Decizia penală nr. 403/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.403/R/2012
Ședința publică din data de 12 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G. : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul M. N. C.
și asigurătorul AXA A. P. prin S. I. B. de A. S. împotriva sentinței penale nr.
2635 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...)
, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. N.
C. asistat de apărător ales - av. Contra D. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar, apărătorul părților civile Ș. T., Ș. M. M. - av. M. A. C. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar și apărătorul asigurătorului AXA A. M. P. prin A. I. B. de A. SRL - av. M. S. M. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Manea V., lipsă fiind părțile civile Ș. T., Ș. M. M., S. J. de U. „. C-tin O." B. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. C. - av. D. I. din cadrul Baroului C. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Apărătorul inculpatul M. N. C., av. Contra D. depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului învederează instanței că inculpatul dorește să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen.
S-a procedat la audierea inculpatului cu privire la poziția procesuală exprimată oral prin apărătorul său, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul asigurătorului AXA A. M. prin A. I. B. de A. S., av. M. S. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Este adevărat că suferința provocată în urma accidentului este ireparabilă, însă situația anterioară vătămării nu mai poate fi compensată și apreciază că daunele morale solicitate și acordate integral de prima instanță sunt exagerate, în raport de practica acestei instanțe.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, solicită să se aibă în vedere că judecătorul a avut în vedere propria percepție vis a vis de suferința părților civile prin pierderea suferită, de aceea în condițiile în care nu s-a probat în niciun fel aceste daune, solicită reducerea daunelor morale conform practicii instanței de recurs.
În opinia sa, cuantificarea daunelor trebuie raportată și la poziția asigurătorului, prin prisma recunoașterii vinovăției de către inculpat.
Inculpatul a achitat parțial despăgubirile solicitate de părțile civile, însă potrivit Legii nr.nr.136/1996 privind asigurările din România, asigurătorul trebuie să se apere în procesul penal și având în vedere recunoașterea inculpatului, solicită să se aibă în vedere că aceasta nu poate fi opozabilă asigurătorului.
Susține și motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Apărătorul inculpatul M. N. C., av. Contra D. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se aplice față de inculpat dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală și înainte de apariția acestor prevederi legale.
Un alt motiv de recurs vizează motivarea hotărârii instanței sub aspectul deciziei de a stabili că executarea pedepsei se va face prin detenție.
Solicită să se rețină că în accepțiunea sa, dispozițiile art. 356 Cod pr.pen. impun ca orice decizie luată de judecător sub toate aspectele trebuie să fie motivată, ori în cuprinsul hotărârii recurate nu există argumentele pentru care instanța s-a îndreptat spre executarea pedepsei și nu înspre un beneficiu al suspendării condiționate sau suspendării sub supraveghere, deși a solicitat instanței să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În hotărârea atacată există contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că la aliniatul în care prima instanță vorbește de individualizarea pedepsei și modul de sancționare, spune că va ține seama de gravitatea faptei, de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea faptei și că a ajutat familia victimei. Toate aceste argumente sunt în favoarea inculpatului, astfel că nu pot sta la baza deciziei de a dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
Solicită instanței de recurs ca la reindividualizarea judiciară a pedepse, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 74 lit.c Cod penal cu consecința prev. de art. 76 Cod penal, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă, a ajutat familia victimei, a achitat daunele materiale aproape în întregime și să se aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai redus, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește gravitatea faptei comise de inculpat solicită să se rețină că accidentul s-a produs ca urmare a unor factori care au acționat în mod cumulativ, în sensul că accidentul s-a produs în condițiile în care trotuarul dinspre trecerea de pietoni avea un gard verde, care a obturat parțial vizibilitatea inculpatului și victima a făcut traversarea în fugă.
Depune la dosar cazierul judiciar al inculpatului din F., certificatul unui loc de muncă, pentru a dovedi că inculpatul este o persoană care locuiește și muncește în F., de mai mulți ani.
