Decizia penală nr. 677/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R.ANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.677/R/2012

Ședința publică din 03 mai 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.

M. B. GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de partea civilă C. N. și P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentinței penale nr.175 din 09 februarie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpata H. M. C., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.

178 alin.1, 2 , 5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.175 din (...), în temeiul art. 178 alin. 1, 2, 5 C. a condamnat pe inculpata H. M., fiica lui I. și M., născută la data de (...), în loc. Aluniș, jud. C., CNP 2., cetățean român, studii superioare, căsătorită, doi copii dintre care unul minor, director comercial la SC I. SRL, domiciliată în Dej, str. L. B., nr. 46A, jud. C., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 861 C. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 862 C., organul desemnat cu supravegherea fiind S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 863 C. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele de existență.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor legale privind revocarea suspendării condiționate, respectiv art. 864 C., coroborat cu art. 83 C.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.s-a constatat că nu au fost formulate pretenții civile în cauză față de inculpată de către persoana vătămată T. M., moștenitoarea victimei T. M. I. și de către persoana vătămată B. F. (în prezent decedată), moștenitoarea victimei V. M..

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C. s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile P. C. și P. S., domiciliate în loc. J. de Sus, nr. 328, județul C.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că părțile civile P. A. -

M., domiciliată în loc. B., str. P., nr. 328, jud. Timiș și P. A.-C., domiciliată în loc. J. de Sus, nr. 328, județul C., au renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, având în vedere tranzacția încheiată cu asigurătorul

SC O. VIG SA, cu sediul în B., B-dul Aviatorilor, nr 28, bl. Corp B, sector

În temeiul 16 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1000 alin. 3 C. s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea în cauză a răspunderii solidare a SC E. R. SRL, cu sediul în B., str. D. R., nr. 12, sector 2 în calitate de parte responsabilă civilmente.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C. s- a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. N. M. și C. Ș. V., prin reprezentant legal C. N. M., domiciliate în C.-N., str.Lăcrimioarelor, nr. 10, ap. 37, jud. C. și obligă inculpata H. M. la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 5.600 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune materiale; suma de 25.000 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale părții civile C. N. M. suma de

30.000 Euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale părții civile C. Ș. V., respingând restul pretențiilor.

În temeiul art. 163 alin. 1, 2, 5, 6 C. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator, prin luarea inscripției ipotecare asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului înscris în CF nr. 15043

Dej, nr. cadastral 2312, descris astfel: teren în suprafață de 1.019 mp, locuință S+P+M în suprafață de 460,4. (compusă din: la subsol beci, la parter garaj, două camere, o bucătărie, o cameră pentru CT și hol cu casa scării, la etaj un living, două camere, bucătărie, baie, hol, casa scării și două terase, la mansardă 4 camere, baie, hol, balcon și două logii cu suprafața construită la sol de 145 mp), până la concurența sumei de

60.600 Euro (echivalent în lei) la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părților civile C. N. M. și C. Ș. V. prin prezenta hotărâre.

S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurator SC O. VIG SA, cu sediul în B., B-dul Aviatorilor, nr 28, bl. Corp B, sector 1.

În temeiul art. 191 al. 1 C. a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin. 1 C. a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.516 lei cheltuieli judiciare părții civile C. N. M.

P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosar număr 4. din data de (...) a fost trimisă în judecată inculpata H. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.

178 al. 1,2,5 C.

În esență, în sarcina inculpatei s-a reținut că, în data de 28 mai

2007, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio, cu număr de înmatriculare (...) pe D., în dreptul km 15+932 m, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum, a pierdut controlul direcției autoturismului și a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1300, cu număr de înmatriculare (...), cauzând decesul numiților V. M., C. I., P. A. și T. M. I.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpata a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea ei, apreciind însă că accidentul nu s-a produs din culpa ei. În cursul judecății inculpata a exprimat aceeași poziție, fiind aplicată procedura de judecată de drept comun.

În cauză s-au constituit părți civile moștenitoarele victimei C. I., respectiv C. N. M. - soția victimei și C. S. V. - fiica victimei. Acestea au solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 55.000 euro daune morale,

8.000 euro daune materiale și 500 euro lunar cu titlu de prestație periodică în favoarea minorei C. Ș. V. (f.62-63,232-235).

De asemenea s-au constituit părți civile părinții victimei P. A., respectiv numiții P. C. și P. S. cu suma de 10.000 lei din care 5.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale (f.80). Având în vedere că din declarațiile părților civile a rezultat că victima avea două surori, numitele P. A. M. și P. A., s-a dispus introducerea în cauză a acestora care și-au formulat poziția procesuală prin intermediul apărătorului ales, arătând că se constituie părți civile fiecare cu suma de 200.000 lei daune morale (f.210-213).

În cauză a fost citată numita T. M., având în vedere că în cuprinsul declarațiilor din faza de urmărire penală nu reieșea în mod cert dacă au existat și alte persoane care aveau posibilitatea să formuleze pretenții civile. A. a fost prezentă la termenul din data de 20 iunie 2011 și a arătat că nu a avut alți copii în afară de cel decedat în accident - T. M. I. În privința soțului său, numita T. M. a declarat că acesta este în prezent decedat. R. la pretențiile civile a menționat că împreună cu soțul ei a primit de la inculpată o sumă de bani și că nu dorește să formuleze alte pretenții civile în cauză (f.150).

În privința moștenitorilor victimei V. M. instanța a constatat că în faza de urmărire penală inculpata a achitat soției acestuia B. F. o sumă de bani, iar prin declarația autentică din data de (...), aceasta a arătat că nu mai are alte pretenții civile față de inculpată. I. a efectuat demersuri pentru a verifica dacă numita B. F. era singura moștenitoare a victimei și a constatat că aceasta a decedat în data de (...), rezultând din actele de cercetare efectuate de organele de poliție că în urma căsătoriei cu V. M. nu au rezultat copii care ar fi avut calitate procesuală în cauză. Au fost identificate numitele B. F. și B. C. despre care s-a constatat că erau fiicele numitei B. F. dintr-o căsătorie anterioară (aspecte constatate în înscrisurile de la f. 171-174).

Având în vedere că din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală au rezultat indicii în sensul că inculpata ar fi condus autoturismul la data producerii accidentului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind angajată a SC E. R. SRL, prin încheierea de ședință din data de (...) s-a dispus introducerea în cauză a acestei societăți în calitate de parte responsabilă civilmente (f.172-174).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (f.4-7,12-32); raport de expertiză criminalistică întocmit de LIEC C. în data de (...) (f.100-115); raport de expertiză criminalistică întocmit de I. C. în data de (...) (f.121-125); rapoartele de constatare medico-legală întocmite de IML C. în datele de (...) și (...) (f.43-54); declarațiile martorilor

D. D. N. (f.137-139) și C. M. (f.140-142); declarațiile inculpatei (f.143-146).

În faza cercetării judecătorești în latura penală a cauzei au fost audiați martorii D. D. N. și C. M., propuși prin rechizitoriu. De asemenea au fost încuviințați și audiați martorii propuși de apărătorii inculpatei în latura penală a cauzei S. G., R. C. O. și T. P. M.. Au fost audiați martorii A. I. D. și R. V. audiați în faza de urmărire penală. În latura civilă a cauzei la propunerea părților civile C. au fost audiați martorii C. Ana, M. V. și L. R.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

În data de 28 mai 2007 organele de poliție din cadrul S.ui Poliției Rutiere C. au fost sesizate cu privire la faptul că, în jurul orelor 08.40, pe DN 1 C/ E. la km 15 + 932, în afara localității pe raza comunei A. s-a comis un accident de circulație care avut ca urmare decesul a patru persoane. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Renault Clio condus de inculpata H. M. C. pe direcția Dej - C.-N. și autoturismul marca Dacia 1300 condus de numitul V. M. pe direcția C.-N. - D. Din primele investigații efectuate a rezultat că, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum autoturismul marca Renault Clio a ieșit de pe banda sa de circulație cu roțile din partea dreapta pe acostament, iar la efectuarea manevrei de revenire pe bandă a pătruns pe contrasens, intrând în impact cu autoturismul marca Dacia care circula regulamentar pe direcția C.-N. - D.

