Decizia penală nr. 624/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 624/R/2012

Ședința publică din 23 aprilie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. M., J.ecător

JUDECĂTORI : M. Ș.

: M. R. G. : M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. V., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 505 din 1 martie 2012 a J. B. M., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal; vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art.

37 lit. b cod penal; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul D. V., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. I. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și partea civilă D. V., lipsă fiind partea civilă S. J. de U. „.-tin O. B. M. și partea vătămată S. de A. B. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Inculpatul depune la dosar în copie xerox B. de ieșire din spital din data de (...) eliberat de S. de B. I., D. și P. B. M. și B. de ieșire din spital din data de (...) eliberat de S. de B. I. și P. B. M., precizând că aceste acte au fost depuse la dosar atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, însă nu se regăsesc la dosar.

Apărătorul inculpatului, av. I. I. M. solicită în tem. art.3856 alin. 3 Cod pr.pen. încuviințarea efectuării unei expertize psihiatrice pentru a fi avute în vedere și actele medicale depuse azi de către inculpat la dosar.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii formulate de inculpat prin apărătorul său ca fiind neîntemeiată, inutilă și neconcludentă raportat la datele din scriptele depuse la dosar, din care rezultă că diagnosticul prezentat nu este în măsură prin definiție, să înlăture discernământul, iar pe de altă parte, aceste documente coroborate cu celelalte probe de la dosarul cauzei, din care rezultă că nu ne aflăm în una dintre situațiile în care este obligatorie expertizarea medico-legală psihiatrică, relevă că nu există niciun indiciu care să pună la îndoială starea psihică a inculpatului sub aspectul discernământului.

Partea civilă D. V. solicită respingerea cererii formulate în probațiune, întrucât inculpatul nu este bolnav mintal, ci este o persoană agresivă.

Instanța, raportat la actele medicale depuse la dosar, la data acestora

și diagnosticul din acest acte, precum și la faptul că nu s-a prezentat niciun act actual, deși inculpatul se putea prezenta la medicul din penitenciar pentru stabilirea unui diagnostic actual, respinge cererea în probațiune formulată de inculpat.

Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului, av. I. I. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 505 din 1 martie 2012 a J. B. M. și, rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, care este prea mare.

Din încheierea ședinței publice din data de 12 ianuarie 2012 rezultă că inculpatul s-a prelevat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., însă instanța a respins solicitarea de aplicare a acestor dispoziții, constatând că din declarația inculpatului rezultă că acesta nu recunoaște comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire, exercitată asupra părții vătămate P. A.

Având în vedere că din probele testimoniale administrate în cauză nu rezultă că în momentul în care proprietarul locuinței i-a cerut inculpatului să părăsească locuința, acesta ar fi refuzat, solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu.

Solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, având în vedere că inculpatul nu-și amintește să o fi lovit pe partea vătămată P. A. și că loviturile aplicate părții vătămate D. V. se datorează faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Partea civilă D. V. solicită respingerea recursului formulat de inculpat. A. că nu l-a provocat pe inculpat în niciun fel, acesta nu este bolnav psihic, ci este o persoană agresivă, anterior a lovit și alte persoane.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței penale nr. 505/2012 a J. B. M. ca legală și temeinică.

Apreciază că instanța de fond a făcut o analiză corectă a probelor din dosar și a constat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, a procedat la o justă individualizare judiciară a pedepselor, raportat la pericolul social al faptelor comise, poziția de nerecunoaștere a inculpatului și antecedentele penale.

Inculpatul D. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

CURTEA

Prin sentința penală mr.505 din (...) pronunțată de Judecătoria Baia

Mare în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul D. V.,

- la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. În baza art. 33 lit. a Cod penal, rap. la art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Î. penală nr.

2204/(...) a J. B. M.

În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la (...) la zi.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea și distrugerea bâtei din material lemnos folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, înregistrată la poziția 2. în R. de C.

