Sentința penală nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR. NR.50/2012
Ședința publică din 19 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul H. M. A. împotriva rezoluției procurorului din 06 februarie 2012 dată în dosar nr.385/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen; fals intelectual, prev.de art.289 C.pen; complicitate la fals în declarații, prev.de art.26 rap.la art.292 C.pen. și complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C. B. V. și N. M. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 rap.la art.246 C.pen, complicitate la fals intelectual, prev.de art.26 rap.la art.289 C.pen, fals în declarații, prev.de art.292 C.pen. și uz de fals, prev.de art.291 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen., soluție menținută prin rezoluția procurorului general din 11 martie 2012 dată în dosar nr.185 /II/2/2012 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul H. M. A. și apărătorul ales al intimatei N. M., av.Chiorean P. V., în substituirea av.Sztranyiczki Szilard, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatele N. M. și P. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea plângerii.
Petentul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor date de procuror și în principal, trimiterea cauzei la P. pentru începerea urmăririi penale față de intimate sau, în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare de către instanță, dacă se apreciază că probele de la dosar sunt suficiente.
Apărătorul intimatei N. M. solicită, în principal, respingerea plângerii ca nefondată și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor atacate, apreciind că, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent, iar pe de altă parte, răspunderea penală este prescrisă conform art.122 C.pen. În subsidiar, solicită respingerea plângerii ca fiind tardivă. Cu cheltuieli judiciare în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea plângerii formulate de petent ca nefondată și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor date de procuror. S. respingerea excepției tardivității plângerii, deoarece aceasta a fost formulată la 06 martie 2012, în condițiile în care rezoluția s- a pronunțat la 01 martie 2012.
C U R T E A,
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, Curtea constată că petiționarul H. M. A. a solicitat P.ui de pe lângă Curtea de A. C. trimiterea în judecată a notarului public P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen; fals intelectual, prev.de art.289 C.pen; complicitate la fals în declarații, prev.de art.26 rap.la art.292 C.pen. și complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C. B. V. și N. M. sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 rap.la art.246 C.pen, complicitate la fals intelectual, prev.de art.26 rap.la art.289 C.pen, fals în declarații, prev.de art.292 C.pen. și uz de fals, prev.de art.291 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen.,
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că B. V. (mama petentului) a donat surorii acestuia N. M., prin contrac tul de donație nr.556/22 martie 1999, autentificat de notarul public P. M., apartamentul situat în C.-N. str. P. nr. 32/18, menținându-și dreptul de uzufruct viager. Petentul consideră că în acest act autentic a fost menționată o afirmație falsă, în sensul că sora sa este unicul copil, rezultat din căsătoria părinților, când în realitate și el este fiul numitei B. V. Prin aceste statuări, cuprinse în actul notarial, petentul consideră că făptuitoarea P. M. ar fi încălcat prevederile art. 45 din Legea nr. 36/1995, în sensul că nu a deslușit raporturile reale dintre părți și nu a solicitat informații de la O. S. C., pentru a verifica dacă făptuitoarea B. V. a fost sau nu căsătorită și câți copii au rezultat din mariajul acesteia.
Prin rezoluția din 6 februarie 2012 dată în dosar 385/P/2011 P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 alin.1 C.rap.la art.10 lit.d, g C.și art.122 alin.1 lit.d C.pen., apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, întrucât pentru presupusele infracțiuni de fals, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pretins a fi comise la 22 martie 1999, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, fiind aplicabile prevederile art.10 lit.g C.
Curtea a reținut că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarul penal 385/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. de către cele trei făptuitoare, ar putea întruni, dacă ar exista probe în acest sens, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual dar nu și cele ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen., dacă nu ar fi intervenit prescripția.
Stabilindu-se ipotetic săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 C.pen., în calitate de funcționar aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, infracțiuni al căror conținut este caracterizat potrivit art.289 C.pen. tocmai prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea falsului în exercițiul acestor atribuții, judecătorul va statua că nu se mai poate reține și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen., deoarece aceasta are un caracter subsidiar, față de prima, subiectul activ este tot un funcționar, iar latura obiectivă este definită prin îndeplinirea, cu știință, în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, trăsături cuprinse în conținutul infracțiunii de fals.
