Decizia penală nr. 543/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR. 543/R/2012

Ședința publică din 05 aprilie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.

M. B. GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpata C. A., partea civilă G. M., asigurator U. A. SA și P. de pe lângă Judecătoria Dej împotriva sentinței penale nr.1010 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei D., inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.Weisz M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, apărătorul ales al părții civile G. M., av.P.escu R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentanta SC U. A. SA, av.C. L. I., din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind inculpata C. A., partea civilă G. M. și asiguratorul G. R. (pentru A. SA).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Reprezentantul P. solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de P.

Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, pe latură civilă, obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale, pretențiile solicitate fiind dovedite cu scriptele depuse la dosar și martorii audiați. S. menținerea soluției atacate în ceea ce privește daunele morale.

Apărătorul SC U. A. SA solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se stabili obligația de plată în sarcina emitentului poliței de asigurare, respectiv SC A. SA. S. a se constata că în mod greșit s-a reținut că SC U. A. SA trebuie să garanteze obligațiile stabilite în sarcina inculpatei, deoarece din înscrisurile existente la dosar rezultă că polița de asigurare nu este emisă pentru autoturismul condus de inculpată, ci pentru motocicleta condusă de victimă. P. autoturismul inculpatei, marca Volvo, este emisă o poliță de asigurare de către SC A. SA, astfel că această societate avea calitatea de asigurator și nu SC U. A. SA. Prin urmare, SC U. nu poate să suporte pagubele cauzate de inculpată. Arată că s-a prezentat și la instanța de fond, care avea cunoștință cine este asiguratorul, deoarece polița era la dosar. Cu toate acestea, nu s-a acordat suficientă atenție, astfel că în mod greșit s-a stabilit obligația de plată în sarcina SC U. A. SA.

Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzuta de art.178 alin.2 C.pen. în baza prevederilor pct.2 lit.a, raportat la prevederile art.10 lit.d C.pr.pen., lipsind un element al laturii obiective, respectiv legătura de cauzalitate dintre acțiunea conducătorului auto si moartea victimei; respingerea pretențiilor civile formulate de partea civila; obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penala și în fața primei instanțe constând în onorariile experților numiți în cauză și pentru care inculpata a efectuat plățile, la care se adaugă si onorariile de avocat, conform notei de cheltuieli, anexată concluziilor scrise și obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecata în recurs.

Cu privire la starea de fapt, arată că la data de 14 iulie 2006 inculpata circula cu autoturismul marca Volvo, pe raza municipiului D., în zona intersecției străzilor I. M. cu I.R. din D. din direcția str.luliu M. spre str.I. R. A. la intersecția celor doua străzi, observând indicatorul "cedează trecerea", a oprit, s-a asigurat din ambele părți si văzând că ambele sensuri de mers spre gară, respectiv spre podul de pe râul S., sunt libere, a intrat in intersecție cu intenția de a vira la stânga, spre podul de peste râul S.. A. în mijlocul intersecției, a fost lovită de o motocicletă, care a apărut brusc în stânga, singura reacție a inculpatei fiind aceea de a opri autovehiculul.

Inculpata nu se face vinovată de producerea accidentului de circulație, întrucât acesta s-a produs datorită conducătorului motocicletei, care a circulat cu o viteză cu mult peste limita legala admisa in acel sector de drum.

La intrarea în intersecție inculpata nu a încălcat nicio prevedere legată de obligațiile conducătorului auto, la întâlnirea semnului "Cedează trecerea". A respectat întocmai cerințele legale în materie - a oprit (deși nu era obligatoriu), s-a asigurat, a început înscrierea pe noul sector de drum. E. greșita reținerea instanței cum că nu ar fi acordat prioritate motocicletei, deoarece în acel moment pe segmentul de drum nu circula niciun autovehicul, deci nu avea la cine să acorde prioritate. V. cu care a circulat victima a fost determinanta producerii accidentului, culpa exclusivă aparținându-i în totalitate. Lipsa acordării de prioritate a inculpatei nu este susținuta prin argumentele invocate de instanța, ci dimpotrivă sunt concluzii clare si certe ale experților, care atestă faptul că prin manevrele efectuate, inculpata a materializat acordarea de prioritate, însă fără efect, deoarece în acel moment în raza ei de vizibilitate nu exista niciun autovehicul. Apariția motocicletei după înscrierea pe noul sector de drum, nu putea să fie prevăzută și chiar daca ar fi putut fi prevăzută, viteza de deplasare a acesteia nu i-ar fi lăsat inculpatei niciun minim timp de reacție pentru o posibilă evitare. La o viteza de 50 km/h a motocicletei, ar fi fost posibilă evitarea, existând timpul necesar pentru trecerea in totalitate a autovehiculului condus de inculpată pe banda de mers dorită.

Acțiunea inculpatei nu a concurat în niciun mod la producerea accidentului, deoarece nu a încălcat nicio prevedere a legislației rutiere in vigoare. Faptul că motocicleta circula cu viteză excesiv de mare si conducătorul auto nu avea dreptul sa conducă o astfel de motocicleta, nu pot fi imputabile inculpatei. V. de deplasare excesiva a motocicletei a eliminat orice posibilitate de evitare a coliziunii pe acel sector de drum.

In toate expertizele efectuate, se releva faptul că inculpata nu a încălcat nicio regulă de circulație, care sa fie cauza producerii accidentului.

Conduita inculpatei la volan a fost regulamentară, determinând astfel lipsa legăturii de cauzalitate necesară în asemenea situații, intre aceasta si producerea accidentului.

Vinovăția inculpatei sub forma culpei cu prevedere nu poate fi primită, întrucât ea necesită lipsa de asigurare, ori în cauză exista dovezi certe că s-a asigurat în momentul începerii pătrunderii în intersecție si după aceea pe timpul efectuării înscrierii în circulație pe noul segment de drum. Nu avea cum să prevadă că în afara spațiului de vizibilitate circula un autovehicul cu o viteză cu mult peste limita legală. Indicatorul "Cedează trecerea" impune o diligenta obișnuita, asigurarea făcându-se din mers, ori inculpata chiar a oprit autovehiculul.