D. al J. B. M.

5.709,55 lei către partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M. reprezentând cheltuieli cu asistența medicală, sumă la care se va adăuga dobânda legală până la data plății și 522,75 lei către partea civilă S. de A. J. M. reprezentând cheltuieli privind asistența medicală de urgență și transport medical, sumă la care se va calcula dobânda legală până la data plății.

S-a constatat că partea vătămată P. A. F., domiciliată în comuna M. M., sat I., nr. 218, jud. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. V.

În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 de lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 400 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale și la propunerea de arestare preventivă către av. Ciucă Raul și 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul judecății către av. Buculei D., ce au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că:

În data de (...), după o altercație cu inculpatul D. V. pe fondul consumului de alcool, martora P. M. R., concubina acestuia, a fugit la locuința fostului soț, martorul P. V. și a fiicei lor P. A. F. în localitatea I. La scurt timp, a sosit și inculpatul având asupra sa o bâtă, care a pătruns în locuință. Întrucât partea vătămată P. A. F. i-a cerut inculpatului să părăsească locuința și să nu o mai lovească pe mama sa, după care a sunat la S. 112, însă în momentul în care a fost auzită de inculpat, acesta a ieșit din locuință și i-a aplicat o lovitură cu bâta peste spate. Partea vătămată a fugit în curtea imobilului de peste drum unde a solicitat părții vătămate D. V. să o ajute să-și ia copilul în vârstă de 7 luni din casă, fiindu-i teamă să se întoarcă.

În momentul în care cele două părți vătămate au ajuns pe podul din fața locuinței părții vătămate, inculpatul a început să-i aplice lovituri părții vătămate D. V. cu pumnii, picioarele și cu bâta continuând să-i aplice lovituri chiar și după ce aceasta a căzut la pământ. S. de ajutor ale părții vătămate D. V. au fost auzite de martorii D. D., B. V. și B. I. D. D. a încercat să-l calmeze pe inculpat, însă acesta a amenințat-o că o va omorî și pe ea, martora retrăgându-se de teamă în curtea locuinței. La incident au asistat și martorii P. V. și R. I. cărora le-a fost teamă să intervină.

Inculpatul a fost calmat de martorul P. L., care a coborât din tractorul pe care-l conducea și a luat bâta inculpatului.

În urma loviturilor primite, partea vătămată D. V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 62-65 de zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu: declarațiile părților vătămate (filele 6,7, 8-11-17-20 din dosarul de urmărire penală, filele 43,44 din dosarul instanței), declarațiile martorilor (filele 27-43 din dosarul de urmărire penală, filele 77-82 din dosarul instanței), raport de constatare medico-legală nr. 1005/(...) (filele 14-15 din dosarul de urmărire penală), proces-verbal de constatare a infracțiunii (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală), dovadă de ridicare a corpului delict (fila 44 din dosarul de urmărire penală), planșă cu fotografii judiciare (filele 46-50 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 22-26, 67-68 din dosarul de urmărire penală, fila 42 din dosarul instanței).

Instanța a constatat că inculpatul a declarat că nu-și mai amintește să o fi lovit pe partea vătămată P. A. F., însă declarațiile date de acesta în fața instanței de judecată nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, declarația părții vătămate P. A. F. în sensul că a fost lovită, se coroborează cu declarația dată de partea vătămată D. V., dar și cu declarația dată de martorul P. V.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, instanța a reținut că inculpatul a pătruns în locuința fostului soț al martorei P. M. R., unde aceasta de refugiase de teamă, fără a avea consimțământul proprietarului, martorul P. V., refuzând să părăsească locuința la solicitarea martorului. Pe cale de consecință, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, elementul material al laturii obiective constând în pătrunderea fără a avea consimțământul în locuința martorului P. V., dar și refuzul de a o părăsi la solicitarea acestuia din urmă.