S-a consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului că accidentul a avut loc pe DN 1 C/E 576 la km 15 + 932, după trecerea de o curbă ușoară la stânga, ultima dintr-o succesiune de mai mult de 2 curbe și la începutul unei porțiuni de drum în aliniament din asfalt, drumul fiind reabilitat, dar nemarcat. S-a menționat că înainte de locul producerii accidentului la o distanță de 450 m este montat indicatorul de avertizare „. dublă sau o succesiune de mai mult de două curbe dintre care prima la dreapta";; s-a arătat că pe partea dreaptă și pe arcul unei curbe la dreapta dintre cele succesive existau panouri/balize temporare care semnalizează limita din dreapta a părții carosabile, față de un șanț pe care urmează să fie realizat un acostament consolidat de către executanții lucrărilor. S-a constatat că nu existau indicatoare de restricție a vitezei de deplasare a autovehiculelor spre mun. C.-N. În procesul verbal s-a făcut referire doar la existența indicatoarelor care erau dispuse după locul producerii accidentului spre mun. G. (pe sensul opus de circulație a autoturismului marca Renault), care obligau conducătorii auto la reducerea vitezei la 60 km/h, fiind semnalizat și faptul că urma un drum îngustat, iar depășirea autovehiculelor era interzisă.

În privința porțiunii de drum unde s-a comis accidentul s-a consemnat că este în aliniament după o curbă la stânga, este mărginită de acostament la o diferență de nivel de cca 0,20 m mai jos decât asfaltul drumului. R. la condițiile de trafic s- a arătat că accidentul s-a comis pe timp de zi, cer senin, fără precipitații, cu vizibilitate bună peste 100 m, impactul având loc în afara localității. A fost fixată poziția celor două autoturisme, reieșind că autoturismul marca Renault Clio se afla orientat cu fața spre mun. G., în poziție oblică spre axul imaginar al drumului pe sensul de circulație C.-N. - G. A. marca Dacia a fost găsit pe acostamentul din dreapta direcției de mers C.-N. - G., răsturnat și oprit pe partea laterală dreaptă, în interiorul acestuia fiind mai multe persoane.

S-a constatat prezența pe asfaltul părții carosabile a 4 urme de derapaj sub formă de arc de cerc cu deschiderea spre axul drumului, imprimate de autoturismul marca Renault după ce șoferul a pierdut controlul direcției de deplasare; au fost indicate în detaliu aspectele legate de poziția acestor urme, lungimea părții carosabile pe care s-au imprimat urmele, fiind menționat că ultima din cele patru descrise se finalizează pe contrasens la o distanță de 2,4 m măsurată perpendicular pe limita din stânga a asfaltului părții carosabile cu acostamentul.

D. efectuarea operațiunilor de descarcerare s-a constatat că cei patru pasageri ai autoturismului marca Dacia, respectiv C. I., P. A. C., T.

M. I. și V. M. au decedat la locul accidentului. S-a consemnat că în urma impactului a suferit leziuni și inculpata H. C. M. care a fost transportată la C. UPU 1 C.-N.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpata a declarat că, în data de 28 mai 2007, conducea autoturismul marca Renault Clio din direcția Dej spre mun. C.-N., ajungând în apropierea comunei A., unde suprafața părții carosabile era corespunzătoare după lucrările de reabilitare efectuate, fără a fi trasate marcajele sau să existe montat vreun indicator care să semnalizeze efectuarea de lucrări sau limitarea de viteză. I. a precizat că exista o diferență de nivel între suprafața părții carosabile

și acostament de cca 20 cm. A. a apreciat că circula cu o viteză de aproximativ 80 km/h înspre com. A. și a observat la o distanță de aproximativ 50 m că din coloana de autovehicule care circula din sens opus s-a desprins o dubiță de culoare albă care a pătruns pe sensul ei de mers, continuându-și deplasarea spre D. I. a arătat că pentru a evita o eventuală coliziune cu acest autovehicul a tras de volan în partea dreaptă, concomitent cu virajul pătrunzând cu roata din față pe acostament. A. a menționat că în acel moment a simțit șocul produs și balansul autoturismului, declarând că a ajuns pe porțiunea de pietriș, a frânat instinctiv, autoturismul fiind scăpat de sub control datorită derapajului. I. a declarat că autoturismul a derapat și a pătruns pe contrasens cu fața oblic spre banda imaginară din sens opus, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia care rula pe direcția C.-N. - D. I. a apreciat că impactul a avut loc în zona axului imaginar care separă cele două sensuri de circulație. A. a menționat că autoturismul marca Dacia a lovit autoturismul marca Renault în zona aripii dreapta față, care s-a rotit cu fața spre G.

I. a apreciat că accidentul s-a produs din cauza diferenței de nivel dintre acostament și partea carosabilă care nu era semnalizată coroborat cu pătrunderea autoutilitarei de culoare albă pe sensul său de deplasare, brusc, la o distanță mică ce a determinat-o să efectueze manevrele de evitare a impactului cu aceasta. I. a arătat că a aflat de la membrii familiei și de la colegi de serviciu că a doua zi după accident au fost montate în zona respectivă indicatoare care semnalizau limitarea vitezei și faptul că drumul era în lucru (f.143-145).

În faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii D. D. N. și C. M., singurele persoane care au observat momentul impactului dintre cele două autoturisme. Cei doi martori se aflau în autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare B-7337 care circula din direcția C.-N. - Dej, aflându-se în spatele autoturismului marca Dacia 1300 de culoare roșie. M. C. M. care conducea acest autoturism a declarat că autoturismul marca Dacia se afla la o distanță de cca 40 m, rulând cu viteza lor de deplasare, respectiv 80 km/h, fiind în afara localității. M. a precizat că a observat un autoturism marca Renault de culoare albă care a intrat brusc pe contrasens efectuând un viraj stânga și intrând în impact cu autoturismul marca Dacia 1300. M. a declarat că autoturismul marca Renault a pătruns pe contrasens în fața autoturismului marca Dacia al cărui șofer nu a mai avut timpul fizic necesar să facă vreo manevră de evitare a impactului. A. a arătat că în zona accidentului nu era montat nici un indicator de restricție de viteză, carosabilul era uscat și perfect în urma reabilitării, fără a fi marcat (f.140).

În declarația olografă din data de 28 mai 2007 martorul a precizat că a observat un autoturism de culoare albă care circula din sens opus că a făcut o manevră de deplasare spre dreapta direcției sale de mers, „. care în mod instinctiv a virat brusc la stânga trecând în viteză, fără frânare pe contrasens";, acroșând în partea față stânga autoturismul marca Dacia pe care l-a proiectat în șanț (f.142). În data de (...) martorului i-a fost luat un supliment de declarație în care a arătat că în momentul, premergător impactului dintre autoturismul Renault și autoturismul Dacia 1300 nu a observat să ruleze vreun autovehicul de genul autoutilitară sau dubiță, care să încurce deplasarea normală a inculpatei (f.141).

M. D. D. N. a declarat că se afla în autoturismul condus de C. M. care circula pe direcția C.-N. - Dej, observând în față la cca 40 m autoturismul marca Dacia care rula în aceeași direcție cu viteza lor de deplasare, respectiv 80-90 km/h. M. a arătat că a observat și autoturismul marca Renault care venea din sens opus, sesizând când a efectuat un viraj brusc stânga în unghi de 45 grade, pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia care circula regulamentar (f.137).Cu ocazia reaudierii din 22 mai 2009 martorul a precizat că nu-și amintește ca anterior impactului să fi văzut vreo autoutilitară în zona accidentului (f.138).

În cursul judecății au fost reaudiați cei doi martori și ambii au făcut referire la faptul că au observat când autoturismul marca Renault care se apropia din sens opus a virat spre dreapta și a ieșit cu roțile de pe partea carosabilă, după care a efectuat un viraj brusc spre stânga, intrând în impact au autoturismul maca Dacia. M. C. M. a precizat că nu a văzut un alt autoturism care să îl depășească, între momentul în care a sesizat că autoturismul marca Renault de culoare albă a ieșit de pe partea carosabilă și momentul impactului. M. a arătat textual „am văzut autoturismul de culoare albă în momentul în care a apărut din curba care exista în apropiere, observând că a circulat o perioadă drept pe carosabil, după care am sesizat că a tras spre dreapta ieșind în afara părții carosabile";. M. a apreciat că pătrunderea autoturismului Renault pe contrasens a fost surprinzătoare și după părerea sa șoferul mașinii maca Dacia nu putea evita coliziunea, deoarece virajul spre stânga al autoturismului Renault a avut loc în momentul în care mașina marca Dacia se afla la o distanță de

4 - 5 m. În legătură cu indicatoarele rutiere martorul a precizat că pe porțiunea de drum unde a avut loc accidentul nu erau indicatoare de avertizare a efectuării unor lucrări. M. a menționat că el nu a observat diferența de nivel dintre partea carosabilă și acostament deoarece nu a fost pus în situația să tragă spre dreapta, arătând că parcurgea distanța Turda - Dej zilnic în acea perioadă. M. a arătat că în calitate de conducător auto nu a resimțit niciun obstacol pe acea porțiune de drum, respectiv nu a simțit că trebuie să fie mai atent în acea zonă din cauza stării în care se afla carosabilul (f.263-264).

