Decizia penală nr. 468/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.468/R/2012
Ședința publică din 20 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentinței penale nr.76/ (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul A. P. G., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Bulgaru L. E., din cadrul Baroului B.ești, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul A. P. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o adeverință medicală din care reiese că inculpatul se află internat în spital, pentru a justifica lipsa acestuia la acest termen de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit cu reținerea art.3. C., și cu menținerea modalității de executare stabilită de prima instanță. Consideră că pedeapsa aplicată este una redusă având în vedere că este o infracțiune de pericol și nivelul ridicat al alcoolemiei.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Apreciază că în mod legal instanța a aplicat reducerea pedepsei cu o treime având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea lui în baza procedurii simplificate, prev.de art.3. C. și în același timp a reținut și circumstanțe atenuante legate de persoana inculpatului. M. că urmările faptei s-au răsfrânt asupra inculpatului în sensul că acesta a avut o cădere psihică și este pe punctul să-și piardă locul de muncă.
C U R T E A :
Deliberând retine că prin sentința penală nr. 76 din data de 19 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 87, alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 C. de procedură penală, a art. 74, alin. 1, lit. a C. raportat la art.l 76, lit. e teza I C. condamnă pe inculpatul A. P. G., fiul lui G. și Ana, născut la data de (...), în C.-N., județul C., posesor al C.I. seria KX, nr.
7., CNP 1., cetățenie română, fără antecedente penale, studii medii, conducător auto la A. C.-N., căsătorit, 1 copil minor, cu domiciliul în comuna A., sat S., str. N. nr. 15, ap. 50, județul C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 alin. 2 C. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art.64 lit. a teza a II-a C..
În temeiul art. 81 și art. 82 C. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni și în temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71, alin. 5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 189C. onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de
100 lei s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. emis la data de (...), în dosarul penal nr.
461/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. P. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 12 februarie 2011, în jurul orelor 1310, inculpatul a condus pe drumurile publice ale mun. C.-N., autoturismul marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare (...), având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,9.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.6), dovada testării cu etilotestul „Drager"; (f.7), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (f.8), buletin de examinare clinică (f.9-
10), raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei (f.13-14), declarațiile martorului asistent Bob P. (f.15-17), declarațiile învinuitului A. P. G. (filele
18-21), copii acte identitate (f.22-23, 27), procesul verbal de verificare a evidențelor operative privind pe învinuit și rezultatele verificării (f.24-26), cazierul judiciar (f.28) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.29-30).
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (f.8) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 C. de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că:
La data de 12 februarie 2011, în jurul orelor 1310, lucrătorii de poliție din cadrul S.ui Rutier - BRDNE au oprit autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare (...) care se deplasa din direcția Piața Mărăști spre str. T. V., la volanul căreia se afla o persoană de sex masculin, identificat ulterior ca fiind A. P. G. Dat fiind că acesta emana vapori cu miros specific de alcool, conducătorul auto a fost supus testului cu aparatul alcooltest din dotarea lucrătorilor de poliție, al cărui rezultat a indicat valoarea de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.6, 7).
Întrebat fiind despre consumul de băuturi alcoolice, inculpatul a declarat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat între orele 930-1000 aproximativ 100 ml cogneac și ½ bere cu alcool, în timp ce se afla la locuința cumnatului său Cociș I. (filele 6, 21).
Față de acest rezultat, inculpatul a fost condus la C. UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, în baza art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1261/IX/a/3474 emis în data de (...) de IML C. (f.8) a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,75 g%o pentru proba recoltată la orele
1404 și de 1,60 g%o pentru proba recoltată la orele 1504.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul a recunoscut că în data de
12 februarie 2011, în timp ce se afla la cumnatul său în localitatea C.-N. a consumat în jurul orelor 1130-1200 aproximativ 100 ml cogneac Triumf și o bere cu alcool la 0,5 l. Inculpatul a relatat că după aproximativ 35-40 minute s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Logan, proprietate personală, pe care l-a condus de pe strada M. (unde locuiește cumnatul său) până pe strada A. V. până la momentul opririi în trafic, organele de poliție observând că a încălcat obligația de a vira la dreapta. Inculpatul a menționat că a fost testat cu aparatul etilotest, după care i s-au recoltat două probe biologice de sânge (f.19-20).
Ulterior, acesta a completat declarația aflată la filele 19-20 de la dosarul de urmărire penală, inculpatul precizând că are o greutate de 81 kg și o înălțime de 1,80 m, că ultimul aport alimentar a fost în ziua anterioară, în jurul orelor 1500-1600 și solicitând în apărare efectuarea unei expertize medico-legale pentru calculul retroactiv a alcoolemiei (f.20).
Din declarațiile martorului asistent Bob P. rezultă că a participat la controlul efectuat de către lucrătorii de poliție cu privire la conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), care se clătina din picioare. Martorul a asistat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest și a auzit când acesta a declarat un consum de aproximativ 100 ml cogneac și ½ litri bere (f.15, 16-17)
Din raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr.
1966/IX/d/87 din (...) (f.13-14) rezultă că alcoolemia inculpatului la data producerii evenimentului rutier a fost mai mare de 0,8., cu o valoare teoretică apropiată de 1,90 g%o, alcoolemie calculată prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, dar care indică o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum ale inculpatului și valorile certe stabilite la analiză.
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 C. de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului din care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorului Bob P., cu conținutul procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliție, iar valoarea alcoolemiei rezultă din buletinul de analiză toxicologică întocmit de IML C., coroborat cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul etilotest și cu raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept:
Fapta inculpatului A. P. G., care în data de 12 februarie 2011, în jurul orelor
1310 a condus pe drumurile publice din mun. C.-N., autoturismul marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare (...), având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,9., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului A. P. G. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește lat u ra sub iect ivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Potrivit art. 345 alin. 2 C., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța de fond a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.