S. a se lua act de retragerea recursului declarat de P., respingerea recursului declarat de partea civilă, apreciind că recursul declarat de SC U. SA este admisibil.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea soluției atacate în privința laturii penale, apreciind că vinovăția inculpatei a fost corect reținută pe baza probelor administrate în cauză. Inculpata a încălcat prevederile Codului rutier, deoarece nu a efectuat o manevră voluntară în siguranță. Aceasta a pătruns de pe un drum secundar pe un drum principal în mod ezitant, iar nerespectarea indicatorului „Cedează trecerea"; a dus la producerea accidentului, aceasta neavând legătură de cauzalitate cu modul în care circula motociclistul. Susține că a declarat recurs pe latură penală și civilă.

Apărătorul SC U. A. SA lasă la aprecierea instanței recursurile declarate în cauză, având în vedere că nu are calitatea de asigurator.

Reprezentantul P. arată că expertizele efectuate în cauză au semănat confuzie, dar cauza a fost lămurită prin cercetarea la fața locului și schița întocmită. La fața locului există indicatorul „cedează trecerea";, care obligă conducătorii de autovehicule să se asigure, apoi să-și continue deplasarea. Soluția pe latură penală este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului declarat de inculpată. S. respingerea recursului declarat de partea civilă și admiterea recursului declarat de asigurator.

C U R T E A

Prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Dej din data de (...), dosar nr.696/P/2006, s-a dispus în baza art.249 raportat la art.11 pct.1 lit. b și art.10 lit. d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, pe motiv că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea acesteia, în calitate de conducător al autoturismului implicat în accidentul rutier din (...), și moartea victimei C. C. M. B., soluție menținută de prim-procurorului parchetului, conform ordonanței de respingere a plângerii nr.7/II/2/(...).

S-a reținut că la data de 14 iulie 2006, în jurul orei 20:00, învinuita conducea autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare BN-04988, pe strada I. M. din municipiul D., iar la intersecția cu strada I. R., întâlnind indicatorul ";cedează trecerea";, s-a asigurat de efectuarea manevrei, intenționând să vireze la stânga, pentru a se deplasa spre ieșirea din localitate înspre orașul B. La momentul pătrunderii în intersecție, nu a observat motocicleta condusă de victimă, care se deplasa cu viteză pe str. I. R., spre direcția gării, producându-se impactul dintre cele două vehicule, în urma căruia victima a decedat.

Analizând probele administrate, constând în declarațiile învinuitei și ale martorilor, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză tehnică judiciară și raportul de expertiză criminalistică, P. a arătat că, în speță, învinuita nu se face vinovată în mod cert de nerespectarea vreunei dispoziții legale din O. nr. 1., privind circulația pe drumurile publice, determinantă ori de natură a contribui la producerea accidentului rutier, considerându-se că viteza motocicletei, stabilită la 85 km/h, a eliminat posibilitatea evitării accidentului pe un sector de drum unde viteza legală trebuia să fie de 50 km/h, reținându-se și vizibilitatea redusă pe care a avut-o învinuita la momentul efectuării acțiunii de asigurare.

Având îndoieli cu privire la faptul că învinuita ar fi putut evita producerea accidentului, menționând și prezumția de nevinovăție, parchetul a considerat aplicabil în speță principiul ";in dubio pro reo";.

Prin Încheierea Penală nr. 271/2009 a Judecătoriei D., în baza art.278¹ alin.8 lit. c C.pr.pen., s-a admis plângerea formulată de petenta G. M., împotriva ordonanței nr. 696/P/2006 din (...) și respectiv a ordonanței nr. 7/II/2/ (...), ale P. de pe lângă Judecătoria Dej, care au fost desființate și a fost reținută cauza spre judecare, sub aspectul săvârșirii de către inculpata C. A. a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

G. M., mama victimei C. C. M. B., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 180.000 lei sumă ce reprezintă despăgubiri materiale (8.000 lei) constând în cheltuielile pentru înmormântarea victimei și daune morale

(172.000 lei), pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial determinat prin infracțiune (f.37,108,126,190- dos.692/P/2006 (f.37, 363).

În cauză a fost introdusă în calitate de asigurător S. SA A. B. raportat la polița de asigurare (f.31) iar ulterior SC UNITA A. SA B..

Prin sentința penală nr. 1010/(...), pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. (...), a fost condamnată inculpata C. A., fiica lui I. și M., născută la data de (...), domiciliată în Beclean, str. Libertății, nr.12 scara C, ap.12, jud.

B.-Năsăud, posesor C.I. Seria XB nr. 1., CNP 2., pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. c

Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81, 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 C.pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 71 al. ultim C.pen., a fost suspendată pe durata suspendării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art.14 lit. b C.pr.pen. și art. 998 C., a fost obligată inculpată sa plătească părții civile G. M. suma de 2831 lei daune materiale si 60.000 lei daune morale, cu dobânda legala aferenta de la rămânerea definitivă a sentinței pana la achitarea integrala a despăgubirilor.

În temeiul art. 50 din L. nr. 1., s-a constatat că SC U. A. SA B., pentru

S. SA A. B., are calitatea de asigurător de răspundere civilă si a fost obligat asiguratorul sa plătească părții civile despăgubirile și cheltuielile de judecată in limita contractului de asigurare.

În temeiul art. 191 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 1000 lei.

În temeiul art. 193 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile G. M., în suma de 1554 lei .

P. a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la (...) de P. D.

(f.19-22 din dosar 692/P/2006) a constatat că, accidentul produs în data de

(...), în jurul orelor 20,00 la intersecția străzilor I. R. cu str. I. M. din D. a avut loc în condițiile în care carosabilul era uscat iar vizibilitatea bună.

