Decizia penală nr. 44/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 44/A/2012

Ședința publică din data de 29 februarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTOR : I. C. M. GREFIER : T. G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 71/2 noiembrie

2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., cauza privind pe inculpații B. N.

M. și A. V. DAN trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de :

B. N. M. - prevăzute de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată

și art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,

A. V. DAN - prevăzute de art.132 și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 71 din 2 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., a fost condamnat inculpatul B. N. M. (fiul lui M. și E., născut la data de (...) în Ș. S., jud. S., domiciliat în P. nr.279 jud. S., CNP 1.);

Pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, la pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare.

Pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art.292 Cod penal, la pedeapsa de: 3(trei) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de: 2(doi) ani închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. N. M., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.(1) Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de (...), dat în dosar nr.254/P/2009, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de invinuitul B. N. M., în temeiul art.10 lit.h Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru recuperarea cheltuielilor S. Județesan de U. Z. și S. J. de A. S., urmând a formula acțiuni civile la J. Ș. S.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A. V. DAN (fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Ș. S., jud. S., domiciliat în P. nr.465, jud. S., CNP 1.) pentru infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal, pentru infracțiunea în legătură directă cu faptele de corupție, de fals intelectual în acte publice în formă continuată, prev. și ped de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art.264 Cod penal, precum și pe inculpatul B. N. M., pentru infracțiunile de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice, în formă continuată, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte reținute în sarcina acestora, prin suplimentarea sesizării instanței, potrivit legii.

În baza art.12 Cod procedură penală, sesizează I.P.J - S. pentru cercetarea disciplinară a inculpatului A. V. Dan, cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, în perioada (...)-(...).

În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. N. M. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de (...), întocmit în dosar nr.254/P/2009, au fost trimiși în judecată, inculpații B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată și art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și A. V. Dan, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.132 și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în fapt sarcina lor următoarele:

În seara zilei de (...) inculpatul B. N. M. s-a deplasat din localitatea P. la discoteca din localitatea N., cu autoturismul proprietatea tatălui său, marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...) împreună cu mai mulți tineri, respectiv G. H., J. O. E. și J. I. Inculpatul a consumat în această locație băuturi alcoolice motiv pentru care, în dimineața zilei de (...), în jurul orei 03,00 când au intenționat să se deplaseze la domiciliu, tinerii care l-au însoțit pe inculpat au refuzat inițial să-l însoțească, însă la insistențele acestuia au acceptat.

În aceste împrejurări, inculpatul B. M. a condus același autoturism pe DN - 1H din loc. N. însă înainte de intrarea în Ș. S., într-o curbă spre dreapta, datorită vitezei mari și a lipsei de experiență, întrucât obținuse recent permisul de conducere, pe fondul consumului de alcool, inculpatul B. N. M. a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă, autoturismul intrând în șanț. În autoturismul condus de inculpat, se aflau J. I., pe locul din dreapta față iar pe bancheta din spate se aflau Lazăr Levente N., Matieș Robert Kanaloș, G.

Henrietta și J. O. E.

În urma impactului, J. O. E. a suferit leziuni la piciorul drept, acuzând dureri mari, fiind scoasă din autoturism de fratele acesteia J. I. și G. Henrietta. La insistențele inculpatului B. N. M., ceilalți tineri nu au chemat ambulanța și nici nu a anunțat organele de poliție, întrucât la discotecă consumase băuturi alcoolice. Cu un autoturism de ocazie, partea vătămată J. O. E. a fost transportată la S. O. din Ș. S. și întrucât a prezentat „TCC Fractură de bazin. R. ilio-ischiopubiană dreapta";, a fost transportată cu ambulanța la S. J. de U. Z.

Inculpatul B. N. M. a rămas o perioadă la locul faptei, nu a anunțat organele de poliție și cu ajutorul unor prieteni a tractat autoturismul până la domiciliul părinților săi, apoi la scurt timp, inculpatul i-a adus la cunoștință tatălui său cele întâmplate.

B. M., tatăl inculpatului, s-a deplasat la domiciliul părții vătămate unde a discutat cu tatăl acesteia, J. I. T., căruia i-a cerut să-l sune pe inculpatul A. V. Dan, agent de poliție judiciară la F. P. R. Ș. S.

În dimineața zilei de (...), în jurul orelor 7,00 - 8,00, tatăl inculpatului, B. N. M., și J. I. T. , tatăl părții vătămate J. O. E., însoțiți de martorul G. E. s-au deplasat la domiciliul inculpatului A. V. căruia i-au relatat despre producerea evenimentului rutier și de faptul că a fost o victimă, respectiv J. O. T., i-au adus la cunoștință și faptul că inculpatul B. N. M. a transportat autoturismul la domiciliu, deși a fost o victimă în urma accidentului, fără să anunțe organele de poliție.

În aceste împrejurări inculpatul A. V. a afirmat că„dacă este victimă este grav"; că „până vom vedea ce se mai întâmplă să nu anunțăm pe nimeni"; și că va putea să elibereze autorizație de reparare a autoturismului pentru B. N., numai „în condițiile în care vor da declarații că J. O. nu a fost victima acelui accident de circulație și că s-a accidentat în alte împrejurări";.

Inculpatul A. V. Dan, nu a mai intrat în serviciu până în data de (...), când a fost contactat de inculpatul B. N. M. În aceeași zi, la locul accidentului s-au deplasat inculpatul A. V. Dan, J. I. T. și B. M., apoi la revenirea la sediul organelor de poliție, inculpatul B. N. a dat o declarație în care a menționat date ireale, respectiv că la data de „(...) în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) pe str.22 D. din Ș. S., încercând să evite un câine a pierdut controlul volanului și a intrat în șanțul din partea dreaptă a drumului";.

La aceeași dată de (...), inculpatul A. V. Dan deși cunoștea încă din dimineața zilei de (...), că în realitate accidentul de circulație produs de B. N. M. a avut loc în acea dimineață, aspect rezultat și din propria declarație, a completat cu date ireale procesul verbal de contravenție seria CC nr.0300318/(...), în care a menționat că accidentul s-a produs la o altă dată, respectiv (...) și în alte împrejurări decât cele reale. T. a completat cu date ireale și a eliberat inculpatului și autorizația de reparare a autoturismului, seria AV nr.0.. Dacă inculpatul A. V. Dan și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, ar fi trebuit să întocmească procesul verbal de sesizare din oficiu, în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și părăsirea locului accidentului, însă nu a procedat în acest mod.

