Încheierea penală nr. 994/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.994/R/2011
Ședința publică din 27 iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: V. C.
M. R.
GREFIER: M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către de inculpatul B. M. A. împotriva încheierii penale nr. 77/C din 20 iunie 2012 a T.ui C., având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat O. P. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarațiile date și nu are completări de făcut.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. M. A., avocat O. P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT- S. T. C.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr.pen. care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Tribunalul Cluj a reținut că inculpatul prezintă pericol public cu mare preponderență raportat la starea acestuia de recidivă în care se află față de coinculpații față de care nu s-au luat măsuri preventive de libertate. A. discriminare este nejustificată raportat la prevederile legale din instituția arestului preventiv potrivit cărora starea de recidivă nu poate fi avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci doar în situația în care se va constata vinovăția inculpatului și se va dispune condamnarea pe fond a acestuia.
Solicită să se aibă în vedere că fapta în sine pentru care inculpatul este cercetat în prezent nu este o faptă de gravitate mare din punct de vedere a încadrării juridice pentru că din punct de vedere al conținutului este vorba de o activitate de 2 săptămâni, nu se poate vorbi de o vârstă fragedă a „minorei";, având în vedere că aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul nu a avut o atitudine violentă și că nu a obligat-o pe „. vătămată";, care nu s-a constituit parte civilă și în cauză are calitatea de martor, la practicarea prostituției.
La prima instanță s-a discutat dacă se pot reține cumulativ în sarcina inculpatului infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori. În opinia sa aceste infracțiuni nu pot fi reținute cumulativ în sarcina inculpatului.
Mai arată că deși infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este trafic de minori, în cauză nu există parte vătămată și nici minoră întrucât aceasta în prezent este majoră și audiată doar în calitate de martor și nu și-a exprimat vreo vătămare în urma practicării prostituției bună voie așa cum reiese actele dosarului.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate și instituirea unor obligații în sarcina acestuia care să contribuie la o bună desfășurare a urmăriri penale, precum și în vederea respectării egalității de tratament raportat la faptul că cei doi coinculpați sunt cercetați în stare de libertate.
În ceea ce privește starea de recidivă a inculpatului solicită să se aibă în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni contra patrimoniului și nu contra persoanei. Cu onorar FMJ.
Reprezentantul parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul B. M. A. împotriva încheierii penale nr. 77/C din 20 iunie 2012 a T.ui C. prin care s-a luat față de acesta măsura arestării preventive.
Apreciază că Tribunalul Cluj prin încheierea pronunțată în mod legal și temeinic a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. M. A., fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens. Astfel, în cauză sunt incidente temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art.148 lit.f Cod pr. pen.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că în cauză există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante fiind în acest sens mijloacele de probe indicate la fila 5 din încheierea recurată, respectiv declarațiile părții vătămate M., martorei B., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză, declarațiile celorlalți învinuiților R. I. T. și U. M. N. și procesele-verbale de recunoaștere după planșa fotografică.
Raportat la analiza indiciilor și probelor prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că jurisprudența CEDO a statuat că la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la stabilirea vinovăției și condamnarea inculpatului, ci doar presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Ori, din mijloacele de probă menționate anterior rezultă cu prisosință această presupunere rezonabilă.
În cauză este incident și cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr. pen. având în vedere că infracțiunile de trafic de minori și trafic de persoane sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și cercetarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, pericol care derivă din natura și gravitatea infracțiunilor prezumat a fi comise, gravitate materializată în limitele mari de pedeapsă, dar și de impactul negativ pe care astfel de fapte îl au în conștiința cetățenilor și de antecedența penală a inculpatului.
În ceea ce privește susținerile apărării solicită să se aibă în vedere antecedentele penale ale inculpatului ceea ce denotă perseverența de încălcare a legii și atitudinea pe care acesta o are față de lege.
Solicită să se aibă în vedere că din declarația martorei B. și din transcrierea convorbirilor telefonice rezultă caracterul violent al inculpatului și din acest punct de vedere apreciază că există riscuri serioase că inculpatul lăsat în libertate ar încerca influențarea părții vătămate și martorii.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că recursul dedus judecății îl vizează doar pe inculpatul B. M. S. și nu situația juridică a celorlalți inculpați la care s-a făcut referire de către apărare, neavând nicio relevanță dacă s-a făcut sau nu propunere de arestare și față de aceștia.