Se precizează că pe str. I. M. era amplasat un indicator cu semnificația cedează trecerea, instalat la loc vizibil la o distanță de 6 metri de colțul intersecției. Pe str. I. R. se afla autoturismul cu nr. de înmatriculare BN-

04.988 Volvo S.60 D.5 implicat în accident poziționat cu fața spre municipiul D., pe partea dreaptă, conducătorul auto declarând că mașina a fost mișcată de la locul faptei, pentru a face loc echipajului de salvare. M. implicată în accident fusese condusă de către victima C. C. M. B. aceasta fiind transportată de urgență la C. de N. C. unde a decedat. La locul accidentului nu au fost identificați martori oculari. Au fost măsurate urmele de frânare ale motocicletei, acestea fiind de 24,37 metri din direcția de mers centru - gară, s-au constatat avariile celor două vehicule implicate în accident, s-au executat planșe fotografice (f.26,33) și o schiță a locului accidentului (f.34).

Din Raportul de constatare medico legală nr.4459/III/391/(...) întocmit de IML C. rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei, contuziei, dilacerării meningocerebrale și de trunchi cerebral cu fractura calotei și bazei craniene iar leziunile s-au putut produce prin mecanismul de lovire proiectare în cadrul unui accident rutier(f.52-54 dos.692/P/2006).

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică, de expert R. V. asistat de expert M. L. (f.57-60,73-85). Raportul de expertiză a stabilit următoarea dinamică a producerii accidentului - în data de 14 iulie

2006, autoturismul condus de inculpat circula prin M. D., în jurul orelor

20,00 s-a apropiat de intersecția I. M. I. R., a ajuns în dreptul indicatorului cedează trecerea, amplasat pe partea dreaptă a străzii I. M., la 6 metri de marginea carosabilului străzii I. R., a oprit, a continuat mersul spre intersecție, a ajuns în dreptul marginii carosabile a străzii I. R. s-a asigurat din partea stângă, apoi din partea dreaptă, nu a observat nici un vehicul pe str. I. R., a continuat mersul cu virare spre stânga pentru a se înscrie pe partea dreaptă a străzii I.R., a parcurs circa 3,5 metri, moment în care a observat o motocicletă care venea pe str. I. R. cu o viteză ca fiind stabilită ulterior la 86,5 km/oră. E. apreciază că inculpata nu a mai avut timpul și spațiul necesar pentru o manevră de evitare a impactului care s-a produs cu motocicleta, în partea stângă față a autoturismului pe care-l conducea. V. cu care inculpata s-a înscris în trafic a fost stabilită la 4 km/oră iar vizibilitatea de la marginea carosabilului spre podul de pe S. a fost stabilită la 78,9 metri.

E. asistent a concluzionat că în momentul impactului motocicleta avea o viteză de 50 km/oră, iar conducătorul autoturismului a efectuat o manevră incorectă, modul de producere a impactului propus în expertiză nu este conform cu realitatea, iar conducătorul auto avea obligația de a pătrunde în intersecție pe un drum cu prioritate de pe un drum fără prioritate numai după ce s-a asigurat temeinic însă această obligație nu a fost respectată, deoarece dacă ar fi fost respectată conducătorul auto ar fi avut posibilitatea de a vedea motocicleta care era în câmpul său de vizibilitate(f.77).

Raportul de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de E. C. C. (f.110,122 din dos. 692/P/2006) a stabilit dinamica producerii accidentului la punctul 1 /., vitezele probabile ale autovehiculelor din momentul impactului-53 km/oră pentru motocicletă și 15 km/oră pentru autoturismul Volvo, a constatat că în momentul impactului autoturismul Volvo a depășit cu planul frontal colțul intersecției cu circa 6 metri. Se concluzionează că în aceste condiții C. C. M. B. nu putea evita producerea accidentului decât dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum iar inculpata putea preveni producerea accidentului dacă, înainte de a intra pe drumul prioritar, ar fi acordat prioritate de trecere vehiculelor care se deplasau pe acesta. În consecință, accidentul s-a produs atât din culpa inculpatei cât și a victimei.

Inculpata a fost audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță (f. 39 din prezentul dosar, fila 41, 43, 106, 128 din dosarul de urmărire penală). Aceasta a declarat că la data producerii accidentului intenționa să se deplaseze cu autoturismul spre ieșirea din D. către Beclean, a ajuns în intersecție, a oprit, respectând semnificația indicatorului, s-a asigurat, a constatat că vizibilitatea spre stânga este destul de mică, datorită unei curbe situate la circa 50 metri de intersecție, s-a asigurat din nou, a intrat cu roata stângă față pe drumul cu prioritate unde intenționa să vireze stânga iar în momentul în care a intenționat să efectueze virajul a auzit o bubuitură și a observat motocicleta implicată în coliziune care s-a izbit de mașină. În momentul impactului inculpata precizează că se uita în partea dreaptă pentru a se asigura din dreapta.

La circa o săptămână de la producerea accidentului s-a modificat regimul de circulație în sensul că pe strada secundară nu se mai poate circula decât într-un singur sens, fiind anulat indicatorul"; cedează trecerea"; și fiind oprit accesul vehiculelor de pe str. I. M. pe str.I. R.

Martorii audiați în cauză nu au asistat la producerea accidentului

(f.48,104,105,203) și au relatat doar modul în care polițiștii au identificat locul producerii accidentului, urmele rămase după impact, persoanele implicate în accident și semnificația indicatoarelor rutiere.

În instanță, raportat la contradicțiile existente între raportul de expertiză tehnică întocmit de expert R. V., opinia separata formulata de expertul asistent M. L. și concluziile Raportului de expertiză criminalistică s- a încuviințat efectuarea unei noi expertize de către o comisie formată din 3 experți, obiectivele fiind stabilite conform adreselor de la f.140-145.

