Decizia penală nr. 998/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.998/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentinței penale nr.295 din 06 martie 2012 a J.i C. N., privind pe inculpatul S. H. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie fapta prevăzuta si pedepsita de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av. Panait E., din Baroul Satu Mare, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate
și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea sancțiunii prin privare de libertate. S. că inculpatul a acționat după un plan bine stabilit, a solicitat să se întâlnească cu partea vătămată la o oră târzie, în afara Mun. C.-N., ceea ce denotă un pericol social ridicat, astfel că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa. Față de gravitatea infracțiunii săvârșite și împrejurările concrete în care fapta s-a comis, se impune ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenție.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S. că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. Inculpatul este tânăr, are doar 20 ani, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, este student la două facultăți, din care una este Teologia și provine dintr-o familie organizată și onestă. Nu s-a cauzat niciun prejudiciu, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În faza de urmărire penală, a solicitat ca IML să se pronunțe cu privire la consumul unor medicamente, respectiv R., cererea fiind respinsă de procuror. D. la dosar prospectul acestui medicament care i-a fost recomandat de medic. P. reacțiile adverse, se poate constata: letargie, depresie, comportament violent. Datorită consumului acestui medicament, inculpatul a avut un comportament violent, pe care nici acum nu și-l poate explica. Nu există nicio dovadă la dosar că a planificat din timp comiterea faptei. Inculpatul a discutat la telefon cu partea vătămată și au decis să iasă din oraș, pentru că în C. nu se poate conduce pentru a vedea starea tehnică a unei mașini. Dacă premedita comiterea faptei, atunci nu se oprea la
500 m și restituia cheile autoturismului. Pentru infracțiunea de tâlhărie, inculpații sunt cercetați, de regulă, în stare de arest preventiv, ori în speță, P. a apreciat că nu este necesar să formuleze propunere de arestare preventivă. Cu toate acestea, prin recursul promovat, se solicită o pedeapsă cu executare, pe motiv că inculpatul a comis o faptă gravă. Față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar acesta a respectat toate obligațiile stabilite în sarcina sa. În mod corect au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa aplicată cu suspendarea condiționată fiind legală și temeinică și de natură să contribuie la reeducarea lui. Din contră, dacă i s-ar aplica o pedeapsă cu executare, aceasta nu-și va atinge scopul, pentru că în penitenciar nu poate fi vorba de reeducarea lui.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă comiterea faptei, solicitând respingerea recursului declarat de P. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința penală nr. 295 din (...) a fost condamnat inculpatul S. H. V., fiul lui A.
D. si M., născut la data de (...) in mun. S. M., jud. S. M., domiciliat in mun. Carei str. N. Titulescu nr. 4 jud. S. M., CNP 1., studii medii, student - UTCN, necăsătorit, fara antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzuta de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c C., cu aplicarea art. 74 si art. 76
C. si art. 3201 C.pr.pen., la o pedeapsa de: 1 an închisoare.
In baza art. 71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzuta de art.71 alin.2 C.penal.
In baza art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit in condițiile art.82 Cod penal.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art.359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 88 C., s-a dedus din pedeapsa perioada reținerii din data de
(...).
S-a constatat prejudiciul recuperat.
In baza art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care se include si onorariu parțial de 100 lei pentru aparatorul din oficiu a inculpatului av. P. A.
N., onorariu ce se va plăti din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul S. H. V. a fost trimis in judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă J. C. N. din data de (...), dosar parchet nr. 10719/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de talharie fapta prevazuta si pedepsita de art. 211 alin.
1, alin. 2 lit. b si c C.penal.
În luna noiembrie a anului 2011, partea vătămată V. C. a postat un anunț pe site-ul de internet prin care oferea spre vânzare autoturismul marca
„Opel" cu numărul de înmatriculare (...), proprietatea sa. La scurt timp, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpat, cei doi întâlnindu-se în dreptul imobilului cu nr. 8 de pe A. V. din mun. C.-N., în apropierea cabinetului stomatologie unde partea vătămată își desfășura activitatea. Cu această ocazie, inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate faptul că, de loc, este din S.-M., este student, iar părinții îl vor sprijini cu bani pentru cumpărarea autoturismului. Cei doi au stabilit de comun acord ca înstrăinarea autoturismului să se facă în schimbul sumei de 15 500 euro.
La data de (...), partea vătămată a fost din nou contactată telefonic de către inculpat, sub pretextul că vrea să testeze performanțele autoturismului. Inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit la magazinul „." din cartierul M., în jurul orei 21.45. Apoi împreună, inculpatul și partea vătămată s-au deplasat la centrul comercial „Polus Center", cu autoturismul părții vătămate, condus de către aceasta din urmă. De aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă în corn. B., lângă podul de la S., spunându-i că, în acel loc, aveau să se întâlnească cu tatăl inculpatului, care, venea de la S.-M. pentru a aduce banii necesari plății autoturismului. In realitate, părinții inculpatului nu aveau cunoștință despre înțelegerea fiului lor cu partea vătămată în privința achiziționării autoturismului.