Întrucât între cele două familii, respectiv a inculpatului B. N. M. și a victimei J. O. E., au apărut ulterior discuții neprincipiale, prin care i s-au produs prejudicii morale, legate de conduita acesteia, la data de (...), a fost sesizat IPJ S. despre producerea accidentului de circulație, din dimineața zilei de (...), a cărei victimă J. O. a fost internată la S. J. de U. S.

În cauză s-au efectuat cercetări penale față de B. N. M. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și

3 Cod penal. Prin rezoluția din data de (...), organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale față de B. N. M. și pentru această infracțiune întrucât partea vătămată J. O. a formulat plângere penală în termen.

La insistențele inculpatului B. N., partea vătămată a declarat inițial la spital că a căzut pe scări la discoteca din N. însă întrucât fractura de bazin pe care o prezenta victima nu se putea produce în acest mod, a fost anunțat dispeceratul IPJ S. de către asistenta de la secția ortopedie, iar martorul Gal I., agent de poliție, care era de serviciu la data de (...) a anunțat Postul de P. N. pentru a verifica acest aspect, care însă nu s-a confirmat.

Partea vătămată J. O. E. a fost internată la S. J. de U., Secția O., în perioada 27.07. - (...). În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări medico- legale iar din concluziile Raportului nr.1738/II/b/239 a SJML - S. rezultă că J. O. E. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile accidentului rutier, leziunile necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din (...).

În perioada internării, partea vătămată J. O. E. a beneficiat de îngrijiri medicale în cuantum de 1.896,66 RON, sumă cu care S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța de la S. O. Ș. S. la S. J. de U. în dimineața zilei de (...) iar cheltuielile survenite cu acest transport au fost de 395,62 lei sumă cu care S. J. de A. S., de asemenea s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.

La data de (...), inculpatul B. N. a achitat părții vătămate J. O. E. suma de 2.000 euro, iar ulterior partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpatul B. N. M., motiv pentru care nu mai solicită trimiterea în judecată a acestuia pentru această infracțiune.

În consecință, prin rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. N. M., în temeiul art.10 lit.h Cod pr. pen rap. la art.132 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal iar pentru recuperarea cheltuielilor, S. Județesan de U. Z. și S. J. de A. S., au fost îndrumate a formula acțiuni civile, la J. Ș. S.

Pe de altă parte, s-a reținut că P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței, în cursul judecății, schimbarea încadrării juridice a faptelor cuprinse în rechizitoriu privind pe inculpatul A. V. Dan, din art.132 din Legea nr.78/2000, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1

Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

T., P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.26 Cod penal și art.132 din Legea nr.78/2000, raportat la art.246 Cod penal și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice, în formă continuată, prevăzută în art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele infracțiuni fiind săvârșite de către inculpatul A. V. D.

De asemenea, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul A. V. Dan, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal.

Prin S. penală nr.39/2010 a T.ui S., s-a dispus în baza art. 336 Cod procedură penală, extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.26 Cod penal și art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, săvârșită de inculpatul A. V. D.

- complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prevăzută de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, săvârșită de inculpatul A. V. D.

În baza art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 l-a condamnat pe inculpatul B. N. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, în baza art.292 Cod penal la pedeapsa de: 3(trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, în baza art.26 Cod penal și art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, la pedeapsa de: 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în baza art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul B. N. M. la pedeapsa de: 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de fals intelectual iar în baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.861 alin.1 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. N. M., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, reținute în sarcina inculpatului A. V. DAN din art.132 din Legea nr.78/2000, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și, în baza art. 336 Cod procedură penală, extinderea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului,faptă prev. și ped. de art.264 Cod penal.

În baza art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. V. DAN la pedeapsa de: 3(trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în baza art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de: 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în acte publice, în baza art.264 Cod penal la pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului iar în baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A. V. Dan sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

Prin Decizia penală nr.134/A/2010, Curtea de apel-C. a admis apelul declarat de inculpați contra acestei sentințe, a casat în întregime hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece prima instanță de fond a lăsat să persiste o incertitudine cu privire la faptele pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească, încălcând dreptul la apărare al inculpaților, motiv de nulitate absolută, prev. de art.197 alin. 2 Cod procedură penală.

Drept urmare, s-a statuat că instanța de fond se va pronunța prin încheiere, conform art.336 Cod procedură penală, asupra cererii procurorului de extindere a procesului penal sens în care va analiza temeinicia acesteia respectiv dacă este vorba de fapte noi prevăzute de legea penală, descoperite în cursul judecății, având în vedere că la momentul formulării cererii nu era declanșată cercetarea judecătorească sau dacă faptele pentru care s-a cerut extinderea sunt suficient descrise în rechizitoriu și probate în cursul urmăririi penale, fiind incidente dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, privitoare la schimbarea încadrării juridice.

De asemenea s-a statuat că în rejudecare, instanța de fond a ținut cont de toate celelalte critici invocate de inculpați în apel, instanța de control judiciar menținând toate actele procedurale efectuate cu ocazia primei judecăți, exceptând hotărârea pronunțată.

Reluând judecata, în ședința publică din (...), instanța a pus în discuție toate aspectele procedurale și procesuale semnalate de către instanța de control judiciar, având în vedere prev. art.385 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța de rejudecare trebuie sa se conformeze hotărârii instanței de apel, in măsura în care situația de fapt rămâne cea avuta in vedere la soluționarea apelului.

T. la cercetarea cauzei, instanța a ținut cont și de prev. art.384 Cod procedură penală, conform cărora „judecarea in fond a cauzei de către instanta de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele 1 si 2, care se aplică in mod corespunzător";.

Trecând la soluționarea cererilor și excepțiilor formulate în fața instanței de rejudecare, în ordinea indicată prin decizia de casare, tribunalul a reținut mai întâi că în speță nu sunt incidente disp. art.336 Cod procedură penală, privind extinderea procesului penal pentru alte fapte, deoarece în cursul judecății nu s-au descoperit date în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. Dan cu privire la săvârșirea de către aceștia a altor fapte prevăzute de legea penală, în legătură cu infracțiunile pentru care aceștia au fost deja trimiși în judecată.

