Sentința penală nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
SENTINȚA PENALĂ NR. NR.29/2012
Ședința publică din 23 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - plângerea formulată de petentul I. K. DAN împotriva rezoluției procurorului din 24 octombrie 2011 dată în dosar nr.370/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F. H., Fiț N., D. C. și Man O., soluție menținută prin rezoluția procurorului general din 09 decembrie 2011 dată în dosar nr.1113/II/2/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
C U R T E A
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, Curtea constată că petiționarul J. K. Dan a solicitat P.ui de pe lângă Curtea de A. C. trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a numiților F. H. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.și cu art.33 lit.a C.pen.; FÎȚ N. cercetat pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25
C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D. C. S. cercetat pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25
C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen; MAN O. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42
C.pen.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că notarul public F. H. A. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și i-ar fi vătămat interesele legale ale petentului, prin redactarea și autentificarea contractului de vânzare- cumpărare nr. 1533/(...), precum și a convenției (contract de împrumut) nr.
1674/(...).
Petentul susține că aceste contracte au fost încheiate cu încălcarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare, instituite anterior în cartea funciară, în favoarea sa, asupra imobilului situat în C.-N., str. P. nr. 9, deci prin încălcarea dispozițiilor art. 963 cod civil și art. 1310 Cod civil. J. K. Dan a susținut, pe de altă parte, că în cele două contracte (autentificate de notarul public F. H. A.), ar fi fost inserate clauze fictive și declarații false.
În contractul nr. 1. s-a menționat că D. C. S. ar fi predat posesia imobilului către Fiț N., iar persoana vătămată susține că această clauză este fictivă, întrucât aceasta fusese predată numitei J. V., încă din (...), în baza unui proces verbal. În ceea ce privește contractul nr. 1674/2011, J. K. Dan susține că acest act este fictiv, deoarece, în realitate, între Fiț N. (în calitate de imprumutător) și D. C. S. (în calitate de împrumutat), nu s-ar fi încheiat niciodată o convenție civilă de împrumut cu termen de restituire de o zi. J. K. Dan a arătat că F. H. A. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, la propunerea și la instigarea făptuitorilor Fiț N. și D. C. S.
Ulterior, prin completarea la plângerea penală depusă la (...), J. K. Dan a solicitat, în temeiul art. 163 și următoarele Cod procedură penală, luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului situat în C. N., str. P. nr.
9, precum și înscrierea acestuia în cartea funciară (f. 23).
Persoana vătămată a mai susținut că, în realitate, Fiț N. nu i-ar fi plătit lui D. C. S. suma de bani menționată în contractul de vânzare - cumpărare nr.
1533/(...).
Cu privire la executorul judecătoresc Man O. I., petentul îi impută încălcarea atribuțiilor de serviciu în dosarele execuționale 62 și 153/2011, în condițiile în care ambele executări silite au fost încuviințate de către instanța de judecată.
Prin rezoluția din 24 octombrie 2011 dată în dosar 370/P/2011 P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 alin.1 C.rap.la art.10 lit.d C., apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, întrucât faptelor le lipsește latura subiectivă și obiectivă.
S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarul penal 370/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. dovedesc că nu se impune începerea urmăririi penale față de numiții F. H. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.și cu art.33 lit.a C.pen.;
FÎȚ N. pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D. C. S. pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen; MAN O. I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246
C.pen.cu art.41, 42 C.pen. deoarece faptelor le lipsește latura obiectivă și subiectivă specifică infracțiunilor.
Împotriva rezoluției procurorului din 24 octombrie 2011, petentul a formulat plângere la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., iar prin rezoluția din 9 decembrie 2011 procurorul ierarhic superior -general adjunct, a respins-o ca tardivă, învederând că deși actul i-a fost comunicat petentului la adresa din C.-N. str.T. nr.11, bl.S11, ap.9, indicată în mod constant de către acesta în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală, la data de 25 octombrie 2011 prin O. poștal C.-N., cu scrisoare recomandată, plicul purtând această dată și respectiv 26 octombrie 2011, el a fost restituit P.ui la 7 noiembrie 2011. Din actele de la dosar rezultă că rezoluția de netrimitere în judecată a fost comunicată petiționarului la 25 octombrie 2011 - data oficiului poștal al expeditorului și a fost primită la cel al destinatarului la (...). Astfel, procurorii au apreciat că termenul de 20 de zile prev.de art.278 alin.3 C., este data de 26 octombrie 2011 și s-a împlinit la 16 noiembrie 2011, petiționarul formulând plângerea împotriva soluției doar la data de 7 decembrie 2011. Împrejurarea că la data de 18 noiembrie 2011 petentul a solicitat recomunicarea soluției, nu are nicio relevanță juridică pentru a determina o altă dată a curgerii termenului legal de 20 de zile pentru formularea plângerii, din moment ce s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru aceasta, iar ridicarea corespondenței de la oficiul poștal revenea petentului, care n-a făcut dovada că întârzierea ar fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe art.278/1 C., petentul J. K. Dan a formulat plângere la instanța de judecată.