In dreptul Pensiunii Pintea din comuna B. inculpatul i-a cerut părții vătămate să oprească autoturismul și s-a urcat pe bancheta din spate, spunându-i părții vătămate că vrea să vadă cât de spațioasă este mașina. Imediat după ce autoturismul s-a pus în mișcare, rulând câțiva metri cu viteză redusă, inculpatul s-a aplecat asupra părții vătămate, prinzând-o de gat și cerându-i să-si continue deplasarea în caz contrat spunându-i că o va omorî. Partea vătămată a reacționat, a tras frâna de mână și a coborât rapid. Partea vătămată s-a îndepărtat în fugă de autoturism, ceea ce i-a permis inculpatului să treacă la volanul mașinii. Partea vătămată s-a îndreptat către intrarea în Pensiunea „Pintea", unde a cerut ajutor, fapt care l-a determinat pe martorul R. S. să iasă afară pentru a vedea despre ce este vorba. Cu această ocazie, martorul a observat faptul că partea vătămată era speriat, și i-a spus că fusese prins de gât și amenințat cu moartea.
Deoarece în contact, rămăsese cheia autoturismului, inculpatul a demarat în trombă, aspect observat de către martorul R. S., după care s-a deplasat cu mașina spre Z., parcurgând o distanță de circa l km. Inculpatul a abandonat autoturismul în partea laterală a unui pod, după care scos cheia din contact. Apoi, inculpatul s-a deplasat spre mun. C.-N., ocazie cu care a observat un echipaj al Poliției, având semnalele luminoase și acustice în funcțiune, care se îndrepta spre locul în care abandonase mașina. Inculpatul a contactat telefonic partea vătămată, cerându-i acesteia să nu-l denunțe poliție, că îi va restitui autoturismul.
In aceeași noapte, în jurul orei 01.00, organele de politie au depistat autoturismul obiect material al infracțiunii comise de inculpat, pe partea dreaptă a drumului ce duce spre localitatea S., orientat cu fața spre mun. C.- N., portierele fiind încuiate și asigurate, iar maneta schimbătorului de viteze fiind introdusă în treapta a 2-a de viteză.
Partea vătămată V. C. nu a suferit leziuni traumatice ca urmare actului de violență Ia care a fost supus de către inculpat.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut atât în timpul urmăririi penale cât
și în fața instanței fapta.
Judecarea inculpatului s-a făcut conform art.320 ind.1 C., privind judecarea în cazul recunoașterii vinovăției, recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în timpul urmăririi penale respectiv: plângerea și declarațiile pârtii vătămate V. C., raportul de constatare medico- legală nr. 9128/11/a/235 din (...), copia anunțului de vânzare a autoturismului marea „Opel" (fila 24); dovada restituirii autoturismului părții vătămate V. C. (fila 34); procese-verbale de cercetare la fața locului, având atașate planșe foto (filele 35-49); raportul de efectuare a portretului robot (filele
53-54); declarațiile martorilor R. S. (filele 55-58) și S. A. D. (filele 59-60); raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 4. din data de (...)
(filele 66-73); declarațiile inculpatului S. H.-V. (filele 75-78, 80-81).
Fapta inculpatului S. H.-V., care, la data de (...), în jurul orei 22.30, prin exercitarea de acte de violență respectiv prin prindere de gât și amenințare cu moartea, a deposedat pe persoana vătămată V. C. de autoturismul marca
„Opel cu numărul de înmatriculare (...), în timp ce se deplasau pe str. C. B. din corn. B., jud. C., întrunește elementele constitutive ale infr. de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), al. (2) lit. b), c) C. pen.
Deoarece și-a recuperat prejudiciul în natură, partea vătămată V. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. la condamnat pe inculpat S. H. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzuta de art.
211 alin. 1, alin.2 lit. b, c C.penal, cu aplicarea art. 74 si art. 76 C.penal si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de: 1 an închisoare.
Ținând seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de lipsa pretențiilor civile, la stabilirea cuantumului fiecărei pedepse instanța a reținut circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a și c, 76 C.
In baza art. 71 C., instanța a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzuta de art.71 alin.2 C.penal.
In baza art.81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit in condițiile art.82 Cod penal, apreciind că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins și dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție. La stabilirea modului de executare a pedepsei instanța a reținut că, inculpatul este student, la două facultăți, în perioada de plină formare profesională, practic la începutul carierei astfel că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție. E. de asemenea de remarcat că inculpatul se bucură de sprijinul familiei iar fapta care a făcut obiectul prezentului dosar poate fi privită ca un eveniment singular.
In baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art.359 C.pr.pen., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art.83 C. pen. instanța i-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare, a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezulta din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate in perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea in regim de detenție atât a pedepsei stabilite in prezenta cauza cat si a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se executa separat.
In baza art. 88 C.penal instanța a dedus din pedeapsa perioada reținerii din data de (...).
Instanța a constatat prejudiciul recuperat.
In baza art.191 C.pr.pen., instanța a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care se include si onorariu parțial de 100 lei pentru apărătorul din oficiu a inculpatului av. P. A. N., onorariu plătit din FMJ.
Împotriva sentinței judecătoriei, a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și rejudecând dosarul, a se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea sancțiunii prin privare de libertate, întrucât acesta a acționat după un plan bine stabilit, a însușit un bun al părții vătămate, de o valoare ridicată în urma amenințărilor cu moartea, ceea ce denotă un pericol social ridicat, astfel că pentru a se realiza scopul pedepsei conform art. 52 C. este necesar a se dispune izolarea inculpatului de societate.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Instanța de fond a aplicat principiile evidențiate mai sus, a reținut în mod judicios vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei dedusă judecății, însă nu a individualizat corect sancțiunea meritată de inculpat, aplicându-i o pedeapsă netemeinică, care nu reflectă pericolul social sporit al faptei și făptuitorului.
Instanța de fond a dat o interpretarea excesivă circumstanțelor personale ale inculpatului, în sensul că acesta nu posedă antecedente penale, este student la două facultăți, este în vârstă de doar 20 de ani și s-a recuperat prejudiciul cauzat prin restituirea bunului, omițând să reliefeze faptul că inculpatul a săvârșit tâlhăria după un plan prestabilit, bine conturat, îndelung chibzuit, așa cum relevă probele dosarului.
Nu poate fi omis că a stabilit întâlnirea cu victima la o oră târzie, i-a solicitat să se deplaseze cu autoturismul în afara localității C., sub motivul mincinos că urmează să se întâlnească cu tatăl său, care trebuia să vină de la S. M. pentru a-i preda banii necesari plății vehicolului, a solicitat să se așeze pe bancheta din spate a acestuia pentru a-i verifica spațialitatea și, în final, a atacat-o pe victimă cu un cuțit pe care i l-a așezat în regiunea gâtului, amenințându-l cu moartea, după care și-a însușit pe nedrept mașina acestuia în valoarea de 15.500 Euro.
Tâlhăria este o infracțiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta sa principală, cât și actele de violență, care constituie componenta adiacentă. Ca atare, tâlhăria se consideră ca fiind tentată sau consumată după cum infracțiunea principală - furtul - a rămas în faza tentativei ori s-a consumat.
În consecință, fapta inculpatului care, la (...) și-a însușit autoturismul părții vătămate, în urma amenințărilor cu moartea a acestuia, constituie infracțiunea consumată de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, fără antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea va ține seama că fapta inculpatului a fost îndreptată împotriva patrimoniului ceea ce demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără … persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Față de modul de comitere al faptei, premeditarea acesteia, valoarea autoturismului, consecințele produse, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului nu este posibilă decât prin izolarea acestuia de societate, într-un loc de detenție.
Întrucât inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, este în vârstă de 20 de ani, este student la două facultăți, Curtea consideră ca justificată menținerea circumstanțelor atenuante recunoscute de către J., ținând cont și de recunoașterea sinceră a acestuia conform art. 3201 alin. 7
C.pr.pen., dar totodată apreciază ca judicios și fondat recursul P., sens în care îl va admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., împotriva sentinței penale
295 din 6 martie 2012 a J.i C.-N., pe care o va casa în latura penala si rejudecând:
Îl va condamnat pe inculpatul S. H. V.
In baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu art. 74, 76 si 320 ind1 C.pr.pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, la o pedeapsa de : 2 ani si 6 luni închisoare, prin privare de libertate.
Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a C penal, conform hotărârii
Convenției Europene a Drepturilor Omului Hirst contra Regatului Marii
Britanii.
Se vor înlătura din sentința penala dispozițiile art. 81-83 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Se va deduce din pedeapsa retinerea din 25 noiembrie 2011. Se or menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 pct. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale 295 din 6 martie 2012 a J.i C. N., pe care o casează in latura penala si rejudecând:
Condamna pe inculpatul S. H. V.
In baza art 211 al 1, al 2 lit b, c Cod penal cu art 74,76 si 320 ind 1 Cod proc penala pentru infracțiunea de tâlhărie, la o pedeapsa de :
-2 ani si 6 luni închisoare
Face aplicarea art 71, 64 lit a C penal.
Înlătură din sentința penala dispozitiile art 81-83 Cod penal.
Deduce din pedeapsa retinerea din 25 noiembrie 2011. Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cheltielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronuntata in ședinta publică din 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
Red.DP/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: O.C.
| ← Decizia penală nr. 309/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1584/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
