Încheierea penală nr. 754/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.754/R/2012

Ședința publică din 15 mai 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O.

și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., împotriva încheierii penale nr. 52/C/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr.(...), prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului P. M. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art.2 alin.l din L. nr. 1., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art.4 alin. 1 din L. nr. 1., cu aplic.art.41 alin.2

C.pen. și art.33 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. M. C. personal asistat de apărător ales, av.Borz B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar în probațiune o serie de acte constând într-o adeverință medicală a bunicii inculpatului din care rezultă că aceasta este bolnavă, un contract individual de muncă al inculpatului precum și două scrisori de recomandare.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P.ui, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului. A. că raportat la inculpat, în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv, așa cum prevede art.143 C., în cauză există indicii și probe că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc. De asemenea sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.136 C., în sensul că în acest moment, față de inculpat, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune luarea măsurii arestării preventive. Indiciile și probele menționate sunt declarațiile parțiale de recunoaștere a inculpatului, declarația învinuitului A. M., declarațiile martorilor care se coroborează cu rapoartele de constatare tehnico științifică, cu convorbirile interceptate. Chiar și Tribunalul Cluj a arătat că există aceste indicii și probe. În ce privește disp.art.148 lit.f C., în mod evident, prima condiție este realizată deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de patru ani. Și cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța a motivat respingerea cererii pornind de la două aspecte și anume că inculpatul a furnizat droguri doar unor persoane din anturajul apropiat, ori, dacă s-ar admite un astfel de raționament înseamnă că nici o persoană care nu a furnizat unor străini droguri, nu ar putea fi arestată în baza unui astfel de considerent. Al doilea aspect este acela că în cauză nu există nici unul din cele patru situații recunoscute de C., respectiv riscul sustragerii de la urmărire sau judecată, riscul de a obstrucționa justiția, riscul de a crea o dezordine socială și riscul comiterii de noi infracțiuni.

Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Chiar dacă art.143 și art.148 lit.f C., sunt îndeplinite, solicită a se observa că în speță este vorba doar de trafic de droguri de risc astfel că pedeapsa este mai mică. În ceea ce privește teza II-a a art.148 lit.f C., există dovezi care întăresc ideea că inculpatul nu ar prezenta nici un pericol în acest sens. Inculpatul nu s-a sustras, nu a avut nici o urmă de atitudine negativă în sensul de a încerca să obstrucționeze mersul anchetei. Instanța în mod corect a ținut cont de aspectele privind persoana inculpatului respectiv că acesta nu are antecedente penale iar personalitatea lui nu este una care să ducă la ideea că lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a făcut rost de droguri doar prietenilor apropiați pentru că nu dorea să se știe că are obiceiul de a consuma astfel de substanțe. D. învinuitului A. contrazice susținerile parchetului care a arătat că nu inculpatul P. i-a spus să vândă iarbă. Măcar pentru egalitatea de tratament, inculpatul ar trebui să fie cercetat în stare de libertate. C. că această propunere s-a formulat ca o pedeapsă pentru inculpat pentru că la acel moment a uzat de dreptul la tăcere, ori, dreptul la tăcere este un drept garantat de C. M. pentru care inculpatul a uzat de dreptul la tăcere a fost acela că a fost luat prin surprindere și a stat să-și cristalizeze toate faptele ca să poată da o declarație concludentă.

Reprezentantul P.ui, în replică, arată că motivele pentru propunerea de arestare nu au fost acelea de pedepsire a inculpatului ci convingerea că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune arestarea.

Inculpatul P. M. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă ce a făcut și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 52/C/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr.(...), în temeiul art.149/1 alin.9 C., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D. de I. a infracțiunilor de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință :

În baza art. 149/12 cu referire la art.146 alin. 111 C. raportat la art. 145 C. s-a luat față de inculpatul P. M. C., fiul lui G. C. și V. I., născut la data de (...) în C.-N., județul C., domiciliat în C.-N., str. D. nr. 30, ap.2, județul C., posesor al C.I. seria KX nr.

1. eliberată de S. C.-N., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 a l i n . 1 d i n L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C.-N., fără încuviințarea T.ui C., pe o durată de 30 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.

Pe durata obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av.Borz B.) ce s-a avansat din FMJLC.

În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin referatul înregistrat sub numărul de dosar de mai sus, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a infracțiunilor de C. O. și T. - S. T. C. a solicitat luarea măsurii arestului preventiv pentru o durată de 29 de zile față de inculpatul P. M. C., fiul lui G. C. și V. I., născut la data de (...) în C.-N., județul C., domiciliat în C.-N., str. D. nr.

30, ap.2, județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 1. eliberată de S. C.-N., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.

2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 a l i n . 1 d i n L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2

C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., invocându-se prevederile art. 143, art. 148 lit. f C.

În motivare s-a arătat în esență că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., fapta constând în aceea că în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2011 -aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pus în vânzare prin intermediul învinuitului A. B. A., a vândut și oferit cu titlu gratuit canabis - substanță care se regăsește pe T. A. nr.III la L. nr. 1., mai multor persoane printre care numiților C. M., A. M. C., B. O., precum și altor persoane până în prezent neidentificate și că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea sesizată fiind mai mare de 4 ani.

În ceea ce privește pericolul concret pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică, se arată că acesta rezultă din modul concret în care inculpatul a acționat, în sensul că a pus în vânzare droguri de risc în cantitate semnificativă (aproximativ 50 gr. cannabis puse în vânzare numai de inculpatul A.), pe o perioadă de câteva luni de zile, în scopul obținerii unui profit material și a încercat să nu intre în contact cu foarte mulți consumatori direcți, desfășurându-și activitatea infracțională în principal prin intermediul coinculpatului A.

Analizând propunerea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

La data de 8 mai 2012 a fost începută urmărirea penală față de numitul P. M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 a l i n . 1 d i n L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., prin ordonanța procurorului de la aceeași dată fiind pusă în mișcare și acțiunea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni.

Ulterior, prin ordonanța de reținere nr. 9 de la data de (...), s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore, până la data de (...) orele 14.43.

În fapt, în sarcina inculpatului P. s-a reținut că în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2011 -aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pus în vânzare prin intermediul învinuitului A. B. A., a vândut și oferit cu titlu gratuit canabis - substanță care se regăsește pe T. A. nr.III la L. nr. 1., mai multor persoane printre care numiților C. M., A. M. C., B. O., precum și altor persoane până în prezent neidentificate.

Judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă apreciază că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, pentru considerente ce vor fi considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

În primul rând, conform art. 68/1 C.p.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Astfel, referitor la condițiile prev. de art.143 C., tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul P. M. C. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, aceste indicii fiind relevate, în principal, de declarațiile de recunoaștere parțială date de inculpatul P. în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, a coinculpatului A. B. A. (f. 171 și urm. u.p), a martorilor A. M. C. (f. 201 u.p), B. O. (f. 202 u.p), P. Bulcsi A. (f. 206 u.p) și B. E. F. (f. 209 u.p), dar și de conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică depuse la dosar și care atestă natura substanței traficate de inculpatul P. ca fiind cannabis (potrivit susținerilor coinculpatului A., drogurile fiind procurate de la acesta).

De asemenea, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., s-a reținut că inculpatul P. M. C. este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani și închisoare și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat, este îndeplinită.

Pe de altă parte, în ceea ce privește cea de a doua cerință cumulativă cuprinsă în teza a II-a a articolului 148 C. tribunalul a apreciat că această cerință esențială pentru luarea măsurii arestării preventive, nu este îndeplinită în speță, neexistând probe certe din care să rezulte pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.

În Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";. concret pentru ordinea publică, rolul de a decela continutul acestei notiuni revenind doctrinei si jurisprudentei.

Doctrina defineste pericolul pentru ordinea publica drept temerea ca odata pus in libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declansa reactii puternice in randul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.

Desi pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social al faptei ca trasatura esentiala a infractiunii, totusi acestea prezinta puncte de interferenta, astfel ca practica judiciara a conturat punctul de vedere majoritar ca pericolul concret pentru ordinea publica se apreciaza atat in raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cat si datele referitoare la fapta, adica natura si gravitatea infractiunii, modalitatea concreta de savarsire a acesteia, precum si rezonanta sociala negativa produsa in comunitate ca urmare a savarsirii faptei.

Prin raportare la aceste criterii, magistratul este chemat a pune in balanta dreptul inculpatului la libertate individuala, pe de o parte, si necesitatea protectiei ordinii publice impotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lasarea acestei persoane in libertate, pe de alta parte.

În același sens, dispozițiile art. 136 C. stabilesc faptul că in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoarea, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, se pot lua masuri preventive constand in retinere, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara sau arestarea preventiva.

In ceea ce priveste alegerea masurii preventive, alin. 8 al aceluiasi articol prevede urmatoarele criterii complementare: scopul masurii, gradul de pericol social al infractiunii, sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

Făcând un examen al criteriilor stabilite de textul legal anterior indicat, instanța reține că probele administrate în cauză până la acest moment reflectă aspectul că inculpatul P. a intermediat procurarea de droguri de risc de către coinculpatul A. B. A., declarațiile celor doi inculpați în cauză fiind concordante în sensul că procurarea se făcea cu regularitate săptămânală (inculpatul A. vorbind de 20 de aprovizionări în 6 luni), în cantități de aproximativ 5 gr. pe săptămână, cantitatea de cannabis cumpărată pentru inculpatul A. fiind identică cea destinată consumului propriu a inculpatului P.

În aceste condiții, cu excepția prietenilor apropiați ai inculpatului A.- martorii A. M. C. și B. O. zis „Octav";, despre care inculpatul P. arată că avea la cunoștință că puneau banii la comun și consumau împreună cu acest coinculpat, față de cantitatea relativ redusă de substanțe ilegale nu se poate presupune că P. M. C. avea reprezentarea că A. B. va trafica drogurile către alți consumatori, pentru ca în sarcina primului să se poată reține aceste acte de trafic. De altfel, inculpatul A. însuși recunoaște în declarația dată în fața organelor de urmărire penală că inițiativa de a solicita procurarea drogurilor și de a le pune în vânzare i-a aparținut în exclusivitate, el fiind cel care a apelat la inculpatul P. și nu invers. În aceste condiții, susținerile P.ui din propunerea de arestare în sensul că pericolul social al inculpatului derivă inclusiv din faptul că acesta a evitat a intra în contact cu prea mulți consumatori pentru a rămâne în anonimat, este lipsită de fundament probator.

În al doilea rând, instanța s-a raportat și la categoriile de persoane cărora inculpatul P. le-a pus în vânzare sau le-a oferit droguri de risc (și aici ne referim la declarațiile martorilor P. și B.), aceștia, asemenea inculpatului A. făcând parte din cercul de prieteni apropiați ai inculpatului, acesta arătând că erau vecini și prieteni din copilărie, cercul consumatorilor fiind unul mult restrâns.

De altfel, din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice atașate la dosar, transpare preocuparea inculpatului A. în sensul desfășurării activității de trafic de droguri, nicidecum o preocupare similară a coinculpatului prezentat cu propunere de arestare preventivă.

Nu în ultimul rând, obținerea unui profit de către inculpatul P. din traficul de droguri este îndoielnică, nici chiar coinculpatul A. nefăcând vorbire despre vânzarea la suprapreț, acesta sugerând mai degrabă o înșelăciune la cântar, fiind însă speculații ale coinculpatului a cărui declarație trebuie privită sub beneficiu de inventar.

În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este consumator de droguri așa cum el însuși recunoaște, însă preocuparea pe scară largă pentru traficul de droguri de risc este contrazisă de probele de la dosar.

În aceste condiții, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 C., dar și la cele patru mari categorii de situații stabilite în jurisprudența instanței de contencios european și care justifică luarea celei mai drastice dintre măsurile preventive (riscul sustragerii de la urmărire sau judecată- care este unul redus în raport de poziția de recunoaștere, cel puțin parțială adoptată de inculpat; riscul săvârșirii de noi infracțiuni- de asemenea redus, având în vedere categoriile de persoane cărora le-a vândut sau oferit droguri de risc; riscul de obstrucționare a justiției și respectiv riscul de creare a unei dezordini sociale- nedovedit), instanța apreciază că pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal este suficientă luarea uneia dintre măsurile preventive alternative prevăzute de lege, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Pe cale de consecință, în temeiul art.149/1 alin.9 C., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a infracțiunilor de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință :

1. eliberată de S. C.-N., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 a l i n . 1 di n L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C.-N., fără încuviințarea T.ui C., pe o durată de 30 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.