Astfel, prin rechizitoriul parchetului, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru următoarele fapte penale:

1. B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, rep., reținându-se în sarcina sa că la data de (...), în timp ce conducea auto nr.(...) a produs un accident de circulație, în urma căruia victima J. O. a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, apoi a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție și a infracțiunii de fals în declarații, prev și ped. de art.292 Cod penal, constând în aceea că la data de (...) a dat o declarație la poliție relatând date ireale respectiv că accidentul s-a produs în data de (...) și în alte împrejurări decât cele reale (manevră de evitare a unui câine) și fără să menționeze că în urma accidentului a rezultat o victimă, cele două fapte fiind în concurs real, conf. art.33 lit. a Cod penal.

2. A. V. Dan, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped de art.132 din Legea nr.78/2000 rep. reținându-se în sarcina sa că, în calitate de agent de poliție judiciară și-a încălcat atribuțiile de serviciu privitoare la sesizarea săvârșirii unor infracțiuni de către B. N. M. iar prin conduita sa a creat un beneficiu acestuia nepatrimonial, respectiv faptul că nu i-a întocmit dosar penal și nu i-a ridicat permisul de conducere, în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule și a infracțiunii prev. și ped. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, rep., constând în aceea că în data de (...), când a fost de serviciu la F. P. R.-Ș. S., deși a cunoscut modul real de producere a accidentului de circulație de către B. N. M. și data reală a producerii respectiv (...) a întocmit procesul verbal de contravenție precum și autorizația de reparare a autoturismului, cu date ireale, în scopul ascunderii celeilalte innfracțiuni.

În fața instanței, s-a solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26

Cod penal, art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 Cod penal săvârșită de inculpatul A. V. Dan deoarece, prin completarea cu date nereale a declarației pe proprie răspundere, l-a ajutat pe inc. A. să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu în dauna p.civ.S. de urgență Z. și S. de ambulanță S., în sensul că prin neînregistrarea dosarului penal pe numele inc.B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului astfel că părțile civile nu își mai pot recupera cheltuielile făcute cu îngrijirea părții vătămate; complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prev.de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal comisă de inc.A. ca urmare a declarației pe propria răspundere a inc.B. din data de (...), în urma căreia agentul de poliție a întocmit în fals procesul verbal de constatate și sancționare a contravenției și dovada de reparare a autoturismului.

Pentru inculpatul A. V. Dan, se cere extinderea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev.de art.264 Cod penal deoarece nu s-a înregistrat dosar penal având ca obiect vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului comise de inc.B.

S-a apreciat așadar raportat la conținutul rechizitoriului că faptele pentru care s-a solicitat extinderea procesului penal nu sunt fapte noi, descoperite în cursul judecății, ci în realitate este vorba de o nouă încadrare juridică dată de procuror faptelor acolo descrise, după sesizarea instanței și înainte de începerea cercetării judecătorești.

În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan, solicitată în aceleași condiții, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, pentru simplul motiv că în acest caz, raportat la descrierea faptelor, nu există o încadrare juridică care să poată fi pusă în discuție, înainte de începerea cercetării judecătorești.

O astfel de situație ar presupune, desigur, înlocuirea unei infracțiuni cu o altă infracțiune prevăzută de lege (în forma simplă), transformarea unei infracțiuni din forma simplă în forma agravată, reținerea sau înlăturarea prevederilor legale privind forma continuată a infracțiunii (art.41 alin.2 Cod penal) sau cele privind concursul de infracțiuni, în forma reală sau ideală (art.33 Cod penal).

S-a apreciat că nici una din aceste situații tipice ce pot presupune punerea în discuție a încadrării juridice din rechizitoriu, nu se regăsesc în cauza dedusă judecății ci este vorba pur și simplu, de această dată, despre o completare, în fața instanței, a încadrării juridice din rechizitoriu, situație care nu este prevăzută de normele procedurale în vigoare și totodată inadmisibilă, deoarece poate crea o stare permanentă de incertitudine privind conținutul și numărul de fapte penale pentru care inculpatul este trimis în judecată.

Astfel, în privința inculpatului A. V. Dan, rechizitoriul, care este actul de sesizare a instanței, nu cuprinde nici o încadrare juridică, de observat fiind că prev. art. art.132 din Legea nr.78/2000 rep și respectiv art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, rep., reținute în sarcina acestuia, nu sunt decât norme de trimitere la alte infracțiuni prevăzute de C. penal iar cele două texte din legea specială semnifică doar faptul că, raportat la calitatea făptuitorului, acele infracțiuni dobândesc caracter calificat, stabilindu-se și limitele de pedeapsă. Așadar, descrierea faptelor din rechizitoriu, pentru care inculpatul este trimis în judecată, trebuie, în astfel de situații, să se raporteze în mod explicit la normele de bază din C. penal, pentru o corectă și deplină încadrare juridică.

Potrivit art. 300 Cod procedură penală, s-a reținut că instanța este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. In cazul când se constată că sesizarea nu este făcuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.

S-a reținut că în ce privește cuprinsul rechizitoriului, art.263 Cod procedură penală, se referă la o serie de elemente de importanță diferită, prevăzând următoarele:

(1) Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala si trebuie sa cuprindă, pe lângă mențiunile prev. în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținuta in sarcina sa, încadrarea juridica, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispoziția de trimitere in judecata.

(2) In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanța, cu indicarea calității lor în proces si locul unde urmează a fi citate.

(3) In cazul când urmărirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprindă si datele suplimentare prev. în art. 260.

(4) P.ul întocmește un singur rechizitoriu chiar daca lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați si chiar daca se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262.

S-a considerat că este evident faptul că cele trei elemente sunt absolut necesare pentru învestirea instanței și buna desfășurare a judecății încă de la primul termen, toate celelalte omisiuni din actul de sesizare putând fi completate de îndată, în fața instanței sau la un termen ulterior, acordat în acest sens; în schimb, lipsa elementelor esențiale din rechizitor, cum este și încadrarea juridică a faptelor, atrage după sine nulitatea absolută a actului procedural, în conf. cu prevederile art.197 alin.2 teza I-a Cod procedură penală, conform cărora „dispozițiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia si la publicitatea ședinței de judecata sunt prevăzute sub sancțiunea nulității";. Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede în continuare că „nulitatea prev.în alin.