Petentul a solicitat în principal admiterea plângerii, în baza art.278/1 alin.8 lit.a C., desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. C. de A. C. în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiților F. H. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.și cu art.33 lit.a C.pen.; FÎȚ N. pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D. C. S. pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25
C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen; MAN O. I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente, solicită C. admiterea plângerii în baza art.278/1 alin.8 lit.c C., desființarea rezoluției atacate cu consecința reținerii speței spre judecare și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorilor pentru toate infracțiunile. Petentul a invocat neadministrarea probelor concludente și pertinente conform art.63 și 64 C., de către procuror, care să ducă la trimiterea în judecată a făptuitorilor.
Petentul J. K. Dan a învederat că soluționarea plângerii adresată procurorului ierarhic superior de către adjunctul acestuia ar echivala cu nesoluționarea ei, întrucât pe linie ierarhică doar organul superior poate dispune și respingerea plângerii ca tardivă. Cu privire la tardivitatea plângerii adresată C. de A. C., susține că această aserțiune nu este reală, întrucât din eroare a depus-o la P. C. de A. C., care conform art.278/1 alin.13 C. a trimis-o instanței competente.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată de către petiționar, C. de A. C., este în termen, deoarece aceasta din eroare a fost depusă la P. de pe lângă Curtea de A. C., unitate care a respectat prevederile art.278/1 alin.13 C., trimițând-o organului competent. Pe de altă parte, întrucât la dosar nu există data la care petentul a primit rezoluția emisă de procurorul ierarhic superior, la 9 decembrie 2011, se va considera că acesta a formulat plângerea, adresată greșit P.ui C., în termen.
Soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului de către procurorul general adjunct nu atrage nulitatea absolută, aceasta fiind expres și limitativ prevăzută de art.197 alin.2 C., iar pe de altă parte trebuie să fie evidentă încălcarea drepturilor procesuale ale petentului, care în cauza de față nu au fost vătămate. A. are dreptul de a se adresa instanței de judecată care, oricum, nu este ținută de punctul de vedere al procurorului ierarhic superior, ci urmează să examineze pe fond soluția dată de procuror în cauză. Mai mult, obiectul plângerii întemeiate pe disp.art.278/1 C. constituie rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul P.ui ori procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea potrivit disp.art.275-278 C. În condițiile în care, în speță, a fost parcursă faza intermediară și obligatorie, instanța de fond are obligația să se pronunțe pe fondul plângerii formulate de petiționar. C. judiciar declanșat ca urmare a formulării plângerii de către petent, obligă instanța să verifice dacă aceasta este tardivă sau nu alături de legalitatea și temeinicia rezoluției date de procuror.
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul M.ui P. plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
D. cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei demarări.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) dată în dosar nr.
370/P/2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată de procurorul general prin rezoluția din (...) a aceluiași Parchet, cu nr. 1113/II/2/2011 este temeinică și legală.
Așa cum se arată în practica judiciară constantă a instanței supreme infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.- 246
Cp. precum și cea vizând interesele publice prev.de art. 248 C.p. constă in fapta funcționarului public care, in exercitiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu indeplinește un act ori îl indeplinește in mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Abuzul in serviciu potrivit art. 246 și 248 Cp. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se incadrează în dispozițiile art. 246 sau 248 C.p., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal.
Intr-o decizie de speță incă din anul 1996 instanța supremă a decis in sensul că „reținându-se săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei in exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate reține și infracțiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 246 sau 248 din același cod"; .
Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că în prezenta speță, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât faptelor le lipsește latura obiectivă și subiectivă.
Tot instanța supremă într-o decizie de speță a decis că „nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce la reținerea infracțiunii de fals în declarații susținerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acțiune civilă, sau cele ale petentului dintr-o cauză penală, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii, a conținutului lor, de către instanță sau procuror, iar părțile din proces au dreptul de a contesta cele susținute de partea adversă și de a face proba contrarie";.
Și în cazul infracțiunii de uz de fals, este necesară constatarea anterioară a existenței unui înscris falsificat, care este utilizat, cunoscând caracterul contrafăcut al acestuia, în vederea producerii de consecințe juridice, aspecte care nu s-au dovedit în prezentul dosar.
