Încheierea penală nr. 366/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 366/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. I., împotriva încheierii penale nr. 95 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.(...), inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 alin.1 C.penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bădău C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o caracterizare din partea Consiliului
Local din Bila Țercva de unde domiciliază inculpatul.
Reprezentantul Parchetului, depune la dosar copia delegației avocațiale din care rezultă că inculpatul a fost asistat la DNA Cluj.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev.de art.145/1 C.pr.pen. A., apreciază că pericolul pentru ordinea publică este mult diminuat iar lăsarea inculpatului în libertate nu ar constitui un pericol real pentru societate. Solicită a se ține seama de faptul că urmărirea penală este aproape finalizată iar inculpatul nu are antecedente penale. Mai mult, apreciază că măsura arestării preventive este una de excepție astfel că dacă inculpatul nu va respecta obligațiile ce-i vor fi impuse, acesta poate fi oricând rearestat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. A. că prima instanță a reținut corect temeiul arestării prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., acesta regăsindu-și aplicabilitatea pe deplin în cauză. În faza de urmărire penală au fost administrate probe care confirmă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat. A. că lăsarea în libertate a inculpatului determină o stare de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și modul de comitere a infracțiunii săvârșite.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă însă aceasta nu s-a materializat efectiv.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 95 pronunțată la data de 23 februarie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I. pe timp de 29 de zile, începând cu data 23 februarie 2012 și până la 22 martie 2012, respingându-se cererea inculpatului privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, când instanța consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că în luna octombrie 2011 a promis sume de bani, de peste 10.000 euro denunțătorului Hîncu Constantin
Laurențiu, agent operativ în cadrul Inspectoratului T. al Poliției de F. S. M., în scopul de a-i facilita introducerea în mod ilegal peste frontiera de stat de țigarete de proveniență ucraineană și de a însoți transportul cu țigarete până la locul de depozitare, act contrar îndatoririlor de serviciu ale acestuia.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunea presupus a fi comisă, legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptei reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a Inculpatului C. I. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, tribunalul a apreciat că arestarea preventivă a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul apreciază că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.1491 din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpatul se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză.
O altă măsură preventivă neprivativă de libertate cum este și măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitată de inculpat prin apărător, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică este mult diminuat, iar lăsarea inculpatului în libertate nu ar constitui un pericol real pentru societate, în condițiile în care urmărirea penală este aproape finalizată, iar inculpatul nu are antecedente penale.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. I. aflat în
Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 95 din 23 februarie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
G., L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: S.L.Ramona M..
| ← Decizia penală nr. 647/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1836/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