Solicită respingerea recursului formulat de asigurător. Nu se poate susține cu temei că inculpatul nu s-a apărat și că recunoașterea a fost doar pentru a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. cu consecința prejudicierii asigurătorului. R. inculpatul a fost făcută în baza responsabilității pe care acesta și-a asumat-o pe parcursul întregului proces, cu mult înainte de a interveni norma legală mai favorabilă.
În ceea ce privește susținerea asigurătorului, în sensul că inculpatul nu s-a apărat, arată că în faza de cercetare judecătorească inculpatul s-a apărat și a achitat contravaloarea probelor administrate pentru aflarea adevărului în cauză.
Mai arată că asigurătorul a avut apărător ales la instanța de fond și a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
În ceea ce privește practica Curții, arată că nu este izvor de drept și solicită să se aibă în vedere că judecătorul primei instanțe a făcut o apreciere în raport de particularitățile acestei cauze.
În situația în care instanța de recurs va aprecia că suma stabilită de prima instanță este prea mare, lasă la aprecierea instanței dacă și în ce măsură se impune a schimba acest cuantum și a-l diminua.
Apărătorul asigurătorului AXA A. M. P. prin A. I. B. de A. S., av. M. S. M. solicită admiterea recursului formulat de inculpat în sensul ca modalitatea de executare a pedepsei să fie cea prevăzută de art. 81 Cod pena, având în vedere că acesta a comis fapta din culpă, a recunoscut (peste obligația asigurătorului) reparația la care s-a obligat și executarea în regim de detenție ar împiedica realizarea reparației la care acesta s-a obligat.
Mai arată că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, din care rezultă că inculpatul a condus cu o viteză legală, impactul a avut loc la axul drumului, victima a fost lovită cu partea stângă a autoturismului și nu frontal, minorul a traversat strada prin fugă, astfel că ceea ce i se poate imputa inculpatului este lipsa de prevenție.
Pentru aceste motive, apreciază că răspunderea asigurătorului trebuie să fie limitată.
Apărătorul părților civile Ș. T. și Ș. M. M. solicită în tem. art. 38515 pct.
1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursurilor formulate de inculpat și de către asigurător, ca nefondate.
Apreciază că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei raportat la gravitatea faptei comise, care s-a soldat cu pierderea unei vieți omenești.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen., apreciază că instanța de fond în mod corect a stabilit faptul că nu sunt aplicabile în cauză, cu atât mai mult,cu cât inculpatul a invocat în faza de cercetare judecătorească cu ocazia audierii că și victima a avut o culpă în producerea accidentului.
În ceea ce privește recursul asigurătorului, apreciază că instanța de fond în mod corect a admis integral constituirea de parte civilă.
Consideră că daunele morale nu trebuie dovedite în vreun fel și că acestea sunt justificate în cauză, având în vedere că părțile civile s-au chinuit câțiva ani să aibă un copil, urmând tratament în acest scop, astfel că șocul suferit a fost foarte mare. În opinia sa, nicio sumă de bani nu echivalează cu pierderea copilului. Cu cheltuieli judiciare.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea în parte a recursului formulat de inculpat, în sensul aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen., art. 74 Cod penal într-o măsură redusă, reducerea pedepsei cu 1/3 și menținerea modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță.
Mai arată că activitatea infracțională a inculpatului denotă o gravitate sporită a faptei, având în vedere că s-a stabilit prin expertizele criminalistice efectuate în cauză că în momentul apariției stării de pericol, inculpatul conducea cu viteza de 70 km/oră, pe un tronson de drum, pe care viteza legală era de 50 km/oră și avea obligația de a reduce viteza pentru a putea opri la trecerea de pietoni.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că modalitatea stabilită de instanța de fond este corectă pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal. Totodată, solicită să se aibă în vedere că în situația în care instanța va opta pentru modalitatea prev. de art.