2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu";.

Față de aceste aspecte, tribunalul, prin S. penală nr.2/2011, a respins cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan, respectiv de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. Dan, și constatând nulitatea absolută a rechizitoriului P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din, data de (...) în dosarul nr.254/P/2009, în baza art.300

Cod procedură penală, a restituit dosarul la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței, pe baza întregului material probator aflat la dosar.

Prin Decizia penală nr.311/(...) a Curții de apel C., s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr.2/2011 T.ui S., care a fost casată în întregime cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Instanța de control judiciar a reținut în esență că distinct de „., „. și „. prealabile";-astfel cum sunt reglementate de C. de procedură penală- pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite proceduri juridice specifice(speciale) care trebuie aplicate de judecător.

Potrivit art.300 alin.(2) Cod pr. pen., în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la „. instanței"; are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la „. primară";

(sesizarea prin rechizitoriu) „. suplimentară"; (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și „. de trimitere"; (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență,strămutarea).

Respectarea dispozițiilor care reglementează „. primară"; a primei instanțe privește organul sau persoana care o face și actul prevăzut de lege prin care este investită instanța de judecată. Altfel spus, normele se referă la sesizarea instanței prin rechizitoriu(și nu printr-un alt act al procurorului), iar rechizitoriul să fi fost emis cu respectarea unor dispoziții esențiale (de un procuror competent și fără depășirea limitelor prvăzute de lege, potrivit art.263

C. proc. pen.).

S-a reținut împrejurarea că atâta timp cât instanța este sesizată cu o stare de fapt, în conformitate cu dispozițiile art.317 C. proc. pen., inculpatul poate fi judecat și condamnat și pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul (procedându-se la suplimentarea sesizării, potrivit legii) sau poate fi judecat și condamnat și pentru alte acte materiale aparținând infracțiunii supuse judecății ( prin extinderea acțiunii penale din partea instanței).

Potrivit art.38518 alin.(1) Cod procedură penală „instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, in măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului";, astfel că, tribunalul, continuând judecata, a reținut pe baza întregului materialului probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății, coroborat cu declarațiile de recunoaștere a inculpaților, că faptele s-au petrecut „în mare parte"; astfel cum sunt descrise în rechizitoriu și consemnate pe larg în debutul prezentei hotărâri, cu unele „nuanțări"; în ce privește conduita inculpatului A. V., care vor fi evidențiate, în cele ce urmează.

Referitor la persoana inculpaților B. N. M. și A. V. Dan s-a mai reținut prin același rechizitor că nu au antecedente penale însă în timpul urmăririi penale nu au fost sinceri.

În apărarea sa, inculpatul A. V. Dan a declarat că în procesul verbal de sancționare contravențională a consemnat data producerii accidentului ca fiind (...) deși știa că evenimentul rutier s-a produs încă din data de (...), întrucât „s- a grăbit";, apărare puerilă care nu justifică în nici un mod conduita sa, adoptată cu încălcarea atribuțiilor de serviciu. A. a declarat nesincer că nu a cunoscut că a existat o victimă în urma accidentului, însă din declarațiile martorilor rezultă exact contrariul.

Din declarațiile date de martorii J. I. T., B. M., declarații date în perioada când s-au efectuat cercetările penale numai față de inculpatul

B. N. M., ambii au declarat că i-a fost adus la cunoștință agentului de poliție A. V. Dan, că în data de (...), accidentul s-a soldat cu o victimă, împrejurare în care A. V. a afirmat că „. este grav";.

Din declarațiile celor doi martori date la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a mai rezultat că agentului de poliție A. V. i-a fost adus la cunoștință până la data eliberării autorizației de reparație și a încheierii procesului verbal de sancționare contravențională din data de (...), că a fost o victimă, respectiv J. O. E. T., din declarația martorului G. E., care i-a transportat pe J. I. T. și B. M. la locuința agentului de poliție A. V., în dimineața zilei de (...), rezultă că din discuțiile acestora a rezultat că „va putea elibera acea dovadă în condițiile în care se va da declarație în sensul că J. O. E. nu a fost victima acelui accident de circulație și că s-a accidentat în alte împrejurări.

În faza de urmărire penală, apărătorul inculpatului A. V. Dan a solicitat confruntarea inculpatului cu martorii J. I. T. și B. M., ocazie cu care J. I. T. a simulat o criză cardiacă, iar la reconfruntare ambii au declarat că „nu-și amintesc dacă i-au spus inculpatului de existența victimei. Ambii martori au adoptat o atitudine nesinceră întrucât, în opinia parchetului, nu au dorit să-i facă rău agentului de poliție care și-a încălcat atribuțiile de serviciu pentru a-l ajuta pe B. N. M. să nu-i fie întocmit dosar penal.

În cursul judecății, inculpatul A. V. Dan a declarat instanței că în data de 27 iulie 2008 a fost înștiințat de martorul B. M., tatăl inculpatului B. N. M., discuție la care a participat și martorul J. I. T., tatăl părții vătămate, J. O. E. că fiul său a avut un accident de circulație și la întrebat „. sunt pașii următori?"; A. întrebat fiind la rândul său, dacă au fost victime a precizat că NU după care inculpatul A. V. Dan i-a spus că în această situație trebuie să anunțe organele de poliție în 24 de ore de la producerea accidentului. Inculpatul a ținut să mai precizeze următoarele: cunosc, în virtutea atribuțiilor de serviciu faptul că nedeclararea accidentului în termen de 24 de ore atrage suspendarea permisului de conducere a conducătorului auto care nu a declarat accidentul, asta în situația în care eu ca polițist nu aveam cunoștință de producerea accidentului, motiv pentru care nu i-am suspendat permisul inculpatului B., pentru a nu face un abuz (f.46).

