Decizia penală nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.5/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: I. C. M.
G.IER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița, inculpații S. C. C. și R. C. R. și partea vătămată B. M. împotriva sentinței penale nr.1366 din (...) a Judecătoriei B., ambii inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. C. C. asistat de apărător ales, av. C. V. din cadrul Baroului Alba, cu delegația la dosar, inculpatul R. C. R. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. D. I. și apărătorul părții civile B. M., av.Chiorean G., din cadrul Baroului B. N., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile B. M., S. C. J. de U. T., S. J. de U. B. și S. C. de R. C. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. C. C., av. S. S. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. C. C. prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Inculpatul R. C. R., întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții civile B. M. solicită în temeiul art. 38515 alin. 2 lit.c Cod pr.pen. rap. la art. 3859 pct. 14 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.1366/ 2011 a Judecătoriei B. și, rejudecând cauza să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaților de prima instanță, spre limita maximă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei și au uzat de dispozițiile art.
3201 Cod pr.pen. ceea ce a condus la reducerea cuantumului pedepselor cu o treime.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă comisă de inculpați se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 10 ani închisoare și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. limitele de pedeapsă ar putea fi între 16 luni și 80 luni închisoare.
Apreciază că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond nu a a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și consecințele faptei în urma căreia partea civilă B. M. în vârstă de 19 ani a rămas cu o infirmitate permanentă în proporție de 1., nu poate vorbi, nu poate să-și miște mâinile și picioarele, este imobilizat într-un cărucior, are nevoie permanentă de însoțitor care să-l îngrijească, fiind în imposibilitate să de a se bucura de viață.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea celor doi inculpațu la pedeapsa închisorii spre limita maximă cu aplicarea art. 3201 Cod pr.pen., fără reținerea de circumstanțe atenuante.
Apărătorul inculpatului S. C. C., av. C. V. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.1366/2011 a Judecătoriei B. cu consecința trimiterii cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Apreciază actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, întrucât inculpatului S. C. C. i-a fost încălcat dreptul la apărare atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, având în vedere că acesta a fost asistat de un avocat stagiar a cărui delegație aflată la fila 153 din dosar îi lipsește ștampila și nu poartă semnătura avocatului pe lângă stagiul este repartizat.
Un alt aspect de nelegalitate îl constituie faptul că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii raportul de constatare medico-legală care este incomplet având în vedere că organele de urmărire penală au formulat 8 obiective, iar medicul legist a răspuns la 4, în mod global, fără a preciza care sunt leziunile cauzate prin lovire directă, care sunt leziunile cauzate ca urmare a căderii victimei pe plan dur și fără a preciza consecințele acestor categorii de leziuni sub aspectul termenului de îngrijiri medicale pentru vindecare sau starea de infirmitate survenită.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 oct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.pen., întrucât inculpatul S. nu este autorul actelor materiale cu consecințele cele mai grave.
Probele testimoniale administrate în cauză au elucidat fiecare act material care a fost exercitat de fiecare dintre inculpați, împrejurare față de care instanța ar fi trebuit să delimitezefiecare act material și legătura dintre ele și rezultatul produs, respectiv să stabilească între care act material și rezultatul produs există o legătură de cauzalitate.
În acest sens, arată că în apropierea stației de benzină unde s-a comis fapta, inculpații S. și R. au alergat după partea vătămată, inculpatul S. l-a prins de tricou și i-a dat o palmă, victima s-a smucit și a scăpat continuând să alerge spre stația de benzină, însă inculpatul R. l-a ajuns și l-a lovit cu piciorul din spate, după care partea vătămată s-a dezichilibrat și a căzut.
Astfel, nu se poate reține că există raport de cauzalitate între lovitura aplicată de inculpatul S. și leziunile suferite de partea vătămată, leziunile grave fiind produse prin cădere.
Într-un alt subsidiar, solicită ca modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului S. să fie suspendarea sub supraveghere conform art. 861
Cod penal.
De asemenea, solicită respingerea constituiriide parte civilă.
Apărătorul inculpatului R. C. R., av. D. I. solicită în temeiul art. 38515 pct.
2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de inculpatul pe care îl reprezintă, casarea sentinței penale nr.1366/2011 a Judecătoriei B. și, rejudecând cauza să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, respectiv aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,b, c Cod pr.pen. și art. 76 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.
Apreciază că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră raportat la împrejurările în care s-au comis faptele. În acest sens, solicită să se rețină că între părți s-a declanșat un conflict spontan, părții vătămate i s-a aplicat o singură lovitură în urma căreia a suferit leziunile descrise în expertiza medico- legală pe care nu le contestă.