M. D. D. N. a menționat că nu a perceput că impactul a avut o intensitate foarte puternică și a fost surprins de consecințele accidentului. M. a precizat că nu a observat altă mașină care să depășească autoturismul în care se afla el înainte de producerea accidentului (f.265).

Au fost expuse detaliat declarațiile celor doi martori pentru a se releva faptul că aspectul menționat de inculpată în apărare, referitor la apariția unei autoutilitare din sens opus care se angajase în efectuarea unei manevre de depășire, nu este confirmat de cele două persoane care au perceput în mod direct producerea accidentului. A rezultat că martorii au observat autoturismul marca Renault după ce acesta a ieșit din curbă și s-a înscris în deplasare pe linie dreaptă, sesizând că la un moment dat a ajuns cu roțile din partea dreaptă pe acostament, după care șoferul a efectuat brusc un viraj spre stânga intrând pe contrasens. Din aceste relatări rezultă în mod cert că martorii au avut în câmpul vizual autoturismul marca Renault, înainte de pătrunderea acestuia pe contrasens, condiții în care ar fi fost în măsură să perceapă prezența unei autoutilitare, care din relatările inculpatei ar fi venit din aceeași direcție și ar fi trebuit să depășească inclusiv mașina în care se aflau martorii, iar apoi autoturismul marca Dacia în care se aflau victimele. Firul logic al acestei susțineri ar fi presupus ca autoutilitara să treacă pe lângă autoturismul marca Dacia cu puțin timp înainte ca mașina marca Renault să efectueze virajul spre stânga de revenire pe bandă, evenimente care ar fi trebuit percepute în mod obligatoriu de cei doi martori. În aceste condiții instanța nu va lua în considerare aspectul relatat de inculpată referitor la prezența acelei autoutilitare care ar fi determinat-o să ajungă cu roțile pe partea carosabilă și ulterior să efectueze virajul spre stânga ajungând pe contrasens.

I. a propus audierea martorilor R. C. O. și T. P. M. despre care apărătorii acesteia au menționat că au perceput modul în care s-a produs accidentul. Audierea martorilor a fost încuviințată și s-a efectuat la termenul din data de (...). Ambii martori au declarat că erau angajați la SC Eco C. SRL, firmă care în anul 2007 a efectuat lucrări de deviere a liniei electrice pe porțiunea de drum în care a fost construit noul sens giratoriu de la ieșirea din loc. A. spre J., context în care în exercitarea atribuțiilor de serviciu obișnuiau să se afle în acea zonă. M. au declarat că în ziua producerii accidentului se deplasau pe jos dinspre localitatea J. spre comuna A., pe partea stângă a drumului, mergând pe o porțiune de drum nou asfaltată. A. au precizat că au auzit un zgomot de impact care provenea de la o distanță de 50-100 m din spatele lor și când s-au întors au observat autoturismul maca Dacia de culoare roșie răsturnat în afara părții carosabile și autoturismul marca Renault de culoare albă pe partea carosabilă. Ambii martori au menționat că nu au văzut momentul impactului. În legătură cu indicatoarele rutiere aceștia a declarat că nu era montat niciun indicator de la sensul giratoriu nou construit și până la podul peste Someș de la intrarea în loc. A.. M. au arătat că nu era trasate marcajele care delimitau marginile drumului sau cele care despart sensurile de mers (f.385-386).

În cursul judecății a fost audiat martorul S. I. G. care este coleg de serviciu cu inculpata H. C. M. și care a afirmat că s-a deplasat la locul accidentului ajungând după sosirea organelor de poliție și a serviciului de ambulanță. M. a arătat că a rămas mai mult timp în zonă și s-a deplasat până la km. 17 spre Dej, observând că nu era nici un semn sau indicator de restricții, respectiv de lucrări pe acea porțiune și a efectuat fotografii ale porțiunii de drum respective. M. a arătat că în zilele următoare a circulat mai des între C.-N. și Dej și a sesizat că au apărut semnele respective de circulație, efectuând din nou fotografii. A. a relatat și demersurile pe care le-a făcut în numele inculpatei pentru a despăgubi familiile victimelor, precizând că sumele de bani pe care le-a achitat au provenit din partea inculpatei. A. a menționat că el a întocmit chitanțele în momentul predării sumelor de bani, care nu au fost prezentate angajatorului și nici nu au fost înregistrate la firmă (f.266-267).

A fost audiat martorul R. V. angajat în calitate de inspector trafic la firma F., care a câștigat licitația de reabilitare a DN 1 C km 8+300 până la km 38 pe raza localității L. M. a arătat că s-au efectuat presemnalizările dinspre H. km 17 spre loc. A., sens în care au fost montate 3 indicatoare, puțin înainte de km 16 de unde a început lucrarea de turnare a covorului asfaltic. M. a susținut că era vorba de indicator „. în lucru";, „Reducere viteză la 60 km/h";, „. interzisă";, „. îngustat partea stângă";. M.ui i-au fost puse mai multe întrebări cu ocazia audierilor pentru a se putea realiza consemnarea, arătând și faptul că pe marginea drumului pe partea stângă au fost lăsate balize reflectorizante, iar după ce i-au fost arătate fotografiile cu imagini de la fața locului a arătat că a observat că balizele nu apar, ceea ce înseamnă că nu au fost lăsate în zonă. M. a susținut că în afara celor 3 indicatoare mai exista și indicatorul „Diferență de nivel";, arătând la finalul declarației că șoferii care veneau dinspre Dej spre A. trebuiau să vadă cele patru indicatoare la care a făcut referire (f.360).

Au fost expuse declarațiile martorilor audiați în latura penală a cauzei din care rezultă că nu au apărut elemente noi în privința stării de fapt față de cele reținute în actul de sesizare al instanței. Aceste elemente au fost avute în vedere de către experții care au întocmit rapoartele de expertiză criminalistică în faza de urmărire penală, nefiind întemeiată solicitarea apărătorilor inculpatei de efectuare a unui nou raport de expertiză criminalistică în cursul judecății.

Ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză au concluzionat că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca Renault, cu număr de înmatriculare (...), datorată neadaptării vitezei la condițiile de drum de către inculpata H. M. C.

A fost determinată valoarea vitezelor celor două autoturisme din momentul impactului, pe baza metodei EES, valorile acestui parametru pentru ambele mașini fiind stabilite prin analiza avariilor caroseriilor, prin compararea cu autovehicule aflate în baza de date a LIEC. A rezultat că vitezele probabile ale autovehiculelor din momentul impactului au fost de

55 km/h pentru autoturismul marca Dacia și cca 86 km/h pentru autoturismul Renault. A fost posibilă determinarea vitezei autoturismului

Renault din momentul pătrunderii de pe acostament pe carosabil, prin raportare la urmele de derapare anterioare impactului, aceasta fiind stabilită la 98 km/h. Nu a putut fi determinată viteza inițială de deplasare a autoturismului marca Dacia, din cauza lipsei urmelor de frânare. S-a stabilit că starea de pericol iminent pentru numitul V. M.-a declanșat în momentul în care acesta a putut observa pierderea controlului asupra direcției de deplasare a autoturismului Renault de către conducătoarea acestuia. A. a reprezentat momentul din care V. M. trebuia și putea să ia măsurile de evitare, fiind determinat timpul de care a dispus acesta în acest sens, rezultând că este inferior timpului minim corespunzător întârzierilor involuntare la frânare cu care este creditat un conducător auto. Timpul necesar autoturismului Renault pentru a străbate distanța de 16 m de la momentul pierderii direcției de deplasare și până în momentul impactului a fost stabilit la 0,64 secunde prin raportare la viteza de aproximativ 92 km/h; timpul întârzierilor involuntare la frânare cu care este creditat în general un conducător auto este de 0,8 secunde. În aceste condiții chiar și în ipoteza în care numitul V. M. ar fi oprit până în locul impactului autoturismul pe care-l conducea nu putea evita producerea impactului atâta timp cât autoturismul Renault a pătruns pe contrasens într-o poziție înclinată față de axul longitudinal al drumului, având în acel moment o viteză de cca 86 km/h. S-a apreciat astfel că în condițiile date evenimentul rutier nu putea fi evitat.

