Încheierea penală nr. 839/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINOTI
DOSAR nr. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 839/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: V. C., președintele secție
JUDECĂTORI: ANA C.
V. G. GREFIER: E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata V. L., împotriva încheierii penale nr.23/C din 30 mai 2012, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei.
La apelul nominal se prezintă inculpata V. L., în stare de arest preventiv, deținută în Arestul IPJ S., asistată de apărătorul ales, avocat P. M., din cadrul Barului S., cu delegație la dosar. Se prezintă de asemenea si apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. L., din cadrul Barului C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea desemnată din oficiu solicită a se constata că mandatul de asistență juridică a încetat, dată fiind prezența apărătorului ales al inculpatei, condiții in care solicită a se dispune cu privire la onorariul de apărător din oficiu.
Întrebată fiind, inculpata declară că-și menține recursul declarat. Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicita admiterea recursului declarat de inculpată, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu consecința respingerii propunerii de prelungire a duratei arestării preventive și cercetarea inculpatei în stare de libertate. În subsidiar, solicită a se dispune față de inculpată o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
În susținerea recursului arată că instanța de fond a motivat necesitatea prelungirii duratei arestului preventiv prin prisma faptului că inculpata este urmărită penal pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa prevăzută de lege pentru asemenea fapte este mai mare de 4 ani închisoare si lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a susținut de asemenea, că infracțiunea comisă este una îndreptată împotriva vieții, reacția opiniei publice, în cazul punerii in libertate a inculpatei pentru o asemenea faptă ar fi una negativă, cu mențiunea că, problemele de ordin personal invocate vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
În calitate de apărător, în parte, achiesează la punctul de vedere al instanței de fond, respectiv nu poate combate faptul ca infracțiunea pentru care inculpata este cercetată este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și că raportat la practica judiciară, de regulă prevederile art.
148 lit.f Cod proc.penală sunt îndeplinite în cazul cercetării inculpaților care au comis infracțiuni contra vieții.
Cu toate acestea, apreciază că susținerea instanței în sensul că opinia publică ar avea o reacție negativă la punerea in libertate a inculpatei, nu este fondată, atâta vreme cât inculpata si familia acesteia a avut de suferit îndelungat din cauza comportamentului agresiv al părții vătămate. O eventuală reacție din partea opiniei publice poate fi îndreptată împotriva părții vătămate, care si in prezent manifestă același comportament violent față de familie, pe fondul consumului exagerat de alcool.
În apărarea inculpatei invocă o soluție adoptată față de un inculpat cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, față de care instanța a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea , nicidecum arestarea preventivă.
Apreciază că partea vătămată are un comportament care nu poate fi schimbat, inculpata nu este o infractoare și fapta are un caracter accidental.
Susține ca nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru prelungirea duratei arestului preventiv si față de inculpată, instanța poate să pronunțe o alta măsură preventivă neprivativă de libertate.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat si menținerea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Sălaj ca fiind legală si temeinică. În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare si nu au intervenit temeiuri noi, care sa justifice o altă măsură preventivă față de inculpată.
Nu este de acord cu susținerea apărării în ceea ce privește comportamentul părții vătămate, acesta neputând justifica atacul contra vieții comis de inculpată. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei si revenirea acesteia la domiciliu nu este oportună si nu este o soluție care să corespundă necesității prevenirii comiterii de noi infracțiuni. Reacția violentă gravă aparține inculpatei care a mai avut conflicte cu partea vătămată, conflicte finalizate tot cu agresarea părții vătămate.
Apreciază că în cauză sunt justificate motivele pentru care s-a solicitat prelungirea duratei arestului preventiv, întrucât se impune efectuarea unei expertize medico-legale, iar situația minorilor inculpatei poate fi analizată în cadrul dispozițiilor legale care se impun pentru luarea măsurilor de protecție a acestora.
Inculpata având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului conform susținerilor apărătorului său și cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 23/C din data de 30 mai 2012 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și în baza art.155 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata V. L., prin încheierea penală nr. 19/C/2012 a T.ui S. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...). Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin sesizarea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a formulat propunere de prelungirea arestării preventive a inculpatei V. L. pentru o perioadă de încă 30 de zile.
În motivare s-a arătat că în cauză nu este finalizată urmărirea penală impunându-se întocmirea și depunerea raportului de constatare medico- legală și raportului de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat. În vederea administrării întregului material probatoriu și ținând cont că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei nu s- au schimbat, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei V. L. pe o perioadă de încă 30 de zile.