Mai arată că inculpatul R. R. C. a încercat să despăgubească victima, nu posedă antecedente penale, este o fire nonviolentă, a recunoscut și regretat fapta comisă sens în care a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului formulat P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și de către partea civilă B. M., casarea parțială a sentinței penale nr.1366/2011 a Judecătoriei B., respectiv în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților de prima instanță astfel încât să reflecte gradul de pericol ridicat al faptei comise, modalitatea comiterii faptei, circumstanțele care au generat conflictul între părți, urmările faptei.
Cu privire la starea de fapt arată că inculpații au urmărit partea vătămată și după ce au lovit-o au lăsat fără ajutor.
Solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați, apreciind că raportat la situația dovedită în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță și nici modificarea modalității de executare a pedepselor.
Solicitarea formulată de apărătorul inculpatului S. în sensul restituirii cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale este nefondată, întrucât acesta a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., respectiv a acceptat acuzările ce i s-au adus.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor formulate de parchet și partea civilă și respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați.
Apărătorul părții civile B. M. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați.
Apreciază că nu se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale având în vedere că inculpații au beneficiat de dispozițiile art.
3201 Cod pr.pen. , respectiv și-au însușit starea de fapt reținută prin rechizitoriu.
De asemenea, arată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, ci dimpotrivă aceasta trebuie dozată raportat la consecințele deosebit de grave ale faptei comise de către aceștia.
Mai arată că, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că nu poate exista concurs între dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen. și circumstanțele atenuante.
Nu solicită cheltuieli de judecată, întrucât asistența juridică este gratuită.
Apărătorul inculpatului S. C. C., av. C. V. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de parchet și partea civilă și lasă la aprecierea instanței recursul formulat de inculpatul R. R. C.
Apărătorul inculpatului R. C. R., av. D. I. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de parchet și partea civilă și lasă la aprecierea instanței recursul formulat de inculpatul S. C. C.
Inculpatul S. C. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă. Inculpatul R. R. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1366 din (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul S. C. C., zis „Coco";, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 3201 C.pr.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pentru toată durata executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul R. C. R., fiul lui S.-A. și Z.-F., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 3201 C.pr.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pentru toată durata executării pedepsei.
În baza art. 7 alin. 1 din L. nr. 76/2008, au fost obligați inculpații la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de
27/(...), Politia Municipiului B. a fost sesizată telefonic de către martorul H. C., angajat al benzinăriei P. V, situată pe str. L. din mun. B., cu privire la faptul că în fata ușii de acces in unitate se afla căzut un tânăr, prezentând urme de sânge pe fata, tânărul aflându-se in stare de inconștienta.
Deplasându-se la fata locului, agenții de politie au identificat pe pavaj, in partea dreapta a ușii de acces in benzinărie, doua urme lăsate de o substanța brun-roșcată.
Cu ocazia audierii, martorul H. C. a arătat că, gasindu-1 pe tânărul aflat in stare de inconștienta, a anunțat telefonic un echipaj al UPU B. care a sosit la fata locului, a acordat tânărului primul ajutor, după care 1-a transportat la S. J. B.-N.
In urma verificărilor efectuate, tânărul a fost identificat in persoana numitului B. M., acesta fiind victima unei agresiuni fizice săvârșite de inculpații S. C.-C. si R. C.-R.
În seara de (...) la restaurantul R. G. situat pe str. C. M. din mun. B. a avut loc banchetul claselor a XII-a din cadrul Liceului G. Moisil din mun. B., la acest banchet participând printre alții, partea vătămata B. M., inculpații S. C.- C. si R. C.-R., numiții B. C.-A., G. P.-D. si V. A.-V. precum si martorii C. R.-V., S. R.-C., N. B., O. C., F. S.-A. si A. B.
La sfârșitul banchetului, în jurul orelor 23.30, în fața restaurantului a avut loc un conflict intre partea vătămata B. M. si martorul A. B., cei doi împingându-se si adresându-si reciproc înjurături. Martorul A. B. 1-a chemat in ajutor pe inculpatul S. C.-C., acesta din urma lovind-o cu pumnul in fata pe partea vătămata, in vederea aplanării conflictului intervenind agenții care asigurau paza restaurantului, precum si cadrele didactice, acestea din urmă sfătuindu-i pe participanții la conflict sa meargă la domiciliile lor, întrucât se aflau sub influenta băuturilor alcoolice.