Martorul B. M. nu a dorit să depună mărturie în fața instanței, uzând de disp. art.80 Cod. pr. pen.(f.53), iar martorul J. I. T. arată că fiind consătean cu inculpatul A. V. Dan l-a sunat și i-a spus despre accident după care s-a deplasat cu martorul B. M. și martorul G. E. la locuința inculpatului, acesta fiind obosit întrucât fusese la o nuntă, ocazie cu care i-a spus că fiica sa a fost victimă a accidentului și că se află în spital la Z. A. martor a arătat în fața instanței că din discuțiile purtate cu inculpatul A. a înțeles că „este o problemă dacă este victimă"; și acesta le-a spus „să meargă la poliție și să anunțe accidentul";. Martorul a precizat și faptul că în acea dimineață a fost la fiica sa la spital la Z. și nu a anunțat organele de poliție în mod oficial că s-a întâmplat accidentul (f.50).

Cu privire la aceste împrejurări, prin actul de sesizare a instanței s-a apreciat că inculpatul A. V. Dan nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, pentru că ar fi trebuit să întocmească procesul verbal de sesizare din oficiu, în vederea efectuării de cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și părăsirea locului accidentului, însă nu a procedat în acest mod.

Numai că din declarațiile mai sus arătate și adresa P. orașului Ș. S. (f.72) rezultă cu certitudine că la data de (...), inculpatul A. V. Dan nu a fost de serviciu, aflând despre evenimentul rutier în mod indirect și neoficial, de la tatăl inculpatului și respectiv al părții vătămate, care au dorit să-l consulte în această problemă la domiciliu, după ce faptele erau deja consumate, inclusiv părăsirea locului accidentului și transportarea autovehiculului de către inculpat la domiciliu. Inculpatul le-a explicat celor doi care sunt prevederile legale și consecințele care pot să decurgă din situația prezentată de aceștia, însă în același timp nu se poate susține, că în aceste condiții inculpatul ar fi avut obligația de a se autosesiza, atâta vreme cât nu a constatat personal și oficial, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, producerea evenimentului rutier,

și nici nu a fost sesizat despre acesta, în condițiile prevăzute de lege (prin denunț sau plângere).

Prima instanță a apreciat că este fără relevanță sub acest aspect, faptul că inculpatul A. V. Dan a fost a fost sau nu informat cu acea ocazie că în urma accidentului a rezultat o victimă (în realitate fiind vorba de o parte vătămată) atâta vreme cât prevederile legale privind infracțiunea de vătămarea corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cât și infracțiunea conexă de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, sunt reglementate de așa manieră încât să protejeze drepturile și interesele părții vătămate, ca persoană privată, astfel că cercetările penale se pot efectua doar la plângerea prealabilă a acesteia și nu din oficiu.

Desigur, dată fiind calitatea sa de agent de poliție judiciară la F. P. R. Ș. S., inculpatul ar fi trebuit să se limiteze la a îndruma persoanele implicate în accident să se adreseze în mod oficial poliției rutiere și să aibă o atitudine rezervată în ce privește acordarea de „. juridice la domiciliu"; privind „pașii de urmat"; sau „. pe care înțeleg să o adopte partea vătămată J. O. E., inculpatul B. N. M. și părinții acestora, în sensul de a „a-și rezolva problemele"; în afara cadrului judiciar prevăzut de lege, adică fără implicarea organelor judiciare.

În drept, potrivit art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat in procesul de instruire, sau de examinatorul autoritătii competente, aflat in timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulație in urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei, constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Conform alin. (5) al aceluiași articol, NU constituie infracțiune părăsirea locului accidentului, daca victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunța imediat evenimentul la cea mai apropiata unitate de politie.

Prin urmare, fapta inculpatului B. N. M. care, la data de (...), în timp ce conducea auto nr.(...), a produs un accident de circulație, în urma căruia partea vătămată J. O. a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, apoi a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, urmând a fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Potrivit art.292 Cod penal, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Prin urmare, fapta aceluiași inculpat, care la data de (...) a dat o declarație la poliție relatând date nereale respectiv că accidentul din data de (...), s-a produs în data de (...) și în alte împrejurări decât cele reale (manevră de evitare a unui câine) și fără să menționeze că în urma accidentului a cauzat părții vătămate J. O., leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, sustrăgându-se astfel organelor de cercetare penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev și ped. art.292 Cod penal, a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a Cod penal, rap. la art.34 lit.b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de: 2(doi) ani închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. N. M., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin. (1) Cod penal, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege.

La individualizarea și proporționalizarea pedepselor, potrivit prev. art. 72

Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către inculpat, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul

B. N. M., este o persoană tânără, aflată în continuarea studiilor (superioare), care nu s-a mai confruntat cu legea penală iar circumstanțele în care s-au săvârșit cele două fapte, respectiv înțelegerea prealabilă avută cu partea vătămată, în ce privește suportarea consecințelor accidentului și neanunțarea accidentului la poliție sunt de natură să atenueze pericolul social concret al acestora, apreciind în final că scopul pedepsei, prev. art.52 Cod penal, poate fi atins și fără privare de libertate.

În ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan, astfel cum sunt descrise prin „. de sesizare"; și „. sesizării";, tribunalul a constatat că acestea nu intră sub incidența legii penale-după cum se va arăta în continuare- (putând eventual constitui abateri disciplinare de la statutul de polițist sau încălcarea normelor de deontologie profesională), urmând a fi analizate de instanță prin prisma normelor juridice ce reglementează infracțiunile de care este acuzat inculpatul, în prezentul proces.

Potrivit art.246 Cod penal, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Conform art.132 din Legea nr.78/2000, republicată, infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si infracțiunea de abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, sunt asimilate infracțiunilor de corupție daca functionarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, și se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani.

În speță, fapta inculpatului A. V. Dan care"; în calitate de agent de poliție

judiciară și-a încălcat atribuțiile de serviciu privitoare la sesizarea săvârșirii unor infracțiuni de către B. N. M. iar prin conduita sa a creat un beneficiu acestuia nepatrimonial, respectiv faptul că nu i-a întocmit dosar penal și nu i-a ridicat permisul de conducere, în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule"; respectiv că „. neînregistrarea dosarului penal pe numele inculpatului B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului părțile civile S. de urgență Z. și S. de ambulanță S., nu își mai pot recupera cheltuielile făcute cu îngrijirea părții vătămate J. O. nu întrunește elementele constitutive ale infr. prev. și ped. de art. art.132 din Legea nr.78/2000, republicată, rap. la art. 246 Cod penal, mai precis lipsesc, situația premisă (în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu) latura obiectivă (nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos) și rezultatul păgubitor (o vătămare a intereselor legale a unei persoane) sau calificat (functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial).