Infracțiunile de lovirea sau alte violențe și vătămare corporală s-au realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective prin acțiunea de aplicare de lovituri părților vătămate P. A. F. și D. V., inculpatul folosindu- se de pumni, picioare și bâta pe care o avea asupra sa. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă, inculpatul prevăzând și urmărind producerea unor suferințe fizice și leziuni părților vătămate.

Infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, constă în provocarea de către inculpat a unui scandal prin aplicarea de lovituri părților vătămate într-un loc public, în prezența mai multor persoane cărora le-a fost teamă să intervină.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului D. V. care, în data de (...), după ce a intrat fără a avea dreptul și consimțământul în locuința părții vătămate P. A. F., situată în localitatea I. având asupra sa o bâtă, a aplicat o lovitură peste spate părții vătămate, după care, în timp ce se afla în stradă, în dreptul imobilului cu nr. 218 din localitatea I., în prezența mai multor persoane cărora le-a fost teamă să intervină, a aplicat mai multe lovituri părții vătămate D. V. cu pumnii, picioarele și bâta, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 62-65 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal, lovire și alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 al.2 C., vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal.

La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite

(3-10 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu, 3 luni-2 ani sau amendă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, 6 luni - 5 ani pentru infracțiunea de vătămare corporală și de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), împrejurările săvârșirii faptelor (inculpatul a urmărit-o pe martora P. M. R. în locuința fostului soț unde aceasta se refugiase de teamă, având asupra sa o bâtă, cu intenția de a aplica acesteia o corecție, după care a aplicat o lovitură peste spate cu bâta părții vătămate P. A. F. și mai multe lovituri părții vătămate D.

V. în timp ce se aflau în stradă, fără a fi oprit de faptul că mai multe persoane erau prezente), dar și persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă), ceea ce denotă perseverență infracțională, dar și faptul că inculpatul este o persoană violentă, astfel cum rezultă și din declarațiile unora dintre martorii audiați în cauză („până în prezent nu am mai cunoscut un om atât de violent ca și inculpatul, care a avut mai multe incidente cu persoane din sat";- fila 80 din dosarul instanței).

Pentru aceste considerente, instanța a condamnat pe inculpatul D. V., la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal; la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art.

37 lit. b cod penal; la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal; la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, rap. la art. 34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 350 alin. 1 cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Î. penală nr.

2204/(...) a J. B. M., apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Astfel s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.

143 C., existând probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzută de legea penală cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea sa în judecată.

Cazul prevăzut de art. 148 lit. f C. pr. pen. există în speță, infracțiunile care fac obiectul cauzei au fost săvârșite cu intenție pentru sancționarea lor legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, actele materiale fiind comise pe timp de zi, când, având asupra sa o bâtă, inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate, agresând-o atât pe proprietara locuinței cât și pe concubina sa.

În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la (...) la zi.

D. al J. B. M.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către părțile civile S. J. de U. „. C. O. M. și S. J. de A., instanța a considerat că aceasta a făcut numai dovada contravalorii cheltuielilor cu asistența medicală acordată părții civile D. V., motiv pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume.

Prin faptele ilicite de natură penală, s-a cauzat părții civile D. V. și un prejudiciu de natură morală, inerent actelor de agresiune săvârșite. Întrucât textele legale nu oferă criterii de stabilire a întinderii unui asemenea prejudiciu, instanța a avut în vedere raporturile dintre părți, împrejurările săvârșirii faptei, vârsta părții civile (58 de ani), leziunile cauzate acesteia, apreciind că se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000

RON în compensarea traumelor psihice suferite.

În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art.1357, art. 1387 și art. 1391 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 de lei reprezentând daune morale, către partea civilă D. V. 5.709,55 lei către partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M. reprezentând cheltuieli cu asistența medicală, sumă la care s-a adăugat dobânda legală până la data plății și 522,75 lei către partea civilă S. de A. J. M. reprezentând cheltuieli privind asistența medicală de urgență și transport medical, sumă la care s-a calculat dobânda legală până la data plății.