81 sau 861 Cod penal, ar fi lipsit de conținut principiul referitor la prevenția specială și la reeducare, raportat la gravitatea și urmările faptei comise și ar fi formală pentru că inculpatul intenționează să plece în străinătate la muncă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de asigurător.
Inculpatul M. N. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită să se aibă în vedere că are o familie legal constituită.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2635 din data de (...) a JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului M. N. C. ( CNP 1., fiul lui V. și R., născut la (...) în B. M., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, domiciliat în B. M., Mărășești nr. 526/11, cu domiciliul procesual ales în B. M. Str. Ghe. Bilașcu nr.7/1, la cabinetul avocatului ales, M., fără antecedente penale), pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al.2 C., cu aplicarea art.74 lit.a,b și 76 lit. d C. la pedepasa de:
1 an 6 luni închisoare, cu detenție.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza II C.
În baza art.14 C.pr.penală, art.998 C.civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri către părțile civile Ș. T. și Ș. M., domiciliați în B. M., str. P.R. nr.27/1, jud. M. - la 399.360 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.313 din Legea nr..95/2006, modificată prin OUG 7., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.268, 45 lei, cheltuieli de spitalizare S. de U. „. O. din B. M.
În baza art.54 al. 4, art.57 din Legea nr. 136/95 s-a constatat calitatea de asigurător a AXA A. cu sediul în P., rue Drouot, n(...)9, F., reprezentată de
S. A. I. B. de A. R. S., cu sediul în B., Bd. U. nr.2, bl.8A, sc.1, etj.4, apt.19-
20, sector 4, prezenta sentință fiindu-i opozabilă.
În baza art.193 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la 1400 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului, părților civile, iar conform disp.art.191 al.1C.pr.penală la 1100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2928/P/2008 din data de (...) al P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul: M. N. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al.2 C.
S-a reținut în sarcina acestuia că la data de (...), în jurul orei 16:30, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Touareg, nu a acordat prioritate de trecere victimei Ș. D. D., care s-a angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, provocând un accident rutier în urma căruia victima a decedat.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probelor administrate instanța de fond a reținut următoarele:
În data de (...), în jurul orei 16:30, inculpatul M. N. C. conducea autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare 80
RAD 75, pe B-dul U. din municipiul B. M., îndreptându-se înspre intersecția cu B-dul R. prevăzută cu sens giratoriu, intenționând să-și continue deplasarea pe Bd. R., spre str. V. A.
Ajungând la trecerea de pietoni situată în dreptul imobilului cu numărul 50 de pe B-dul R., după ce a ieșit din sensul giratoriu, inculpatul a lovit-o cu partea din stânga față a autoturismului pe minora Ș. D. D., în vârstă de 11 ani, care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător. Victima a traversat strada dinspre dreapta înspre stânga, raportat la sensul de deplasare al inculpatului și a fost surprinsă și accidentată când se afla în apropiere de axul drumului.
Organele de poliție sosite la fața locului i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etiltoest, care a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1., apoi a fost condus la S. J. de U. „. C. O. din Municipiul B. M., unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1. din (...) a S.ui Medico-Legal J. M., inculpatul M. N. C. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,00 g%o la cele două probe recoltate la ora 1., respectiv 1..
În urma accidentului, minora Ș. D. D. a fost transportată la S. J. de
U. „. C. O. B. M., unde a fost internată în secția ATI Neurochirurgie cu diagnosticul: politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio cerebral acut, hematom subdural stâng, hematom periorbital stâng, plăgi excoriate faciale, traumatism toraco abdominal, contuzie coapsă stângă - leziuni datorită cărora, în data de (...), victima a decedat.
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea expertizei tehnice auto, pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, întrebările pentru expert fiind cele cuprinse în O. din data de 22.XII.2008. Întrucât s-a considerat că în raportul de expertiză întocmit la data de (...) se formulează concluzii inexacte, în temeiul art. 125 Cod procedură penală, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, prin O. din data de (...).
