Decizia penală nr. 539/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 539/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : C. V.
ANA C.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. P. I. B. împotriva sentinței penale nr. 20 din
28 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. P. I. B., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Ion Tudor Felezeu, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului S. P. I. B., av. A. D., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea, având în vedere că în cauză inculpatul este asistat de apărător ales, constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului S. P. I. B., av. A. D.
Inculpatul S. P. I. B., întrebat fiind de către instanță, arată că nu i s- au adus la cunoștință care sunt obligațiile prev. de art. 1. C.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului S. P. I. B. care sunt condițiile liberării sub control judiciar și obligațiile ce ar trebui să le respecte dacă s-ar admite cererea formulată în cauză, precum și dispozițiile art. 160/10 C. referitoare la situațiile în care se dispune revocarea liberării sub control judiciar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului S. P. I. B. solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Sălaj, casarea acesteia și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. C. că în vederea admiterii cererii formulate în cauză trebuie îndeplinite două condiții, iar dintre acestea, cea referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mică de 18 ani închisoare. Mai există două premize negative de admitere a cererii și anume să nu existe date că în stare de libertate inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni de natura celor pentru care este cercetat și să nu existe probe sau indicii că ar influența martori sau participați din dosar. S. a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, fiind evident în opinia sa că această faptă nu mai poate fi reluată sau continuată de clientul său, precum și pentru consum de droguri, de care apreciază că în cele circa 5 de zile de arest preventiv inculpatul „s-a vindecat"; fără probleme.
Totodată, solicită a se mai avea în vedere și tratamentul juridic disproporționat în ceea ce privește măsurile preventive luate în cauză în condițiile în care față de inculpatul S. există un singur act material de trafic de droguri dovedit, respectiv cel pentru care s-a organizat flagrantul, iar în sarcina coinculpatului R. T. se rețin 7-8 acte materiale de trafic de droguri, dovedite prin vânzarea unor cantități de droguri investigatorilor sub acoperire, dar care este cercetat în stare de libertate, față de acesta dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. în sarcina clientului său se mai rețin alte 74 de acte materiale sugestionate de coinculpatul B., fiind în opinia sa simple supoziții, întrucât la dosar există cel puțin cinci declarații de martor, din care rezultă că inculpatul S. nu a vândut, ci a fost un simplu consumator. În aceste condiții, ca om, opinie publică și chiar ca avocat își pune problema dacă lăsarea în libertate a inculpatului S. ar prezenta pericol pentru ordinea publică cât timp o persoană ce s-a dovedit că a vândut droguri de 7-8 ori investigatorilor sub acoperire este liber.
Curtea constată că apărarea a susținut că inculpatul dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C.
Apărătorul inculpatului S. P. I. B. învederează instanței că inculpatul a formulat și un denunț împotriva a doi traficanți de droguri, despre care nu poate preciza dacă se află la dosarul cauzei, însă menționează că se efectuează cercetări în acest sens, astfel că pedeapsa ce urmează a i se aplica inculpatului va fi redusă la jumătate. De asemenea, inculpatul a avut o poziție sinceră și de colaborare cu organele de cercetare, iar aceste aspecte juridice vor fi avute în vedere, inculpatul urmând a se prevala de dispozițiile art. 320/1 C., care va conduce la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. Având în vedere dispozițiile art. 136 alin. 2 C., ce presupun că scopul măsurilor preventive se poate atinge și prin lăsarea în libertate sub control judiciar acum în acest cadru procesual, când urmărirea penală este finalizată, iar inculpatul consideră că nu mai are cum să influențeze derularea procesului, mai ales că acesta a recunoscut, apreciază că față de acesta ar fi îndestulătoare și măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul și-a însușit obligațiile aduse la cunoștință de către instanță, astfel că la acest moment se poate dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea recursului ca nefondat. C. dacă prima condiție prev. de art. 1. C. este formal îndeplinită, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind mai mici de 18 ani închisoare, liberarea provizorie este o posibilitate acordată de către instanța de judecată și nu un drept absolut al inculpatului. S. a se avea în vedere că în cauză sunt cercetate un număr de peste 30 de persoane din anturajul inculpatului, existând posibilitatea și riscul ca în stare de libertate să le influențeze, afirmații apărării fiind prezumate întrucât cercetarea judecătorească nu a fost declanșată. Mai solicită a se avea în vedere și împrejurarea că la data de 28 martie 2012 s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul S., iar instanța de control judiciar la data de 3 aprilie 2012 a confirmat hotărârea Tribunalul Sălaj de menținere a stării de arest, astfel că nu au intervenit temeiuri sau elemente noi ce să justifice punerea inculpatului în stare de libertate. A. dispozițiilor art. 320/1 C., formularea unui denunț și starea de fapt sunt chestiuni de fond, care în opinia sa nu fac obiectul prezentului recurs.