După acest incident, inculpații S. C.-C. si R. C.-R. s-au deplasat cu un taxi în localul II D., situat pe str. S. din mun. B..
Totodată, după incident, in jurul orelor 23.45 partea vătămata B. M. împreuna cu martorii S. R.-C., N. B., O. C. si C. C.-D. s-au deplasat cu un taxi pana in fata complexului KAUFLAND. În momentul in care s-a urcat în taxi, partea vătămata a fost amenințata de martorul A. B. ca o sa-1 prindă și o sa-1 bata. Din fata complexului KAUFLAND partea vătămata a mers la locuința pe care o ocupa in calitate de chiriaș, situata pe str. D.-V. pentru a se schimba, colegii săi rămânând in fata complexului KAUFLAND, unde au consumat o sticla de băuturi alcoolice. Revenind, partea vătămata și colegii săi s-au deplasat pe jos pana la localul IL D., situat pe str. S. din mun. B.. Au intrat cu toții in local insa, observandu-1 in incintă pe inculpatul S. C.-C., partea vătămata a luat hotărârea de a parași localul pentru a evita un eventual scandal.
Astfel, s-au deplasat pe jos până pe str. L. și ajungând în apropierea benzinăriei P. V, unul dintre colegi a solicitat telefonic un taxi care sa-i transporte la domiciliile lor.
În timp ce așteptau taxi-ul, în apropierea lor a oprit autovehiculul marca
VW GOLF cu nr. de înmatriculare (...), la volanul căruia se afla martorul S. I.- F., in dreapta acestuia se afla martorul V. R.-N. (proprietarul autovehiculului), iar pe bancheta din spate se aflau inculpații S. C.-C. si R. R.-C., împreuna cu numitul B. C.-A.
Din autovehicul au coborât toți pasagerii, cu excepția șoferului.
Observandu-1 pe inculpatul S. C.-C., partea vătămata a fugit către benzinăria P. V, in urma sa alergând inculpații S. C.-C. si R. R.-C., precum si făptuitorul B. C.-A.
Inculpatul S. C.-C. a ajuns-o pe partea vătămata în apropierea pompelor de alimentare din incinta benzinăriei, a prins-o de tricou si a lovit-o cu palma peste fata, insa victima a reușit sa scape, fiind insa ajunsa de inculpatul R. R.- C., care a lovit-o din lateral spate cu piciorul drept in zona toracica, pe sub brațul stâng al părții vătămate.
După lovitura primita, partea vătămata a mai făcut câțiva pași, după care a căzut la pământ în apropierea ușii de acces în benzinărie, cu fața în jos, lovindu-se cu capul de pavaj.
Observând ca partea vătămata se afla în stare de inconștienta, cei doi inculpați împreuna cu făptuitorul B. C.-A. s-au speriat si s-au întors la autovehicul, deplasându-se până în fața localului VEGAS, unde cei doi inculpați au coborât din autovehicul, iar ceilalți 3 ocupanți au plecat la domiciliile lor. Din fata restaurantului VEGAS cei 2 inculpați s-au deplasat pe jos pana în fata blocului în care locuiește martorul A. B., întâlnindu-se cu acesta.
Inculpatul R. R.-C. declara ca ajungând in fata blocului a fost rugat de inculpatul S. C.-C. sa declare în fata organelor de politie că în fața fata restaurantului R. G. nu a lovit-o pe partea vătămata, ci doar a intervenit pentru a aplana conflictul izbucnit intre aceasta si martorul A. B., fiind lovit de partea vătămata, provocându-i o stare de manie ce 1-a determinat sa se răzbune, insa inculpatul R. R.-C. nu a dat curs acestei rugăminți, declarând adevărul in fata organelor de politie.
De asemenea, numitul B. C.-A. declara ca după ce a ajuns la domiciliu a fost sunat de către inculpatul S. C.-C. care 1-a rugat sa declare in fata organelor de politie ca in fata restaurantului R. G. partea vătămata 1-ar fi provocat, insa făptuitorul nu a dat curs acestei rugăminți, declarând adevărul in fata organelor de politie.
Partea vătămata B. M. nu a putut fi audiata.
Cu ocazia audierii, tatăl părții vătămate, B. M.-G., arata ca fiul său se află la domiciliul din comuna L., aflându-se sub îngrijirea sa si a soției sale, B. M.. Partea vătămata se afla tot timpul la pat, nu se poate deplasa pe propriile picioare, nu poate manca singura, din când în când are stări de depresie în care se zgârie si se trage de par, părinții fiind nevoiți sa o supravegheze tot timpul, starea de sănătate a acesteia neconferind posibilitatea audierii.