Asupra sesizării tribunalul a reținut următoarele:
Inculpata V. L. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 al. 1 C., art. 175 al. 1 lit. c Cod penal, starea de fapt reținută fiind următoarea : inculpata V. L. este căsătorită de aproximativ 20 de ani cu partea vătămată V. P., cei doi având împreună 6 copii si locuind împreună într-o casa din localitatea C. În ultimii ani de zile, între inculpată și partea vătămată relațiile s-au deteriorat, în special datorită faptului că partea vătămată consumă în exces băuturi alcoolice. Mai mult, aceste certuri au degenerat și în acte de violență, în urmă cu câteva luni de zile inculpata aplicându-i o lovitură cu tăișul unui topor părții vătămate în zona feselor. La data de (...), inculpata a fost plecată în loc. Cosniciu de Jos și s-a întors acasă în jurul orelor 12.00, aici aflându-se fiica sa cea mică, în vârstă de 3 ani și 6 luni. La scurt timp, la domiciliu a sosit și partea vătămată aflată, în stare de ebrietate, și i-a cerut inculpatei să-i dea bani pentru a cumpăra băutură. Aceasta a refuzat și cei doi au început să se certe. Partea vătămată se afla pe un pat situat în partea din dreapta holului, în timp ce inculpata se afla în aceeași cameră și curăța cartofi cu un cuțit de bucătărie. La un moment dat, partea vătămată s-a ridicat de pe pat și i-a aruncat oala cu mâncare afară din casă, după care a revenit și s-a pus pe pat. La scurt timp, s-a ridicat din nou și s-a îndreptat spre inculpată, care a lăsat cuțitul pe mobilă și a plecat în cealaltă cameră. Partea vătămată a luat cuțitul și l-a aruncat după inculpată, fiind în camera din dreapta casei, în timp ce inculpata se afla în camera din stânga casei. Partea vătămată nu a nimerit-o pe inculpată, iar aceasta a luat cuțitul de jos și, din camera din stânga, s-a deplasat în camera din dreapta, unde se afla partea vătămată și, fiind față în față cu aceasta, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul ținut în mâna dreaptă - în zona pieptului, lovitura fiind aplicată de sus în jos. Imediat după aceea, inculpata a fugit din locuință și a rămas ascunsă pe câmp, până după plecarea poliției și a salvării.
Conform concluziilor medico-legale provizorii, partea vătămată V. P. prezintă o plagă tăiată prin agresiune cu armă albă penetrantă în 1/3 superioară hemitorace stâng. Hemopneumotorax stâng, Emfizem subcutanat. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțitul corp delict). În urma leziunilor, viața victimei a fost pusă în pericol. Leziunile pot data din (...).
Prin Încheierea nr.19/C din (...) a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 zile și s-a emis mandat de arestare preventivă.
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj sesizează instanța pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei V. L.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală arestarea inculpatei dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Arestarea preventivă a inculpatei a fost dispusă în baza art.143 și art.
148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Examinând cauza, tribunalul a reținut că din datele existente până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
De asemenea, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 al. 1 C., art. 175 al. 1 lit. c Cod penal, este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, instanța de fond a găsit necesară propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și pentru finalizarea urmăririi penale, întocmirea și depunerea raportului de constatare medico-legală și raportului de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, probe necesare pentru lămurirea în mod indubitabil a stării de fapt.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, pericolul pentru ordinea publică derivă si din pericolul social al faptei, care în cazul de față este o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei, sancționată de lege în modul cel mai drastic. De asemenea, chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței).
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 și urm. Cod procedură penală, în baza art.159 Cod procedură penală s-a admis sesizarea și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatei V. L. pe o durată de încă
30 de zile, măsura fiind necesara pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Cu privire la solicitarea inculpatei V. L., prin apărătorul său ales, de a se lua față de ea o măsura preventivă neprivativă de libertate, instanța trebuie să aibă în vedere atât datele referitoare la persoana inculpatei, cât și datele referitoare la indiciile privind faptele comise, care reflectă pericolul pentru ordinea publică.
În speță însă, s-a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara ci, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere gravitarea faptei săvârșite de inculpată, iar aspectele de ordin personal și familial vor fi avute in vedere de instanță la soluționarea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpata V. L. a
declarat recurs solicitând casarea încheierii atacate și, rejudecând, în principal, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive și cercetarea inculpatei în stare de libertate, iar în subsidiar, a se dispune față de inculpată o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
În motivarea recursului s-a arătat că într-adevăr, în cauză inculpata este cercetată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și că, raportat la practica judiciară în materie, de regulă prevederile art. 148 lit. f Cod pr.pen. sunt îndeplinite în cazul cercetării inculpaților care au comis infracțiuni contra vieții.