Se va constata că aceasta lucrare a fost efectuată de experții D. P. și R. R. Se va constata că expertul V. A. a participat doar la efectuarea măsurătorilor, nu a participat la redactarea lucrării și la analizarea obiectivelor însă a solicitat sa se ia act ca își însușește concluziile experților

D. P. și R. R. ( f.324).

Autoturismul implicat în accident a fost radiat din evidențele S.ui

P. Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor al

Județului C. fiind înstrăinat către SC.ANTMETAL IMPEX SRL MĂLUȚ, astfel cum rezultă din adresa nr.90002/(...)(f.251).

În consecință la data efectuării expertizei ((...)) s-au utilizat pentru a se răspunde la obiectivele formulate de părți și instanță autoturismul Audi A 6

(...). ( f.285).

Concluziile formulate de cei doi experți sunt următoarele: Accidentul s-a produs pe str.I. R., în banda motocicletei condusă de victimă, într-o zonă periculoasă, la circa 50 metri în avalul unei curbe la dreapta în care vizibilitatea era redusă din cauza plantelor mari de pe acostament. La sesizarea pericolului, autoturismul pornea în traversare de pe str. I. M. iar motocicleta circula în curbă la peste 54 metri depărtare cu circa 85 km/oră. Starea de pericol, până la producerea impactului a durat circa 2,2 secunde. Impactul s-a produs lângă axă, la o viteză de circa 64 km/oră a motocicletei, după un parcurs înfrânat de 24,37 metri și la circa 15 km/oră a autoturismului, după un parcurs de 5 metri în demaraj, când avea partea din față trecută cu un metru în banda stângă. În condițiile de vizibilitate existentă accidentul putea fi evitat de către victimă, dacă ar fi circulat cu o viteză de 50 km/oră. Din cauza timpului foarte scurt de desfășurare a accidentului, în câmpul de vizibilitate, limitat de plante, inculpata a putut fi pusă în imposibilitate de a evita accidentul, în condițiile în care nu a văzut motocicleta când a privit spre pod, pentru a se a sigura din partea stângă, la pornirea în traversare. Concluzia celor doi experți este că, accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei(f.298).

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a produs impactul, datele celor trei rapoarte de expertiză efectuate în cauză s-a constatat că, accidentul din data de (...), s-a produs ca urmare a culpei concurente a inculpatei (30%) și a victimei (70%), deoarece ambii au încălcat dispozițiile legale în materie de circulație rutieră.

S-a stabilit culpa concurentă a părților pentru următoarele considerente:

- urmele de la locul accidentului reflectă faptul că în momentul impactului autoturismul Volvo se afla în mișcare, cu roțile din față în apropiere de axă.

- valoarea calculată a vitezei pentru momentul impactului, pentru autoturism a fost de circa 15 km/oră.

- viteza motocicletei stabilită cu caracter orientativ în momentul impactului a fost de circa 64 km/oră iar în momentul sesizării pericolului viteza motocicletei era de circa 85 km/oră.

- durata stării de pericol din momentul observării autoturismului de către victimă și până la impact a fost de circa 2,21 secunde, comparabilă cu timpul în care autoturismul a parcurs 5 metri de la plecare până la impact.

- în cuprinsul Raportului de expertiză întocmit la (...), experții consemnează că, dacă inculpata ar fi văzut motocicleta după pornirea în traversare avea de ales foarte rapid, în condiții critice fie să oprească mașina pentru a acorda spațiul de manevră motociclistului, fie să forțeze traversarea prin demarare, pentru a ieși din calea motocicletei.

- impactul s-a produs lângă axa drumului.

- indicatoarele de prioritate reglementează : ordinea de pătrundere într-o intersecție atunci când traiectoriile de deplasare a cel puțin două vehicule se intersectează și ordinea de trecere pe sectoarele de drum îngustat, ce nu permit trecerea simultană a două vehicule venind din sensuri opuse. Indicatorul „Cedează trecerea"; se amplasează pe drumul public fără prioritate, unde poziția de pătrundere are vizibilitate. La întâlnirea acestui indicator, conducătorul auto este obligat să reducă viteza și să se asigure că pe drumul prioritar nu circulă autovehicule, și abia apoi poate să pătrundă în intersecție. Dacă pe drumul prioritar circulă alte autovehicule, conducătorul auto este obligat să oprească pentru a le acorda prioritate. Potrivit art. 57 din Codul rutier, la intersecțiile cu circulație dirijata prin indicatoare conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația sau indicațiile acestuia.

Or, în cauză, inculpata, nu a respectat normele legale privind circulația pe drumurile publice, intrând în intersecție fără sa tina cont de semnificația indicatorului „cedează trecerea";iar victima a condus motocicleta cu o viteză de peste 5.

Inculpata putea evita accidentul daca ar fi respectat obligația de a permite trecerea motocicletei care circula pe drum cu prioritate, intersecția fiind dirijata prin indicatoare.

Împrejurările meteo din aceea zi, precum si faptul că în aceea intersecție nu este o vizibilitate buna, fiind atunci un gard înalt, nu are relevanta sub aspectul obligației inculpatei de a se asigura si de a acorda prioritate de trecere, motocicletei care avea dreptul de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice. Concluziile tuturor expertizelor tehnice efectuate în cauză, raportat la configurația terenului, a indicatoarelor amplasate în zonă și a distanței de vizibilitate minimă, la spațiul parcurs de autoturism și datele din procesul verbal de cercetare la fața locului,determină ideea că inculpata a pătruns prima în intersecție nerespectând semnificația indicatorului „Cedează trecerea";.

Raportat la data comiterii accidentului - (...) - în cauză sunt incidente dispozițiile H. nr. 8. - Regulamentul de aplicare a O. nr.1., abrogate la data de (...) data intrării în vigoarea H. nr. 1391/2006.