Inculpatul B. M. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta pentru care este cercetat, consideră că este o victimă și solicită cercetarea sa în stare de libertate și instituirea unor obligații pe care se obligă să le respecte.
Mai arată că a avut o relație de prietenie cu martora B. timp de două săptămâni, însă nu a obligat-o să practice prostituția.
C U R T E A :
Prin Încheierea nr.77 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C.
În baza art. 1491 raportat la art. 148 lit. f din Codul de procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului B. M. A., fost M., fiul lui I. M. și E., născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, CNP 1., dom. în Câmpia Turzii - lipsă spațiu, f.f.l. în Câmpia Turzii, str. Gh. Barițiu, nr. 36, bl. G120, ap. 20, jud. C., CIP seria PC 6. eliberată la data de (...), pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Vomir-Bizo D.) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul analizând propunerea D.I.I.C.O.T. - ST C. prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală efectuate până în prezent, respectiv a dispozițiilor legale în materie și a apărărilor inculpatului, instanța a constatat că propunerea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru a se putea lua măsura arestării preventive împotriva unei persoane este necesar să fie îndeplinite cerințele art. 143 și ale cel puțin unuia din temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 din Codul de procedură penală, respectiv măsura să fie oportună prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO.
Față de inculpat s-a început urmărirea penală la data de (...) și s-a pus în mișcare acțiunea penală la aceeași dată pentru infracțiunile de: trafic de minori prev. și ped de art. 13 alin. 1, alin.3 rap.la art 12 al.2 lit.a din Legea nr.
678/2001, trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din
Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., și proxenetism, prev. și ped. de art.329 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. Inculpatul a fost reținut la data de (...) pentru 24 de ore, începând cu ora 19.40.
În ceea ce privește cerințele art. 143 din Codul de procedură penală, instanța constată că acestea sunt îndeplinite deoarece din procesele verbale de investigații, declarația părții vătămate M. L. I., a martorei B. I., procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; recunoașterile după planșe fotografice și declarațiile învinuiților R. I. T. și U. M. N., coroborate, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, starea de fapt fiind, până în prezent, cea reținută de procuror în propunere.
Sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acesta reiese în primul rând din pericolul social al infracțiunilor, deosebit de ridicat, respectiv din faptul că inculpatul, deși știa că B. I. este minoră și se ocupa cu prostituția, se pare că a profitat de imposibilitatea găsirii de către aceasta a unei locuințe, acasă neputând locui din cauza comportamentului agresiv al tatălui vitreg, precum și de ascendentul sentimental avut asupra minorei, care era îndrăgostită de el și a determinat-o prin abuz de autoritate și violențe să se prostitueze în favoarea lui. Din actele dosarului rezultă că a ajuns până acolo încât a făcut un anunț public într-un bar din localitatea S. cum că fata întreține relații sexuale cu oricine dorește, pentru sumele pretinse de inculpat, foarte mici de altfel, clienții stând practic la coadă, respectiv până acolo încât celorlalți învinuiți R. și U. (aflați în bar) li s-a făcut milă de ea, ultimul dându-i bani ca să mănânce, fără a întreține relații sexuale, bani pe care însă martora i-a predat inculpatului. P. reiese apoi din faptul că a fost violent cu martora pe care a amenințat-o în repetate rânduri că o bate (reiese din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate), precum și din declarațiile acesteia, aspect care, coroborat cu faptul că inculpatul nu recunoaște nici în cea mai mică măsură săvârșirea infracțiunilor, duce la concluzia că lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorei asupra căreia are încă un ascendent.
S-a considerat că faptul că aceasta nu dorește să participe în proces ca parte vătămată nu poate duce automat la concluzia că martora nu se consideră vătămată și exploatată de către inculpat, ea putând avea și alte motive pentru care a ales să nu participe la proces, respectiv teama față de inculpat.
Apoi, pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă și din persistența sa infracțională. Nu are relevanță prea mare faptul că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului de vreme ce inculpatul a înțeles foarte ușor de la învinuitul L. E. S. că prin exploatarea unor persoane imature se pot obține venituri, greu de obținut de altfel de către o persoană cu cazierul inculpatului, eliberată din penitenciar de extrem de puțin timp. Antecedența penală și determinarea de a comite noi infracțiuni este un indiciu al unui comportament viitor, respectiv al faptului că dacă la așa de puțin timp după eliberarea din penitenciar este de acord să comită noi infracțiuni, lăsat acum în libertate nu va face altceva decât să găsească alte modalități ilegale de obținere a veniturilor.