Curtea de A. C., la rândul său in baza propriului examen și raportat și la practica judiciară invocată, reține că statuările organelor de urmărire penală sunt judicioase, învederând următoarele:
La data de (...), sub nr. 1120, notarul public Cârlănaru M. din C.-N. a autentificat contractul de împrumut cu garanție imobiliară, prin care J. K. Dan, în calitate de împrumutător și creditor ipotecar, i-a împrumutat numitului D. C. S., pe un termen care urma să expire la (...), o sumă de 20.000 euro. Tot în acest contract, D. C. S. a constituit în favoarea persoanei vătămate un drept de ipotecă de rang 1, asupra imobilului din C.-N., str. P. nr. 9, înscris în C. nr. 2. C.-N. (nr. vechi 14154 Clui), A1, nr. top. 8211, A1.1, nr. cadastral C1 și nr. topografic 8211-C1.
În concret, era vorba de teren intravilan în suprafață de 388 mp, pe care este edificată o casă de locuit, descrisă detaliat în contract. Tot prin acest act notarial a fost instituită și interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare și restructurare a imobilului menționat, până la restituirea integrală a sumei împrumutate. D. C. S. a fost de acord cu instituirea ipotecii și interdicțiilor, a semnat de bună voie și în deplină cunoștință de cauză contractul notarial, iar prin încheierea nr.
65883/(...) a B. C., ipoteca și interdicțiile au fost notate efectiv în C. nr. 2. C.
N..
La data de (...), sub nr. (...) a fost înregistrată la J. C. N. acțiunea civilă formulată de mama persoanei vătămate, numita J. V., împotriva pârâtului D.
C. S., acțiunea fiind și notată în cartea funciară prin încheierea nr. 43236/(...) a B. C. J. V. a solicitat instanței să constate că D. C. S. i-a vândut casa și terenul situate în C.-N., str. P. nr. 9, printr-un antecontract de vânzare- cumpărare încheiat la (...), însă, ulterior, D. C. S. a refuzat nemotivat să se prezinte la un notar public, pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Conform declarației date de J. K. Dan în fața procurorului, înțelegerea dintre J. V. și D. C. S. a fost ca acesta din urmă să vândă imobilul în schimbul unui preț total de 50.000 euro, din care avansul de 20.000 euro a fost considerat suma pe care J. K. Dan i-o împrumutase făptuitorului, la (...) și pe care acesta nu o restituise, iar restul prețului de 30.000 de euro ar fi fost achitat efectiv la (...), dată la care D. C. S. a și predat folosința imobilului, către J. V., pe bază de proces verbal.
Petentul susține că în luna ianuarie 2011 nu a mai fost întocmit contractul notarial privind vânzarea-cumpărarea imobilului, deoarece, în acel moment, familia sa nu a mai deținut resursele financiare necesare pentru plata taxelor notariale, iar D. C. S., neavând nici un fel de venituri, nu avea cum să achite aceste taxe.
Ulterior, D. C. S. ar fi refuzat să se prezinte la un notar public pentru semnarea contractului în formă autentică, în fapt, ar fi amânat nedefinit această prezentare la notar, invocând diverse motive neserioase. Persoana vătămată arată că, după predarea efectivă a posesiei, a locuit în casa situată pe str. P. nr. 9, netulburată de nimeni, până la data de (...), când, în lipsa lui J. K. Dan, fără știința și acordul acestuia, Fiț N. ar fi intrat în imobil și ar fi schimbat încuietorile, cu sprijinul lui D. C. S.
Cu această ocazie, persoana vătămată a aflat despre existența contractului de vânzare-cumpărare nr. 1533/(...), autentificat de către notarul public F. H. A..
Prin acest contract, D. C. S. a vândut lui Fiț N. întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., str. P. nr. 9, în schimbul unui preț total de 73.000 de euro, format din suma de 20.000 de euro (reprezentând o dare în plată pentru stingerea unui împrumut anterior, acordat de către Fiț N. lui D. C. S., în baza contractului de împrumut autentificat de notarul public Miclea F. din C.-N., sub nr. 502/(...)) și suma de 53.000 de euro (care ar fi fost achitată efectiv înaintea semnării contractului).
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 1. au fost descrise detaliat toate notările existente asupra imobilului, în cartea funciară, inclusiv interdicția de înstrăinare, grevare, notată sub 83 în favoarea lui J. K. Dan, precum și dreptul de ipotecă instituit în favoarea acestuia și notat sub C4. T., în cuprinsul contractului se menționează că, anterior semnării actului, cumpărătorul ar fi preluat posesia deplină a imobilului.