A fost analizată conduita conducătorului autoturismului marca Renault și s-a apreciat că acesta putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză care să-i permită să se deplaseze pe partea dreaptă a drumului public fără a depăși axul longitudinal al acestuia. În acest sens s-a făcut referire la obligația conducătorilor auto prevăzută de art. 48 al. 1 din OUG nr. 1. potrivit căruia conducătorii auto trebuie să circule respecte regimul legal de viteză și să adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Expertul a analizat și aspectul referitor la diferența de nivel dintre partea carosabilă și acostament. S-a arătat că drumul se afla în reabilitare, iar diferența de nivel era prezentă pe o distanță lungă a DN 1

C, în anumite zone existând semnalizări cu privire la lucrările ce se realizau pe acel tronson. Expertul a reținut în mod corect că, odată părăsit carosabilul cu roțile din dreapta, trecerea peste denivelare la revenirea pe partea carosabilă a influențat stabilitatea autoturismului mai ales la viteza stabilită pentru autoturismul maca Renault. Însă ieșirea de pe partea carosabilă nu are legătură cu modul de semnalizare a lucrărilor sau cu diferența de nivel, care nu a constituit un obstacol imprevizibil a cărui prezență să fi fost necesar a fi semnalizată, cu atât mai mult cu cât deplasarea a avut loc pe timp de zi. R. că inculpatei H. M. C. îi este imputabil în special faptul că a ieșit de pe partea carosabilă, aspect care a determinat-o să efectueze virajul stânga de revenire pe banda de circulație, ajungând pe contrasens din cauza vitezei de deplasare și a trecerii peste denivelarea existentă între partea carosabilă și acostament. În aceste condiții este întemeiată concluzia experților în sensul că pătrunderea pe contrasens s-a datorat neadaptării vitezei la condițiile de drum, care inițial au determinat devierea de la traiectoria normală înspre partea dreaptă spre acostament, iar ulterior pătrunderea pe sensul opus de deplasare.

Raportul de expertiză întocmit de I. B. a menținut concluziile primului raport, iar cu privire la diferența de nivel s-a menționat că era evident pentru orice conducător auto care s-a deplasat la data producerii accidentului pe segmentul de drum respectiv în direcția Dej-C.-N. că drumul se afla în reabilitare, situația referitoare la diferența de nivel fiind constantă pe o distanță mai lungă a DN 1 C. S-a arătat în mod justificat că nu a rezultat din probele administrate că taluzul drumului ar fi cedat și că aceasta ar fi fost cauza pătrunderii roților de pe partea dreaptă a vehiculului pe acostament. S-a menționat că nu se poate stabili cauza părăsirii carosabilului de către autoturismul Renault Clio cu mențiunea că în timpul efectuării manevrei de revenire pe carosabil stabilitatea autoturismului la escaladarea taluzului suprafeței carosabile a fost drastic influențată pe fondul vitezei ridicate de deplasare a vehiculului. S-a concluzionat de către experți că inculpata putea preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului la condițiile date de drum (f.121-125).

I. a apreciat că din mijloacele de probă administrate rezultă că accidentul de circulație din data de 28 mai 2007 s-a produs din culpa inculpatei H. M. C. A. acesteia referitoare la apariția autoutilitarei de culoare albă din sens opus care s-a angajat într-o manevră de depășire nu a fost confirmată de declarațiile martorilor D. D. N. și C. M. expuse anterior, care au observat întreaga traiectorie a autoturismului marca Renault, după înscrierea pe linia dreaptă pe sectorul de drum respectiv. A. au sesizat atât devierea spre dreapta a direcției de deplasare, cât și virajul brusc spre stânga efectuat de inculpată după ce autoturismul a ajuns cu roțile pe partea carosabilă. În legătură cu indicatoarele rutiere există mai multe contradicții legate de locul efectiv al amplasării acestora. În procesul verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că pe porțiunea de drum în care s-a produs accidentul nu existau indicatoare de restricție a vitezei de deplasare a autovehiculelor spre mun. C.-N. S. semnalizări la care se face referire sunt cele referitoare la existența unor panouri temporare care semnalizează limita din partea dreaptă a părții carosabile față de un șanț pe care urma să fie realizat un acostament, care se aflau pe arcul uneia dintre curbele situate la o distanță de 450 m înainte de locul producerii accidentului. Organele de poliție menționează ulterior indicatoarele care au fost montate după locul producerii accidentului spre mun. G., care nu erau obligatorii pentru conducătorii vehiculelor care se deplasau în direcția opusă respectiv spre C.-N. M. audiați în cauză au menționat că pe porțiunea de drum respectiv nu existau indicatoare de limitare a vitezei sau de avertizare a efectuării unor lucrări. Acest aspect poate fi observat și din planșele fotografice existente la dosar. R. la declarația martorului R. I., care a făcut referire la existența celor patru indicatoare pe sensul de mers al autoturismului marca Renault, montate între km 17 și km 16, instanța apreciază că aceasta nu este sinceră; dincolo de declarația martorului S. G. care ar putea fi apreciată drept subiectivă având în vedere că se află în relații de prietenie cu inculpata, instanța constată că martorul R. I. a fost martor asistent la efectuarea procedurii de cercetare la fața locului, deplasându-se în zonă tocmai pentru că firma la care lucra se ocupa de reabilitarea drumului respectiv. M. a susținut în fața instanței că el personal a fost cel care s-a preocupat de semnalizarea efectuării lucrărilor pe porțiunea de drum respectivă, condiții în care nu se explică de ce martorul nu a comunicat organelor de poliție la acel moment faptul că înainte cu aproximativ 1 km pe sensul de mers Dej-C.-N. erau montate cele patru indicatoare, inclusiv cel de marcare a diferenței de nivel, care își păstrau valabilitatea până la apariția semnului de ridicare a restricțiilor (așa cum se menționează la un moment dat în actul de sesizare). M. R. I. a semnat procesul verbal în care s-a consemnat foarte clar că nu existau indicatoare de limitare a vitezei, or dacă era conștient că s-a ocupat de montarea lor, ar fi atras atenția organelor de poliție sub acest aspect, mai ales că responsabilitatea semnalizării lucrărilor aparținea societății la care era angajat.

I. a apreciat că aceste precizări sunt necesare pentru a releva condițiile concrete în care s-a produs evenimentul rutier, fără a se putea reține faptul că inculpata a încălcat semnificația indicatorului de reducere a limitei de viteză la 60 km/h. În privința acestui aspect, în actul de sesizare se face referire la un moment dat la existența acestui indicator, alături de alte două, care ar fi fost montate pe sensul de mers al autoturismului condus de inculpată, așa cum reieșea din adeverințele emise în datele de 15 ianuarie 2008, respectiv 17 iunie 2009 de FCC C. (fila 56, 63-64 dosar urmărire penală). Cu toate că procurorul menționează la un moment dat faptul că inculpata avea obligația să respecte semnificația acestor indicatoare, la secțiunea în drept și comentariile ulterioare acestei secțiuni referitoare la culpa inculpatei, nu se reține în sarcina acesteia încălcarea semnificației indicatorului de limitare a vitezei la 60 km/h, ci neadaptarea vitezei la condițiile de drum. P. motivele arătate anterior (consemnările din procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor expuse anterior), instanța nu va reține ca fiind dovedită existența acelor indicatoare de avertizare la data producerii accidentului, care ar fi impus inculpatei să conducă autoturismul cu o viteză de cel mult 60 km/h.

Cu toate acestea instanța a apreciat că nu poate fi înlăturată culpa inculpatei în producerea accidentului, atâta timp cât era evident pentru orice conducător auto care circula pe sectorul de drum respectiv că drumul era în reabilitare, asfaltul fiind proaspăt turnat fără marcaje longitudinale, aspect care obligă conducătorii auto să circule prudent pentru a efectua orice manevră în condiții de siguranță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 48 alin. 1 din OUG nr. 1., potrivit căruia conducătorii auto trebuie să circule respecte regimul legal de viteză și să adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. R. din rapoartele de expertiză că inculpata a circulat cu o viteză care a depășit puțin limita maximă în afara localității, respectiv

90 km/h, viteza de circulație la momentul pătrunderii pe acostament fiind de 98 km/h.

Este relevant și faptul că inculpata cunoștea foarte bine traseul dintre Dej și C.-N. deoarece în exercitarea atribuțiilor de serviciu obișnuia să circule frecvent pe acel sector de drum, respectiv de 2-3 ori pe săptămână, aspect relevat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Așa cum s-a arătat anterior cauza principală a producerii accidentului a constituit-o devierea autoturismului de la direcția normală de deplasare spre dreapta, care nu are nici o legătură cu modul de semnalizare a lucrărilor care se efectuau pe drumul public și nici cu diferența de nivel care exista între acostament și partea carosabilă. Acest aspect îi este imputabil inculpatei, generat de viteza de deplasare care nu i-a permis să mențină controlul asupra autoturismului. Din aceste motive instanța apreciază că nu se poate reține că inculpata nu a avut nici o culpă în producerea evenimentului rutier astfel cum au susținut apărătorii acesteia solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d C.pr.pen. În mod cert traiectoria autoturismului a fost influențată în momentul efectuării manevrei de revenire pe banda de circulație, de diferența de nivel existentă, dar aceasta este o împrejurare favorizantă, iar nu determinantă la producerea accidentului.

