o perioadă în care era minoră, în vârstă de 16 ani, a fost constrânsă de inculpați să se prostitueze într-un club de noapte din S., în care potrivit probelor dosarului, majoritatea fetelor se drogau.

Drama trăită de partea vătămată și suferințele psihice îndurate de aceasta au fost cu atât mai mari cu cât a fost indusă în eroare asupra scopului real al plecării în S., unde când a ajuns a fost silită să se prostitueze tocmai de inculpatul T. L. F., în care avea încredere și îl considera prietenul ei și care știa că nu a făcut acest lucru în țară.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul P. T. și T. L. F. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea statului câte 1110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 300 lei reprezentând cota parte din onorariul cuvenit avocat din oficiu F.oaia Mihai Mureș, desemnat pentru apărarea părților vătămate, conform prevederilor art. 44 din L. nr. 6. modificată și completată ).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. T., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinică si a solicitat desfiintarea hotărârii atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună desfiin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea prev.de art.12 și art.13 din L. 6. în infracțiunea de proxenetism, prev.de art.329 alin.1 C. iar pe fondul cauzei, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., achitarea sa întrucât fapta nu există.

Apelul a fost motivat arătându-se că nu există probe care să sustina vinovătia sa și nu s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, nefăcându-se nici o distincție între faptele celor doi inculpați. A arătat că nu a avut intenția de a însoți pe cele două fete pentru a se prostitua, nu a îndemnat și nu a înlesnit în nici un fel practicarea prostituției de către cele două părți vătămate și nici nu a tras vreun folos de pe urma acestora, nu a făcut nici un demers și nu a avut nici o discuție cu cele două fete, unde și în ce condiții vor pleca si că la două zile după ce au ajuns în S., cele două fete i-au părăsit și nu au mai putut lua legătura cu ele si că nu a cunoscut niciodată vârsta părții vătămate minore.

Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul apelant a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se arîta cu privire la criticile invocate următoarele:

Din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, Curtea reține că în vara anului 2003 cei doi inculpați, au racolat pe cele două părti vătămate profitând fie de lipsa unui loc de muncă și mijloacelor materiale pentru a se întreține (în cazul părtii vătămate P. M. M.), fie de sentimentele de afectiune ale părtii vătamate N. față de inculpatul T., inducându-le în eroare cu privire la locul unde urmau sa ajungă si natura activitătii pe care urmau sa o desfăsoare pentru obtinerea de venituri (respectiv, propunerea fiind comiterea de acte de sustragere pe teritoriul statului italian), le-au transportat și le-au cazat apoi în S. într-un hotel în P. de M., iar apoi le- au plasat în două cluburi diferite unde, după ce le-au retinut pasapoartele, fără acordul lor, le-au obligat să întretină raporturi sexuale contra cost si si-au insusit banii astfel obtinuti.

Inculpatul a desfăsurat nemijlocit activităti de racolare constând în obtinerea acordului mamei părtii vătămate minore N. R., astfel cum aceasta rezultă din declaratia acesteia, coroborată cu depozitia mamei și fratelui părții vătămate N. R. R. (N. R. și N. I. R. V. -f. 93, 89 și 88 dos.u.p.). Aceste demersuri denotă că inculpatul apelant cunostea că această parte vătămată este minoră deoarece în lipsa acordului mamei victima nu putea părăsi teritoriul tării. În sprijinul argumentului că apelantul cunostea că partea vătămată era minora se găsește si relatia veche si îndelungată de prietenie a acestuia cu inculpatul T. a cărui iubită era această parte vătămată, fiind astfel de presupus că acesta din urmă i-a relatat despre relatia sa cu minora. A. a convins-o pe victima P. asupra modului facil de a obtine venituri din comiterea de acte de sustragere si că îi va asigura, alături de celalalt inculpat, deplasarea în I.

Cât privește activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați cu privire la obligarea victimelor la practicarea prostitutiei, relevante sunt declaratiile martorei C. A. (acesta practicând prostitutia ";în clubul lui M. unde au fost plasate părtile vătămate) care a recunoscut-o pe victima P. M. M. și pe O. A. A. ( fotografia nr. 4 ), ambele fiind plasate în acelasi loc. La rândul ei, partea vătămată N. R. R. a arătat că la momentul plasării ei în „. lui M., acolo se găsea numita O. A. A., o tânără care se prostitua în acel loc și care „îi traducea ceea ce spunea M. (f. 46, 49 dos.u.p.).