Petentul arată că, acel contract a fost autentificat de notarul public într-o modalitate total abuzivă, cu încălcarea dispozițiilor legale imperative și cu nesocotirea interdicțiilor notate în cartea funciară asupra acestui imobil. Notarul public F. H. A. și-ar fi încălcat în mod flagrant atribuțiile de serviciu, nesocotind dispozițiile art. 963 Cod civil și art. 1310 Cod civil, deoarece imobilul nu se mai afla în circuitul civil, urmare a interdicțiilor instituite în favoarea persoanei vătămate.
Petentul susține că imobilul nu putea fi vândut, deoarece în cartea funciară era deja notată interdicția de înstrăinare, grevare constituită în favoarea sa.
Mai mult, J. K. Dan susține că și după data de (...), când Fiț N. a încercat să preia posesia imobilului, tot persoana vătămată a păstrat, în continuare, posesia.
Ulterior, prin încheierea de carte funciară nr. 85445/(...) a
B. C. s-a dispus respingerea cererii de întăbulare a dreptului de proprietate al numitului Fiț N., constatându-se tocmai că actul notarial nr. 1. a fost autentificat cu încălcarea interdicțiilor notate în cartea funciară.
Urmare a acestei situații, la data de (...), sub nr. 1618, notarul public F. H. A. a autentificat o altă convenție încheiată între D. C. S. și Fiț N., prin care aceștia rezoluționau amiabil contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533/(...).
Petentul consideră că această rezoluțiune a avut doar un caracter formal și că, în continuare, făptuitorii au urmărit să-i prejudicieze interesele, astfel că la data de (...), sub nr. 1674, notarul public F. H. A. a autentificat o "Convenție", încheiată între Fiț N., în calitate de creditor și D. C. S., în calitate de debitor. Prin acest act, D. C. S. se obligă ca până la data de (...) să-i inapoieze lui Fiț N. o sumă de 58.000 de euro, cu titlul de restituire parțială a unui preț pretins a fi fost achitat pentru imobilul situat pe str. P. nr. 9.
J. K. Dan consideră că și acest act a fost încheiat total abuziv, în textul
"Convenției" s-a inserat faptul că ar fi vorba despre un pretins "contract de împrumut", iar în continuare, se menționează că debitorul s-ar obliga să restituie o sumă pe care ar fi primit-o pentru imobil, nefiind de fapt vorba de nici un fel de împrumut. Ca atare, petentul susține că și această convenție a fost întocmită în mod fals și abuziv, având drept unic scop eludarea încheierii nr. 85445/(...) și nesocotirea vădită a interdicțiilor notate în cartea funciară.
J. K. Dan a mai precizat că, F. H. A., Fiț N., D. C. S. și executorul judecătoresc Man O. I. au fost înțeleși să facă toate acțiunile necesare prin care să-i deposedeze de posesia imobilului și pe J. V. de dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel că într-un mod apreciat de către petent ca fiind suspect de rapid, încă la data de (...), Fiț N. a deschis dosarul de executare silită nr. 153/(...), la executorul judecătoresc Man O. I..
În cererea de executare silită, Fiț N. a arătat că solicită executarea titlurilor - contract de împrumut nr. 502/(...) și Convenția nr. 1674/(...).
Persoana vătămată precizează că nu i se pare normal ca executorul judecătoresc să procedeze la acte de executare silită, în dosarul nr. 153/2011, în baza contractului de împrumut nr. 502/(...), autentificat de notarul public Miclea F., în condițiile în care tot acest contract a mai făcut obiectul unei cereri de executare silită, la același executor judecătoresc, în dosarul nr. 62/(...), în care, la data de (...), Fiț N. a renunțat în scris la executarea silită și a solicitat închiderea acestuia.
Petentul susține că autorii au plănuit întreaga activitate infracțională: inițial, Fiț N. a renunțat la executarea silită din dosarul nr. 62/2011, iar tot în aceeași zi, (...), l-a convins pe D. C. S. să semneze contractul de vânzare- cumpărare nr. 1533, autentificat cu încălcarea interdicțiilor notate în C. În continuare, s-a încercat întăbularea dreptului de proprietate al lui Fiț N. în C. și s-a încercat preluarea posesiei imobilului, încercări care au eșuat la (...), respectiv (...). J. K. Dan arată că, pentru a scăpa de răspundere pentru faptele comise, autorii ar fi "înscenat" așa-zisa rezoluțiune din (...), după care ar fi întocmit un contract fictiv de împrumut, autentificat abuziv sub nr. 1674/(...), tocmai pentru a putea începe imediat o pretinsă executare silită, cu scopul ca Fiț N. să adjudece prin executare silită acest imobil, deoarece nu a reușit să înscrie în C. vânzarea-cumpărarea încercată inițial.