În drept:

Fapta inculpatei H. M. C. care, în data de 28 mai 2007, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu număr de înmatriculare (...) pe D., în dreptul km 15+932 m, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum a pierdut controlul direcției autoturismului care a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1300 cu număr de înmatriculare (...), cauzând decesul numiților V. M., C. I., P. A. și T. M. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2, 5 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, persoana inculpatei.

I. a avut în vedere că pentru infracțiunea săvârșită de inculpată legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii cu limitele cuprinse între 2 și 7 ani, cu posibilitatea de majorare a maximului special potrivit art. 178 alin.

5 C. raportat la faptul că în urma accidentului rutier au decedat 4 persoane.

La stabilirea în concret a cuantumului pedepsei s-a reținut faptul că infracțiunea pentru care este cercetată inculpata a fost săvârșită din punctul de vedere al formei de vinovăție din culpă, fără a se ignora urmările pe care aceasta le-au avut asupra membrilor familiilor celor 4 victime.

In ce privește persoana inculpatei instanța a avut în vedere că aceasta a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, fiind prezentă la toate termenele de judecată și arătând că regretă cele întâmplate. I. a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea sa, însă a apreciat că nu a avut culpă în producerea evenimentului rutier, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul stării de fapt, în esență raportat la apariția acelui autoturism care a determinat-o să tragă de volan spre dreapta și raportat la starea drumului. Așa cum s-a arătat anterior probele administrate nu au confirmat această susținere, reieșind că accidentul s-a produs din culpa inculpatei care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, cu mențiunea că raportat la împrejurările concrete de producere a evenimentului rutier au existat anumite condiții favorizante pentru pătrunderea acesteia pe contrasens (diferența de nivel, care a influențat în mod cert traiectoria autoturismului după efectuarea virajului spre stânga).

S-a făcut referire de către părțile civile C. și ulterior de apărătorul acestora la faptul că inculpata ar fi încercat să tergiverseze soluționarea cauzei în faza de urmărire penală. I. constată că nu rezultă din datele dosarului că urmărirea penală a fost întârziată din culpa inculpatei, ci s-a datorat în special întârzierii în efectuarea expertizelor criminalistice dispuse de către organul de urmărire penală: prima expertiză s-a dispus în data de 3 aprilie 2008 și a fost efectuată în data de 13 decembrie 2008, a doua expertiză a fost încuviințată în data de 24 noiembrie 2009 și s-a efectuat în data de 24 decembrie 2010. Chiar dacă expertizele au fost dispuse la cererea inculpatei, nu se poate considera că aceasta a urmărit tergiversarea cercetărilor, ci și-a exercitat dreptul la apărare în virtutea căruia are posibilitatea de a solicita administrarea de probe, care au fost considerate utile soluționării cauzei, atâta timp cât au fost încuviințate de organul judiciar.

Astfel, la aplicarea pedepsei instanța nu a reținut că inculpata a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare, manifestată prin exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale pentru a tergiversa, respectiv îngreuna efectuarea urmăririi penale. Chiar dacă inculpata a declarat că nu a avut culpă în producerea accidentului, instanța constată că aceasta poziție a reprezentat aprecierea sa din punctul de vedere al vinovăției penale, fără a putea fi interpretată ca o neasumare a răspunderii, atâta timp cât a manifestat preocupare pentru despăgubirea familiilor victimei, achitând familiilor P., T. și numitei B. F., imediat după producerea accidentului sume de bani cu titlu de ajutor de înmormântare, iar ulterior o diferență până la 10.000 lei pentru fiecare, aparținătorii victimelor declarând că nu mai au pretenții civile față de inculpată. I. va avea în vedere demersurile pe care inculpata le-a făcut în acest sens, coroborat cu aspectele pozitive care caracterizează persoana acesteia, referitoare la conduita anterioară bună, constând nu doar în lipsa antecedentelor penale, ci și în faptul că este o persoană integrată în societate, care a realizat venituri prin muncă, având în întreținere la data producerii accidentului 2 copii, din care unul minor.

Aspectele pozitive legate de conduita anterioară bună a inculpatei nu vor fi valorificate potrivit art. 74 lit. a C., cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege în baza art. 76 C., având în vedere urmările infracțiunii săvârșite de inculpată, constând în decesul a patru persoane de vârstă tânără, care a marcat profund membrii familiilor acestora.

Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatei H. M. C., pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 5 C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C.

Astfel, potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ce privește infracțiunea săvârșită, cât și în ce privește comportarea inculpatului. P. și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât să convingă de necesitatea respectării legi penale și să evite în viitor săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că s-a solicitat de către reprezentanta P.ui privarea de libertate a inculpatei, raportat la urmările faptei, respectiv decesul celor 4 persoane. I. a apreciat că doar acest aspect, legat de urmările faptei, nu poate constitui o motivație suficientă pentru stabilirea unei modalități privative de libertate pentru executarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât infracțiunea este comisă din culpă, fiind evident că inculpata nu a urmărit să producă decesul vreunei persoane. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Analizând ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea, forma de vinovăție în baza căreia a acționat inculpata și aspectele legate de persoana acesteia, instanța apreciază că scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 86 indice 1 C.

Aspectele care caracterizează persoana inculpatei, care a avut o conduită bună atât înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și ulterior, fiind o persoană integrată în societate, care și-a asigurat veniturile prin muncă (în prezent fiind angajată în calitate de director comercial la SC I. SRL - fila 436-437), dovedind respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală, preocuparea manifestată pentru a despăgubi familiile victimelor după accident, relevă faptul că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru aceasta și chiar fără executarea pedepsei condamnata nu va mai săvârși infracțiuni. În același sens, instanța are în vedere și perioada de timp care a trecut de la producerea accidentului, respectiv 5 ani, în care inculpata a avut un comportament corespunzător, apreciind că stabilirea modalității de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă pentru îndeplinirea scopului și funcțiilor pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpata va trebui să respecte măsurile prevăzute de art. 86 indice 3 C.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 861 C. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 862 C., organul desemnat cu supravegherea fiind S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor legale privind revocarea suspendării condiționate, respectiv art. 864 C., coroborat cu art. 83 C.

Latura civilă:

În cauză au formulat pretenții civile moștenitoarele victimei C. I., respectiv C. N. soția victimei și C. S. V. fiica victimei în vârstă de 5 ani, la data producerii accidentului. Prin înscrisul depus la fila 232-234 s-a solicitat obligarea inculpatei la plata daunelor morale în cuantum de

25.000 euro părții civile C. N. și în cuantum de 30.000 euro părții civile C. S. V. În privința daunelor materiale s-au solicitat următoarele: suma de

4.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare organizată potrivit cultului penticostal la care au participat peste 600 de persoane; 1300 euro reprezentând amenajarea mormântului funerar pentru care a fost depusă factură și chitanță de plată; 180 euro reprezentând costul consilierii psihologice pe timp de un an de care a avut nevoie minora C. S. V. suma de 120 euro reprezentând consilierea psihologică pe timp de un an de care a avut nevoie partea civilă C. N. M. suma de 495 euro reprezentând taxele achitate pentru înscrierea și frecventarea de către minoră a G. P. cu program prelungit în perioada (...) - (...); suma de 1.920 euro reprezentând contravaloarea taxelor pentru frecventarea de către minoră a Ș. generale C. Brâncuși în sistem semiinternat începând cu luna septembrie 2008 și până în luna septembrie 2010; suma de 500 euro lunar în favoarea minorei C. S. V. cu titlu de prestație periodică lunară începând cu data decesului (...) și până la vârsta majoratului, iar în caz de continuare a studiilor până la terminarea lor.

În probațiune au fost depuse mai multe înscrisuri prin care a fost dovedită achitarea sumei de 5.200 lei pentru amenajarea mormântului victimei (f.244), achitarea sumei de 720 lei pentru ședințele de consiliere psihologică de care a avut nevoie minora C. S. V. (f.255), precum și achitarea parțială a costurilor de înmormântare, respectiv sumele de

282,17 lei, 179,93 lei, 236,62 lei, 215,37 lei (f.254, 256, 257, 259, 260,

261).