Potrivit Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză la data de (...), accidentul de circulație s-a produs pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicatoare de semnalizare, în condițiile în care conducătorul auto a avut suficientă vizibilitate pentru a sesiza victima, atât pe trotuar cât și pe trecerea de pietoni. V. pe care a avut-o inculpatul la momentul impactului nu a putut fi determinată, dar s-a apreciat ca fiind superioară valorii de 40 km/h, apreciindu-se de asemenea că accidentul ar fi putut fi evitat de inculpat dacă ar fi circulat cu o atenție sporită, care se impunea în situația dată de trafic.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, solicitând în apărare efectuarea unei noi expertize tehnice cu motivarea că cea de-a doua expertiză nu a fost efectuată cu respectarea disp.art.172 al.1 din C.pr.penală, motiv pentru care a solicitat în cursul urmăririi penale refacerea expertizei, prin cererea adresată P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare la data de (...). Cererea inculpatului a fost respinsă de procuror prin O. procurorului din data de
(...), cu motivarea că prin efectuarea celei de-a doua expertize nu s-a adus inculpatului nicio vătămare, expertiza fiind efectuată în baza probelor aflate la dosar și a măsurătorilor efectuate de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.
Aceeași apărare și-a făcut inculpatul și în fața instanței, solicitând efectuarea unei noi expertize privind dinamica producerii accidentului, urmând a se pune în vedere expertului solicitarea inculpatului, ca acesta să se deplaseze la locul accidentului, unde să fie citate și părțile din proces. În motivarea cererii în probațiune inculpatul a invocat faptul că cele două expertize tehnice efectuate în cursul urmăririi penale au concluzii contradictorii, prima expertiză stabilind culpa comună a inculpatului și victimei, în producerea accidentului, cea de-a doua expertiză stabilind culpa exclusivă a inculpatului. De asemenea, s-a invocat faptul că a doua expertiză nu are în vedere „elemente care erau de natură să obstrucționeze vizibilitatea locului de impact";.
Considerând cererea în apărare a inculpatului întemeiată, întrucât expertizele tehnice efectuate în cursul urmăririi penale au concluzii contradictorii și pentru a se asigura inculpatului posibilitatea să fie prezent la cercetările făcute la fața locului de către expert, instanța de fond a admis cererea privind efectuarea unei noi expertize privind dinamica producerii accidentului, expertiză care să aibă în vedere toate probele administrate în cauză, până la data când aceasta a fost încuviințată, în ambele faze procesuale, faza de urmărire și faza de judecată.
Conform concluziilor expertizei criminalistice (f.228 și urm.), inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum și dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul de declanșare a stării de pericol iminent, acordând prioritate de trecere pietonului aflat în traversare (f.239).
În ce privește viteza de deplasare a inculpatului anterior comiterii accidentului, s-a reținut declarația martorului Lar F. (f.93), care s-a aflat la volanul autoturismului care rula în spatele inculpatului înainte ca acesta să intre în sensul girator, precum și după aceea și care afirmă că inculpatul se deplasa cu viteză mare și nu a sesizat ca acesta să reducă viteza înainte de trecerea de pietoni. A. declarație se coroborează cu mențiunile din procesul- verbal de cercetare la fața locului (f.7), în care se precizează că la fața locului se identifică o urmă de frânare cu o lungime de 4,8 m, dar care potrivit raportului de expertiză (f.231), a fost imprimată postcoliziune.