În declarațiile date, ambele părți vătămate au susținut că nu au avut posibilitatea să refuze practicarea prostituției, în condițiile în care nu aveau bani, actele le fuseseră retinute de inculpati, nu cunoșteau limba și, în același timp, erau amenințate cu moartea sau cu violenta fizică de către inculpați, în cazul în care aveau de gând să fugă.

Curtea constată că cererea formulată de inculpatul apelant de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., este nefondată.

Potrivit deciziei nr. XVI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și, respectiv, în art. 13 din L. nr. 6. și aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 și, respectiv, art. 13 din L. nr. 6. este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art. 329 din Codul penal rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Acest criteriu de distincție, în absența constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. 1 din Codul penal, iar a faptei de a recruta o persoană pentru prostituție ori de a trafica persoane în acest scop în infracțiunea de proxenetism prevăzută la alin. 2 tezele I și II din același articol.

Pe de altă parte, conc1uzionăm că atâta timp cât decizia în interesul legii arătată se referă explicit doar la infracțiunea de proxenetism săvârșită în dauna unor victime majore (art. 329 al.l și 2 C.) și la infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.

12 din L. 6., aceste dispoziții nu pot fi extinse și la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 din L. 6., nici la forma simplă, nici la formele calificate ale acestei infractiuni.

A., apreciem că incriminarea din cuprinsul art.13 al.l din L. 6., precum și ale formelor calificate cuprinse în al.2 și al.3 din aceeași lege, nu este întâmplătoare și nici nu vine în contradicție cu interpretarea dată de instanța supremă în decizia în interesul legii la care am făcut referire, deoarece din dorința de a apăra în mod special dreptul la libertatea de voință și acțiune al persoanei minore și pornind de la prezumția că puterea de a discerne a minorului - derivată din experiența redusă de viață pe care o are - este mult diminuată față de cea a unei persoane majore, legiuitorul român a înțeles să incrimineze ca infracțiune de trafic de minori și acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire și primire a minorului în scopul exploatării sale (indiferent dacă exploatarea s-ar realiza prin obligarea la practicarea prostituției sau în oricare din celelalte moduri prevăzute de lege) executate de autor singur sau împreună cu alți participanți, dar obligatoriu fără folosirea de manopere dolosive (fraudă, înșelăciune, darea unor sume de bani) ori a unor mijloace de constrângere (amenințare, violență, răpire, abuz de autoritate) pentru că dacă ar fi folosite asemenea metode sau mijloace s-ar realiza elementele constitutive ale unor forme calificate ale infractiunii de trafic de minori, mai grav și mai aspru pedepsite, cum sunt cele prev. de art. 13 al.2 și al.3 din L. 6., și nicidecum nu s-ar pune problema săvârșirii doar a infracțiunii de proxenetism față de un minor prev. de art. 329 al.3 C. .

Prin prima prevederilor art.13 al. 1 din L. 6. rap.la art. 2 pct.l și 2 lit.c din aceeași lege, apreciem că dacă un autor recrutează o persoană minoră, fără a întrebuința constrângerea sau frauda, pentru practicarea de relații sexuale contracost, transportând-o și găzduind-o în acest scop, și însușindu-și în tot sau în parte câștigurile astfel obținute, comite infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 din L. 6., iar nu infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al.3 C. deoarece aceste activități se circumscriu semnificației noțiunii de "exploatare a unei persoane" în modalitatea "alte forme de exploatare sexuală" prevăzută în teza ultimă a art.2 pct.2 lit.c din L. 6..

Or, din actele dosarului a rezultat că activitatea desfășurată de cei doi inculpați a constat în recrutarea și transportarea victimelor (din care una minoră) în S. prin înșelăciune, prin ascunderea scopului real al deplasării, unde le-au cazat și, apoi, prin amenințări si violențe au profitat de imposibilitatea acestora de a se exprima liber, le- au constrâns să practice prostituția în localuri alese de ei si, prin ridicarea pașapoartelor, au fost lipsite de libertatea de a renunța la acele activități, toate acestea în scopul de a obține, pentru ei, foloase, toate aceste actiuni realizând elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din L. nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 din aceeasi lege.

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea retine s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise și de totalității urmărilor acestora, sanctiunile aplicate fiind juste și proporționale, asigurându-se atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.

Cu privire la actiunea civilă Curtea retine că părtii civile N. i-a fost cauzată o traumă psihică de profundă, determinată de faptele săvârșite de inculpați astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat acesteia.

Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatilor, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că sentinta atacată este legală si temeinică, urmând a fi mentinuta în întregime ca atare astfel că în temeiul art.

379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. T. împotriva sentinței penale nr. 9 din 25 ianuarie 2012 a T.ui B. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. V. A. L. H.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. L. M. V.

← Decizia penală nr. 1084/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj