Decizia penală nr. 462/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.462/R/2012
Ședința publică din 20 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către asigurătorul G. R. A. - R. B. împotriva sentinței penale nr. 431 din 12 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei Z., privind pe inculpatul S. M., acesta fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului S. M., a părților civile T. S. I., S. J. de U. S., asigurătorul G. R. A. - R. B. și SC A. R. A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au comunicat de către asigurătorul G. R. A. - R. B., motivele de recurs precum și note de ședință.
Instanța, pune în vedere părților că lipsa de procedură cu recurenta este acoperită deoarece, prin motivele de recurs depuse aceasta arată că are cunostinta de termenul de solutionare a recursului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, apreciind că latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de instanță.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 431 din data de (...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 184 alin. 2,4 C.pen. aplicarea prevederile art. 3201 alin. 7
Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a) și c) C.pen. rap.la art. 76 alin. 1 lit. e) C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S. M. fiul lui I. si M., născut la data de (...) in loc. Z., jud. S., domiciliat in loc. Z. str. Corneliu Coposu nr. 6, bl. 3 sc. A, ap. 1 jud. S., CNP 1., fără antecedente penale la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c (dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice) C.pen..
În baza art. 81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82
C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.
83 C.pen..
În temeiul art. 14 alin. 3 lit. b, alin. 5 C. coroborat cu art. 346 alin. 1 C. raportat la art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 cu referire la art. 998,art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. S. I. și obligă inculpatul alături de asigurătorul SC G. R. A. R. SA la plata către această parte civilă a sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale si 865 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b C. coroborat cu art. 346 alin. 1 C. cu referire la art.
49 și urm. din Legea nr.136/1995 rep., cu aplicarea art. 998 - art. 999 cod civil și art.
313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. Z. și obligă inculpatul alături de asigurătorul SC G. R. A. R. SA la plata către această parte civilă a sumei de 3257,05 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile T. S. I., actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății.
În baza art. 193 alin. 2 C. cu aplic. art. 50 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul SC G. R. A. R. SA, la plata sumei de 2000 lei către partea civilă T. S. I.
În baza art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.1427/P/2010 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, înregistrat la Judecătoria Zalău în data de (...), sub nr. (...), a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4
C.pen..
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de (...), inculpatul a parcat autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare (...) pe trotuarul de pe str. 9 Mai, deplasându-se la magazin pentru a face cumpărături. După ce s-a întors, a urcat in autoturism, rulând cu spatele încet, cu intenția de a cobora de pe trotuar, in zona unde str. 9 Mai se intersectează cu aleea care duce intre blocuri. Înainte de a cobora cu autoturismul de pe trotuar a lovit-o ușor pe partea vătămată T. S. L. în vârstă de 76 de ani, care se afla pe trotuar. P. vătămată a fost transportata de inculpat la spital unde s-a constatat ca a suferit o fractura de col femural drept, leziunile provocate necesitând 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Efectuând manevra de mers cu spatele, inculpatul a înclacat dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, care prevăd ca cel care urmează să meargă cu spatele este obligat sa se asigure ca poate efectua manevra fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului (f. 7-13), raport de expertiză medico-legală nr. 821/II/b/127/2010 (f.24), alcoltest (f.25), declarații parte civilă (f. 18,19), declarații inculpat (f.16,17), declarații martori (f. 20,21,22), raport de expertiză tehnică (f.26), situație de plată emisă de S. J. Z. (f.32,33).
La termenul de judecata din data de (...) partea vătămată T. L. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 293.000 lei reprezentând 43.000 lei despăgubiri materiale si 250.000 lei daune morale, iar S. de U. Z. s-a constituit parte civila cu suma de 3257,05 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată T.
S.
La același termen de judecata inculpatul a depus la dosarul cauzei declarație autentificata prin care solicită ca judecarea cauzei să se facă în procedura prev.de art. 320 ind. 1 C.proc.pen, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește si este de acord ca partea civilă să fie despăgubită cu suma pe care o va preciza. Inculpatul fiind prezent în fata instanței i s-a adus la cunoștința constituirea de parte civila si prevederile art.
16 ind. 1 C.proc.pen, însă față de cuantumul pretențiilor civile, acesta arată că nu are posibilitatea să despăgubească partea vătămată.
În baza cererii inculpatului admisă de către instanță cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 3201 C.
Pe latura civilă au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: bonuri fiscale, rețete medicale.
De asemenea, instanța a dispus citarea asigurătorului SC G. R. A. R. SA care a fuzionat cu SC A. R. A. SA.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de (...), inculpatul S. M., în timp ce efectua manevra de mers înapoi cu autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare (...), oprit în zona blocului
„Sindicat";, a surprins și accidentat pe partea vătămată T. S. L., care se afla pe trotuar. A. a suferit în urma accidentului leziuni ce au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Din probele dosarului rezulta faptul ca inculpatul, în timp ce efectua manevra de mers înapoi cu autoturismul, ce era oprit în zona blocului „Sindicat";, pe trotuar, a sesizat dintr-o dată o persoană in spatele autoturismului pe care a simțit ca a lovit-o ușor cu partea din spate a autovehiculului. S-a coborât jos din autoturism si a văzut-o pe partea vătămată căzută pe jos, ajutând-o sa se ridice. Întrucât aceasta cauza durei în zona soldului inculpatul, ajutat de martorul H. M., a pus-o pe aceasta în mașina sa și a transportat-o la S. J. de U. Z.
Pentru că viteza cu care autoturismul condus de inculpat a lovit-o pe partea vătămată a fost foarte redusă, cu ocazia cercetării la fața locului nu s-a evidențiat vreo avarie produsa de accident la autoturismului inculpatului. Cu ocazia cercetării la fata locului inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,00 g/l alcool in aerul expirat.
Din declarațiile părții vătămate reiese că aceasta în timp ce se afla în pe trotuar in spatele autoturismului, pentru a se orienta în ce direcție sa se deplaseze, a simțit o lovitura în partea stângă moment in care s-a dezechilibrat si a căzut pe jos. P. vătămată nu a observat că autoturismul inculpatului, în spatele căruia se afla, efectuează manevra de deplasare cu spatele. Din raportul de expertiză medico- legală reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, ce s-au putut produce la data de (...) în condițiile unui accident rutier, și care au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei se coroborează cu cea a părții vătămate si a martorului H. M. care a observat autoturismul inculpatului care se deplasa cu spatele, cu intenția de a cobora de pe trotuar, moment in care a atins-o ușor pe partea vătămată care se afla in spatele acestui autoturism si care dezechilibrându-se a căzut pe jos.
În drept, fapta inculpatului S. M., care la data de (...), în timp ce efectua manevra de mers înapoi, cu autoturismul marca „VW Caddy"; cu nr. de înmatriculare (...), fără a se asigura corespunzător, a surprins și accidentat pe partea vătămată T.
S. L., care se afla pe trotuar, provocându-i leziuni ce au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în formă agravată prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen..
Cât privește elementul material al laturii obiective, acesta a constat în acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpat cu partea din spate a autoturismului și proiectarea acesteia pe carosabil, faptă prin intermediul căreia s-a pricinuit integrității corporale a acestuia o vătămare care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale în cuantum de 90-100 de zile. În concret, partea vătămată a suferit ca urmare imediată a loviturii o fractură de col femural stâng garden IV.
Întrucât inculpatul a acționat cu nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează activitatea de circulație pe drumurile publice, respectiv cu încălcarea art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 se impune reținerea formei agravate prevăzută de alin. 4 al art. 184 C.pen..
Raportul de cauzalitate dintre faptă și rezultatul socialmente periculos reiese din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.821/II/b/127, în care se reține că leziunile suferite de partea vătămată s-ar fi putut produce la data de (...) in urma unui accident rutier.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut incidența culpei cu prevedere, conform art. 19 pct. 2 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Astfel, pe de o parte, inculpatul a prevăzut posibilitatea survenirii unui rezultat periculos, fără a-l urmări sau accepta, ca urmare a desfășurării manevrelor efectuate, întrucât, șofer fiind, cunoștea care pot fi consecințele acțiunii sale. Pe de altă parte, el a socotit fără temei că rezultatul nu se va produce, sperând în posibilitatea preîntâmpinării urmărilor periculoase prin acțiunea de a asigura că prin spatele mașinii nu se află în acel moment nici o persoană, asigurare care în concret nu a fost corespunzătoare, astfel că a accidentat partea vătămată.
Sub aspectul culpei în producerea accidentului instanța de fond a retinut culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului rutier, partea vătămată neparticipând cu culpa concurentă la producerea acestuia întrucât aceasta se afla pe trotuar la momentul producerii accidentului, neîncălcând vreo regula de circulație.
În scopul individualizării sancțiunii aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen. precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei, așa cum se arată în dispozițiile art. 72 alin. 1 și 2 C.pen..
Astfel, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4
C.pen. - pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, instanța a mai ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, respectiv integritatea corporală a părții vătămate, dar și de împrejurările concrete în care a fost comisă - prin neasigurarea corespunzătoare de către inculpat la inițierea manevrei de mers cu spatele, persoana inculpatului - acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea acestei infracțiuni, a transportat victima la spital in vederea acordării, cât mai repede posibil, a îngrijirilor medicale. A manifestat disponibilitate în repararea prejudiciului sens în care prin declarația autentificata a precizat că este de acord să despăgubească partea civilă cu suma pe care o va indica, însă văzând constituirea de parte civila si cuantumul despăgubirilor civile, acesta a învederat instanței ca nu dispune de o astfel de suma sens in care nu va putea onora pretențiile solicitate. Fata de aceste aspecte, instanta de fond a dat eficienta circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c C.pen.
Potrivit prevederilor art. 3201 C.p.p., în cazul în care inculpatul recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin. 7 C.p.p.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța de fond a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, în condițiile aplicării art. 3201 alin. 7 C.p.p., si art. 74 alin. 1 lit. a, c C.pen se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite, instanța de fond, în temeiul art.71 C.pen., făcând și aplicarea deciziei Î.C.C.J. pronunțate în recursul în interesul Legii nr. 74/2007, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., apreciind că acesta este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice.
Instanța a făcut aplicarea art.81 alin.1 C.pen. și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare ce se va aplica inculpatului S. M. având în vedere că acesta nu a mai fost anterior condamnat penal, cuantumul pedepsei aplicate se încadrează în limitele prev. de art.81 alin. 1 lit. a C.pen., iar instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea în concret a acesteia, dat fiind comportamentul social corespunzător de care a dat dovadă inculpatul anterior săvârșirii faptelor, dovedind astfel reale posibilități de reintegrare socială, așa cum rezultă și din declarațiile martorului în circumstanțiere.
În temeiul art.82 C.pen., instanța de fond a stabilit termenul de încercare pentru condamnat la 2 ani și 3 luni, termen ce va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. De asemenea, instanța, conform prevederilor art.359 Cod procedură penală, a pus în vedere condamnatului dispozițiile art.83 C.pen. cu privire la consecințele pe care le-ar putea suporta în cazul reiterării comportamentului infracțional, respectiv revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și, eventual, executarea propriu-zisă a acesteia.
Având în vedere aplicarea prevederilor art.81 alin.1 C.pen., instanța de fond a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art.71 alin.5 C.pen..
Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că s-au constituit părți civile: partea vătămată T. S. L. cu suma de 43.000 lei daune materiale și 250.000 lei daune morale, precum și S. J. de U. Z. pentru suma de 3257,05 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.
S-a constatat, în speță, îndeplinirea condițiilor cumulative prev. de art. 9. Cod civil, respectiv existența unui incontestabil prejudiciu produs părții civile T. S., rezultatul negativ suferit de acesta, este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului sub forma culpei.
Astfel, în ce privește despăgubirile materiale solicitate de partea civila T. S., instanța de fond a reținut că din materialul probator existent la dosar, partea civilă a suferit o intervenție chirurgicală pentru refacerea fracturii de col femural. S-au depus la dosarul cauzei bonuri fiscale privind achiziționarea de medicamente. C. ocazionate cu această operație au fost suportate de către spital, partea civilă fiind asigurată.
Suma de 43.000 lei pe care a pretins-o partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale se constituie potrivit susținerilor părții civile din suma de 16.000 lei ce reprezintă costul persoanei care a îngrijit-o pe partea vătămată, 8.000 lei costul combustibilului achitat unor rude care au efectuat transportul în diferite stațiuni pentru recuperare, 6.500 lei reprezentând costul medicamentelor achiziționate, 4.500 lei reprezentând ore de masaj si fizioterapie, 2.500 lei achiziționarea de pampers pentru adulți, 4.000 lei cheltuieli ocazionate cu operatia si 1.500 lei reprezentând cadru metalic si cârje.
Din cuantumul despăgubirilor solicitate partea vătămată a dovedit, prin bonuri fiscale, suma efectiva de 865 lei ce reprezintă achiziționarea de medicamente aferente diagnosticului stabilit. Instanța de fond a înlăturat bonul fiscal în suma de 57 lei privind achiziționare unui produs, care apare ilizibil pe bon, precum si in parte, bonul in valoare de 149 lei, privind achiziționarea de produse alimentare, bon din care va deconta suma de 0,99 lei reprezentând achiziționarea de scutece pentru adulți.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă T. S., instanța de fond a amintit că acestea reprezintă o satisfacție echitabilă destinată a compensa material suferințele fizice și psihice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a judecătorului. Instanța consideră ca fiind evidente suferințele la care a fost expusă partea civilă în urma accidentului, acestea fiind inerente unor îngrijiri medicale de circa 90-100 de zile astfel cu rezultă din raportul de constatare medico- legală, astfel că suma de 40.000 lei reprezintă o despăgubire justă pentru prejudiciul moral suferit.
În ce privește suma de 250.000 lei pe care a pretins-o partea civilă, instanța de fond a considerat că este exagerată tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident iar aspectul invocat de partea civilă, ca o consecința a accidentului, ca au fost identificate accidente vasculare cerebrale, s-a considerat că este o afirmație speculativa nefiind documentata medical, în realitate vârsta înaintată a părții vătămate precum si coexistenta unor comorbiditati ar putea constitui cauze pentru producerea unor afecțiuni vasculare cerebrale.
În ce privește despăgubirile solicitate de partea civilă S. de U. Z. instanța de fond a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, aceasta are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar (f.32-35 dup), instanța a apreciat că pretențiile sale civile în cuantum de 3.257,05 lei sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical părții civile T. S. L.
Față de faptul că pentru autoturismul condus de inculpat, conform poliței de asigurare seria HV nr. 003296845 (fila 29 d.u.p.), exista la data producerii accidentului un contract de răspundere civilă obligatorie valabil încheiat cu SC A. R. A. SA devenită ulterior SC G. R. A. R. SA SA, instanța va obliga pe inculpat alaturi de asigurător la despăgubiri, însă pe temeiuri diferite, obligațiile acestora fiind divizibile. Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că obligația de reparare a prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta sa și obligația societății de asigurare de a acorda despăgubiri, nu pot fi solidare, având în vedere că solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie să rezulte dintr-o dispoziție legală sau convenția expresă a părților, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte, răspunderea inculpatului este una delictuală, ce are ca temei juridic disp. art. 998-999 Cod civil, în timp ce răspunderea asigurătorului este una contractuală, bazată pe teoria riscului în contracte și are un alt temei juridic, respectiv art. 54 al. 2 din L. 136/1995.
Față de aceste considerente, instanța de fond,în baza art. 14 rap. la art. 346
C. cu referire la art. 313 din Legea nr.95/2006, art. 998-999 Cod civil și art. 49 si urm. din Legea 136/1995 l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul SC G. R. A. R. SA, la plata sumei de 40.000 lei daune morare si 865 lei despăgubiri materiale.
De asemenea, în baza art. 14 alin. 3 lit. b C. coroborat cu art. 346 alin. 1 C. cu referire la art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep., cu aplicarea art. 998 - art.
999 Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de U. Z. și l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul SC G. R. A. R. SA la plata către această parte civilă a sumei de 3257,05 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății.
Potrivit art. 50 din Legea 136/1995 despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri. Prin chitanța nr. 2295636 partea civilă a făcut dovada cheltuielilor de judecata ocazionate cu procesul penal, astfel că în baza art.
193 alin. 2 C. rap. la art.50 din Legea nr. 136/1995 l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul SC G. R. A. R. SA la plata către această parte civilă a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Văzând art.191 alin.1 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs asigurătorul S. A. R. A. S., criticând solutia instantei de fond ca netemeinică sub aspectul solutionării laturii civile cu privire la petitul vizând daunele morale, solicitând casarea solutiei instantei de fond sub acest aspect si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale motivând, în esență, că suma stabilită de către instanta de fond cu acest titlu este prea ridicată, excede întinderii prejudiciului moral suferit de victimă si contravine practicii judiciare în materie.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, culpa acestuia fiind exclusivă si corect retinută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat culpa exclusivă a inculpatului care, în timp ce efectua manevra de mers înapoi, cu autoturismul marca
„VW Caddy"; cu nr. de înmatriculare (...), fără a se asigura corespunzător, a surprins și accidentat pe partea vătămată T. S. L., care se afla pe trotuar, provocându-i leziuni ce au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale constatate potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.821/II/b/127
Procedând astfel inculpatul a acționat cu nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează activitatea de circulație pe drumurile publice, respectiv cu încălcarea art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia cel care urmează să meargă cu spatele este obligat sa se asigure ca poate efectua manevra fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă fizică si psihică de profundă si de amploare ridicată, determinată de fapta săvârșită de inculpat, traumă constând în suferinte fizice de durată, accentuate de vârsta înaintată si în perioada lungă necesară refacerii astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
In baza art. 192 al. 2 C. se va obliga recurenta să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul S. A. R. A. S. împotriva sentinței penale nr. 431 din (...) a Judecătoriei Z.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Red.L.H./ (...) Dact.S.M/3 ex.. Jud.fond: M. A.M.
| ← Decizia penală nr. 1428/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1514/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