Prin adresa nr. 1292/X din data de (...) S. Medico-Legal J. B.-N. a înaintat Politiei Municipiului B. constatările preliminarii in care se precizează ca partea vătămata B. M. prezintă leziuni traumatice a căror vindecare necesita
20-25 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii in primejdie a vieții.
Conform raportului de constatare medico-legala nr. 1292/II/a/36 întocmit la data de (...) de către S. B.-N. partea vătămata B. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur urmata de cădere pe un plan dur, leziunile traumatice întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii in primejdie a vieții si ale infirmității posttraumatice si necesitând 120-
130 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare pana in stadiul sechelar.
Cu ocazia audierilor, inculpații arata ca, anterior incidentului din seara de (...), nu au avut alte conflicte cu partea vătămata, recunosc si regreta fapta săvârșita si doresc sa ajungă la o înțelegere cu părinții acesteia in ceea pe privește natura si cuantumul pretențiilor civile.
Totodată, inculpații arata ca nu au urmărit sa-i cauzeze părții vătămate leziuni de natura celor suferite de aceasta si nu au conștientizat ca acțiunile lor ar putea avea astfel de urmări. I., deși este posibil sa nu fi acționat cu intenția de a-i cauza părții vătămate leziuni de natura celor suferite de aceasta, inculpații, după ce au agresat-o fizic, nu i-au acordat ajutor si nu au anunțat telefonic S. J. de A. B.-N., ci au fugit de la locul faptei.
Cu ocazia audierii, inculpatul S. C.-C. arata ca ,,in timp ce mă aflam în localul IL D., am fost instigat sa particip la agresarea pârtii vătămate B. M. de numitul B. C.-A., insa cred ca mi-au propus acest lucru si numiții G. P.-D. și V. A.-V.".
D.ația părții vătămate nu este confirmata de probatoriul administrat in cauza.
Fiind audiat, făptuitorul B. C.-A. arata ca după terminarea banchetului s-a deplasat in localul BABY BLUE unde s-a întâlnit cu martorii V. R.-N., C. R.- V. si S. I.-F., ulterior deplasându-se împreuna cu aceștia in localul IL D., in fata localului observând-o pe partea vătămata împreuna cu un grup de prieteni.
Făptuitorul a intrat in local si 1-a anunțat pe inculpatul S. C.-C. ca partea vătămata se afla in fata localului. Făptuitorul a rămas în local aproximativ 5-10 minute după care, el și martorii V. R.-N., C. R.-V. și S. I.-F., au luat hotărârea de a merge la domiciliile lor. Dupa ce au ieșit din local, in urma lor au venit cei 2 inculpați, întrebându-i unde se afla partea vătămata, făptuitorul spunându-le ca aceasta împreuna cu grupul de prieteni au plecat.
Inculpații i-au cerut martorului V. R.-N. sa-i transporte și pe ei cu autovehiculul, martorul fiind de acord. In apropierea stației P. V situata pe str.
L. inculpatul S. C.-C. a strigat ,,oprește", pasagerii, cu excepția șoferului S. I.- F., au coborât din autovehicul, moment în care din grupul de prieteni s-a desprins partea vătămata care a fugit către benzinăria P. V, în urma sa alergând inculpații S. C.-C. si R. R.-C., precum si făptuitorul B. C.-A.
Făptuitorul a precizat ca atât in perioada in care s-a aflat in localul IL D., cat si in perioada in care s-a aflat in autovehicul, nu 1-a instigat pe inculpatul S. C.-C. sa o agreseze pe partea vătămata, ci doar 1-a anunțat ca aceasta se afla cu un grup de prieteni în fata localului IL D..
Totodată, făptuitorul arata ca in stația P. V, după ce inculpații au pornit în urmărirea pârtii vătămate, el a alergat în urma lor nu cu intenția de a o agresa pe partea vătămata, ci cu intenția de a-i desparți si a preîntâmpina un eventual scandal.
Cu ocazia audierii, martorul V. R.-N. a aratat ca atât in perioada in care s-a aflat in localul IL D., cat si in perioada in care s-a aflat in mașina, nici el, nici făptuitorul B. C.-A. si nici martorii C. R.-V. si S. I.-F. nu i-au instigat pe cei doi inculpați sa o agreseze pe partea vătămata. De asemenea, cu ocazia audierii, martorul C. R.-V. a aratat ca a doua zi a aflat de la unul din inculpați, fără sa poată preciza de la care dintre ei, ca făptuitorul B. C.-A. 1-a fi anunțat pe inculpatul S. C.-C. cu privire la faptul ca partea vătămata se afla in fata barului IL D., insa nici unul dintre inculpați nu i-a spus ca ar fi fost instigați de către făptuitor sa o agreseze pe partea vătămata.