Împotriva rezoluției procurorului din 6 februarie 2012, petentul a formulat plângere la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A.
C., iar prin rezoluția din 1 martie 2012, dată în dosarul nr. 185/II/2/2012 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului reiese că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit prescripția, neputând fi reținută în sarcina făptuitoarelor infracțiunea prev.de art.246 C.pen.
Procurorul general precizează că în mod judicios și temeinic procurorul de caz a stabilit că, nemulțumirea petentului H. M. A. referitoare la împrejurarea că prin acel contract de donație s-a realizat o excludere a lui de la moștenire, nu are relevanță sub aspect penal, deoarece, în calitate de succesor, pe cale civilă, poate să solicite instanței de judecată reducțiunea donației și constatarea încălcării rezervei succesorale.
Procurorul general arată că raportat la încadrarea juridică de fals intelectual, faptele reclamate de către petentul H. A. M. sunt prescrise, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de la
6 luni la 5 ani, iar potrivit art.122 lit.d din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal se sancționează cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar termenul de prescripție conform art. 122 lit. d C. este de 5 ani; infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani iar termenul de prescripție este tot de 5 ani conform art. 122 lit.d C.; abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. se sancționează cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani, dar și în privința acestei infracțiuni este împlinit termenul de prescripție de 5 ani, respectiv cel reglementat de art. 122 lit. d C.
Potrivit art.10 lit.g C., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit prescripția.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe 2.
C., petentul H. A. M. a formulat plângere.
Petentul a solicitat în principal admiterea plângerii, în baza art.2. alin.8 lit.a C., desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. C. de A. C. în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev de art 246 C. fals intelectual, prev de art 289 C. complicitate la fals în declarații, prev. de art 26 rap la art 292 C. complicitate la uz de fals, prev. de art 26 C. rap la art 291 C. cu aplic art
33 lit a C. și față de N. M. și B. V. pentru comiterea infracțiunilor de: fals în declarații, prev de art 292 C. uz de fals, prev de art 291 C. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 26 rap. la art. 246 C. și complicitate la fals intelectual, prev. de art 26 rap. la art 289
C. cu aplic. art 33 lit a C.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente, solicită C. admiterea plângerii în baza art.2. alin.8 lit.c C., desființarea rezoluției atacate cu consecința reținerii speței spre judecare și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorilor pentru toate infracțiunile.
Arată că termenul de prescripție pentru infracțiunile imputate nu s-a împlinit, întrucât numai în cursul anului 2011 a aflat despre contractul de donație întocmit de mama sa, în favoarea surorii sale.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul M.ui P. plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din
Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) dată în dosar nr. 385/P/2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată de procurorul general prin rezoluția din 1 martie 2012 a aceluiași P., cu nr.
185/II/2/2012 este temeinică și legală.
Așa cum se arată în practica judiciară constantă a instanței supreme infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 Cp. constă in fapta funcționarului public care, in exercitiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu indeplinește un act ori îl indeplinește in mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Abuzul in serviciu potrivit art. 246 Cp. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se incadrează în dispozițiile art. 246 sau 248/1 C., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal.
Intr-o decizie de speță incă din anul 1996 instanța supremă a decis in sensul că „reținându-se săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, caracterizat , potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei in exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate reține și infracțiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 246 din același cod"; .
Curtea de A. C., la rândul său in baza propriului examen și raportat
și la practica judiciară invocată, reține că ipotetic , dacă ar fi reale activitățile făptuitorilor ar putea constitui doar infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 289 Cp. și nicidecum și infracțiunea de abuz in serviciu prev.de art. 246 Cod penal, ce are caracter subsidiar. În contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, Curtea constată că procurorul, in mod corect a reținut că s-a implinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru toate infracțiunile invocate de petent.
Potrivit art 121 Cp. prescripția înlătură răspunderea penală, termenul de prescripție fiind stabilit de lege in raport cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea comisă.