Cu privire la apărarea formulată de inculpat privind existența unor elemente, care i-au obturat vizibilitatea la locul de unde s-a angajat victima în traversare, expertiza concluzionează că acesta avea posibilitatea de a observa victima în alergare chiar anterior momentului angajării în traversarea drumului public. Astfel, în ilustrarea acestor elemente și a gradului de vizibilitate este indicată fig.34 (f 239-verso, 240), care prezintă spațiul de vizibilitate din postul de conducere al autoturismului, corespunzător momentului declanșării stării de pericol iminent, concluzia, în această privință fiind aceea că victima nu a apărut intempestiv pe carosabil în fața autoturismul, ci s-a angajat în traversare parcurgând o distanță de 5 m din momentul declanșării stării de pericol și până în momentul impactului. De altfel, audiat fiind de instanță, inculpatul afirmă că: „. ce m- am angajat în sensul giratoriu pentru a mă înscrie pe B-dul R. am aruncat o privire spre trecerea de pietoni, dar m-am asigurat și dacă nu s-au înscris mașini în sensul giratoriu din partea mea dreaptă....Într-adevăr, nu am fost îndeajuns de atent la trecerea de pietoni";.
Față de cele de mai sus apărarea inculpatului în sensul că pe partea dreaptă a carosabilului era un gard viu și de asemenea, pe stâlpul electric era fixat un coș pentru gunoi, nu este probată.
Faptul că pe spațiul verde exista un gard viu cu o înălțime de circa
0,90 - 1m, nu a împiedicat vizibilitatea conducătorului auto datorită faptului că victima avea înălțimea de 1,42 m (astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală), iar locul din care victima s-a angajat în traversare nu se afla în fața inculpatului în linie dreaptă ca astfel vizibilitatea să fi fost obturată de stâlp și coșul la care a făcut referire inculpatul, ci mult în partea sa dreaptă așa cum se vede în imaginea de la f.239-verso.
Pentru considerentele de mai sus instanța de fond a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, acesta încălcând disp. art.135 lit.h din HG 1391/2006, pentru aplicarea OUG nr.195/2002, care stabilesc că, conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, încălcare ce a avut consecințe deosebit de grave, accidentul soldându-se cu moartea victimei.
Starea de fapt descrisă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și schiță, proces-verbal de verificare a stării tehnice, buletin de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 1. din (...) al S.ui Medico-Legal J. M., raport de constatare medico legală nr. 775/117/(...), raport de expertiză tehnică(două în faza de urmărire penală), declarațiile martori Lar F. C., C. V., M. M., declarație parte civilă și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și cea de judecată.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului M. N. C. care, în data de (...), în jurul orei 16.30, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen
Touareg, cu numărul de înmatriculare 80 RAD 75, pe B-dul R. din Municipiul B. M., nu a acordat prioritate de trecere victimei Ș. D. D. care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, provocând astfel un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.2 Cod penal, faptă pentru comiterea căreia instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție și s-a făcut aplicarea disp. art.71 rap.la art.64 lit.a teza II C., privind pedeapsa accesorie.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare, s-a avut în vedere: gradul de pericol social al faptei apreciat în raport cu modalitatea în care aceasta a fost comisă și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale și în cursul procesului penal a recunoscut comiterea faptei, iar în faza de urmărire penală a încercat să ajute aparținătorii victimei achitându- le acestora o parte din cheltuielile cu înmormântarea victimei.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,b C., stabilind pedeapsa în limitele prev. de art.76 lit.d C.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile civile Ș. T. și Ș. M. M. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de
409.360 lei, din care 9.360 lei daune materiale și 400.000 lei daune morale.
În data de (...), inculpatul le-a achitat părților civile suma de 10000 lei, motiv pentru are părțile civile Ș. T. și Ș. M. M. au solicitat diferența de
399.360 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond a considerat justificate pretențiile formulate de părțile civile, dat fiind faptul că victima era fiica acestora, pierderea unui copil în vârstă de 11 ani cauzând acestora o traumă psihică ce afectează grav, negativ viața lor de familie, participarea acestora la viața socială și profesională, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata 3. lei, cu titlu de daune morale, către părțile civile.
Potrivit art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare a victimei către partea civilă S. J. de U. ,,C. O., B. M.