S-a constatat că partea vătămată P. A. F., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. V.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs

inculpatul D. V.,solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să se reducă cuantumul pedepselor aplicate, întrucât s-a prevalat de dispozițiile art.320/1

C.pr.pen.

De asemenea, în susținerea orală a recursului de către apărător, s-a solicitat achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.pen., deoarece din probele testimoniale administrate în cauză nu rezultă că, în momentul în care proprietarul locuinței i-a cerut inculpatului să părăsească locuința, acesta ar fi refuzat.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată (menționate în considerentele hotărârii), judicios analizate și interpretate, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității, constând în aceea că în data de (...), inculpatul D. V. a intrat, fără a avea dreptul și consimțământul proprietarului, în locuința părții vătămate P. A. F., situată în localitatea I. din jud. M., având asupra sa o bâtă, a aplicat o lovitură peste spate părții vătămate, după care, în timp ce se afla în stradă, în dreptul imobilului cu nr. 218 din aceeași localitate, în prezența mai multor persoane, cărora le-a fost teamă să intervină, a aplicat mai multe lovituri părții vătămate D. V. cu pumnii, picioarele și bâta, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de

62-65 de zile de îngrijiri medicale.

Apoi, instanța a realizat o încadrare juridică corecta a acestor fapte în infracțiunile de: violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, lovire și alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C., vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

Apărările inculpatului, invocate și în fața instanței de fond, în sensul că nu ar fi comis infracțiunile de violare de domiciliu și lovire a părții vătămate P. A., au fost temeinic combătute de instanța de fond, care a arătat în concret probele care dovedesc comiterea și acestor fapte, respectiv, declarațiile părții vătămate P. A., care se coroborează cu declarațiile părții vătămate D. V. și ale martorul P. V. și, indirect și cu declarațiile celorlalți martori, care au asistat la anumite secvențe ale incidentului.

Nu este întemeiată critica privind greșita individualizare a pedepselor, pe motiv că instanța nu ar fi făcut aplicarea dispoz. art.320/1 C.pr.pen., deși inculpatul s-ar fi prevalat de aceste dispoziții legale.

Aceasta deoarece într-adevăr, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor legale privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, însă instanța, în mod întemeiat, nu a dat curs solicitării ale, întrucât din declarația inculpatului dată în fața instanței a rezultat neechivoc că acesta nu recunoaște starea de fapt, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, respectiv, că ar fi refuzat să părăsească locuința la solicitarea părții vătămate P. A., și, nu știe dacă a lovit-o cu bâta pe aceasta sau dacă, la incident ar fi fost prezente și alte persoane.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate de instanță, fără reținerea dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., Curtea constată că acesta a fost judicios dozat, în cazul fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C., aplicând pedepse la nivelul minimului special, cu excepția infracțiunii de vătămare corporală gravă, care, față de împrejurările concrete și modalitatea de comitere, consecințele produse, a reclamat aplicarea unei pedepse mai aspre, cu atât mai mult, cu cât, antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist, denotă periculozitatea sporită a acestuia, perseverența infracțională pe acest tip de infracțiuni cu violență și, respectiv, imposibilitatea reintegrării sociale, reabilitării sale, în lipsa unor sancțiuni severe.

Pentru toate aceste considerente, se constată legală și temeinică sentința atacată, iar recursul formulat în cauză se privește ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art. 88 Cod Penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D. V. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. - suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției, pentru av. I. I. M..

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care

200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. V., fiul lui G. si M., născut la 11 mai 1958, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 505 din 1 martie 2012 a J. B. M.

Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D. V. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. I. I. M..

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. M. Ș. M. R.

G. M. V.-G.

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...) J..fond: C.R.

← Sentința penală nr. 132/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 842/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 624/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 624/2012, Curtea de Apel Cluj