Persoana vătămată a mai precizat că, executorul judecătoresc Man O. I. a instrumentat ilegal și abuziv dosarele de executare silită nr. 62/2011 și nr.
153/2011.
La data de (...) a fost audiat făptuitorul F. H. A. care a arătat că nu a săvârșit nici o infracțiune, precizând că el a inserat în contractul din (...) și o clauză conform căreia D. C. S. își asumă obligația de a restitui suma împrumutată de el, de la creditorul ipotecar J. K. Dan (conform contractului nr. 1120/(...), autentificat de notarul public Cârlănaru M. din C. N.). Inserarea acestei obligații ar fi urmărit tocmai să protejeze interesele legale ale creditorului ipotecar.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533/(...), notarul public F. H. A. a arătat că, în cuprinsul acestui contract, a menționat, detaliat, situația reală a imobilului, precum și toate notările aferente acestuia, din cartea funciară, astfel că părțle contractante au cunoscut exact notările și sarcinile existente și și-au asumat în deplină cunoștință de cauză riscurile ce decurgeau din operațiunea juridică pe care doreau să o perfecteze.
Ulterior, după primirea de la B. C. a încheierii nr.85445/(...), prin care fusese respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate, obținut în baza contractului nr. 1., notarul public a procedat la redactarea convenției privind rezoluțiunea amiabilă a contractului nr. 1., autentificată prin încheierea nr. 1618/(...).
Prin urmare, F. H. A. arată că nu s-a produs urmarea infracțională descrisă de art. 246 Cod penal, nefiind vătămate interesele legale ale petentului, pentru simplul motiv că actul notarial nr. 1. nu și-a mai produs nici un efect, fiind rezoluționat pe cale amiabilă.
În ceea ce privește convenția autentificată sub nr. 1674/(...), F. H. A. susține că aceasta a fost încheiată ca urmare a celei de rezoluțiune amiabilă, pentru precizarea acesteia și fixarea unui termen clar de repunere a părților în situația anterioară (deci pentru fixarea, practic, a unui termen explicit până la care D. C. S. să restituie banii primiți ca preț al imobilului de la Fiț N.). Această convenție nu a fost autentificată cu vreun scop nelegal sau imoral, ci, dimpotrivă, este o consecință firească a rezoluționării contractului inițial.
Notarul arată că este adevărat că în alineatul al doilea al convenției se menționează sintagma "a intervenit prezentul contract de Î.", dar această denumire de act juridic a fost introdusă doar ca urmare a insistențelor părților, în fapt convenția având o altă natură juridică, vizând obligația asumată de debitorul D. C. S., de a restitui până la (...) suma de 58.000 euro, cu titlul de restituire parțială a prețului achitat pentru imobil.
Prin urmare, convenția din (...) nu este sub nici o formă fictivă, ci reprezintă cu exactitate voința reală a părților, urmare a rezoluționării contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, notarul public neagă faptul că ar fi autentificat această convenție printr-o înțelegere frauduloasă cu creditorul sau cu executorul judecătoresc Man O. I..
În ceea ce privește clauza introdusă în contractul din (...), conform căreia, anterior semnării contractului, D. C. S. predase posesia imobilului către cumpărător, F. H. A. arată că a redactat această clauză conform declarației părților, fiind convins că acestea spun adevărul și neavând cum să verifice situația concretă din teren.
Făptuitorul Fiț N., fiind audiat la data de (...) a arătat că, nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, declarând că el nu are pregătire de specialitate juridică, motiv pentru care a apelat la serviciile unui avocat ales care a examinat actele și i-a spus că nu există nici un impediment legal pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la mențiunea inserată în contractul notarial nr. 1., conform căreia, anterior semnării actului, Fiț N. ar fi preluat posesia de fapt a imobilului, făptuitorul susține că menționarea clauzei nu produce nici un fel de consecință juridică. Fiț N. precizează că el s-a înțeles cu D. C. S. ca acesta să-i predea efectiv imobilul, în data de (...), anterior semnării contractului, dar D. C. S. l-ar fi rugat să mai amâne cu câteva zile predarea posesiei, cu motivarea că mai trebuie să-și transporte din lucruri, întrucât el se muta undeva în zona mun. Gherla.
Făptuitorul, arată că, la (...), D. C. S. i-a predat imobilul în prezența unor martori, pe baza unui proces verbal, acesta fiind nelocuit și neîngrijit.