Astfel cum s-a arătat în precedent, în data de (...), inculpatul A. V. Dan nu se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, ci la domiciliul său iar în aceste condiții nici nu se putea pune problema întocmirii vreunui dosar penal, pe numele inculpatului B. N. M., pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului(infracțiune de pericol) și bineînțeles, nu au fost lezate interesele legale ale vreunei persoane și nici nu s-a obținut un avantaj nepatrimonial pentru inculpatul B. N. M., atâta vreme cât infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.(1) și (3) Cod penal, care este o infracțiune de rezultat, nu poate fi cercetată din oficiu, ci doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. E. adevărat că urmare a neînțelegerilor dintre cele două familii, J. și B., ulterior s-a formulat plângere penală, însă mult mai târziu, abia la data de (...), pentru ca l-a data de (...), părțile să declare că s-au împăcat, împrejurare care a și condus dealtfel la încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. N. M., în temeiul art.10 lit.h Cod pr. pen rap. la art.132 Cod penal, iar pentru recuperarea cheltuielilor, S. Județesan de U. Z. și S. J. de A. S., au fost îndrumate prin rechizitor a formula acțiuni civile, la J. Ș. S. E., cheltuielile suportate de cele două unități medicale, sunt în raport de cauzalitate directă cu fapta de vătămare corporală din culpă a părții vătămate J. O. și cum declanșarea procesului penal privind această infracțiune depinde exclusiv de voința părții și nu de cea a organului de cercetare penală, nu se poate susține cu temei că urmare a inacțiunii inculpatului A. V. D. civile S. de urgență Z. și S. de ambulanță S., nu își mai pot recupera cheltuielile făcute cu îngrijirea părții vătămate J. O. și că ar fi astfel vătămate în interesele lor legale.

Dacă în acest context se mai poate vorbi de un avantaj nepatrimonial creat inculpatului B. N. M., prin neînceperea urmăririi penale, această împrejurare se datorează în exclusivitate conduitei persoanelor implicate în accidentul de circulație, în primul rând părții vătămate J. O. și aparținătorilor săi, nicidecum inculpatului A. V. Dan, care nu a constatat în mod direct producerea acestuia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit art.264 alin.(1) Cod penal, ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, constituie infracțiunea de favorizare a infractorului și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

În speță, fapta inculpatului A. V. Dan care nu a înregistrat dosar penal având ca obiect vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului comise de inculpatul. B. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art. 264 alin.(1) Cod penal, mai precis lipsește situația premisă (fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii-din actele și lucrările dosarului rezultând contrariul) și rezultatul socialmente periculos (a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală), atâta vreme cât inculpatul nu a fost la acel moment în situația de a înregistra un dosar penal și a începe cercetările, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe baza unei sesizări( plângere prealabilă, a unui denunț) sau a constatării în mod direct a accidentului, cu ocazia exercitării atribuțiilor de agent la poliția rutieră.

Potrivit art.289 alin.(1)Cod penal, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește cu închisoare de la

6 luni la 5 ani.

Conform art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, rep., falsul si uzul de fals săvârșite in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute in secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite in realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune, este in legătura directa cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene iar potrivit art.18, se sancționează cu pedepsele prevăzute in C. penal pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

În speță, fapta inculpatului A. V. Dan constând în aceea că în data de (...), când a fost de serviciu la F. P. R.-Ș. S., deși a cunoscut modul real de producere a accidentului de circulație de către B. N. M. și data reală a producerii respectiv (...) a întocmit procesul verbal de contravenție precum și autorizația de reparare a autoturismului, cu date ireale, în scopul ascunderii celeilalte infracțiuni nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art. art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, republicată., rap. la art. 289 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, întrucât întocmirea acestor documente nu a avut loc din oficiu, pe baza unor date sau constatări personale, ci în baza declarației date de inculpatul B. N. M., pe proprie răspundere, potrivit legii, pentru obținerea unei autorizații de reparație. C. dacă presupunem din starea de fapt dedusă judecății că inculpatul A. V. Dan a cunoscut informal (pe căi neoficiale) că declarația dată de inculpatul B. N. M. nu corespunde realității obiective, el nu avea dreptul să consemneze în actele oficiale întocmite cu acea ocazie, o altă stare de fapt decât cea prezentată prin declarația dată și susținută în fața sa, în condițiile în care, împotriva inculpatului B. N. M. nu era înregistrată, până la acea dată, nici o plângere, denunț sau sesizare din oficiu, cu privire la accidentul declarat. E. binecunoscut faptul că organul judiciar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este obligat să consemneze întocmai declarațiile date în fața sa cu ocazia audierii, adevărul judiciar fiind doar cel stabilit prin probe, în cadrul unor proceduri judiciare. Cu alte cuvinte, în speță, discuțiile care au avut loc în data de (...) la domiciliul inculpatului A. V. Dan nu au nici o valoare judiciară atâta vreme cât ele nu s-au materializat în întocmirea unor acte procedurale (plângere, denunț, autodenunț, declarații de martori) la inițiativa persoanelor implicate în accidentul de circulație iar inculpatul nu putea să aibă în cadrul acestei proceduri dubla calitate de organ judiciar și martor, în același timp.

Ceea ce eventual ar putea fi imputat inculpatului A. V. Dan, este faptul că în data de (...), când inculpatul B. N. M. s-a prezentat pentru obținerea autorizației de reparație a autovehiculului avariat, nu a anunțat conducerea poliției rutiere din cadrul I.P.J-S., despre informațiile obținute prin situația creată la data de (...), pentru a se dispune cu privire la tratarea cazului, în continuare. Această conduită nu intră însă în sfera răspunderii penale, deoarece faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 289 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (mai precis lipsește situația premisă, a cunoașterii unui adevăr judiciar în legătură cu accidentul declarat) însă ea ar putea fi pusă în discuție sub aspectul răspunderii disciplinare, potrivit Statutului polițistului, a regulamentelor și a normelor interne de organizare și disciplină a S.ui de poliție rutieră, motiv pentru care instanța va dispune, în baza art.12 Cod procedură penală, sesizarea IPJ-S., pentru a face cercetări privind conduita inculpatului A. V. Dan, în perioada 27.07-(...), cu privire la faptele reținute în rechizitor.