În vederea unei juste ind ivid ua li ză ri jud ici a re a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. penal, respectiv: dispozițiile părții generale a C.ui penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin.
7 C.pr.penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 C., limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
Astfel, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpatul A. P. G. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar și din celelalte înscrisuri, el nu a suferit nici o condamnare până în prezent și că a manifestat o atitudine de asumare a responsabilității comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a reținut, în temeiul art. 74 lit. a, C., cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale. Instanța a avut în vedere la aprecierea gradului de pericol social concret al faptei și valoarea alcoolemiei inculpatului stabilită în urma analizelor efectuate și distanța pe care inculpatul a condus autoturismul (strada M. - strada A. V. din municipiul C.-N.).
Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța va fi obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul art. 76 lit. e teza I C., conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei. Având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat, instanța de fond a considerat insuficientă pentru atingerea scopului educativ al pedepsei aplicarea unei amenzi penale, astfel că s-a orientat spre pedeapsa închisorii, mai exact spre maximul permis de noile limite aplicabile în prezenta cauză (15 zile - 8 luni închisoare).
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală o pedeapsă de 7 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 C. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64 lit. a teza a II-a C. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul art. 71 alin. 2 C. instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prev. la art. 64 lit. a teza a II-a C..
Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul A. P. G. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de art. 81 lit. a și b C. pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni închisoare.
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, lit. a teza a II-a C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 191 alin. 1 C.pr.penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 189 C.pr.penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C.. Cu privire la cuantumul onorariului, analizând Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materia penală și Regulamentul privind activitatea serviciului de asistență juridică al U. N. a B. din România, Baroul Cluj, instanța a constatat că art. 1 art. 2 alin. 1 lit. a al Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materia penală prevede acordarea sumei de
200 lei pentru asistență juridică acordată pentru fiecare făptuitor, învinuit sau inculpat, asistat în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății, însă Regulamentul privind activitatea serviciului de asistență juridică al U. N. a B. din România, Baroul Cluj prevede posibilitatea reducerii onorariului pentru asistența juridică din oficiu în situațiile în care munca avocatului din oficiu nu acoperă întreaga fază de judecată (punctul II lit. a pct. 9).
În continuare, având în vedere că încă de la primul termen de judecată ((...)) s-a prezentat av. ales Bulgaru L. E., depunând la dosar împuternicirea avocațială (f.7) și asigurând efectiv apărarea pentru petent, instanța a constatat că delegația apărătorului numit din oficiu a încetat în baza art. 171 alin. 5 C..
În continuare, luând în considerare munca prestată de d-nul avocat (respectiv studiul anterior al dosarului și prezența în sală la momentul strigării cauzei), instanța de fond a considerat oportună aplicarea dispozițiilor prevăzute la punctul II lit. a pct. 9 din Regulamentul privind activitatea serviciului de asistență juridică al U. N. a B. din România, Baroul Cluj, respectiv reducerea onorariului prev. de art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a al Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materia penală de la 200 lei la 100 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, criticând solutia instantei de fond ca netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, cu mentinerea modalitătii de executare a acesteia.
În motivarea recursului s-a arătat că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei comise si nu corespunde scopului prevăzut de lege raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, Curtea consideră că pedepsa stabilită de către instanța de fond, sub aspectul cuantumului, nu reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.
Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, duratei si modalitătii de executare, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri.
Chiar dacă inculpatul a avut o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele proceului penal, nu posedă antecedente penale, a manifestat regret și posedă un loc de muncă nu poate fi ignorat faptul că a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie exagerat de ridicată (1,90 g%o), pe o arteră intens circulată si aglomerată, la o oră de vârf, ceea ce impune aplicarea unei sancțiuni severe sub aspectul cuantumului,
Raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este nejustificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat flagrant norme elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea constând în punerea în pericol grav a siguranței rutiere si pietonale si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unei sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunii.
Așa fiind, Curtea concluzionează că o pedeapsă de un an si două luni închisoare si a cărei executare să fie suspedată conditionat în temeiul art. 81 și 82 C. este o sanctiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C., art. 385/2 C. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, iar sentinta penala atacata se va casa în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului și reținerea circumstanțelor atenuante.
Rejudecând, se va condamna inculpatul M. I. în baza art. 87 al.1 din OUG
195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. la pedeapsa 1 (un) an si două luni închisoare si se vor înlătura dispozițiile art. 74 lit.a C.
Potrivit art. 71 C. de la data rămânerii definitive a sentintei si până la executarea acesteia inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 62 lit. a teza II C.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
Curtea reține că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei, nu se impune ca inculpatul să fie decăzut din dreptul de acces în funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, deoarece severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional nu este justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și P. c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
În baza art. 81, 82 C. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenul de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, Curtea apreciind că scopul prevăzut de art. 52 C. poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Potrivit art. 359 C. se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev.de art.83 C..
Potrivit art. 71 al.5 C. pe durata termenului de încercare se va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
În temeiul art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. J. C. N. împotriva sentintei penale nr.
76 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. P. G.
Rejudecând, condamna pe inculpatul A. P. G., pentru comiterea infractiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare.
Apică art. 71, art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 2 luni.
Suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii
Pune în vedere art. 83 Cod penal.
Mentine restul dispozitiilor sentintei penale recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Red.L.H./ (...) Dact.S.M/3 ex.. Jud.fond: A.M..
| ← Decizia penală nr. 1140/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1150/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