Potrivit art. 154 din H. nr. 8., „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteza stabilit potrivit prezentului regulament se constata de către polițiști, cu mijloace tehnice certificate, in condițiile legii";.

Potrivit art.155 alin.1 Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.

Conform art. 160 alin.1 din HG 8., conducătorul de vehicul care intenționează sa pornească de pe loc sau sa oprească, sa întoarcă, sa iasă dintr-un rând de vehicule staționate sau sa intre intr-un asemenea rând, sa vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori direcției de deplasare sau sa meargă înapoi este obligat sa efectueze aceste manevre numai după ce a semnalizat si s-a asigurat ca o poate face fara a pune in pericol participanții la trafic care îl urmează, îl preceda ori cu care urmează sa se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția si viteza acestora.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 167 lit. c din H. nr. 8., nu are prioritate de trecere vehiculul care circula pe un drum public pe care este instalat unul din indicatoarele cu semnificația "Cedează trecerea" sau "Oprire";

În drept, fapta inculpatei C. A. care în data de (...) conducând autoturismul Volvo S.60 D.5 cu nr. de înmatriculare BN-04.988 pe str. I. M. intersecție cu str. I. R. a intrat în intersecție fără să se asigure corespunzător, intrând în coliziune cu motocicleta condusă de victima C. C. M. B., accidentul având ca urmare decesul acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea din culpa cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. a Cp. Inculpata a prevăzut urmarea faptei sale, însa nu a urmărit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fără temei ca nu se va produce. Obligația de prevedere a rezultatului este inserata în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1. care reglementează circulația pe drumurile publice si obligația conducătorului auto de a acorda prioritate participanților la trafic.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii consta în acțiunea inculpatei care a concurat la producerea accidentului, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei, urmarea imediata a faptei a fost soldată cu decesul victimei iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legala întocmit în cauza.

La dozarea pedepsei conform dispozițiilor art. 72 Cod penal, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv atât gradul de pericol social concret al faptei care s-a soldat cu decesul victimei, culpa concurenta a victimei C. C. M. B., cât si persoana inculpatei care nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o buna conduita, a manifestat sinceritate, s-a prezentat în mod constant la solicitarea organelor judiciare.

Ca urmare, instanța a reținut ca sunt suficiente temeiuri pentru aplicarea circumstanțelor personale atenuante si în consecință, la individualizarea în concret a pedepsei s-a dat eficienta dispozițiilor art. 74 lit. a, c si al. 2 Cod penal privind circumstanțele personale atenuante si în aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal pedeapsa se va coborî sub minimul special.

Reținând vinovăția, s-a dispus în baza textului de lege menționat condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 1 an pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev de art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art.

74 lit. a, c si al. 2, art. 76 lit. c cod penal.

În raport de cuantumul pedepsei aplicate, de lipsa antecedentelor penale si persoana inculpatei, instanța a apreciat ca scopul acesteia poate fi atins si fără executare.

Așa fiind în temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.

I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei astfel cum prevede art. 359 C.pr.pen.

În temeiul art.71 C.pen. i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată si executarea pedepselor accesorii.

Culpa inculpatei a fost reținuta prin nerespectarea semnificației indicatorului „cedează trecerea";, instanța apreciind aceasta culpa la un procent de 30%, care nu are nici un fel de relevanta din punct de vedere al răspunderii penale, dar care a fost avuta în vedere la soluționarea laturii civile a cauzei.

Acțiunea civila în cadrul dreptului procesual penal, este, din punct de vedere substanțial, mijlocul de drept prin care se urmărește în fata instanțelor judecătorești, repararea prejudiciului suferit prin săvârșirea infracțiunii. P. ca să se poată fonda acțiunea civila, daunele trebuie sa izvorască în mod necesar si direct din infracțiunea săvârșită, art. 1086 cod civil impunând aceasta condiție.

Teoria cauzalității își are sursa în dispozițiile art. 998 si 999 Cod civil.

Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că acestea sunt întrunite, si anume: fapta ilicita, constând într-o fapta prevăzuta de legea penala, si anume art.178 al.2 Cod penal; prejudiciul; legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicita si prejudiciul produs; vinovăția sub forma culpei cu prevedere.

Pe lângă inculpată, în calitate de autor a faptei ilicite, mai sunt răspunzătoare pentru plata prejudiciului cauzat asigurătorul de răspundere civila obligatorie, respectiv S. SA A. B. raportat la polița de asigurare nr.

2024072/(...), respectiv SC U. fostă UNITA A. SA B..

În ceea ce privește asiguratorul de răspundere civila obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 41-42 din L. nr. 1. privind asigurările si reasigurările în R., în vigoare la data producerii accidentului, în asigurarea de răspundere civila, asiguratorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de terțele persoane păgubite si pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, asiguratorul putând fi chemat în judecata de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Potrivit art.49 din L. nr.1. privind asigurările si reasigurările în R., asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Rezulta deci ca răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul si nu o forma a răspunderii civile delictuale.

Conform art.57 din L. nr.1., asiguratorul este obligat la despăgubiri numai în limitele prevăzute de lege pentru asigurarea obligatorie de răspundere civila.

Cu privire la autoturismul condus de inculpată si implicat în accident, la data săvârșirii faptei era încheiata cu S. SA A. B. polița de asigurare de răspundere civila auto seria HV nr. 2024072/(...), formă de asigurare reglementată de O. nr. 3. din data de (...) pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

La stabilirea limitelor obligațiilor ce-i revin asiguratorului de răspundere civila delictuala, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 19 raportat la art. 7 din acest Ordin în conformitate cu care „asiguratorii RCA acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele stabilite anual prin norme adoptate de C. de S. a A. P. anul în care a avut loc accidentul, respectiv 2006 limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul si același accident de autovehicul, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA sunt următoarele: anexa 3: până la 2.000.000.000 lei rol pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei rol, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Potrivit art.55 al.1 din L. nr.1., în redactarea anterioara O. nr.

