Decizia penală nr. 493/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.493/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I.A C. M.
JUDECĂTORI : C. V.
: C. I.
GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. G.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr. 1114/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul B. C. I. trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,3 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr.1114 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p., raportat la art.10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul B. C. I. pentru săvârșirea infractiunii de înșelăciune prevazuta de art.215 alin. 1, 3 C.p.
In temeiul art. 14, 346 al. 1 C.p.p. s-a constatat că partea vătămată V.
A. M., domiciliat în loc. F., nr. 146, comuna N., jud. Bistrița-Năsăud a renunțat la pretențiile civile.
In temeiul art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în data de 8 august 2008 inculpatul B. C. a încheiat un contrat de vânzare- cumpărare cu partea vătămată V. A. M. având ca obiect autoutilitara marca Ford, cu număr de înmatriculare (...). În cuprinsul contractului s-a menționat că inculpatul în calitate de vânzător declară că mai are de plătit 6 rate de leasing către SC N. L. SA, fiind stabilit că după plata ratelor părțile vor întreprinde demersurile necesare înscrierii autoutilitarei pe numele cumpărătorului (f.17).
Potrivit contractului partea vătămată a achitat inculpatului suma de
6500 de euro și i-a predat un autoturism marca Mercedes 190, an fabricație
1986. P. vătămată a preluat autoutilitara marca Ford în data de 8 august
2008 și a folosit-o până în data de 16 aprilie 2009 când autoturismul a fost ridicat de executorul judecătoresc pentru neplata ratelor de leasing.
P. vătămată a formulat plângerea penală împotriva inculpatului după ce i s-a ridicat autoturismul considerând că a fost indus în eroare pentru că nu i s-a spus de către inculpat câte rate mai are de achitat. Cu ocazia audierii în data de (...) partea vătămată a arătat că a intrat în legătură cu inculpatul după ce a văzut un anunț de vânzare a autoutilitarei care era parcată în apropierea pieței IRA din C.-N. și a convenit cu acesta să încheie contractul de vânzare-cumpărare la un avocat. P. vătămată a menționat că dl. avocat i-a spus că „mașina este pe leasing și mi-a explicat că aparține statului"; după care l-a întrebat pe inculpat câte rate mai are de achitat, acesta răspunzând că mai sunt 6 rate. P. vătămată a menționat că a înțeles că inculpatul nu avea nicio rată restantă, ci mai avea de achitat 6 rate până era plătită întreaga mașină. De asemenea a precizat că după aproximativ o săptămână de la momentul în care a cumpărat mașina a luat legătura cu inculpatul deoarece a vrut să plece în Italia și i-a solicitat o împuternicire, pe care i-a predat-o, ieșind din țară cu autoutilitare fără nicio problemă (f.12-
13).
Inculpatul B. C. I. a declarat în cursul judecății că a fost administrator al SC Maramureș Biofarm SRL și că a achiziționat mai multe autoturisme în sistem leasing, printre care și autoutilitara marca Ford. A.a a arătat că în cursul anului 2006 a avut mai multe probleme financiare și a împrumutat de la numitul P. R. L. o sumă de bani, lăsându-i acesta drept garanție autoutilitara marca Ford. Inculpatul a menționat că a fost anunțat de către P. R. că a găsit o persoană interesată să cumpere mașina, acesta fiind interesat să își recupereze suma de bani pe care el nu putea să i-o restituie.
Ulterior i-a fost prezentat de către P. R. partea vătămată V. A. caruia i- a spus că mașina este cumpărată în leasing și că mai sunt rate de achitat, pe care le va plăti. Inculpatul a declarat că la acea dată el știa că acel contract de leasing este încă în derulare, iar în privința somațiilor a recunoscut că a primit de-a lungul timpului somații de plată a ratelor, dar a arătat că nu a văzut nicio notificare de reziliere a contractului. Inculpatul a arătat că nu reține când a plătit ultima rată de leasing, menționând că plătea o sumă globală pentru mai multe mașini și nu știa exact pentru care mașini erau emise somațiile de plată. Inculpatul a precizat că nu a avut intenția de a o înșela partea vătămată în momentul încheierii contractului.
A.a a arătat că până în anul 2007 firma sa a funcționat în sediul la care a primit somațiile de plată, după care a funcționat în altă locație fără să efectueze formalitățile de schimbare a sediului (f.24).