S-a reținut că în cauză are calitate de asigurător AXA A. I. M., prezenta sentință fiindu-i opozabilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs inculpatul
M. N. C. și asiguratorul AXA ASS Y. M. P. prin A. I. B. de A. R. S. B.
Inculpatul M. N. C. a solicitat casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se aplice față de inculpat dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., art.74 lit.c C., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea de aplicare a dispoz. art.320/1 C., având în vedere momentul declanșării cercetării judecătorești, precum și faptul că inculpatul a recunoscut fapta comisă încă din faza de urmărire penală, și înainte de apariția acestor prevederi legale, făcându-și doar apărarea pe care a considerat-o necesară.
Pe de altă parte, instanța nu a motivat modalitatea de executare a pedepsei, nu a arătat de ce se impune în cauză, ca inculpatul să execute în detenție pedeapsa ce i-a fost aplicată și de ce, nu poate fi aplicată suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, deși s-a solicitat instanței să se pronunțe asupra unei astfel de modalități de executare.
Deși s-au reținut în favoarea inculpatului elemente favorabile: lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, împrejurarea că a ajutat familia victimei, instanța nu a valorificat aceste elemente, dispunând în final executarea pedepsei în regim de detenție.
Raportat la împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă, a ajutat familia victimei, a achitat daunele materiale aproape în întregime, are un loc de muncă și locuiește de mai mulți ani în F. - se pot reține în favoarea acestuia și dispozițiile art. 74 lit.c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei și suspendării condiționate a executării acesteia.
Asigurătorul AXA A. M. prin A. I. B. de A. S. a solicitat casarea sentinței atacate sub aspectul soluționării laturii civile și, rejudecând, să se reducă cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către părțile civile Ș. T. și Ș. M., la sumele de câte 25.000 euro.
S-a arătat în motivarea recursului că, suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este exagerată, în raport de jurisprudența în materie și care, riscă să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a părților civile.
La stabilirea unor astfel de despăgubiri trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, gravitatea faptei ( în cauză fiind vorba de o infracțiune din culpă), modificările prejudiciabile intervenite în viața persoanei vătămate care, oricum, nu se mai pot circumscrie limitelor anterioare comiterii faptei, dar și egalitatea de tratament juridic, în sensul pronunțării unor soluții asemănătoare în cauze similare, precum și faptul că recunoașterea faptei de către inculpat sau achiesarea acestuia la pretențiile formulate în cauză nu pot fi opozabile asigurătorului.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondate recursurile formulate în cauză, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de (...), în jurul orei 16.30, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Touareg, cu numărul de înmatriculare 80 RAD 75, pe B-dul R. din Municipiul B. M., inculpatul M. N. C. nu a acordat prioritate de trecere victimei Ș. D. D., care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, provocând astfel un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei.
S-a făcut apoi o încadrare juridică corespunzătoare a faptei în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.2 Cod penal.
Curtea constată însă că, în mod neîntemeiat instanța a respins cerea inculpatului de aplicare a procedurii prev. de art.320/1 C. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, cu consecințe asupra individualizării judiciare a pedepsei.
A. deoarece, instanța a apreciat ( în mod greșit, apreciază Curtea) că,
și în ipoteza luării în considerare a dispoz. Deciziei Curții Constituționale nr.1483 din 8 nov.2011 ( prin care s-a statuat că dispopz. art.320/1 C. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile), instanța este cea care stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile legale de aplicare a legii penale mai favorabile, în funcție de concretul fiecărei cauze în parte; ori în speță, inculpatul a solicitat administrarea de probe pentru stabilirea gradului culpei, împrejurare față de care instanța a apreciat că nu se poate face aplicarea dispoz. art.320/1 C., nerecunoscând fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și, pe baza probelor administrate la urmărire penală.
Chiar dacă inculpatul a solicitat administrarea de probe, instanța nu a avut în vedere că aceasta s-a întâmplat anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 ( 25 noiembrie 2010), prin care s-a introdus art.320/1 C., iar ulterior acestei date, inculpatul a recunoscut necondiționat fapta, astfel că, în virtutea deciziei Curții Constituționale, se impunea aplicarea procedurii simplificate.