Cu privire la susținerea lui J. K. Dan, conform căreia el ar fi preluat posesia efectivă a imobilului începând cu ianuarie 2011, Fiț N. arată că nu cunoaște ca un asemenea fapt să fie adevărat, nu a auzit așa ceva anterior, dar precizează că nu poate fi real că persoana vătămată ar fi locuit efectiv în imobil anterior datei de (...), întrucât la acea dată Fiț N. a chemat un electrician, constatând că nici măcar nu funcționează curentul electric. Făptuitorul recunoaște că la data de (...) el a schimbat și încuietorile casei.
Ulterior, Fiț N. a fost anunțat de notarul public că B. Gluj a respins cererea de înscriere a contractului nr. 1., motiv pentru care, prin convenția nr.
1618/(...), s-a procedat la rezoluționarea amiabilă notarială a vânzării- cumpărării.
Pentru a nu rămâne fără bani și văzând că D. C. S. nu îi restituie suma de 53.000 euro, așa cum își asumase obligația prin actul notarial nr.
1618/2011, Fiț N. arată că s-a înțeles cu acesta să semneze o nouă convenție notarială, conform căreia D. C. S. se obligă ca până la data de (...), să-i achite suma de 58.000 de euro, reprezentând o restituire parțială a prețului achitat anterior pentru imobilul situat în str. P. nr. 9.
Această convenție a fost autentificată tot de notarul public F. H. A. sub nr. 1674/(...). Este adevărat că în cuprinsul convenției s-a menționat la un moment dat că ar fi vorba de "un contract de împrumut", însă clauzele convenției sunt clare, neinterpretabile și reale, constând strict în asumarea de către debitorul D. C. S. a obligației de restituire parțială a prețului pe care îl primise anterior pentru imobilul menționat
Fiț N. declară că, prin semnarea acestei convenții notariale din (...), a dorit să obțină un titlu executoriu, pentru a porni o executare silită și a reuși să-și recupereze în acest mod banii dați efectiv numitului D. C. S. Prin constituirea acestui titlu executoriu nu s-a încălcat nici o dispoziție legală, ci făptuitorul a urmărit să-și asigure apărarea legală a drepturilor sale, convenția reprezentând exact voința părților. T., Fiț N. precizează că i-a înmânat efectiv suma de 53.000 de euro numitului D. C. S., la data de (...). Făptuitorul D. C. S. a fost audiat la data de (...). A. a arătat că el nu l-a instigat pe notarul public F. H. A., pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, precizând că nu are pregătire de specialitate juridică și că n-a cunoscut niciodată prevederile art. 963 și art.
1310 Cod civil, astfel că a considerat tot timpul că toate contractele notariale sunt perfect legale, deoarece exprimă voința părților.
Interdicțiile de înstrăinare, grevare, care erau înscrise în cartea funciară au fost menționate detaliat în contract, astfel că făptuitorul a considerat că totul este legal.
D. C. S. arată că este adevărat că în contractul nr. 1. s-a menționat că, anterior semnării actului, el i-ar fi predat posesia imobilului lui Fiț N., în condițiile în care, în realitate, posesia de fapt a predat-o către Fiț N. doar la data de (...). D. C. S. motivează că el l-a rugat pe Fiț N. să-l mai amâne cu câteva zile, pentru a-și mai transporta mai multe lucruri. Ca atare, a fost amânată predarea posesiei din (...), până la (...).
D. C. S. a declarat că el a locuit în imobilul situat pe str. P. nr. 9, până în luna mai 2011, după care s-a mutat, întrucât și-a cumpărat un teren pe raza administrativ teritorială a comunei F. G. D. plecarea sa, locuința de pe str. P. nr. 9 ar fi rămas în grija lui J. K. Dan, acesta având cheie de la intrare. D. C. S. susține că J. K. Dan ar fi locuit împreună cu el , din octombrie 2010, în contextul în care persoana vătămată l-ar fi rugat pe făptuitor să o primească să stea cu el, spunându-i că nu se înțelege cu socrii săi. Făptuitorul pretinde că nu i-ar fi cerut chirie petentului, solicitându-i doar să contribuie la plata utilităților. În acest context,D. C. S. arată că nu i-a predat niciodată posesia efectivă a imobilului lui J. K. D.