Pe durata obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av.Borz B.) ce s-a avansat din FMJLC.

În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT S. T. C., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se admită cererea introductivă și luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul P. M. C.

În motivarea recursului s-a arătat că, deși instanța de fond în mod greșit a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura și felul infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul, față de numărul ridicat al persoanelor implicate, neavând relevanță sub acest aspect faptul că persoanele cărora le-a trafic drogurile făceau parte din cercul de apropiați ai susnumitului inculpat.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Ulterior, prin ordonanța de reținere nr. 9 de la data de (...), s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore, până la data de (...) orele 14.43.

Potrivit art. 148 C. măsura arestului preventiv a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. a-f din textul menționat.

Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile de recunoaștere parțială date de inculpatul P. în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, a coinculpatului A. B. A. (f. 171 și urm. u.p), a martorilor A. M. C. (f. 201 u.p), B. O. (f. 202 u.p), P. Bulcsi A. (f. 206 u.p) și B. E. F. (f. 209 u.p), dar și de conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică depuse la dosar și care atestă natura substanței traficate de inculpatul P. ca fiind cannabis (potrivit susținerilor coinculpatului A., drogurile fiind procurate de la acesta).

La acest moment procesual, chiar daca urmarirea penala se afla la inceput, nu se poate susține că indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptelor deduse judecății ar fi fost înlăturate. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare (cauza O";Hara contra Regatului Unitdin (...)).

În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.";f"; C. Curtea reține că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.

Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acestea rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din numarul ridicat de persoane implicate si antrenate in activitatea ilicita, al urmarilor in planul afectarii starii de sanatate al consumatorilor, dar si din scopul urmarit, acela al obținerii de foloase materiale.

Nu poate fi omis nici faptul ca pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce.

Pornind de la considerentul general care justifică detenția provizorie a unei persoane, respectiv acela al asigurări unei bune desfășurări a procesului penal și a protejării interesului public, Curtea reține că privarea de libertate a inculpatului se justifică în acest moment procesual în raport cu complexitatea deosebită a cauzei, dată de natura infracțiunii și amploarea activității infracționale pentru care este cercetat acesta, de modul de concepere și de derulare a actelor materiale care se circumscriu acestei activități, de urmarea produsă, respectiv valoarea prejudiciului și de probele care se impun a fi administrate, aspecte de care nu se poate face abstracție la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul mai sus menționat.

În aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului menționat ar prezenta-o pentru ordinea publică, Curtea are în vedere regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C. care în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu Letellier, Hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.

Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se impune privarea de libertate prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor, neexistând motive care justifice o măsură neprivativă de libertate.

Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Așadar, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptei de genul celei presupus a fi comise de inculpat este actuală și suscită interes cel putin sub aspectul modului de actiune a organelor statului.

Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, studiile nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia

Aplicând la speța de față principiile mai sus enunțate, Curtea concluzionează că în cauză se impune privarea de libertate a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va casa în întregime.

Rejudecând, în temeiul art. 149/1 C. se va admite propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a infracțiunilor de C. O. și T. - S. T. C. și se va dispune arestarea preventivă a inculpatului P. M. C. pe o durată de 29 zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Se va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului potrivit prezentei încheieri.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art.

189 C. se va stabili in favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial ce va fi suportat din fondurile MJ.

Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT S. T. C. împotriva încheierii penale nr. 52 pronunțata de Tribunalul Cluj la 9 mai 2012 pe care o casează în întregime si rejudecând:

În temeiul art. 149 ind. 1 Cod proc.penala admite propunerea de arestare preventivă a inculpatului P. M. C. pe o perioadă de 29 zile începând cu data punerii in executare.

Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.

Stabilește in favoarea Baroului C. 50 lei onorariu parțial ce va fi suportat din fondurile MJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțata in ședința publică din 15 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. L. F.

← Decizia penală nr. 285/2, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 754/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 754/2012, Curtea de Apel Cluj