Mai mult, prin OUG nr. 121 din 22 decembrie 2011 ( este adevărat, publicată ulterior pronunțării hotărârii), s-a stabilit prin art. XI că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, dispoz. art.320/1 C. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței.
Așa fiind, față și de poziția neechivocă a inculpatului în fața instanței de recurs, în sensul că dorește aplicarea dispoz. art.320/1 C., recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile descrise în rechizitoriu, cercetarea judecătorească în cauză fiind începută anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 - se impune ca inculpatului să-i fie aplicate dispoz. legale mai favorabile în ceea ce privește limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că instanța de fond a admis în întregime pretențiile formulate de părțile civile Ș. T. și Ș. M. M. - părinții victimei accidentului de circulație cauzat prin fapta inculpatului, pretenții pe care, de altfel, inculpatul le-a recunoscut.
Fără a putea ignora dreptul inculpatului de a recunoaște în virtutea dispoz. art.16/1 C. pretențiile părții civile, nu se poate face abstracție, în același timp, de faptul că plata despăgubirilor civile este garantată în astfel de cazuri de asigurător, în limita și condițiile contractului de asigurare și a dispoz. legale în materie -Legea nr.136/1995.
Ori, chiar în condițiile recunoașterii pretențiilor civile, nu pot fi ignorate criteriile obiective, de care se pot prevala instanțele ( pe cât posibil, acest lucru) pentru a evalua daunele de această natură, în așa fel încât, să se asigure o reparație corectă, dar și o proporționalizare eficientă a acestora, în raport de gravitatea faptei, persoana celui răspunzător de producerea prejudiciului și, nu în ultimul rând, în raport și de jurisprudența în materie.
Curtea apreciază astfel că, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, daunele morale acordate părților civile, s-au stabilit la un cuantum prea ridicat, printr-o evaluare deficitară a acestora, instanța dând, fără temei
- în opinia Curții, prioritate criteriilor subiective, ce țin de persoanele și trauma psihică a părților civile ( de netăgăduit, de altfel) în detrimentul sau, mai exact, cu ignorarea restului criteriilor obiective, de care trebuie să se țină seama în acest proces de evaluare, greu de realizat, așa cum s-a constatat în practica instanțelor.
Pentru toate aceste considerente, se privesc ca fondate recursurile formulate în cauză, urmând a fi admise în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., sentința atacată va fi casată în parte, în ce privește individualizarea pedepsei și aplicarea prevederilor art.320/1 Cod procedură penală pentru inculpat și cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza, în aceste limite,
Se va dispune, prin reținerea dispoz. art.320/1 C. condamnarea inculpatului M. N. C. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.86/1 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conforma art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal se va impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; să nu conducă niciun vehicul.
În baza art.359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap. la art.83 și 84 Cod penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor
și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, reduse cu 1/3 conform art.320/1 alin.7 C.( închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni) și, în același timp, necesitatea reținerii în continuare în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a, b C. cu consecința aplicării dispoz.art.76 lit.d Cod penal și coborârii pedepsei sub minimul special, dat fiind faptul că, sub aspectul laturii penale doar inculpatul a formulat recurs, nefiind posibilă agravarea situației sale în propria cale de atac, în lipsa altor recursuri, pe latura penală a cauzei.
De asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.86/1 C. - pedeapsa aplicată nu este mai mare de 4 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, iar raportat la comportamentul acestuia după comiterea faptei ( recunoașterea faptei, stăruința depusă pentru repararea pagubei pricinuite), s-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un serios avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.