Totodată, cu ocazia audierii, inculpatul R. R.-C. arata ca, in perioada in care s-a aflat in localul IL D. au venit mai mulți colegi, printre care si făptuitorul B. C.-A., insa aceștia s-au aflat la o alta masa, inculpatul nediscutând cu aceștia, ci doar salutându-se, nefiind instigat de făptuitor sa o agreseze pe partea vătămata. Inculpatul R. R.-C. mai precizează faptul ca ,,în timp ce mă aflam in local (IL D.), S. a venit la mine spunându-mi ca B. se afla afara in fata localului.
Ulterior, după incidentul avut cu B., „în timp ce mă aflam în fata blocului cu S., acesta mi-a precizat ca in timp ce ne aflam în local, B. C. a venit la el si i-a spus ca B. se afla afara. S. nu mi-a precizat ca B. C. sau o alta persoana l-ar fi instigat sa-1 lovească pe B.".
Fiind audiați, făptuitorii G. P.-D. si V. A.-V. arata ca dupa terminarea banchetului organizat la restaurantul R. G. s-au deplasat împreuna cu martorul F. S.-A. si cu inca 2-3 colegi in localul BABY BLUE si apoi in localul IL D., unde s-au așezat la o masa. Cat timp au stat în localul IL D. nu au mers la cei doi inculpați pentru a-i instiga sa o agreseze fizic pe partea vătămata, nu au discutat cu aceștia, ci doar i-au salutat. In timp ce se aflau in localul IL D., făptuitorul V. A.-V. a fost sunat pe telefonul mobil de către făptuitorul B. C.-A., care i-a comunicat ca inculpatul R. R.-C. a lovit pe cineva la stația P. V, fara a preciza numele părtii vătămate.
D.ațiile celor 2 făptuitori sunt confirmate de declarația martorului F. S.-
A. care arata ca ,,nu este adevărat ca V. sau G. i-ar fi instigat pe S. sau pe R. sa-1 bata pe B. D. aceasta întrucât pe perioada in care ne-am aflat in barul IL D. G. si V. s-au aflat tot timpul împreuna cu mine si nu au mers la S. sau la R. sa vorbească cu ei".
De asemenea, cu ocazia audierii, inculpatul R. C.-R. arata ca, ,,in perioada in care m-am aflat in barul IL D., in acest bar au venit si alti colegi de-ai noștri, printre care G. P., V. A., B. C. si alții, insa aceștia s-au așezat la o alta masa. Pe perioada in care m-am aflat in bar nu am discutat cu respectivii, ci doar ne-am salutat. Nici unul dintre cei menționați mai sus nu m-au instigat sa-1 lovesc pe B. P. ca nu am observat ca vreunul dintre aceștia sa-1 instige pe S. pentru a-1 lovi pe B.".
Raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpaților, instanța a constatat că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a respins susținerile apărătorului părții vătămate, conform cărora fapta a fost comisă cu intenție directă, aceasta deoarece infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. se săvârșește doar cu intenție indirectă sau cu praeterintenție (a se vedea orice tratat sau curs de drept penal).
Modalitatea intenție indirectă s-a reținut doar în situația în care făptuitorul prevede posibilitatea cauzării vreuneia dintre urmările sau consecințele grave enumerate de art. 182 alin. (2), nu dorește, dar acceptă survenirea oricăreia dintre ele.
Conform probatoriului administrat, în speța de față nu se poate reține intenția indirectă ca modalitate de comitere a faptei sub aspect subiectiv.
Cei doi inculpați au comis infracțiunea cu praeterintenție, deoarece au acționat cu intenția directă de a lovi sau exercita violențe specifică infracțiunii de bază prevăzute de art. 180 sau cu intenția de a vătăma specifică infracțiunii de bază prevăzute de art. 181, dar a survenit rezultatul mai grav,specific infracțiunii din art. 182 alin. (2) care, deși a depășit intenția lor, le este imputabilă cu titlu de culpă.
În practica judiciară s-a reținut ca vătămare corporală gravă săvârșită cu praeterintenție, de exemplu, fapta inculpatului de a îmbrânci victima, determinând proiectarea ei pe un plan dur și cauzându-i astfel o infirmitate fizică permanentă (vezi Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 191/1969, în Culegerea de decizii 1969, pag. 323).