În concluzie, apreciind că doar luarea unei măsuri preventive privative de libertate poate asigura buna desfășurare a procesului penal în prezenta cauză și că lăsarea în libertate a inculpatului, raportat la pericolul social al infracțiunilor, la vârsta victimelor traficului și la persistența infracțională a inculpatului, nu este justificată, în temeiul art. 1551 raportat la art. 136, art. 143, art. 148 lit. f din Codul de procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 20 iunie 2012.
S-a apreciat că învinuiții R. și U. nu se află în situații identice cu inculpatul B. de vreme ce din actele dosarului nu rezultă până în prezent că aceștia ar fi exercitat acte de violență asupra martorei sau că ar fi supus-o acelorași tratamente, până la urmă degradante chiar și pentru o prostituată, la care a supus-o inculpatul pe martora B.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. (fost M.) M.
A..
În susținerea recursului a precizat că nu a comis faptele pentru care este cercetat, deoarece anterior a comis doar infracțiuni contra patrimoniului și nicio infracțiune de violență. Acesta a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, deoarece nu sunt întrunite temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. , deoarece starea de recidivă nu poate fi avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
A precizat că fapta în sine nu este o faptă de gravitate mare, a durat doar două săptămâni, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A mai invocat faptul că se impune eventual luarea unei măsuri neprivative de libertate pentru a se asigura egalitatea de tratament față de cei doi coinculpați aflați în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
Contrar susținerilor recurentului, la dosar există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent imediat după liberarea condiționată din Penitenciarul Gherla din executarea unor pedepse aplicate pentru mai multe infracțiuni de furt calificat a convins-o pe numita B. I. de 17 ani să se mute cu el după care i-a cerut inclusiv după majoratul acesteia, să întrețină relații sexuale contra cost, iar când aceasta a refuzat inculpatul a lovit-o și a obligat-o să întrețină asemenea relații, faptă prev.de art.13 alin.1, alin.3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din același act normativ cu aplic.art.41 alin.2 Cp. și prev.de art.329 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
Susținerea recurentului că partea vătămată a declarat împotriva lui din cauza geloziei - deoarece ar fi părăsit-o când concubina acestuia a revenit în țară
- este o chestiune ce urmează a fi avută în vedere odată cu finalizarea cercetărilor, însă nu este singurul mijloc de probă din care rezultă faptele precizate; în acest moment există suficiente indicii ce rezultă din probele menționate de către prima instanță, și însușite de către instanța de recurs.
Justificat s-a apreciat de către prima instanță că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordina publică, caz de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.f C.p.p.
Într-adevăr, periculozitatea pe care o prezintă recurentul rezultă cu prisosință din aceea că s-ar fi implicat în comiterea acestor fapte la scurt timp după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea ce au avut drept rol tocmai reeducarea inculpatului; așadar contrar susținerilor din recurs, nu starea de recidivă a inculpatului a stat la baza arestării sale preventive.
Riscul prezentat pentru societate și în special pentru martora traficată B. I. reiese din aceea că a fost supusă unor acte de violență repetate din partea recurentului; susținerea că fapta nu prezintă o gravitate mare nu poate fi primită, din cauză că indiciile existente în cauză duc la presupunerea contrară datorită în special modului în care s-ar fi comis fapta.
Afirmațiile legate de încadrarea juridică a faptei în trafic de minori și în trafic de persoane (majore) este o chestiune de fond ce urmează a fi tranșată în urma rezultatului cercetărilor ce se efectuează.
Pe de altă parte, este evident că punerea în libertate a unei persoane, chiar prin înlocuirea arestării cu o măsură neprivativă de libertate, este de natură să stârnească un sentiment de dezaprobare și de insecuritate în cadrul comunității, având în vedere tratamentul aproape inuman pe care se presupune că l-a aplicat martorei, prin oferirea acesteia la comun mai multor clienți și prin înfometarea ei.
Așa fiind, recursul declarat este nefondat, ca atare va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. A. (cu datele personale la dosar) împotriva încheierii penale nr. 77/C din 20 iunie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. V. C. M. R.
M. V.-G.
GREFIER
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 404/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 472/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