Apărătorul inculpatului S. P. I. B., în replică, solicită a se avea în vedere că acele persoane care ar putea fi influențate au fost audiate în cauză, declarațiile există la dosar, urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpatul urmează a se prevala de dispozițiile art. 320/1 C., motiv pentru care consideră că sub aspectul probațiune nu se mai poate modifica ceva. De asemenea, apreciază că dacă s-ar merge pe logica DIICOT nu ar mai exista instanța de control judiciar,precum și că orice arestat poate beneficia de dispozițiile art. 1. C.
Inculpatul S. P. I. B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, având în vedere că a colaborat încă de la început organele de cercetare, iar declarațiile sale sunt reale și au fost confirmate de martorii audiați în cauză, despre care majoritatea au arătat că nu-l cunosc. Învederează faptul că există cinci martori care îl cunosc, dar aceștia au declarat că le-a vândut droguri, un martor susținând că personal a vândut drogurile primite de la el.
Mai solicită a se avea în vedere că este arestat preventiv de 50 de zile și că nu este dependent de droguri, astfel că nu va mai consuma astfel de substanțe.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 20 din 28 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. P. B. I..
Inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că începând cu data de (...) inculpații R. T. M. și S. P. B. I. împreună cu învinuiții, O. C. G., B. I. V., S. R. și H. G. S. au comercializat cannabis, respectiv droguri de risc care fac parte din tabelul anexei nr. 1 din Legea 143/2000 - unor tineri de pe raza județelor S. și Maramureș, pentru sume cuprinse între 50 - 80 lei gramul.
Prin încheierea penală nr.5/C/(...) a T.ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de (...) ora1500 și până la data de (...) ora 1500.
Temeiul arestării preventive invocat l-au constituit dispozițiile art.136,
143 șiart.148 lit. f Cod procedură penală.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/(...).
Ulterior, din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că, în perioadă mai 2011 - februarie 2012, inculpatul a încheiat un număr de 70 tranzacții de vânzare - cumpărare a drogurilor de risc respectiv hașiș și cannabis, aceste droguri fiind achiziționate de către inculpat de la diferite persoane de pe raza municipiului B. M., atât hașișul cât și cannabisul fiind vândut sub diferite forme respectiv biluțe, baghete sau cuburi, la prețul de aproximativ la 60 lei gramul.
Potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală,cererea fiind admisibila în principiu.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În cauză, din probatoriul administrat până în prezent nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, rămânând în discuție necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni
S-a precizat faptul că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea acesteia. Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe în sensul art. 143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care este cercetat, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat, atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acestora, cât și prin modalitatea concretă de comitere:în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, într-o perioadă mare de timp, prin atragerea în câmpul infracțional a numeroși tineri.
Într-adevăr, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, dorește să uzeze de dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală, nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate, însă aceste aspecte au fost avute în vedere la judecarea cauzei pe fond, ele fiind analizate la luarea măsurii arestării preventive, conform art.136 alin 8 Cod procedură penală.