Nefiind deci întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art.

289 alin.(1) Cod penal, evident că nu se poate reține nici existența infracțiunii cu subiect calificat, prev.și ped. de art. art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, republicată., rap. la art. 289 alin.(1) Cod penal, care presupune, în plus, ca falsul să fie săvârșit in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile asimilate sau în legătură cu infracțiunile de corupție, din cele prevăzute in sectiunile a 2-a si a 3-a din Legea nr.78/2000, republicată, sau in realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Drept urmare, tribunalul, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul A. V. DAN, pentru infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal, pentru infracțiunea în legătură directă cu faptele de corupție, de fals intelectual în acte publice în formă continuată, prev. și ped de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art.264 Cod penal.

A. soluție de achitare s-a impus de altfel, prin analogie de interpretare,

și cu privire la inculpatul B. N. M., pentru infracțiunile de complicitate la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 246 Cod penal și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice, în formă continuată, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deoarece în lipsa elementelor constitutive a infracțiunilor reținute în sarcina autorului A. V. Dan, infracțiunile de complicitate la acestea, trebuie să se bucure de același tratament juridic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerentul că instanța de fond a comis mai multe greșeli procedurale prin respingerea în mod greșit a cererii de extindere a procesului penal, prin nepronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, condiții în care hotărârea este contradictorie și sub aspectul achitării inculpatului A. V. și pentru infracțiuni pentru care nu a fost trimis în judecată, deși nu s-a expus extinderea procesului penal. În acest sens, s-a arătat că nu au fost respectate dispozițiile instanței de casare, care prin prima decizie cu trimitere spre rejudecare a arătat în mod expres că se impune punerea în discuție a extinderii procesului penal și eventual schimbarea încadrării juridice. A. critici au fost aduse și vis-a-vis de condamnarea inculpatului B. pentru o infracțiune la regimul circulației printr-o simplă schimbare de încadrare juridică când în fapt era vorba de o extindere a procesului penal pentru o altă faptă pentru care inculpatul nu a fost cercetat.

Examinând apelul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele :

Prin sentința penală nr. 71 din 2 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...), Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul B. N. M. pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa de 2 ani închisoare iar pentru infracțiunea de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art.

292 C. Ia 3 luni închisoare.

În baza art. 33 C. rap. Ia art. 34 C. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d. C.p, s-a dispus achitarea inculpatului A. V. Dan pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de:

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.

- art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. Ia art. 289 alin. 1 cu aplic. art.

41 alin. 2 C.

- art. 264 C.

Inculpatul B. N. M. a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 C. rap. Ia art. 132 din L. 78/2000 rap. la art. 246 C.

- art. 26 C. rap. Ia art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. și art. 26 C. rap. la art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. Ia art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C., iar față de inculpatul A. V. Dan pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C.

P. a mai solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, din art. 132 din Legea nr. 78/ 2000, art. 17 lit. c. din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a C. în infracțiunile prev.de art. 132 din Legea nr.

78/2000 rap. la art. 246 C. art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pentru inculpatul A. V. D.

Prin sentința penală nr. 39 din data de (...), s-a dispus în baza art. 336 C. extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26 C. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C.

- art. 26 C. rap. la art. 17 lit, c. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. inculpatul fiind condamnat pentru aceste fapte precum și pentru faptele reținute în rechizitoriu la o rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.

În baza art. 334 C., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan din:

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 ;

- art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 ; în infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. și art, 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C., iar în baza art. 336 C. a extins procesul penal pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 264 C.

Pentru aceste fapte inculpatul A. V. Dan a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Prin decizia penală nr. 134/A/2010 Curtea de A. C. a admis apelul declarat de inculpați contra acestei sentințe, a casat în întregime hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a constatat de către instanța de apel că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de extindere a procesului penal depusă în scris la data de 2 martie 2010 de către procuror, decât direct prin sentința din 7 iunie

2010, încălcând astfel dreptul la apărare al inculpaților prin nerespectarea procedurilor prev. de art. 33 6 C.

Reluând judecata după casare, instanța a pus în discuție toate aspectele procedurale și procesuale semnalate de către instanța de control judiciar, având în vedere prevederile art. 385 alin. 1 C. și art. 384 C.

Prin sentința penală nr. 2 din (...) Tribunalul Sălaj, instanța a respins însă cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan, respectiv de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. D.

S-a constatat nulitatea absolută a rechizitoriului P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...), în dosarul nr. 254/P/2009 și în baza art. 300 alin. 2 C. și s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii în condițiile legii a actului de sesizare a instanței, pe baza întregului material probator aflat la dosar.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății.

Prin decizia penală nr. 311/2011 Curtea de A. C. a admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva Sentinței penale nr. 2 din

(...) a T.ui S. pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, apreciind că rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate elementele prev. de art. 263

C., neexistând aspecte de neregularitate, care să impună refacerea lui de către procuror.

Reluând judecata în ședința publică din (...) procurorul a reiterat cererea cu privire la extinderea procesului penal respectiv schimbarea încadrării juridice față de cei doi inculpați, în sensul celor solicitate și în celelalte cicluri procesuale motiv pentru care, inculpații prin apărătorii aleși au solicitat termen pentru pregătirea apărării.

La termenul din data de 19 octombrie 2011 instanța a pus din nou în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. Dan, solicitată de procuror la termenul anterior, iar instanța a reținut că la termenul anterior fusese pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. V. Dan din infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea de fals, într-o singură infracțiune de favorizare a infractorului, urmând să se pronunțe prin hotărâre asupra cererii de schimbare a încadrării juridice solicitate de procuror.

Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că apelul declarat în cauză este fondat, deoarece instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și de extindere a procesului penal în mod nelegal în ce de-al doilea ciclu procesual, respectiv prin sentința penală nr. 2/12 ianuarie 2011, iar ulterior deși această hotărâre a fost casată în întregime, prima instanță s-a considerat oarecum în continuare legată de dispozițiile ei, motiv pentru care și prezenta hotărâre atacată este de asemenea nelegală.