S-a apreciat însă că în speță, nu este întemeiată susținerea instanței în sensul că opinia publică ar avea o reacție negativă la punerea in libertate a inculpatei, atâta vreme cât inculpata și familia acesteia au avut de suferit timp îndelungat din cauza comportamentului agresiv al părții vătămate, care consumă excesiv alcool, o eventuală reacție din partea opiniei publice putând fi îndreptată împotriva părții vătămate, care și in prezent manifestă același comportament violent față de familie, pe fondul consumului exagerat de alcool.
Partea vătămată are un comportament care nu poate fi schimbat, inculpata nu este o infractoare și fapta are un caracter accidental. Nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru prelungirea duratei arestului preventiv, respectiv, condiția privind subzistența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei, față de aceasta, putând a se lua și o alta măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, inculpata V. L. este cercetată în dosar nr.180/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 al. 1 C., art. 175 al. 1 lit. c Cod penal, reținându-se în esență că, pe fondul unui conflict cu soțul său V. P., aflat în stare de ebrietate, la (...) i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona pieptului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Arestarea inculpatei s-a dispus la data de (...), temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C., iar instanța învestită cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, în mod întemeiat a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art.155 C., apreciind corect că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, și Curtea constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.143 C., respectiv, subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1
C., adică date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis fapta de care este acuzată, aceste indicii rezultând din mijloacele de probă indicate în încheierea de arestare, precum și din probele administrate ulterior arestării.
De asemenea, nu ridică probleme și discuții, constatarea instanței că fapta de care este acuzată inculpata este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei, se constată că și acesta subzistă și derivă, așa cum s-a arătat la momentul arestării (care nu este prea îndepărtat, pentru a se considera că acesta s-a estompat sau și-a redus dimensiunile) - din natura și gravitatea deosebită a faptei, importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa faptă, dar și ecoul negativ al faptei în rândul comunității din care provin părțile, din inducerea în rândul acesteia a unui sentiment de nesiguranță, de insecuritate prin faptul că persoane suspectate de astfel de fapte grave sunt lăsate în liberate.
Așadar, temeiurile arestării subzistând, ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, în contextul în care urmărirea penală nu este finalizată, urmând a se efectua în cauză o constatare medico-legală și, respectiv, o constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, probe necesare pentru lămurirea stării de fapt.
În privința împrejurărilor concrete în care se susține că s-ar fi comis fapta, ce ar fi de natură a justifica într-un fel, acțiunea inculpatei sau cel puțin, de a-i atenua răspunderea ( o stare conflictuală mai veche între inculpată și partea vătămată, provocată de comportamentul violent al acesteia din urmă, pe fondul consumului de alcool) - în nici un caz nu pot duce la concluzia unui pericol pentru ordinea publică mai redus al inculpatei; sunt circumstanțe care vor fi avute în vedere pe parcursul urmăririi penale și, eventual, al judecății inculpatei, dar la acest moment nu pot avea valoare determinantă, sub aspectul analizat.
De asemenea, corect a apreciat instanța și că, raportat și la dispoz. art.136 C., o măsură neprivativă de libertate nu ar fi în măsură să asigure realizarea scopului măsurilor preventive, măsura arestării fiind, cel puțin la acest moment procesual, cea mai aptă a asigura buna desfășurare a procesului penal, aceasta, spunem noi și din perspectiva evitării comiterii de noi infracțiuni de către inculpată, în contextul în care, pe același fond conflictual, aceasta a mai agresat partea vătămată și anterior incidentului din prezenta cauză.
Totodată, măsura arestării inculpatei se circumscrie la acest moment
și exigențelor art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a bănui că inculpata ar fi comis fapta de care este acuzată.
Pentru toate aceste motive, se privește ca nefondat recursul inculpatei, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției ( avoc. P. L.).
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata V. L., arestată în
Arestul I.P.J. S., împotriva încheierii penale nr. 23 din 30 mai 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. ANA C. V. G.
GREFIER E. C.
Red.A.C./ Dact.H.C.
3 ex./(...) Jud.fond: T. C.
| ← Decizia penală nr. 911/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 200/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