Au fost audiați în latura civilă a cauzei martorii L. R. A., M. V. și C. I. Cei trei martori au participat la înmormântarea organizată de familia victimei și au confirmat faptul că a fost organizată o masă în localitatea Ș. la care au participat în jur de 400 persoane. Martora M. V. a declarat cu ocazia audierii că din discuțiile purtate după înmormântare a auzit că s-ar fi cheltuit în jur de 3.000-4.000 euro. Au fost relatate de către martori aspecte legate de meniul care s-a servit persoanelor care au participat la masa organizată după înmormântare. M. au menționat aspecte și în legătură cu consilierea psihologică de care au avut nevoie fiica și soția victimei, arătând că părțile civile au fost foarte afectate de dispariția soțului, respectiv a tatălui și din acest motiv au apelat la psiholog pentru o perioadă mai lungă de timp.

R. la veniturile realizate de victimă cei trei martori au arătat că acesta obișnuia să meargă în străinătate la muncă și trimitea sume de bani familiei, însă martorii nu au fost în măsură să indice aspecte concrete în legătură cu veniturile pe care le realiza victima. Martorele M. V. și C. Ana au arătat în mod expres că nu cunosc date despre veniturile realizate de soțul părții civile C. N. (f.325,359). M. L. R. A. a arătat că victima obișnuia să muncească în Suedia la o firmă care se ocupa de prelucrarea pământului pentru flori, unde sezonul de lucru era de regulă de 3 luni, care putea fi prelungit cu o lună sau două. M. a menționat că a lucrat și el în același domeniu și cunoaște faptul că o persoană care muncea o perioadă de 3 luni câștiga sume cuprinse între 7.000 și 9.000 euro. R. la victimă martorul a precizat că nu știe cât timp stătea victima la muncă în fiecare an și nu cunoaște exact ce sume de bani a câștigat aceasta (f.323).

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în latura civilă a cauzei instanța va aprecia ca fiind dovedite următoarele sume: suma de

5.200 lei, respectiv 1.300 euro achitată pentru amenajarea mormântului

(f.244-245); suma de 720 lei, respectiv 180 euro pentru consilierea psihologică a minorei C. S. V. (f.249,255); suma de 120 euro pentru consilierea psihologică a părții civile C. N. suma de 4.000 euro reprezentând cheltuielile de înmormântare, dovedite parțial cu înscrisuri și parțial prin declarațiile martorilor.

Dintre categoriile de cheltuieli solicitate de părțile civile instanța a constatat că nu este întemeiată solicitarea ca în valoarea daunelor materiale la plata cărora urmează a fi obligată inculpata să fie inclusă valoarea taxelor achitate pentru frecventarea grădiniței, respectiv a colii de către minora C. S. V. I. apreciază că această cheltuială nu are legătură cu decesul victimei intervenit din culpa inculpatei, ci reprezintă o cheltuială firească pe care orice familie o asigură copiilor. Nu a reieșit din probele administrate că din cauza decesului victimei, minora a frecventat o anumită grădiniță sau școală, care a presupus costuri mai ridicate, efectuându-se în acest sens cheltuieli suplimentare, decât cele care s-ar fi alocat în mod normal de către familie copilului.

R. la prestația periodică lunară solicitată de părțile civile instanța a constatat că nu s-a dovedit că victima aloca în mod constant minorei suma de 500 euro, pentru ca inculpata să poată fi obligată la plata acesteia. Din probele administrate au rezultat aspecte generale referitoare la munca pe care victima o presta în străinătate; nu a rezultat în mod clar dacă victima obișnuia să meargă în fiecare an la muncă; nu s-a făcut dovada clară a veniturilor realizate de victimă lunar și nici dovada perioadei în care aceasta obișnuia să rămână la muncă în fiecare an. M. L. R. A. a indicat o sumă estimativă a venitului realizat de o persoană care muncea aproximativ 3 luni anual în domeniul respectiv, aspect care nu este suficient pentru a se reține că victima aloca suma de 500 euro lunar minorei C. S. V. În lipsa unor mijloace de probă certe sub acest aspect inculpata nu poate fi obligată la plata prestației periodice solicitate, chiar dacă este evident că aceasta din momentul decesului a fost lipsită de contribuția pe care o aloca tatăl pentru îngrijirea sa.

În privința daunelor morale instanța a apreciat că prin decesul victimei este evidentă producerea unui prejudiciu moral părților civile, constând în suferința psihică aferentă unei astfel de pierderi, cu atât mai mult cu cât minora era în vârstă de doar 5 ani la momentul respectiv, fiind lipsită din acel moment de îngrijirea și afecțiunea unuia dintre părinți. M. audiați în latura civilă a cauzei au făcut referire la efectele decesului asupra stării psihice a celor două părți civile, care au avut nevoie și de consiliere psihologică o perioadă de timp. Din aceste motive, instanța a apreciat că sumele de bani solicitate de părțile civile cu titlu de daune morale sunt proporționale raportat la pierderea suferită, sub acest aspect cererea părților civile urmând a fi admisă în totalitate.

În cauză s-au constituit părți civile părinții victimei P. A., respectiv numiții P. C. și P. S. cu suma de 10.000 lei din care 5.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale (f.80). Părțile civile au fost prezente la termenul de judecată din data de (...) și li s-a pus în vedere că au obligația să depună la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea pretențiilor formulate și o precizare în legătură cu daunele materiale.

La termenele ulterioare de judecată s-a prezentat partea civilă P. S. care nu a depus la dosar cele solicitate de instanță, nu a depus cereri în probațiune pentru a dovedi daunele materiale solicitate. I. a constatat că în cursul urmăririi penale inculpata H. M. C. a achitat părților civile P. S. și P. C. suma de 8.000 lei în data de (...), aspect care rezultă din declarația autentică existentă în copie la fila 67. În cuprinsul acestei declarații părțile civile au arătat că nu mai au vreo pretenție față de inculpată și că renunță la dreptul de a introduce orice acțiune civilă împotriva acesteia. I. a constatat că anterior acestei date inculpata a achitat părții civile P. C. suma de 2.000 lei, aspect care rezultă din chitanțele depuse în copie întocmite în atele de 30 mai 2007 și 16 iunie

2007.

Față de poziția părților civile exprimată în declarația autentică instanța a apreciat că părțile civile nu puteau să solicite obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile, decât în situația în care era vorba de prejudicii care au apărut ulterior semnării declarației, derivate din fapta ilicită săvârșită de inculpată. Or, în prezenta cauză nu au reieșit indicii în acest sens, părțile civile neîndeplinindu-și obligațiile procesuale referitoare la precizarea clară a motivelor pentru care au solicitat daune materiale și morale. Din aceste motive, în temeiul art. 14, 346 alin.

1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C. instanța va respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile P. S. și P. C.

I. a dispus introducerea în cauză a surorilor victimei P. A., numitele

P. A. M. și P. A. care și-au formulat poziția procesuală prin intermediul apărătorului ales, arătând că se constituie părți civile fiecare cu suma de

200.000 lei daune morale (f.210-213). La termenul de judecată din data de

(...) apărătorul părților civile a comunicat instanței că între părțile civile și asigurator a intervenit o tranzacție motiv pentru care acestea nu mai au nici un fel de pretenții în prezenta cauză (f.365). D. comunicarea de către asigurator a copiei tranzacției încheiate apărătorul ales al părților civile a solicitat instanței să ia act de poziția acestora în sensul că nu mai au pretenții civile față de inculpată, asigurator și partea responsabilă civilmente (f.395). Raportat la aceste aspecte, instanța în temeiul art. 14,

346 al. 1 C.pr.pen. a constatat că părțile civile P. A. M. și P. A. au renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, raportat la tranzacția intervenită cu asigurătorul SC O. A. SA.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța a constatat că nu au fost formulate pretenții civile în cauză față de inculpată de către persoana vătămată T. M., moștenitoarea victimei T. M. I. și de către persoana vătămată B. F. (în prezent decedată), moștenitoarea victimei V. M..