61/2005, despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

Fata de aceste prevederi, s-a apreciat în practica judiciara ca răspunderea asiguratorului nu poate fi o răspundere solidara cu cea a inculpatului. De altfel, potrivit art.1041 din Codul civil, obligația solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu încetează decât numai când obligația solidara are loc de drept, în virtutea legii, solidaritatea pasiva izvorând din lege sau din voința parților.

Î. Curte de C. si Justiție - S. U. -, în D. Nr. I din 28 martie 2005, a statuat că nici L. nr.1. si nici contractul de asigurare obligatorie de răspundere civila nu prevăd ca față de persoanele prejudiciate prin accidente de autovehicule asiguratul si asiguratorul să răspundă în solidar. În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civila, coexista răspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuala a asiguratorului, întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1..

În ceea ce privește riscurile acoperite de asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit art. 19 din O. Comisiei de S. a A. nr. 3.108 din (...) pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule potrivit art. 42:

La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite si asiguratorii RCA, în cazul decesului unei persoane, se au în vedere următoarele: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si până la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daune morale: în conformitate cu legislația si jurisprudența din R..

Referitor la modul de repartizare a răspunderii în cazul în care accidentul s-a produs din culpa - comuna - a mai multor persoane, potrivit art.21 alin.1 teza I din O. Comisiei de S. a A. nr. 3.108 din (...), în situația în care cel păgubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din paguba care îi este imputabila (culpa comuna).

Prin urmare, asiguratorul nu poate răspunde decât pentru partea din prejudiciu care îi este imputabila asiguratului sau.

Hotărârea este opozabilă asigurătorului, acesta fiind citat în cadrul procesului penal iar partea civilă urmează ca, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești să prezinte hotărârea asiguratorului care este obligat în urma prevederilor contractuale cu asiguratul, să plătească daunele produse de acesta, în limitele exigențelor normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Potrivit art.14 al.3 lit. b C.pr.pen., raportat la art.998 C., repararea pagubei produse prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală acoperire a prejudiciului.

Partea civilă a făcut dovada cheltuielilor pentru înmormântarea victimei și a pomenirilor făcute potrivit tradiției, aceste cheltuieli fiind în cuantum de 8000 lei.

Despăgubirile ce se vor acorda părții civile trebuie să constituie o justă și integrală reparație a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, urmând a fi stabilite într-un cuantum suficient pentru a reprezenta o recompensare completă a traumelor suferite.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. C. daunelor morale se stabilește prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care a fost percepută consecința vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile.

I., fata de probatoriul administrat în cauza, a constatat ca partea civila a făcut dovada prejudiciului material și moral suferit, astfel încât în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 C.pr.pen., raportat la culpa părților în producerea accidentului (30% inculpata, 70% victima) a admis în parte acțiunea civila exercitată de partea civila si a obligat inculpata sa plătească părții civile G. M. suma de 2831 lei daune materiale, suma ce reprezintă

30% din suma de 8000 lei pretinsă și dovedită si 60.000 lei daune morale, cu dobânda legala aferenta de la rămânerea definitivă a sentinței pana la achitarea integrala a despăgubirilor.

În temeiul art. 50 din L. 1., s-a constatat ca SC U. A. SA B. are calitatea de asigurător de răspundere civilă si obliga pe asigurator sa plătească parții civile despăgubirile și cheltuielile de judecată, in limita contractului de asigurare.

În temeiul art. 191 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 1000 lei.

În temeiul art. 193 C.pr.pen., a fost obligată inculpata raportat la culpa reținută în sarcina acesteia, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile G. M., în suma de 1554 lei, reprezentând onorariul pentru avocat

și onorariu pentru expertizele întocmite în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpata C. A., partea civilă G. M., asigurator U. A. SA și P. de pe lângă Judecătoria Dej.

Prin recursul formulat prin apărător, partea civilă G. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, pe latură civilă, obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale, pretențiile solicitate fiind dovedite cu scriptele depuse la dosar și martorii audiați. S. menținerea soluției atacate în ceea ce privește daunele morale.

Prin propriul recurs, apărătorul SC U. A. SA solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se stabili obligația de plată în sarcina emitentului poliței de asigurare, respectiv SC A. SA. S. a se constata că în mod greșit s-a reținut că SC U. A. SA trebuie să garanteze obligațiile stabilite în sarcina inculpatei, deoarece din înscrisurile existente la dosar rezultă că polița de asigurare nu este emisă pentru autoturismul condus de inculpată, ci pentru motocicleta condusă de victimă. P. autoturismul inculpatei, marca Volvo, este emisă o poliță de asigurare de către SC A. SA, astfel că această societate avea calitatea de asigurator și nu SC U. A. SA. Prin urmare, SC U. nu poate să suporte pagubele cauzate de inculpată. Arată că s-a prezentat și la instanța de fond, care avea cunoștință cine este asiguratorul, deoarece polița era la dosar. Cu toate acestea, nu s-a acordat suficientă atenție, astfel că în mod greșit s-a stabilit obligația de plată în sarcina SC U. A. SA.

Inculpata C. A., prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, lipsind un element al laturii obiective, respectiv legătura de cauzalitate dintre acțiunea conducătorului auto si moartea victimei; respingerea pretențiilor civile formulate de partea civila; obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penala și în fața primei instanțe constând în onorariile experților numiți în cauză și pentru care inculpata a efectuat plățile, la care se adaugă si onorariile de avocat, conform notei de cheltuieli, anexată concluziilor scrise și obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecata în recurs.

În motivare a arătat că inculpata nu se face vinovată de producerea accidentului de circulație, întrucât acesta s-a produs datorită conducătorului motocicletei, care a circulat cu o viteză cu mult peste limita legala admisa in acel sector de drum.