Cu privire la procesul verbal din (...), prin care ar fi fost predată posesia imobilului către J. V. (mama petentului), D. C. S. susține că acest proces verbal este fictiv, că ar fi fost în realitate redactat doar în (...), la solicitarea lui J. Ș. (tatăl petentului). La fel, în ceea ce privește antecontractul încheiat cu J. V., datat (...), făptuitorul susține că și acesta este fictiv, fiind în realitate redactat și semnat tot la (...), în aceeași împrejurare, la R. "A." din C.-N.. Cu privire la aceste aspecte, se efectuează în prezent cercetări la P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca și la P. M. C. N., în dosarul penal nr. 7804/P/2011 (înregistrat la unitatea de poliție cu nr. 35010/(...)), în care D. C. S. a formulat plângere penală împotriva lui J. Ș. și J. V. La acest dosar a fost conexat, la data de (...), și dosarul penal nr. 8213/P/2011 al P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (nr. intern la unitatea de poliție 34969/(...)), conținând o plângere penală formulată împotriva lui D. C. S. de către J. K. Dan și J. V.
În consecință, făptuitorul, arată că, niciodată, nu a predat posesia, nici lui J. K. Dan și nici altui membru al familiei acestuia. D. C. S. precizează că, într-adevăr, în ziua de (...) a predat posesia locuintei către Fit N., fără a-l avertiza în prealabil pe J. K. Dan, susținănd că a făcut acest lucru pentru că imobilul îi aparținea și pentru că a vrut să evite o situatie conflictuală cu petentul.
Făptuitorul recunoaște că este adevărat că la data de (...), a sustinut în fața notarului public că Fit N. a preluat, anterior semnării contractului, posesia imobilului, dar consideră că acest lucru este lipsit de orice semnificatie și importanță, neavând nici o consecință juridică, în condițiile în care el l-a rugat pe Fiț N. să mai aștepte câteva zile înainte de a prelua posesia, pentru a- și duce câteva lucruri din imobil.
Făptuitorul susține că, la data de (...), a primit efectiv suma de 53.000 de euro, de la Fiț N.
Ulterior, a semnat convenția nr. 1618/(...), de rezoluționare amiabilă notarială a vânzării-cumpărării, deoarece B. C. nu fusese de acord cu cererea de înscriere a contractului nr. 1.. Având în vedere rezoluționarea acestui contract, făptuitorul apreciază că interesele legale ale lui J. K. Dan nu au fost vătămate sau păgubite, pentru că de fapt vânzarea din (...) nu a mai produs efecte.
Cu privire la convenția nr. 1618/(...), D. C. S. arată că este adevărat că în cuprinsul acestui act, la alineatul al doilea se menționează că a intervenit "prezentul contract de împrumut", dar consideră că este vorba de o eroare de exprimare, în cazul respectiv nefiind, de fapt, vorba de un împrumut. Clauzele convenției sunt neinterpretabile și clare, în sensul că D. C. S. și-a asumat obligația de restituire parțială a prețului pe care îl primise anterior pentru imobilul menționat, convenția fiind o consecință firească și o urmare necesară a actului de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că nu sunt lntrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, lipsind laturile obiective și subiective ale acestora, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În plan obiectiv, autentificarea contractului nr. 1. nu a produs urmarea infracțională specifică infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal (vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate), întrucât B. C. a respins solicitarea de înscriere a contractului, după care acesta a fost rezoluționat, nemaiproducându- și, așadar, efectele.
Autentificarea convenției nr. 1674/(...) nu este nelegală, în condițiile în care, din actele notariale anterioare, rezulta că, într-adevăr, D. C. S. primise de la Fiț N. o sumă de bani ca preț al imobilului, pe care avea obligația de a o restitui. Astfel în legătură cu actele notariale autentificate sub nr. 1618/2011 și nr. 1674/2011, nu există dovezi că notarul public F. H. A. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu.
În ceea ce privește contractul nr. 1., acesta a fost într-adevăr încheiat cu nesocotirea interdicțiilor de înstrăinare, grevare, notate în cartea funciară, putându-se aprecia că au fost încălcate prevederile art. 963 Cod civil și nr.
1310 Cod civil, însă, interesele legale ale petentului nu au fost vătămate, contractul de vânzare-cumpărare neproducând urmări juridice și fiind rezoluționat.
T., în ceea ce privește instrumentarea dosarelor execuționale nr.
62/2011 și nr. 153/2011, nu au fost găsite dovezi care să ateste că executorul judecătoresc Man O. I. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, în condițiile în care ambele executări silite au fost încuviințate, de către instanța de judecată, prin încheierile civile nr. 5346/CC/(...)), respectiv nr. 10456/(...).
T., nu se poate aprecia că actul notarial nr. 1674/2011 ar avea " un caracter fictiv, natura acestei convenții fiind, într-adevăr, aceea de asumare de către debitorul D. C. S. a unei obligații de restituire parțială a unui preț încasat anterior, nefiind vorba de un împrumut în acel moment, mențiunea făcută în alineatul al doilea al convenției, privind încheierea unui contract de împrumut, fiind doar o eroare de calificare a naturii juridice a actului.