R. la introducerea în cauză a SC E. SRL instanța a constatat că anterior începerii cercetării judecătorești au existat indicii în sensul că inculpata se afla la data de 28 mai 2007 în timpul serviciului. Aceste indicii au reieșit din chitanțele încheiate cu ocazia achitării unor sume de bani familiilor victimelor imediat după accident în care s-a menționat faptul că sumele au fost plătite de către SC E. S. inculpata a susținut în cursul judecății că la data respectivă se afla în concediu de odihnă și a depus copia unei cereri expediate prin fax societății din care rezulta că a solicitat o zi liberă din concediu de odihnă aferent anului 2007 pentru efectuarea unor analize medicale. În faza de urmărire penală inculpata declarase că se afla în a patra zi de concediu de odihnă, fără să facă referire la faptul că a solicitat concediu pentru analizele medicale. Toate aceste aspecte au creat dubii în legătură cu situația în care se afla inculpata în ziua respectivă și au determinat efectuarea unor demersuri suplimentare de către instanță pentru clarificarea necesității introducerii în cauză ca parte responsabilă civilmente a SC E. S. R. comunicat de societate la adresa întocmită de instanță în data de 31 mai 2011 (f.115) a menținut dubiul menționat anterior făcându-se referire la faptul că în data de 28 mai 2007 reprezentanții societății au fost anunțați telefonic că inculpata a suferit un accident de circulație în timp ce efectua un drum în interes de serviciu la o locație unde era responsabilă, deși figura în concediu de odihnă. S-a menționat că în ziua de 28 mai 207 inculpata a fost spitalizată și în loc de concediu de odihnă a fost evidențiată începând cu data de 28 mai 2007 ca fiind în concediu medical până în data de 31 mai 2007. A fost comunicată copia filei de pontaj și copia certificatului de concediu medical. Societatea nu a fost în măsură să comunice instanței copia filei din registrul administrativ de înregistrare a corespondenței, comunicând instanței că la data de (...) documentele de evidență ale societății au fost casate potrivit procesului verbal de casare comunicat în copie la dosar (f.131-134).

I. a dispus introducerea în cauză a societății în calitate de parte responsabilă civilmente stabilind prin încheierea de ședință că urmează a se pronunța odată cu fondul cauzei dacă sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile solidare a acestei societăți în calitate de angajator cu inculpata în calitate de angajat.

Analizând înscrisurile depuse la dosar de inculpată și SC E. SRL, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1000 al. 3 C. pentru antrenarea răspunderii civile a societății, referitoare la existența raportului de prepușenie între firmă și inculpată la data săvârșirii faptei. În final din înscrisurile comunicate de societate a rezultat că inculpata a figurat în concediu medical în ziua respectivă din cauza intervenirii accidentului, fiindu-i aprobată în prealabil o cerere de concediu pentru acea zi. Din aceste motive în temeiul 16 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 1000 alin. 3 C. instanța va constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea în cauză a răspunderii solidare a SC E. R. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin constituirea de parte civilă formulată de părțile civile C. s-a solicitat instanței instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei. A. cerere a fost reiterată de apărătorul ales al părților civile la termenul de judecată din data de (...), acesta precizând că solicită instituirea măsurii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei. D. discutarea în contradictoriu a cererii instanța a dispus efectuarea unor demersuri pentru identificarea bunurilor imobile ale inculpatei și a autovehiculelor înmatriculate pe numele acestora, prorogând pronunțarea asupra acestei cereri odată cu fondul cauzei. S-a comunicat de către S. P. C. R. P. de C. și Î. A. că pe numele inculpatei H. M. C. nu figurează înmatriculate autovehicule. R. la bunurile imobile din extrasul de carte funciară comunicat de B. Dej rezultă că inculpata deține în proprietate împreună cu soțul ei H. I. imobilul tip locuință situat în loc. Dej, str. L. B., număr 46 A, jud. C., în suprafață de 460,46 mp, cu terenul aferent în suprafață de 1000 mp. R. din extrasul de carte funciară că există înscris un drept de ipotecă asupra acestui imobil în favoarea BRD - Agenția D.

I. a apreciat că cererea părților civile este întemeiată, constatând că în cauză este incident și cazul de instituire obligatorie a măsurii sechestrului prevăzut de art. 164 al. 1 lit. b C.pr.pen., având în vedere că una dintre părțile vătămate este lipsită de capacitate de exercițiu, cu referire la minora C. Ș. V. Din aceste motive chiar dacă în cauză este introdus asiguratorul, împotriva căruia părțile civile au posibilitatea de a se îndrepta pentru recuperarea despăgubirilor civile, în temeiul art. 163 alin. 1, 2, 5, 6 C. instanța va dispune instituirea măsurii sechestrului asigurator, prin luarea inscripției ipotecare asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului înscris în CF nr. 15043 Dej, nr. cadastral 2312, descris astfel: teren în suprafață de 1.019 mp, locuință S+P+M în suprafață de 460,4. (compusă din: la subsol beci, la parter garaj, două camere, o bucătărie, o cameră pentru CT și hol cu casa scării, la etaj un living, două camere, bucătărie, baie, hol, casa scării și două terase, la mansardă 4 camere, baie, hol, balcon și două logii cu suprafața construită la sol de 145 mp), până la concurența sumei de 60.600 Euro

(echivalent în lei) la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părților civile C. N. M. și C. Ș. V. prin prezenta hotărâre. Instituirea măsurii sechestrului urmează a fi dispusă asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului, deoarece în acest fel sunt protejate drepturile și interesele soțului inculpatei, care nu este debitorul obligației de plată a despăgubirilor civile.

I. a constatat că în cauză are calitatea de asigurator SC O. VIG SA, pentru autoturismul marca Renault, condus de inculpată fiind încheiată poliția de asigurare de răspundere civilă obligatorie la această societate, aspect care rezultă din copia poliței de răspundere civilă depusă la fila 89-90 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 191 al. 1 C. inculpata a fost obligată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 al. 1 C.pr.pen. inculpata H. C. M. a fost obligată la plata sumei de 5.516 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile C. N. M., reprezentând cuantumul onorariilor avocațiale achitate în faza de urmărire penală și în cursul judecății, precum și taxa achitată pentru expedierea plângerii de tergiversare a soluționării cauzei; în dovedirea cheltuielilor judiciare au fost depuse chitanțele de la filele 428-435.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, părțile civile C. N. M. și C. N. M. pentru minora C. Ș. V. și asigurătorul SC O. V. I. G. SA B.

Prin motivele scrise și orale P. a criticat hotărârea judecătoriei pentru netemeinicie, referitor la modul de executare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2 și 5 C., care a avut drept consecință moartea a 4 persoane, apreciind că nu s-a ținut cont de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, urmările produse și de împrejurările care agravează răspunderea penală. S-a susținut că doar prin executarea sancțiunii prin privare de libertate se va contribui la o reinserție socială reală a inculpatei.

Împrejurarea că inculpata a despăgubit familiile părților vătămate, faptul că s-a prezentat la toate termenele de judecată și lipsa antecedentelor penale, nu justificau un tratament excesiv de blând din partea Judecătoriei C.-N.

Apărătorul ales al părților civile C. N. M. și C. Ș. V., a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând dosarul, a se dispune obligarea inculpatei la plata sumei de

495 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial a BNR din ziua plății reprezentând taxele achitate pentru frecventarea minorei a cursurilor G. P. pe perioada 1 iunie 2007 - 30 iunie 2008; 1920 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății reprezentând taxele achitate pentru frecventarea de către minoră a cursurilor școlii generale C-tin Brâncuși în regim de semiinternat pe perioada 1 septembrie 2008 și până la finalizarea clasei a treia, 30 iunie 2008; suma de 500 euro lunar sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății în favoarea minorei C. Ș. V. cu titlul de despăgubiri periodice lunare de la data morții tatălui său 28 mai 2007 și până la majorat precum și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani; instituirea sechestrului asigurător prin luarea inscripției ipotecare asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului înscris în CF nr.15043 Dej nr.cadastral 2312, dispusă de judecătorie, dar la o sumă inferioară decât cea solicitată în recurs de părțile civile, cu suportarea cheltuielilor judiciare în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată și de către asiguratorul

SC O. V. I. G. SA B. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, cu obligarea inculpatei la plata despăgubirilor în solidar cu asiguratorul, prin eliminarea SC E. R. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente din prezenta cauză, întrucât H. M. C. nu s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data comiterii evenimentului rutier.

Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul P.

Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea

realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei H. M. C., care a avut o atitudine parțial sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier, a colaborat cu organele judiciare.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.l - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să

efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.

P. determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a

fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se

cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Curtea reține că pentru cunoașterea gradului de pericol social al faptelor săvârșite, respectiv a infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1,2, și 5 C., se impunea a fi cercetate modul în care s-a realizat acțiunea ce constituie elemental material al acesteia, împrejurările ce o particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție al inculpatei.

Din examinarea lucrărilor dosarului și a întregului material probator, rezultă că inculpata H. M. C., a condus autoturismul cu o viteză excesivă, în momentul pătrunderii de pe acostament pe carosabil, autovehiculul având 98 km/h.

În cursul procesului penal inculpata a încercat să acrediteze ideea că accidentul s-a produs din cauza diferenței de nivel dintre acostament și partea carosabilă, care nu era semnalizată deloc, coroborat cu pătrunderea unei autoutilitare de culoare albă, pe sensul său de deplasare, care se angajase într-o depășire, ceea ce a determinat-o să realizeze manevrele de evitare a impactului cu aceasta, apărare, însă, ce nu a fost confirmată prin probele administrate, nemijlocit, în dosar.