În cursul judecății partea vătămată s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu mai are pretenții față de inculpat deoarece prejudiciul a fost achitat în integralitate de acesta. P. vătămată a menționat că inculpatul i-a spus că mai are de achitat 5-6 rate, însă a precizat că nu a înțeles că mai are datorie din urmă și a precizat că nu cumpăra mașina dacă știa acest lucru (f.25).
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul
P. R. L. care a asistat la discuțiile purtate în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acesta declarând că l-a auzit pe inculpat spunând că mai sunt niște rate de achitat pentru mașină și că va rezolva el cu firma de leasing astfel încât să nu fie probleme. Martorul a precizat că partea vătămată i-a dat inculpatului pe lângă prețul mașinii încă 700 lei pentru a achita o rată sau două societății de leasing (f.67,34, dos. inst.).
Martora C. A., concubina părții vătămate, a declarat în faza de urmărire penală că a fost de față la discuțiile dintre părți purtate înainte ca acestea să se deplaseze la avocat și că l-a auzit pe B. C. când i-a spus părții vătămate că mare are de plătit șase rate pentru acel autoturism, însă ea nu a întrebat „pentru ce are de achitat rate restante";, neștiind că mașina este cumpărată în sistem leasing (fila 42). Aceleași aspecte au fost declarate de martoră și în cursul judecății (fila 33).
În cursul urmăririi penale s-au solicitat relații de la SC N. L. SA referitoare la contractul de leasing încheiat între această societate și SC Maramureș Bio-Farm SRL reprezentată de inculpat, având ca obiect autoutilitara marca Ford. Societatea de leasing a comunicat că în data de 27 martie 2008 a fost reziliat contractul de leasing pentru neachitarea ratelor de către inculpat începând cu data de (...).
În actul de sesizare s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune având în vedere că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare, autovehiculul care făcea obiectul contractului era proprietatea SC N. L. SA, societate care reziliase unilateral contractul de leasing, fapt notificat inculpatului încă din data de 9 mai 2008. S-a menționat că raportat la această împrejurare inculpatul a înstrăinat cu rea-credință autoturismul în scopul de a obține în mod injust un folos material.
Instanța de fond a apreciat că din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului și a părții vătămate, precum și din aspectele care reies din contractul încheiat între cele două părți nu rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenția de inducere în eroare a părții vătămate V.
A. M. În cuprinsul contractului s-a menționat că vânzătorul declară faptul că mai are de achitat 6 rate de leasing fără să se menționeze dacă este vorba de rate restante sau rate care urmau a fi achitate; martora C. A. menționează în declarațiile date că s-a făcut referire de către inculpat la rate restante, în discuțiile purtate anterior deplasării la biroul avocatului pentru încheierea contractului. P. vătămată a arătat cu ocazia audierii că i s-a explicat de către avocat că mașina este cumpărată în sistem leasing și că nu este proprietatea inculpatului, aspect care reieșea cu ușurință și din actele autoutilitarei care i-au fost predate părții vătămate în original; în cuprinsul acestora se menționa în mod clar faptul că proprietarul este societatea de leasing și utilizatorul este societatea administrată de inculpat. P. vătămată și-a asumat implicit riscul de a-i fi luat autoturismul în ipoteza în care ratele nu erau achitate.
În legătură cu notificarea de reziliere a contractului de leasing din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că această notificare a fost expediată către SC Maramureș Bio-Farm SRL în data de 9 mai 2008 fără a exista vreo confirmare de primire la dosar; notificarea a fost expediată la adresa societății la care inculpatul a declarat că nu-și mai desfășura activitatea încă din anul 2007, aspect care nu este contrazis de alte mijloace de probă; este relevant și aspectul declarat de partea vătămată legat de faptul că la scurt timp după încheierea contractului de vânzare cumpărare a ieșit cu autoturismul din țară pe baza unui înscris care i-a fost înmânat de inculpat fără să aibă vreo problemă în momentul trecerii frontierei, fiind cunoscut faptul că se efectuează verificări de către organele de frontieră, în sensul existenței acordului societății de leasing.