Este exact situația petrecută și în speța noastră, când în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ în stare de inconștiență, urmările regretabile fiind cele cunoscute și stabilite și de raportul de constatare medico- legală nr. 1292/II/a/36 din (...) (f.35-40).
Conform acestuia, victima „prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere pe un plan dur, care au necesitat un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare până în stadiul sechelar. Leziunile au întrunit caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții și ale infirmității posttraumatice";
Prin vătămare care a produs drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei se înțelege acea vătămare pricinuită victimei, care, prin tulburările sau alterările profunde ale vreuneia din funcțiile organice vitale, creează sau determină, ca rezultat specific al infracțiunii, probabilitatea concretă a compromiterii vieții.
În cazul de față, punerea în primejdie a vieții victimei este consecința reală și efectivă a vătămării prin actele de violență exercitate asupra acesteia de către inculpați.
S-a mai reținut în raportul de constatare medico-legală și existența unei infirmități posttraumatice, prin aceasta înțelegându-se în dreptul penal orice stare anormală a integrității corporale sau a sănătății, care aduce corpul omenesc într-o inferioritate fizică sau psihică permanentă, ireversibilă ca urmare a traumatismului suferit de victimă, în așa fel încât îi slăbește, îngreunează, alterează, reduce parțial funcționarea naturală inițială sau anterioară traumatismului care a generat-o.
Infirmitatea fizică sau psihică se consideră permanentă în cazul în care ea este în mod natural ireversibilă, cu efecte dăunătoare, stabile, de durată imprevizibilă, chiar dacă există posibilitatea de a fi eliminată sau înlăturată prin tratament medical special.
La această dată, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală (și cum instanța a constatat proprii sensibus), partea vătămată prezintă această infirmitate posttraumatică, a cărei durate nu se cunoaște, dar, față de cele explicate anterior, se consideră a avea un caracter permanent.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut ca deplin dovedită săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal săvârșite cu vinovăție sub forma praeterintenției de către inculpații S. C. C. și R. C. R., fapt pentru care, în raport de art. 52 C., a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare inculpat..
Săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpaților rezultă cu certitudine din următoarele mijloace de probă administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fata locului, planșe foto, imagini surprinse de camerele de supraveghere f. 5-17; constituiri parte civila f. 18-31; constatări preliminarii si raport de constatare medico-legala f. 32-40; declarații inculpați f. 41-54 și f.
154-1. declarații martori f. 55-102.
La solicitarea inculpaților, în cauză s-au întocmit și referate de evaluare a acestora (f.163-170).Din analiza acestora instanța reține că ambii inculpați
„nu își explică cum acele lovituri i-au provocat victimei urmări atât de grave, manifestă empatie față de situația ei; ei relatează că au încercat să o despăgubească, dar ajutorul financiar a fost refuzat de familia părții vătămate. Cei doi sunt foarte afectați de consecințele personale și sociale ale implicării într-un dosar penal, dar își asumă responsabilitatea pentru comiterea faptelor, dar și convingerea că nu se va repeta în viitor un astfel de comportament care nu le este caracteristic";.
In drept :
Fapta inculpatului S. C.-C. care, în noaptea de 27/(...), în incinta benzinăriei P. V, situata pe str. L. din mun. B., a agresat-o fizic pe partea vătămata B. M., cauzandu-i leziuni traumatice a căror vindecare necesita 120-
130 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus in primejdie viata, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala grava, prevăzuta de art. 182 alin. 2 C., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând aplic. art. 320/1 C.pr.penală.
Fapta inculpatului R. C.-R. care, în noaptea de 27/(...), in incinta benzinăriei P. V, situata pe str. L. din mun. B., a agresat-o fizic pe partea vătămata B. M., cauzandu¬i leziuni traumatice a căror vindecare necesita 120-
130 zile de ingrijiri medicale si care i-au pus in primejdie viata, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala grava, prevăzuta de art. 182 alin. 2 C., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând aplic. art. 320/1 C.pr.penală.
La individualizarea pedepselor instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, limitele fiind reduse conform alin. 7 al art. 320 1 C.pr.penală: art.
182 alin.2 C. (1 an și 4 luni - 6 ani și 6 luni), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea unei pedepse cu executare prin privare de libertate, însă nu consideră suficientă aplicarea unei pedepse minime de 1 an și 4 luni, aceasta fiind insuficientă raportat la gravitatea faptei.