Conform art. 123 Cp. termenul de prescripție prev.de art 122 Cp. se întrerupe prin indeplinirea oricărui act efectuat in timpul urmăririi penale sau al judecății, care potrivit legii trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
În speță, in mod judicios s-a constatat că s-a implinit termenul de prescripție a răspunderii penale, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals intelectual este de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit art. 122 lit. d din Codul penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru fapta comisă pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Aceeași situație este identică și în privința celorlalte infracțiuni: de fals în declarații, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
De asemenea potrivit art. 122 al.2 Cp. termenele de prescripție se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii, în speța de față de la 22 martie
1999, acesta împlinindu-se în cursul anului 2004.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitori pentru infracțiunile imputate, întrucât potrivit art. 10 lit. g din Cpp. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit prescripția.
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că în mod judicios procurorii nu au început urmărirea penală în cauză, efectuând minime acte premergătoare, intrucât prescripția împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Pe de altă parte, potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Declanșarea unor plângeri penale împotriva notarilor publici, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.
Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.
C. plângerii prev.de art.2781 C. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva notarilor care au întocmit contracte civile, la solicitarea clienților. Gestul făptuitoarei B. V. - de altfel decedată la (...), conform certificatului de deces S. DZ N. - de a dona doar unuia dintre copiii săi o parte a moștenirii poate fi cenzurat pe cale civilă, de către petent, care poate solicita reducțiunea donației și constatarea încălcării rezervei succesorale.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale. În speța de față, acțiunea penală așa cum s-a arătat, nu a putut fi pusă în mișcare, intervenind prescripția față de toate infracțiunile invocate comise la 22 martie 1999, sesizarea P.ui fiind realizată de abia la 27 iulie 2011.
Nu pot fi acceptate susținerile avocatei făptuitoarei N. Merguerite în sensul că plângerea petentului este tardivă, deoarece acesta a depus plângerea adresată curții, din eroare, la P. C. de A. C. la (...), dar acesta a retrimis-o instanței competente la (...), fiind îndeplinite astfel cerințele art.
278 ind.1 alin. 13 C. respectiv că „. greșit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent";.
Așa fiind, se va respinge ca nefondată în baza art. 2. al.8 lit.a Cpp. plângerea formulată de petentul H. M. A. născut la data de (...) CNP 1. împotriva rezoluției procurorului din 06 februarie 2012, dată în dosar nr.
385/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev de art 246 C. fals intelectual, prev de art 289 C. complicitate la fals în declarații, prev de art 26 rap la art 292 C. complicitate la uz de fals, prev de art 26 C. rap la art 291 C. cu aplic art 33 lit a C. și față de N. M. pentru comiterea infracțiunilor de: fals în declarații, prev. de art 292 C. uz de fals, prev. de art 291 C. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art. 26 rap. la art. 246 C. și complicitate la fals intelectual, prev de art 26 rap la art 289 C. cu aplic art 33 lit a C. și față de B. V., cercetată pentru aceleași infracțiuni, dar al cărei deces a intervenit la (...), soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet din 01 martie 2012 dată în dosar 185/II/2/2012.
Va fi obligat petentul doar la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocațial al intimatei N. M., din totalul de
1500 lei solicitat de avocatul ales, întrucât față de lipsa de complexitate a speței, invocându-se doar intervenirea prescripției, nu se impune suportarea în totalitate a acestuia.
Se va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei, în baza art. 192 pct. 3 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul H. M. A. născut la (...), CNP 1., împotriva rezoluției procurorului din 06 februarie
2012, dată în dosar nr.385/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C. fals intelectual, prev.de art.289 C. complicitate la fals în declarații, prev.de art.26 rap.la art.292 C. complicitate la uz de fals, prev.de art.26 C.pen. rap.la art.291 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen. și față de N. M. pentru comiterea infracțiunilor de: fals în declarații, prev.de art.292 C. uz de fals, prev.de art.291 C. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 rap.la art.246 C.pen. și complicitate la fals intelectual, prev.de art.26 rap.la art.289 C.pen. cu aplic.art.33 lit.a C.pen. și față de B. V., cercetată pentru aceleași infracțiuni, dar al cărei deces a intervenit la (...), soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet din 01 martie 2012 dată în dosar nr.185/II/2/2012.
Obligă petentul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocațial al intimatei N. M.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. D. S.
red.PD/CA
3 ex. - (...)
| ← Decizia penală nr. 1556/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 167/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