Independent de aspectul legat de primirea notificării de reziliere a contractului, în privința căreia nu există dovezi clare că a fost primită de inculpat, trebuie menționat că inculpatul oricum nu avea dreptul de dispoziție asupra autoturismului, aspect care este de notorietate în privința bunurilor cumpărate în sistem leasing, partea vătămată acceptând să încheie contractul chiar dacă bunul nu provenea de la proprietar. A., indiferent dacă acel contract era în vigoare la acea dată sau era reziliat, inculpatul nu avea drept de dispoziție asupra bunului, însă nu i-a ascuns părții vătămate faptul că nu are calitatea de proprietar și că mai are de achitat rate, dimpotrivă i-a spus acest lucru care a fost consemnat și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, asumându-și obligația că va plăti ratele.
Pentru a aprecia că nu rezultă cu certitudine intenția inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, infracțiunea de înșelăciune presupunând sub aspectul laturii subiective intenția directă ca formă de vinovăție, instanța are în vedere și aspectele care reies din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit cu ocazia testării la poligraf a inculpatului. În acest sens rezultă că inculpatului i-a fost adresată o întrebare pentru răspunsul căreia nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat: „I-ai vândut autoturismul lui V. A. M. pentru că știai că o să-l pierzi pentru neplata ratelor ?"; - Răspuns: „Nu"; (f.52-53).
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 C.p. și în temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p., raportat la art.10 lit. d C.p.p. a dispus achitarea inculpatului B.
C. I.
În temeiul art. 14, 346 al. 1 C.p.p. instanța de fond a constatat că partea vătămată V. A. M., a renunțat la pretențiile civile, arătând în cursul judecății că prejudiciul a fost reparat integral de inculpat.
In temeiul art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului , casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 C.penal, la pedeapsa închisorii având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.penal, să se constate că prejudiciul cauzat părții vătămate V. A. a fost recuperat în întregime.
În motivarea recursului se arată că în sarcina inculpatului s-a reținut că în 8 august 2008, a determintat-o pe partea vătămată, prin manopere de inducere în eroare, să achite suma de 6.500 euro și să predea un autoturism marca Mercedes în schimbul unui autoturism marca Ford, asupra căruia inculpatul nu avea drept de dispoziție deoarece contractul de leasing a fost reziliat la (...). contractul de vânzare cumpărare se află la fila
17 din dosarul de urmărire penală unde se specifică că mai are de plătit 6 rate de leasing către societatea de leasing. Inculpatul a arătat că mai are de plătit 6 rate în viitor iar atunci când se vor achita acestea, bunul va fi înmatriculat pe numele părții vătămate. A. lucru rezultă și din declarația părții vătămate în care menționează că nu s-a oferit să achite ratele de leasing înainte de încheierea contractului și nu a înțeles că mai are o datorie din urmă pentru că dacă știa acest lucru, nu mai cumpăra mașina. Anterior încheierii contractului cu partea vătămată, inculpatul a primit o notificare de la firma de leasing la adresa din B. M., pe care inculpatul nu o contestă. Inculpatul susține că nu ar fi primit acea notificare de la firma de leasing. D. această notificare, firma de leasing a încercat să recupereze bunul înstrăinat de inculpat. S-a emis o somație la (...) și în continuare s-au făcut demersuri pentru executare silită la (...), după această dată, la (...), inculpatul a înstrăinat autovehiculul părții vătămate. Inculpatul a aflat de existența actelor de executare și atunci a procedat la înstrăinarea autovehiculului părții vătămate căruia i-a comunicat un lucru neadevărat și anume că mai are de achitat rate în viitor deși realitatea era cu totul alta în sensul că inculpatul avea multe rate restante ceea ce a determinat firma de leasing să procedeze la rezilierea contractului. Chiar dacă ulterior prejudiciul cauzat a fost recuperat, apreciază că sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de înșelăciune este evidentă.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv declarațiile părții vătămate V. A. M., adresa nr.2301/(...) a S.C. N. L. S.A precum și înscrisurile eliberate de această societate, declarațiile martorilor C. A. și P. R. L., proces -verbal de confruntare, raport de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpatului a reținut în esență o stare de fapt conformă cu realitatea însă în mod eronat a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de inducere în eroare a părții vătămate, pronunțând o soluție de achitare a acestuia.