In toate expertizele efectuate, se releva faptul că inculpata nu a încălcat nicio regulă de circulație, care sa fie cauza producerii accidentului.

Conduita inculpatei la volan a fost regulamentară, determinând astfel lipsa legăturii de cauzalitate necesară în asemenea situații, intre aceasta si producerea accidentului.

Vinovăția inculpatei sub forma culpei cu prevedere nu poate fi primită, întrucât ea necesită lipsa de asigurare, ori în cauză exista dovezi certe că s-a asigurat în momentul începerii pătrunderii în intersecție si după aceea pe timpul efectuării înscrierii în circulație pe noul segment de drum. Nu avea cum să prevadă că în afara spațiului de vizibilitate circula un autovehicul cu o viteză cu mult peste limita legală. Indicatorul "Cedează trecerea" impune o diligență obișnuita, asigurarea făcându-se din mers, ori inculpata chiar a oprit autovehiculul.

P. de pe lângă Judecătoria Dej a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei.

În ședința publică din data de (...), reprezentantul P. a solicitat a se lua act de retragerea recursului declarat în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Dej din (...), s-a dispus în baza art. 10 lit. d C.pr.pen., scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei

C. A., de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., reținându-se că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea acesteia în calitate de conducător al autoturismului implicat în accidentul rutier din (...) și moartea victimei C. C.

M. B..

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor

20.00, inculpata conducea autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare BN-04988 pe str. I. M. din D., iar la intersecția cu str. I. R., întâlnind indicatorul „Cedează trecerea";, s-a asigurat cu privire la efectuarea manevrei, intenționând să vireze la stânga pentru a se deplasa spre ieșirea din localitate înspre orașul B. În momentul pătrunderii în intersecție, aceasta nu a observat motocicleta condusă de victimă care se deplasa cu viteză pe str. I. R., în direcția Gării, producându-se astfel impactul între cele două vehicule, impact în urma căruia victima a decedat.

Soluția dispusă prin ordonanța mai sus menționată a fost menținută de P. procurorul P. prin ordonanța de respingere a plângerii nr. 7/II/2/(...).

Prin încheierea penală nr. 271/2009 a Judecătoriei D., în baza art.

2781 alin. 8 lit. c C.pr.pen., a fost admisă plângerea formulată de petenta G.

M. împotriva Ordonanței nr. 696/P/2006, respectiv nr. 7/II/2/(...), ordonanță care a fost desființată, iar cauza a fost reținută spre judecare.

În cursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de expertiză de către expert R. V., asistat de expert M. L., stabilindu-se în cuprinsul acestui raport că în data de (...), autoturismul condus de inculpată a ajuns la intersecția I. M. /. R., a oprit în dreptul indicatorului „Cedează trecerea";, s-a asigurat atât din partea stângă, cât și din partea dreaptă, după care a parcurs aproximativ 3,5 m, moment în care a observat o motocicletă care venea pe str. I. R., cu o viteză ce a fost stabilită ulterior la 86,5 km/h. E. a apreciat că inculpata nu a avut timpul și spațiul necesar pentru a efectua o manevră de evitare a impactului, viteaza de deplasare a inculpatei fiind stabilită la 4 km/h, iar vizibilitatea de la marginea carosabilului la marginea podului spre S. la 78,9 m.

E. asistent a concluzionat că în momentul impactului motocicleta avea o viteză de 50 km/h, iar conducătorul auto avea obligația de a pătrunde în intersecția pe un drum cu proprietate de pe un drum fără prioritate numai după ce s-a asigurat temeinic, însă această obligație nu a fost respectată.

Prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de E. C. C. au fost stabilite vitezele probabile în momentul impactului la 53 km/h pentru motocicletă, și 15 km/h pentru autoturism, concluzionându-se că victima putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum, iar inculpata putea preveni producerea accidentului dacă ar fi acordat prioritate de trecere vehiculelor care se deplasau pe acesta. S-a concluzionat că accidentul s-a produs atât din culpa inculpatei, cât și a victimei.

Prin raportul de expertiză efectuat de către experții D. P., R. R. și V. A. s-a reținut că accidentul s-a produs într-o zonă periculoasă la 50 m în avalul unei curbe la dreapta în care vizibilitatea era redusă de plantele mari de pe acostament. S-a reținut că motocicleta circula în curbă cu viteza de 85 km/h, iar impactul s-a produs lângă axă, la o viteză de 64 km/h a motocicletei și 15 km/h a autoturismului, experții concluzionând că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei.

I. de fond a reținut că accidentul s-a produs din culpa concurentă a inculpatei (30%) și a victimei (70%), reținându-se că inculpata nu a respectat normele legale privind circulația pe drumurile publice, intrând în intersecție fără a ține cont de semnificația indicatorului „Cedează trecerea";, iar victima a condus motocicleta cu o viteză de peste 50 km/h. I. a făcut referire la dispozițiile H. nr. 8., dispoziții potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Au fost reținute, de asemenea, și dispozițiile art. 167 lit. c din H. nr. 8., dispoziții potrivit cărora nu are prioritate de trecere vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat unul din indicatoarele cu semnificația „Cedează trecerea"; sau „Oprire";.

În cauză se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei, fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. d C.pen., întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art.

178 alin. 2 C.pen., respectiv culpa. Astfel, în sarcina inculpatei nu se poate reține niciuna din cele două forme ale culpei, întrucât inculpata asigurându- se, nu a putut să prevadă că pe drumul prioritar se deplasează un autovehicul cu o viteză cu mult peste limita legală, iar în sarcina acesteia nu se poate reține că ar fi încălcat normele în materie de legislație rutieră.