Așa cum reiese din cuprinsul sentinței penale nr. 71/(...)1 instanța de fond nu s-a pronunțat explicit și în condiții procedurale asupra solicitărilor de schimbare a încadrării juridice și cu atât mai mult asupra celor de extindere a procesului penal, chiar dacă acestea au fost reiterate de către procuror, însă în mod surprinzător a dispus achitarea pentru fapte pentru care s-a solicitat de fapt extinderea procesului penal.

Astfel, se constată că hotărârea inițială casată de Curtea de A. C. (sentința penală nr. 39/3 iunie 2010 ) a fost considerată nelegală tocmai pentru acest motiv, respectiv pentru faptul că nu s-a pus în discuție cererea de extindere a procesului penal, instanța pronunțându-se direct prin hotărâre și în lipsa declarației procurorului de punere în mișcare a acțiunii penale.

Cu toate acestea, prin sentința penală nr. 71/(...) instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. N. M. pentru infracțiunile din rechizitoriu respectiv art. 89 din O.U.G. 195/2002 și art. 292 C. la o rezultantă de 2 ani închisoare, dispunând totodată achitarea aceluiași inculpat pentru faptele de complicitate la infracțiunile asimilate faptelor de corupție (art. 26 C. rap. la art.

132 din Legea nr. 78/2000, rap. Ia art. 246 C. art. 26 C. rap. la art. 17 lit. c. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 C. cu aplic. art.41 alin. 2 C.) fapte reținute în sarcina acestuia practic prin „. sesizării instanței.

Și în ceea ce-l privește pe inculpatul A. V. Dan, instanța de fond a dispus achitarea acestuia și pentru fapte reținute în sarcina sa potrivit cererilor de schimbare a încadrării juridice, respectiv de extindere a procesului penal formulat de procuror, depășindu-se astfel limitele sesizării.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. se constată că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației, însă procedeul instanței de fond de a dispune o simplă schimbare de încadrare juridică, fiind în fapt vorba despre o extindere pentru fapte pentru care inculpatul nu a fost cercetat, este greșit.

Și față de inculpatul A. s-a solicitat extinderea procesului penal pentru o infracțiune pentru care nu a fost cercetat până la acea dată, din elementele de fapt rezultând date ce ar putea susține cererile de extindere formulate în cauză. Instanța de fond în mod greșit a respins cererile de extindere, arătând că procurorul are posibilitatea de a solicita schimbarea încadrării juridice, cerere care de altfel nu a fost admisă, dispunându-se însă achitarea pentru fapte pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților.

În aceste condiții, în calea de atac a apelului nu se poate proceda la stabilirea corectă a cadrului procesual, deoarece s-ar încălca astfel un grad de jurisdicție al inculpaților.

Hotărârea prin care instanța de fond a dispus achitarea/condamnarea inculpaților pentru fapte noi fără a se proceda la extinderea procesului penal și la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru acestea, încalcă dispozițiile privind sesizarea instanței, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. 2 C.

T., nu pot fi primite susținerile primei instanțe în sensul că nu s-ar putea proceda la extinderea procesului penal sau schimbarea încadrării juridice pentru că s-ar îngreuna situația inculpaților în condițiile în care cu ocazia primei judecări P. nu a declarat apel și astfel s-ar înrăutăți situația acestora în calea lor de atac. În acest sens, se remarcă faptul că acea cale de atac a fost exercitată de către inculpați, care au invocat tocmai încălcarea dreptului lor la apărare, prin faptul că prin sentința penală nr. 39/3 iunie 2010 au fost condamnați și pentru infracțiuni pentru care nu s-a dispus în condiții procedurale extinderea procesului penal, chiar inculpații prin apărători solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

În aceste condiții, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C., Curtea va admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 71 din 0(...) a T.ui S., pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.

Cu ocazia rejudecării prima instanță va pune în discuția contradictorie a părților cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către P. prin memoriul depus la dosar la data de (...). T., concomitent, va fi pusă în discuția părților în măsura în care P. o susține ( raportat și la motivele de apel invocate

), cererea formulată la data de 2 martie 2010 tot de către P. de extindere a procesului penal pentru alte fapte, urmând a se proceda după caz potrivit dispozițiilor art. 336 lit. a și b C.

În ambele cazuri este necesar ca inculpaților să le fie adusă la cunoștință împrejurarea că au dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă sau să solicite un nou termen pentru a-și pregăti apărările. Aceasta deoarece dispozițiile art. 334

C. permit acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării cu privire la o cerere de schimbare a încadrării juridice.

Trebuie subliniată împrejurarea că raportat la infracțiunile deduse judecății procurorul este singurul titular al acțiunii penale, iar dacă acesta înțelege să formuleze solicitare de extindere a procesului instanța are doar două posibilități și anume, să admită solicitarea sau, în cazul în care nu se solicită punerea în mișcare a acțiunii penale, să trimită cauza la P. pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta nou descoperită.

Instituția respingerii de către instanță a cererilor de extindere a procesului penal nu este reglementată de lege, urmând ca instanța, dacă o apreciază ca fiind neîntemeiată, să adopte o soluție de achitare.

După ce se va proceda în condițiile art. 336 sau după caz art. C. instanța de fond îi va audia pe cei doi inculpați cu privire la noile infracțiuni și încadrări, iar în măsura în care, raportat la acesteam, inculpații vor avea cereri noi în probațiune pertinente, se va dispune suplimentarea probatoriului.

În mod opțional și doar dacă reiese această necesitate din dezbateri, instanța va readministra probatoriul testimonial din primul ciclu procesual, doar în condițiile în care va aprecia că acest lucru s-ar impune, deoarece valabilitatea declarațiilor de martori de la acea perioadă nu este teoretic afectată de aspectele procedurale care se pot ivi în urma aplicării dispozițiilor art. 334 și/sau 336 C.

În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 150 de lei onorarii parțiale pentru apărării din oficiu, (av. David Vlad Alexandru și av. Florian Alexandru) ce se va avansa din FMJ.

În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 71 din 0(...) a T.ui S. pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Sălaj.

În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte

150 de lei onorarii parțiale pentru apărării din oficiu, (av. David Vlad Alexandru

și av. Florian Alexandru) ce se avansează din FMJ.

În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul A.

V. și de la comunicare cu inculpatul B. N. M.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. D. L. I. C. M. T. G.

Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./5 ex. Jud.fond.M. Sorin

← Decizia penală nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 104/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 44/2012, Curtea de Apel Cluj