Curtea va reține că probele administrate în cauză relevă că în data de
8 august 2008 prin manoperele de inducere în eroare inculpatul a determinat-o pe partea vătămată V. A. M. să achite suma de 6500 de euro și un autoturism marca Mercedes 190 an fabricație 1986 reprezentând contravaloarea autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) asupra căruia inculpatul nu avea nici un drept de dispoziție în scopul dobândirii unui folos injust având drept consecință păgubirea părții vătămate cu suma de 8400 de euro.
Contractul menționat a fost intermediat de către martorul P. R. L., iar autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) se afla în proprietatea
S.C. N. leasing S.A. iar în momentul perfectării contractului de vânzare- cumpărare inculpatul a comunicat părții vătămate că pentru transcrierea acestui autoturism sunt necesare achitarea în viitor a încă 6 rate la firma de leasing primind de la partea vătămată suma de 6500 euro și un autoturism marca Mercedes 190 an fabricație 1986.
P. vătămată a arătat că inculpatul nu i-a comunicat că mai sunt rate restante de achitat la firma de leasing ,ci doar că pe viitor pentru a se putea proceda la transcrierea autovehiculului se mai impunea plata a încă 6 rate în cuantum de 260 euro fiecare, iar inculpatul și-a asumat obligația de a plăti aceste rate împrejurare confirmată și de declarațiile martorului P. R. L. care a fost prezent la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare între cele două părți.
Prin adresa nr.2301 din 30 iulie 2009 și documentele atașate acesteia
S.C. N. L. S.A a comunicat că la data de 27 martie 2008 s-a reziliat contractul de leasing încheiat între această societate și S.C. Maramureș Bio- Farm SRL reprezentată de către inculpatul B. C. I. datorită neachitării ratelor de către inculpat începând cu data de 18 septembrie 2007.
În cursul urmăririi penale inculpatul i-a achitat părții vătămate prejudiciul cauzat astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Chiar inculpatul în cursul urmăririi penale a arătat cu ocazia audierii acestuia că în cursul anului 2008 a primit mai multe somații de la firma de leasing pentru neplata ratelor fără a-i comunica acest aspect părții vătămate.
În drept ,fapta inculpatului B. C. așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 C.p.
Dispozițiile art. 741 C. pen. - reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni - au fost introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituționale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011.
Dispozițiile legale enunțate sunt în principiu aplicabile în cauză, întrucât constituie o lege penală mai favorabilă, avându-se în vedere că prevăd că și în cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune , prin care s-a pricinuit o paguba, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. La alin. (2) al art. 741 C. pen. se prevede că în situația în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Prin urmare, în raport cu sancțiunile penale ce sunt prevăzute, dispozițiile art. 741 C. pen. constituie o lege penală mai favorabilă, aspect care este reflectat și în decizia penală nr.4144/(...) a ÎCCJ, iar în speță, inculpatul B. C. I. poate beneficia de aceste dispoziții legale favorabile, pentru că a acoperit integral prejudiciul cauzat parții vătămată V. A. M.
În contextul celor expuse mai sus Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.d
C.p.p. va admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-
Napoca împotriva sentinței penale nr.1114/(...) a Judecătoriei C.-N. pe care o va casa cu privire la soluționarea laturii penale precum și a cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond.
Ca atare rejudecând cauza în aceste limite în baza art.11 pct.2 lit.a
C.p.p. raportat la art.10 lit.i/1 C.p.p. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 C.p.p. și va aplica acestuia în baza art.74/1 C.p. amenda administrativă în sumă de 1000 de lei.
În baza art.191 C.p.p. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 300 de lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu avocat B. S. ce se avansează de la F.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca împotriva sentinței penale nr.1114/(...) a Judecătoriei C.-N. pe care o casează cu privire la soluționarea laturii penale precum și a cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond.
Rejudecând cauza în aceste limite în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 lit.i/1 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 C.p.p. și aplică acestuia în baza art.74/1 C.p. amenda administrativă în sumă de 1000 de lei.
În baza art.191 C.p.p. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 300 de lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.189 C.p.p. stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu avocat B. S. ce se avansează de la F.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.A C. M. V. C. C. I.
GREFIER L. C.
Red.I.C.M./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.A. P.
| ← Decizia penală nr. 408/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1556/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