Chiar dacă inculpatul a învederat că locuiește și muncește în F., modalitatea de executare a pedepsei la care s-a oprit instanța de recurs este una eficientă și funcțională, inculpatul având posibilitatea să-și continue munca și viața de familie în F., în condițiile respectării programului de supraveghere ce va fi stabilit de serviciul de probațiune competent, Curtea apreciind că doar suspendarea condiționată a executării pedepsei nu ar fi o modalitatea suficientă, sub aspect sancționator, dar și preventiv, de realizare a scopului pedepsei prev. de art.52 C., în condițiile concrete ale cauzei, impunându-se în acest scop, o monitorizare mai strictă a inculpatului, aceasta și din perspectiva conștientizării într-o măsură mai mare a faptei comise și a consecințelor acesteia, a comportamentului viitor al inculpatului.
În baza art.14, 346 Cod procedură civilă, art.1357 cod civil va fi obligat inculpatul să plătească părților civile Ș. T. și Ș. M. M. suma de
261.348 lei cu titlu de daune morale (echivalentul sumei de 60.000 Euro la cursul BNR din (...) - de 4,3558 lei pentru 1 euro).
S-au avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor morale, atât criteriile subiective ținând de natura, întinderea și importanța traumei încercate de părțile civile, precum și criteriile obiective, ținând de gravitatea faptei generatoare a prejudiciului reclamat, persoana celui responsabil de producerea acestuia, dar și necesitatea realizării unui echilibru între toate aceste elemente și evitarea împovărării excesive a inculpatului, la un nivel nerezonabil ori îmbogățirea fără just temei a părților civile.
Astfel, s-a ținut seama de vârsta fiicei părților civile - copil în vârstă de 11 ani, trauma psihică încercată de părinți fiind una puternică, care în mod evident, le va afecta grav și iremediabil viața de familie, participarea acestora la viața socială și profesională, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului. De asemenea, nu au putut fi pierdute din vedere nici împrejurările că: este vorba de o faptă comisă din culpă ( ceea ce, bineînțeles, nu-i reduce din gravitate), că inculpatul a dat dovadă de mult regret și compasiune, încercând să înlăture, în parte, rezultatele infracțiunii; că o satisfacție morală se poate realiza, nu exclusiv prin reparație bănească, prin sancționarea pecuniară a inculpatului, ci și prin sancționarea penală a acestuia, iar o constrângere excesivă sub aspect patrimonial nu și-ar mai realiza scopul pentru care practica a impus acordarea unor astfel de daune, ci, ar tinde mai degrabă, la îmbogățirea nejustificată a celor prejudiciați.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.193 Cod procedură penală se va respinge cererea părților civile Ș. T. și Ș. M. M. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs, având în vedere că recurenților nu li se poate reține o culpă procesuală, recursurile acestora fiind admise.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.D. I., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpatul M. N. C., domiciliat în B. M., str. Mărășești nr.26, ap.11, jud. M. și de asiguratorul AXA ASS Y. M. P. prin A. I. B. de A. R. S. B. împotriva sentinței penale nr. 2635 din (...) a JUDECĂTORIei B. M., pe care o casează în parte, în ce privește individualizarea pedepsei și aplicarea prevederilor art.320/1 Cod procedură penală pentru inculpat și cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza, în baza art.178 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a, b, art.76 lit.d Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. N. C., fiul lui V. și R., născut la 8.01.982, CNP
1., la pedeapsa de 1 an ș i 3 lun i înch iso are, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.86/1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a
execu tăr ii pedepse i de 1 an și 3 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conforma art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal impune inculpatului M. N. C., domiciliat în
B. M., str. Mărășești nr.26, ap.11, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; e) să nu conducă niciun vehicul.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83 și 84 Cod penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.14, 346 Cod procedură civilă, art.1357 Cod civil obligă pe inculpat să plătească părților civile Ș. T. și Ș. M. M. suma de 261.348 lei cu titlu de daune morale (echivalentul sumei de 60.000 Euro la cursul BNR din
(...) - de 4,3558 lei pentru 1 euro).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părților civile
Ș. T. și Ș. M. M. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.D. I., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș.
G. M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
J..fond: E. G.
| ← Decizia penală nr. 237/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1369/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