Totodată, instanța nu s-a orientat nici spre o pedeapsă înspre maximul special prevăzut de lege (6 ani și 6 luni), considerând că este mult prea aspră dată fiind atitudinea de recunoaștere și profund regret manifestată de cei doi inculpați. Nu s-au putut reține aceste împrejurări ca și circumstanțe atenuante, întrucât s-ar fi impus reducerea pedepselor sub minimul special, ceea ce, așa cum am mai precizat, era neîndestulător.
Tocmai de aceea instanța s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată mai mult înspre minimul special decât înspre maximul special, având în vedere recunoașterea faptei, regretarea acesteia și lipsa antecedentelor penale.
În acest sens, relevante sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă T. B.-N., în care se arată că inculpații beneficiază de suportul afectiv, moral și material al familiei, dispun de stabilitate materială și locativă, nu au mai creat probleme în familie sau în public, nici înainte, nici după implicarea lor în prezentul dosar penal, prezintă perspective de reintegrare socială, situație care s-ar putea menține în condițiile în care ar beneficia și pe viitor de stabilitate materială, locativă și afectivă, vor frecventa anturaje care să promoveze modele pozitive de comportament și vor beneficia de aceleași abilități de interacțiune socială, în paralel cu o intervenție specializată pe creșterea rezistenței la provocare și frustrare și pe menținerea autocontrolului în situații de încărcătură emoțională.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C., instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpați exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C. penal pe toată durata executării pedepsei.
Impotriva mai sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de C. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, partea vătămată B. M. și inculpații S. C. C. și R. C. R.
Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedepsele aplicate celor doi inculpați nu au fost just individualizate, fiind prea blânde raportat la gradul de pericol social concret al faptei, la modalitatea de săvârșire a acesteia și mai ales, la urmările acesteia.
Partea civilă, prin apărătorul ales, a cerut majorarea pedepselor aplicate inculpaților spre limita maximă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Inculpatul S. C. C. a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale deoarece actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, fiindu-i încălcat dreptul la apărare atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată raportat la împrejurarea că a fost asistat de un avocat stagiar a cărui delegație nu a fost ștampilată și nu poartă semnătura avocatului definitiv la care este repartizat.
S-a mai criticat și faptul că instanța fondului a pronunțat o hotărâre de condamnare în baza unui raport de constatare medico-legală incomplet.
În subsidiar s-a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.c
C.p.p. deoarece nu este autorul actelor materiale cu consecințele cele mai grave.
A mai cerut acest inculpat, în ipoteza respingerii cererilor sale anterior menționate, a i se aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
Apărătorul inculpatului R. C. R. a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie reindividualizată pedeapsa aplicată de prima instanță în sensul reducerii acesteia iar executarea ei să fie suspendată condiționat.
Analizând recursurile declarate, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, dar și a dispozițiilor art.385/6 alin.3 C.p.p. ce impun instanței de recurs investite cu soluționarea căilor de atac promovate împotriva unor hotărâri eliptive de apel, de a analiza cauza sub toate aspectele, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe apte să dovedească fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților S. C. C. și R. C. R. și raportat și la poziția procesuală neechivocă exprimată de aceștia de recunoaștere a faptei, de însușire a probelor administrate în faza de urmărire penală, probe despre care au cunoștință și de a nu se relua, în condiții de oralitate și contradictorialitate, administrarea materialului probator, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.320/1 C.p.p.
Astfel, declarațiile inculpaților, ale martorilor B. M. G., A. B., H. C., C. C. D., S. I. F., V. R. N., C. R. V., B. C. A., F. S. A., V. A., G. P. D., S. R. C., N. B. și O. C., proces verbal de cercetare la fața locului înregistrarea video a camerelor de supraveghere existente la locul producerii infracțiunii, raportul de constatare medico-legală nr. 1292/1112/36 din (...) întocmit de S. J. de M. legală B.-N., stabilesc fără echivoc starea de fapt reținută în rechizitoriu care nu a fost contestată de inculpați cu ocazia judecării cauzei în fond.
Această stare de fond constă, pe scurt, în aceea că în noaptea de 27/(...), urmare a unui incident prealabil ce i-a avut ca protagoniști pe martorul A. B., partea vătămată B. M. și inculpatul S., acesta din urmă împreună cu inculpatul R. i-au aplicat părții vătămate lovituri succesive cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării și i-au pus în primejdie viața.
Poziția procesuală exprimată cu prilejul soluționării prezentului recurs de către inculpatul S. este lipsită de temei legal și este nefondată.
