Decizia penală nr. 433/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 433/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L. GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul Z. D. împotriva încheierii penale fără număr din 8 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Codrean D., din Baroul
Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului Z. D., av. S. A., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului avocațial parțial.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului Z. D. în baza art. 160/9 alin. 7 C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei soluții prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, pentru concluziile pe care le-a depus în fața instanței de fond atât oral cât și în scris. Astfel, arată că în opinia sa în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.1. C., atât din punct de vedere al pedepsei cât și din punct de vedere al condițiilor de fond referitoare la eventuala comitere a altor fapte penale. Menține poziția procesuală exprimată conform căreia față de inculpat nu trebuie să existe temerea că liberat condiționat acesta va mai săvârși alte infracțiuni, mai ales că în cauză infracțiunea dedusă judecății și modalitatea de săvârșire a acesteia n- a fost interpretată inițial ca fiind de natură penală, iar inculpatul nu a intenționat să se ajungă în faza procesului penal. S. a se avea în vedere că activitatea desfășurată de inculpat a fost una ce nu urma să cadă în sfera ilicitului penal, însă datorită unor împrejurări obiective s-a ajuns în această situație. Apreciază, de asemenea, că toate considerentele instanței de fond și alte procurorului se leagă de existența unei alte infracțiuni, dar dacă se va admite recursului inculpatului și în consecință se va admite și cererea de liberare provizorie solicită a se constata că nu există nici un fel de temere sau prezumție că în stare de libertate inculpatul și-ar continua activitatea desfășurată, cu precizarea că acesta a avut convingerea că nu săvârșește o faptă penală sau că aduce atingere vreunei valori ocrotite de legea penală ori creează un prejudiciu.
Raportat și la motivele formulate în scris în fața instanței de fond, solicită admiterea recursului și liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva încheierii penale din data de 8 martie 2012, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune. S. a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b C., astfel că solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind consecința unei corecte evaluări a dosarului, constatându-se astfel că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă din punct de vedere al art. 1. C., dar neîntemeiată raportat la faptele concret comise de inculpat, respectiv evaziune fiscală în formă continuată. S. a se avea în vedere și valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului, precum și că inculpatul a desfășurat activități comerciale pe care le-a sustras de la orice forme de înregistrare. Mai mult, inculpatul are firmă din anul 2009, iar prima infracțiune comisă de acesta a debutat încă din iulie 2009, sustrăgându-se încă de la începutul activității comerciale de la plata taxelor la bugetul de stat, acesta continuând să desfășoare activități ilicite și după ce și-a procurat o nouă societate comercială, prin intermediul căreia s-a sustras de la plata T.
În aceste condiții solicită a se constata activitatea ilicită de lungă durată, repetată și constantă, practic această activitate fiind desfășurată pe toată existența societății Ral C., fiind necesară privarea de libertate a inculpatului, raportat și la valoarea prejudiciului și la circumstanțele concrete ale speței. Consideră că se impune menținerea stării de arest a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a se preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni de către acesta, sustragerea de la cercetări și de la o eventuală pedeapsă. Încheierea atacată fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat, Tribunalul Cluj în mod corect respingând solicitarea de liberare sub control judiciar.
Inculpatul Z. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar.
C U R T E A :
Prin sentința penală f. nr. din data de 8 martie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.160/8a al.6 C., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z. D., fiul lui G. și G., ns. la data de (...) în mun. Fălticeni, jud. Suceava, CNP 1., deținut în prezent în PNT Gherla.
În baza art. 192 al.2 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul Z. D. - prin apărător ales
- a solicitat instanței admiterea ei și, pe cale de consecință, punerea sa deîndată în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivare s-a arătat, în esență, faptul că îndeplinește condițiile prev. de art. 1. al.1 și 2 C. pentru admiterea cererii formulate în cauză; totodată, menționează că nu a avut intenția să săvârșească vreo faptă penală, apreciind că, activitatea pe care o desfășoară și modalitatea în care și-a îndeplinit obligațiile financiar fiscale față de stat sunt în deplină legalitate; inculpatul nu are studii de specialitate în domeniul contabil-financiar, sens în care, pe toată durata activității la S. Ral C. SRL s-a consultat cu alte persoane, inclusiv cu cedenții de la care a preluat firma printr-un contract de cesiune și care, la rândul lor au desfășurat aceeași activitate, întocmind documentele contabile în aceeași manieră; precum și prin accesarea de informații prin intermediul internetului, de unde a aflat că, în condițiile în care factura fiscală conține mențiunea "TVA inclus și nedeductibil";, este obligat a vărsa la bugetul de stat doar TVA-ul aferent profitului obținut.
De asemenea, din întreg materialul probator existent rezultă vădit că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a depus toate diligențele pentru a sprijini organele de cercetare penală.
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul Z. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 2. al P. de pe lângă Curtea de A. C., emis la data de (...), pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, fiecare prev. și ped. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p.
În fapt se reține în sarcina acestuia în esență că, în calitate de asociat unic și administrator al S. Ral C. SRL C.-N., în perioada iulie 2009 - septembrie 2010, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania, Belgia și Austria, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând un prejudiciu de 1.591.039 lei, bugetului de stat.