Ca atare, nu poate fi reținută latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.
289 Cod penal.
Așadar, mențiunea inserată în contractul nr. 1., privind pretinsa predare a posesiei imobilului, către cumpărătorul Fiț N., anterior semnării actului, nu este de natură a produce nicio consecință juridică, câtă vreme posesia a fost predată ulterior, în baza unui proces verbal separat, din (...). Nu poate fi reținută existența laturii obiective a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, întrucât precizările făcute de părțile contractante (privind predarea posesiei), preluate ca atare de către notarul public, nu constituie o "declarație" în sensul acestui text legal, neavând aptitudinea de a produce, prin ele însele, a vreunor consecințe juridice.
Nu există dovezi care să releve că notarul public F. H. A. ar fi atestat, cu știință, împrejurări necorespunzătoare adevărului, în actele notariale menționate anterior, lipsind latura obiectivă a infractiunii de fals intelectual, în formă continuată.
Prin urmare, nefiind vorba de acte oficiale falsificate cu prilejul întocmirii lor, nu poate fi reținută nici existența laturii obiective a infractiunii de uz de fals, în formă continuată.
Nu este fondată nici solicitarea petentului de a se lua măsuri asiguratorii asupra bunurilor făptuitorilor, deoarece conform art. 163 alin. 1 Cod procedură penală, acestea se pot lua doar în cursul procesului penal, deci după începerea urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitori, faptelor imputate lipsindu-le latura obiectivă și subiectivă, astfel că soluțiile cuprinse în cele două rezoluții ale procurorilor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute.
Corect, procurorul general adjunct a respins ca tardivă plângerea petentului întrucât potrivit art.122 alin.1 din ROI al Parchetelor, aprobat prin O. M. J. nr.529/C/2007, toate comunicările, indiferent dacă se adresează unor persoane fizice sau juridice, se fac prin scrisori recomandate și se predau Serviciului poștal cu borderou. Actele dosarului, atestă că rezoluția de netrimitere în judecată a fost comunicată petentului la (...) și a fost primită la oficiul poștal al destinatarului la (...).
Astfel, procurorii au apreciat că termenul de 20 de zile prev.de art.278 alin.3 C., este data de 26 octombrie 2011 și s-a împlinit la 16 noiembrie 2011, petiționarul formulând plângerea împotriva soluției doar la data de 7 decembrie 2011. Împrejurarea că la data de 18 noiembrie 2011 petentul a solicitat recomunicarea soluției, nu are nicio relevanță juridică pentru a determina o altă dată a curgerii termenului legal de 20 de zile pentru formularea plângerii, din moment ce s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru aceasta, iar ridicarea corespondenței de la oficiul poștal revenea petentului, care n-a făcut dovada că întârzierea ar fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Pe de altă parte, potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Declanșarea unor plângeri penale împotriva unor notari și executori judecătorești pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.
Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.
Calea plângerii prev.de art.2781 C.la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, a nu fi promovate acțiuni civile ori pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma acțiunilor civile și a căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva funcționarilor - executori judecătorești sau notari publici, care au întocmit contracte sau le-au pus în executare, în cauză.
Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece realizarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile necesare pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale. În speța de față , acțiunea penală așa cum s-a arătat, nu a putut fi pusă în mișcare, faptelor reclamate lipsindu-le latura obiectivă și subiectivă.
Așa fiind, se va respinge ca nefondată în baza art. 278/1 al.8 lit.a Cpp. plângerea formulată de petent .
Va obliga petentul I. în baza art.193 alin.6 c.proc.pen.să achite făptuitorului Fiț N. 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.va obliga petentul să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul J. K. DAN împotriva rezoluției procurorului din 24 octombrie 2011 dată în dosar
370/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: F. H. A., notar public cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu aplicarea art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.și cu art.33 lit.a C.pen.; FÎȚ N. cercetat pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.și art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen.cu art.41,
42 C.pen., uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D. C. S. cercetat pentru săvârșirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.și art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen.cu art.41, 42 C.pen., uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declarații prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.și MAN O. I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 C.pen.și art.41, 42 C.pen., soluție menținută prin rezoluția P. general adj.al aceluiași Parchet din 9 decembrie 2011 dată în dosar
1113/II/2/2011.
Obligă petentul I. în baza art.193 alin.6 c.proc.pen.să achite făptuitorului Fiț N. 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă petentul să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. D. S.
red.PD/CA
3 ex. - (...)
| ← Sentința penală nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1691/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