Astfel, primul raport de expertiză întocmit în cauză de către experții din cadrul L.ui local de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Cluj a stabilit că autoturismul condus de inculpată a ieșit regulamentar din intersecție respectând indicatorul „Cedează trecerea";, întrucât s-a asigurat și nu a observat vreun vehicul, în momentul asigurării, motocicleta nefiind în zona de observare reciprocă. V. motocicletei înainte de a începe frânarea a fost de 86,5 km/h, iar viteza la impact a fost de 50 km/h, expertul concluzionând că evitarea producerii accidentului se putea realiza de către motociclist prin respectarea prevederilor referitoare la viteza legală în localități, acesta încălcând obligațiile legale referitore la modul de conducere în zona indicatorului „Copii";, în condițiile în care inculpata a circulat regulamentar, respectând cerințele referitoare la plasarea indicatorului

„Cedează trecerea";.

Raportul de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de E. C. C. a reținut că accidentul ar fi putut fi prevenit dacă victima ar fi respectat limita de viteză, expertul concluzionând însă că accidentul s-a produs și din cauza neacordării priorității de trecere de către inculpată la intrarea pe drumul prioritar.

Aceste concluzii însă nu vor putea fi reținute câtă vreme, pe de o parte, în cuprinsul raportului se reține că accidentul putea fi prevenit dacă victima ar fi respectat limita de viteză, și este evident că toți conducătorii auto trebuie să prevadă regulile de circulație în mod obiectiv, în condiții normale de trafic, luând în considerare faptul că toți participanții la trafic respectă normele în materie rutieră și nu luând în considerare faptul că un alt conducător auto se poate deplasa cu o viteză exagerat de mare.

Deși în cuprinsul acestui raport de expertiză s-a reținut că inculpata avea în momentul impactului o viteză de 15 km/h, de unde s-ar putea deduce că aceasta s-a asigurat în momentul premergător pătrunderii în intersecție, se reține totuși culpa inculpatei. Pe de altă parte, raportul de expertiză efectuat în cauză nu a luat în considerare faptul că aria de vizibilitate era vădit micșorată din cauza arbuștilor de pe marginea drumului. Mai mult, se reține că la o săptămână de la producerea accidentului, regimul de circulație în zona respectivă s-a modificat, fiind anulat indicatorul „Cedează trecerea"; și fiind oprit accesul vehiculelor de pe str. I. M. pe str. I. R., tocmai pentru că asigurarea era dificil de efectuat.

De asemenea, cel de-al treilea raport de expertiză efectuat în cauză de cei trei experți a concluzionat că vinovăția a aparținut exclusiv victimei, în condițiile în care pentru a se înscrie pe sensul de mers în traversare, autoturismul inculpatei avea nevoie de un timp efectiv de aproximativ 4 secunde, iar în cazul în care victima s-a fi deplasat cu o viteză regulamentară avea nevoie de 4,46 secunde pentru a ajunge în zona de impact, ceea ce demonstrează că, dacă l-ar fi observat pe motociclist, inculpata avea suficient timp pentru traversarea drumului. În aceste împrejurări, dacă victima ar fi respectat viteza legală, de 50 km/h, deși viteza acestuia trebuia să fie mai mică, întrucât se deplasa în curbă pe vizibilitate redusă și prin zona indicatorului „Copii";, rezultă că asigurarea efectuată de inculpată a fost suficientă, iar vinovăția aparținea exclusiv victimei.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. d C.pr.pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen.

Ca o consecință a pronunțării acestei soluții, va fi respinsă cererea de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă G. M. și va fi înlăturată dispoziția de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în primă instanță.

De asemenea, va fi admis și recursul declarat de asiguratorul de răspundere civilă U. A. S., această societate de asigurare neputând fi obligată la plata despăgubirilor în lipsa stabilirii culpei inculpatei. De altfel, instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de asigurator al acestei societăți de asigurare, câtă vreme din înscrisurile existente la dosar rezultă că polița de asigurare emisă de această societate era pentru motocicleta condusă de victimă, autoturismul inculpatei având o poliță de asigurare emisă de S. A. S. Curtea apreciază că, astfel cum am precizat și anterior, raport la faptul că în cauză nu a fost reținută nicio culpă în sarcina inculpatei, se impune și admiterea recursului asiguratorului.

De asemenea, în ceea ce privește recursul declarat de partea civilă G.

M., având în vedere considerentele expuse anterior, precum și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., acesta va fi respins ca nefondat.

În ședința publică din (...) reprezentantul P. a precizat că retrage recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dej, astfel că instanța va lua act de această împrejurare.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, iar cheltuielile judiciare din recursul P. și a asiguratorului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 193 C.pr.pen., partea civilă G. M. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea inculpatei în sumă de 1.000 lei, cheltuieli justificate cu onorariu avocațial, fiind respinse restul cheltuielilor judiciare solicitate de inculpată, instanța urmând a cenzura cuantumul cheltuielilor judiciare solicitate de inculpată.

P. ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E

I. Ia act de retragerea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA DEJ împotriva sentinței penale nr. 1010/(...) a Judecătoriei D.

II. Admite recursurile declarate de inculpata C. A. și asigurătorul de răspundere civilă U. A. S. împotriva sentinței penale nr. 1010 /(...) a

Judecătoriei D. pe care o casează în întregime și rejudecând:

În baza art. 10 lit. d rap. la art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. achită pe inculpata C. A., fiica lui I. și M., născută la (...) CNP 2. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.p.

Respinge cererea de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile G. M.

Înlătură dispoziția de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă în primă instanță.

III. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă G. M. împotriva aceleiași sentințe.

Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C. în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Bîcu Diana).

Obligă partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.

Obligă partea civilă G. M. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea inculpatei în sumă de 1.000 lei respingând restul cheltuielilor judiciare solicitate de inculpată.

Cheltuielile judiciare în recursul P. și asigurătorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
D. P. V. G.	M. B.	D. S.

Red.MB/dact.MS

7 ex./(...)

Jud.fond: C.I.Mînzat

← Decizia penală nr. 1202/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 45/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 543/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 543/2012, Curtea de Apel Cluj