Totodată, în aceeași calitate de asociat unic și administrator al S. Ral C. SRL C.-N., în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania, Belgia și Austria, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând un prejudiciu de 2.814.252 lei, bugetului de stat.
Conform art.160/1 C., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care, în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă negativă, referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1. alin.1 și 2
C.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se va reține că, în cauză există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia menținerii acestei măsuri, atât de către judecătorul de la instanța de fond, cât și de către instanța de control judiciar.
Instanța de fond a constatat faptul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Z. D., respectiv cea prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, nu depășește limita de 18 ani impusă de al.1 al art.1. C.;
Cu toate acestea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.2 ale aceluiași articol raportat la faptul că, în speță, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, există date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că lăsat în libertate, inculpatul ar putea să reia activitatea infracțională; astfel, inculpatul este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală, una pretins a fi comisă în perioada iulie 2009 - septembrie 2010 și constatată de organele de inspecție fiscală din cadrul ANAF - DGFP C., cu ocazia primului control efectuat la S.
Ral C. SRL C.-N. în perioada (...)-(...), al cărui raport i-a fost adus la cunoștință, precum și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la data de (...); cea de a doua, pretins a fi comisă ulterior controlului, respectiv în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 și descoperită cu ocazia celui de-al doilea control efectuat de organele G. F. - Secția C. în perioada (...)-(...).
Sus-numitul este cercetat și în alt dosar de urmărire penală cu nr.
360/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., pentru comiterea unei noi infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, perioada vizată fiind februarie 2011 - iulie 2011 (deci ulterioară celor ce fac obiectul prezentului dosar) sub aspectul că, pentru a scăpa de verificările organelor fiscale, și-a continuat activitatea prin derularea de operațiuni frauduloase similare, în calitate de administrator al SC C. C. SRL C.-N.
Având în vedere că, procesul se află în fază incipientă, respectiv nu a fost începută cercetarea judecătorească, precum și aspectele mai sus arătate, instanța de fond a precizat că, la acest moment procesual, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, se impune în continuare necesitatea rezonabilă de cercetare a inculpatului în stare privativă de libertate.
Față de cele mai sus menționate, instanța de fond, în baza art. 160/8a al.6 C., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z. D., iar în baza art. 192 al.2 C., l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 50 lei.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul Z. D. a declarat recurs, solicitând în esență instanței admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei soluții prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, deoarece în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.1. C., atât din punct de vedere al pedepsei cât și din punct de vedere al condițiilor de fond referitoare la eventuala comitere a altor fapte penale.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod just că sunt îndeplinite în mod formal condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul.
In același timp, s-a reținut în mod corect că acordarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este o facultate și nu o obligație pentru instanță și că, la acest moment procesual, date fiind circumstanțele reale ale comiterii faptelor, aceasta nu se justifică.
Corespunde adevărului faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.2 ale articolului 1. C. raportat la faptul că, în speță, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, există date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că lăsat în libertate, inculpatul ar putea să reia activitatea infracțională.
Inculpatul mai este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală, una pretins a fi comisă în perioada iulie 2009 - septembrie
2010 și constatată de organele de inspecție fiscală din cadrul ANAF - DGFP
C., cu ocazia primului control efectuat la S. Ral C. SRL C.-N. în perioada
(...)-(...), al cărui raport i-a fost adus la cunoștință, precum și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată la data de (...) iar cea de a doua, pretins a fi comisă ulterior controlului, respectiv în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 și descoperită cu ocazia celui de-al doilea control efectuat de organele G. F. - Secția C. în perioada (...)-(...).
Sus-numitul mai este cercetat și în alt dosar de urmărire penală cu nr.
360/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., pentru comiterea unei noi infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, perioada vizată fiind februarie 2011 - iulie 2011 (deci ulterioară celor ce fac obiectul prezentului dosar) sub aspectul că, pentru a scăpa de verificările organelor fiscale, și-a continuat activitatea prin derularea de operațiuni frauduloase similare, în calitate de administrator al SC C. C. SRL C.-N.
Din aceste date reies cu prisosință indicii că activitatea infracțională a inculpatului a putut fi stopată doar prin intervenția fermă a organelor de cercetare și urmărire penală și prin luarea măsurii arestării preventive, prejudiciul estimat a fi fost cauzat bugetului de stat fiind extrem de ridicat.
Având în vedere că, procesul se află în fază incipientă, respectiv nu a fost începută cercetarea judecătorească, precum și aspectele mai sus arătate, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că, la acest moment procesual, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, se impune în continuare cercetare inculpatului în stare privativă de libertate.
Din aceste considerente, în baza prev. art. 385/15 pct. 1 lit. b C.
Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. D. împotriva încheierii penale f.n. din 27 februarie 2012 a T.ui C..
Se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
In temeiul art. 192 alin. 2 C. inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care
50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. D. (fiul lui G. și G., ns. la data de (...) în mun. Fălticeni, jud. Suceava, CNP 1., deținut în prezent în PNT Gherla) împotriva încheierii penale f.n. din 27 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. V. M. R. A. D. L.
T. G.
GREFIER,
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I.N. B..
| ← Decizia penală nr. 1681/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 407/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