Astfel, acest inculpat, în prezența unui apărător ales și după ce instanța fondului i-a adus la cunoștință drepturile procesuale și consecințele aplicării art.3201 C.p.p., a declarat că recunoaște în totalitate faptele descrise în actul de sesizare al instanței, că nu solicită administrarea de probe și este de acord să fie judecat în baza probelor existente la dosarul de urmărire penală. Repetăm, această declarație a fost făcută în prezența unui apărător ales. L. procesual penală nu permite, odată formulată o cerere de a se judeca o cauză în baza art.3201 C.p.p. ce a fost admisă, în condiții de legalitate, de către instanță ca revenirea asupra poziției de recunoaștere a faptei și a stării de fapt să poată produce vreun efect legal.
Nu va fi primită nici solicitarea inculpatului S. de a fi trimisă cauza la parchet pentru refacerea urmăririi penale sub motivul că ar fi fost lipsit de apărare raportat la împrejurarea că avocatul din faza de urmărire penală ar fi fost stagiar iar delegația sa nu ar fi îndeplinit condițiile formale cerute de L. 5. republicată, pe de o parte pentru că inculpatul nu a probat că apărătorul din faza de urmărire penală ar fi avut calitatea de stagiar, și chiar dacă ar fi fost așa, potrivit Statutului profesiei de avocat, art.64, avea acest drept, de a reprezenta un client în fața P.ui de pe lângă judecătorie.
Pe de altă parte, viciile de formă ale delegației apărătorului ales al inculpatului din fața primei instanțe, pot constitui, eventual, un caz de nulitate relativă ce trebuia invocat în momentul depunerii delegației la dosar, iar nu în fața instanței de recurs.
Nici critica adusă raportului de constatare medico legală întocmit în cauză nu-și mai găsește locul în condițiile în care inculpatul S. a declarat că-și însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
În drept, faptele inculpaților recurenți întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C.p., forma de vinovăție fiind cea a intenției depășite, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului. Considerentele avute în vedere de către instanța ierarhic inferioară și amplu expuse sunt însușite în totalitate de către noi.
Dorim doar să mai precizăm că acțiunile inculpaților au contribuit în egală măsură la producerea urmăririi infracțiunii. Dacă inculpatul S. nu ar fi lovit cu palma peste cap partea vătămată probabil că aceasta nu ar fi căzut ca urmare a loviturii cu piciorul aplicată de inculpatul R. De asemenea fără acțiunea ilicită a inculpatului R. poate că nu s-ar fi produs o asemenea vătămare.
Considerăm că pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților au fost just individualizate raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită -inculpații neavând vreun conflict prealabil cu partea vătămată ci dorind să-i aplice o corecție pentru comportamentul „inadecvat"; avut față de martorul A., la urmările extrem de grave pe care le-a produs părții vătămate care are o vârstă de doar
19 ani fiind în prezent imobilizată într-un scaun cu rotile, aflându-se în imposibilitatea de a duce o viață normală, la persoana inculpaților, la atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, la concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză.
Nu trebuie omis nici scopul pe care aplicarea unei pedepse penale îl urmărește. Judecătorilor le revine sarcina extrem de delicată de a pune în balanță și de a decide, raportat la datele concrete ale cauzei, un just echilibru între scopul sancționator, coercitiv al unei sancțiuni penale și scopul de reeducare al inculpaților.
Or, în speța dedusă judecății, acest echilibru a fost realizat. Pedeapsa e îndreptată spre minimul redus cu 1/3 urmare a aplicării art.3201 alin.7 C.p.p. și este aptă să contribuie la reeducarea inculpaților și să prevină comiterea de noi infracțiuni.
Și modalitatea de individualizare a executării pedepsei în regim de detenție, este conformă cu principiile mai sus enunțate. Astfel de acțiuni trebuie prompt descurajate și trebuie transmis un semnal societății civile, comunității din care cei doi inculpați fac parte că astfel de comportamente antisociale cu consecințe atât de grave nu sunt tolerate.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, partea vătămată B. M., domiciliat în comuna L., sat L. L. nr.189 și inculpații S. C. C., domiciliat în B., strada R., nr.20, sc.D, ap.19, județul B. N. și R. C. R., domiciliat în B., strada D., nr.10, sc.B, ap.8 județul B. N. împotriva sentinței penale nr.1366 din (...) a Judecătoriei B..
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 300 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului R. C., av.D. I., și suma 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S. C., av.S. S., sume ce se vor avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe partea civilă și pe inculpați să plătească sumele de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului, iar conform art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
L. M. | ANA C. | I. C. M. |
G.IER
Red.I.C.M. Dact.SzM
3 ex./(...)
Jud.fond. S. A.
M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 455/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