Liberarea provizorie trebuie să asigure potrivit art. 136 alin.2 Cod procedură penală scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, și anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aliniatului 2 al art. 160 2 Cod procedură penală pentru a lua măsura liberării provizorii sub control judiciar instanța trebuie să constate că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Instanța a considerat ca raportat la gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările producerii acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, necesitatea împiedicării acestuia să consume ori să comercializeze droguri, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât asigurarea bunei desfășurării a procesului penal impune judecarea în stare de arest preventiv, în condițiile în care subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi înlăturat decât prin menținerea stării de arest preventiv a acestuia . Riscul de a fi reluată de către inculpat activitatea infracțională, odată pus în stare de libertate, rezultă inclusiv din elementele care se analizează potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, avându-se în vedere persoana inculpatului. Din această perspectivă, este știut faptul că de la mimetism se trece ușor la dependență, persoanele dependente reușesc cu greutate să renunțe la narcotice, nu sunt rare cazurile care au un final tragic, iar problema traficului ilicit de droguri și a abuzului de droguri devine tot mai îngrijorătoare. Ori, așa după cum el însuși a declarat, inculpatul nu numai că a comercializat droguri, dar a și consumat, împreună cu persoanele cărora le vindea sau le oferea gratuit aceste droguri, creându-le astfel dependența. Prin urmare, este firesc a fi luat în considerare și riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională. Gradul de pericol social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, așa încât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi oportună.
C. dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii, prin raportare la: natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, puternică rezonanță socială negativă a acestor fapte, necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor, durata arestului preventiv, care este relativ scurtă și se încadrează noțiunii de termen rezonabil, această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului. În aceste condiții, instanța apreciază că bună desfășurare a urmăririi penale și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpat pot fi garantate numai prin menținerea acestuia sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. P. B. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. P. I. B.
În susținerea recursului s-a învederat că sunt îndeplinite condițiile admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar atât cea referitoare la cuantumul pedepsei, cât și celelalte două premise negative; în acest sens s-a apreciat că după cele 50 de zile de arest preventiv este evident că fapta de trafic de droguri nu mai poate fi reluată.
S-a mai invocat diferența de tratament juridic raportat la coinculpatul
R. T. care este cercetat în stare de libertate, astfel încât pentru aceeași faptă nu se poate aprecia că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a menționat că recurentul a avut o poziție sinceră și de colaborare cu organele de cercetare penală și că intenționează să se prevaleze de dispozițiile art.320/1 C.p.p.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță, examinând cererea de liberare provizorie formulată de către recurent, a reținut că există indicii temeinice conform cărora din luna mai 2011 recurentul împreună cu alți inculpați a comercializat cannabis unor tineri din județele S. și Maramureș pentru sume cuprinse între 50-80 lei gramul, faptă prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p., precum și pentru deținerea de droguri pentru consum propriu, faptă prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.
Referitor la indiciile temeinic, apărarea recurentului a fost contradictorie, pe de o parte invocându-se în favoarea acestuia intenția de a se prevala de disp. art.3201 C.p.p. , adică de a recunoaște faptele și de a-și însuși probele administrate în cursul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, apreciindu-se că cele 70 de acte materiale reținute în sarcina recurentului sunt simple supoziții ale unui coinculpat.
Așadar, Curtea nu poate reține atitudinea de colaborare a inculpatului cu organele de cercetare penală ca fiind un impediment al desprinderii concluziei că acesta nu va încerca, odată liberat provizoriu, influențarea persoanelor audiate în cauză, din moment ce a negat cele declarate de alte persoane în cauză.
Susținerea că situația sa este asimilabilă celei a altui coinculpat care este totuși cercetat în stare de libertate nu corespunde situației din dosar pentru că în sarcina recurentului există bănuiala că a comis 70 de tranzacții cu droguri de risc, pe când în sarcina coinculpatului există presupunerea că a comis 8 acte materiale, așadar gradul de pericol pe care-l presupune lăsarea în libertate provizorie a recurentului este diferit de gradul de pericol pe care-l presupune lăsarea în stare de libertate a coinculpatului.
Date fiind inadvertențele între cele declarate de către inculpat și actele materiale pe care și le asumă în realitate nu poate fi reținută atitudinea de colaborare a inculpatului ca fiind un temei al dobândirii de către cauză a probelor administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, temei care să excludă reluarea probațiunii în fața instanței de judecată.
Așa fiind în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. P. B. I..
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.p.p. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat inclusiv a onorariului parțial cuvenit avocatului din oficiu pentru studiul cauzei și prezența în fața instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. P. I. B., fiul lui G. si V., născut la 11 aprilie 1988, aflat in Arestul IPJ S., împotriva sentinței penale nr. 20 din 28 martie 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat A.
D.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. V. C. ANA C.
T. G.
GREFIER
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 48/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 319/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