Curtea reține că gradul de pericol social generic al infracțiunii depinde în mod firesc și de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relațiile sociale pe care le ocrotește legea penală și de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 și 5 C., valorile sociale protejate vizează existența și apărarea securității fizice a persoanei de amenințările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viața oamenilor și pentru siguranța relațiilor sociale. În speță, inculpata a suprimat rapid viața a patru persoane, astfel că în raport cu obiectul juridic special și cel material lezat, fapta acesteia prezintă o periculozitate deosebită.

Prin prisma urmărilor faptei, cu referire strictă la infracțiunea prev.de art.178 alin.2 și 5 C., trebuie avută în vedere și durerea sufletească pricinuită familiilor celor 4 victime, dar și prejudiciile materiale și morale ce au fost cauzate, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea acesteia.

Una din cauzele infracțiunilor rutiere o constituie însăși comportarea neatentă a conducătorului auto precum și imprudența acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului. O altă cauză a producerii acestor infracțiuni, o constituie lipsa de eficiență a represiunii, instanțele pronunțând în majoritatea cazurilor pedepse derizorii - acordând mai multă atenție rezolvării pretențiilor civile, decât laturii penale, respectiv pericolului pe care îl reprezintă asemenea fapte pentru societate, în ansamblul ei.

În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar și a preîntâmpinării unor reacții colective negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, Curtea opinează că se impunea aplicarea față de inculpata H. M. C. a unei pedepse care să fie executată prin privare de libertate.

Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă și vătămare a integrității corporale a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.

Curtea reține, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, în raport de modalitatea de comitere a acesteia, - respectiv conducerea autovehiculului cu o viteză excesivă de 98 km/h, după ieșirea dintr-o curbă, pe un drum supus reabilitării, unde existau diferențe de nivel între acostament și carosabil, aspect ce denotă o indiferență, o nepăsare față de eventualele consecințe ale acțiunilor sale, pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, infracțiunea fiind comisă într-o zonă intens circulată, pe un drum european, pe timp de zi, când vizibilitatea era bună, culpa exclusivă a inculpatei, faptul că accidentul s-a soldat cu moartea a 4 persoane.

Pe parcursul judecății, inculpata a încercat să atenueze, să minimalizeze și să scape de răspunderea propriilor fapte, acreditând ideea că accidentul s-a produs din cauza diferenței de nivel dintre acostament și partea carosabilă care nu era semnalizată, coroborat cu pătrunderea unui alt autovehicul, de culoare albă pe sensul său de deplasare, care se angajase într-o depășire, ceea ce a determinat-o să efectueze manevrele de evitare a impactului cu acesta, apărare ce nu s-a confirmat prin probele administrate în speță.

I. de recurs apreciază că în cauză, fiind vorba despre ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, de plano, consecințele mai grave determinate de numărul victimelor trebuie să atragă un regim sancționator mai sever.

Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. A. impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.

I. de fond când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, a reținut că aceasta nu posedă antecedente penale și că a consemnat sume importante de bani la dispoziția părților civile și că s-a prezentat în mod constant în fața judecătoriei, la soluționarea procesului.

Curtea, din contră, apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles să reglementeze prin „. bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii";, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale. Pe de altă parte, săvârșind o infracțiune de prejudiciu, era normal și echitabil ca inculpata să încerce despăgubirea familiilor victimelor, atitudine pe care însă magistrații o au în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunilor aplicate inculpaților pentru faptele deduse judecății.

I. de fond dispunând suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii aplicate inculpatei, a dat semnificații exagerate unei atitudini firești, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârsește o infracțiune și intră în tangență cu legea penală.

În speță, Curtea reține că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, de încălcarea gravă a normelor referitoare la - circulația pe drumurile publice - conducerea autovehiculului cu viteză excesivă, dar și de amploarea urmărilor produse, constând în moartea a 4 persoane.

În plus, nu poate fi omis că infracțiunea a avut loc în timpul zilei, când vizibilitatea nu era redusă, dar și în contextul unui trafic intens, pe un drum supus reabilitării, ceea ce pune în evidență că inculpata și-a asumat consecințele nerespectării grave a regulilor de circulație.

Sub aspectul urmărilor, trebuie avută în vedere și durerea sufletească ce a fost cauzată familiilor celor 4 persoane, care au decedat, precum și disconfortul psihic generat de incident, deci și prejudiciile materiale și morale produse prin fapta inculpatei, inclusiv avarierea gravă a autoturismelor implicate în evenimentul rutier și perturbarea traficului, chiar dacă aceste rezultate nu sunt cerute de lege, pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea acesteia.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul exclusiv al acțiunilor inculpatei.

Gradul de pericol social nu este diminuat nici de elementele ce corespund laturii subiective a infracțiunii, astfel cum au fost evidențiate prin explicațiile oferite de inculpată, pentru a descrie procesul psihic ce a stat la baza acțiunilor sale.

Sub aspect subiectiv, în ceea ce privește gradul vinovăției pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 și 5 C., este de observat că inculpata a acționat în forma culpei cu prevedere, cu o ușurință ieșită din comun, apropiată de inconștiență, nesupunându-se normelor din regulamentul de aplicare a OUG 1. și sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozității, responsabilității și modului în care a înțeles să se conformeze restricțiilor și obligațiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.

Curtea reține că la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama totodată și de datele ce o caracterizează pe inculpată, căci datorită funcției și scopului astfel cum sunt prevăzute de art.52 C., (măsură de constrângere dar și de reeducare, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) adecvarea sancțiunii se realizează nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea făptuitorului, cu gradul său de conștiință, de instrucție și moralitate, implicit cu șansele de reeducare pe care le prezintă. I. H. M. C. este în vârstă de 44 de ani (avea 39 de ani la momentul accidentului), posedă studii superioare, este căsătorită, are în întreținere doi copii, dintre care unul minor, până la data accidentului rutier era director comercial la SC I. SRL DEJ, fiind caracterizată ca posedând trăsături pozitive de personalitate, precum și relații bune cu familia, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Din fișa de cazier judiciar, reiese că nu posedă antecedente penale și s-a prezentat în cursul procesului penal la toate chemările organelor judiciare.

În ciuda caracterizărilor elogioase, modalitatea în care inculpata a acționat, evidențiază o lipsă de maturitate și preocupare pentru eventualele consecințe ce s-au și produs, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.

De asemenea, deși inculpata a pus la dispoziția familiilor a trei părți civile mai multe sume de bani, ea s-a manifestat mai degrabă ca o victimă a unor împrejurări nefavorabile, ceea ce evidențiază faptul că nu a înțeles și nu a acceptat pe deplin vinovăția sa, raportat la producerea accidentului și a urmărilor deosebit de grave.

Apărătorii aleși ai inculpatei au susținut că sistemul judiciar precum și sancțiunile care se aplică făptuitorilor într-un anumit gen de cauze trebuie să fie previzibile. În legătură cu această susținere, Curtea învederează că deși previzibilitatea sancțiunii penale poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar și particularității faptelor deduse judecății, precum și individualității persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor, procesul de stabilire a pedepsei are un pronunțat caracter de specificitate, așa încât, deși se poate discuta despre o similaritate a spețelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancțiuni identice cu cele date în alte cazuri, pentru același tip de infracțiune.

În plus, practica judiciară nu este statică, ci este supusă în timp unui proces de modificare, datorită evoluției relațiilor sociale, dar și schimbării formelor de comitere a infracțiunilor, a frecvenței anumitor tipuri de fapte și a consecințelor sociale ale acestora.

Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege și obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă.

P. motivele ce preced, Curtea apreciază că doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate, sancțiunea aplicată de judecătorie, aproape de minimul special, va constitui un avertisment adecvat pentru inculpată, față de reprobabilitatea faptei sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.

Așa fiind, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., va admite ca fondat recursul declarat de către P. de pe L. Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 175 din 9 februarie 2012 a Judecătoriei C.-

N. pe care o va casa în latura penală cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în această limită: va dispune executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei H. M., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin 1, 2 și 5 Cod penal prin privare de libertate.

Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 lit a teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei, conform cauzei Hirst c/a Regatului Unit al

Marii Britanii.

Se vor înlătura din hotărâre dispozițiile art 861- 863 Cod penal și art

71 alin 5 Cod penal.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Se va stabili onorariu avocațial parțial în sumă de 50 lei ce se va achita Baroului de avocați C., pentru avocat I. M., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.

Cheltuielile judiciare în recursul parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.

Cu privire la recursul asiguratorului SC O. V. I. B.

Calea de atac promovată se va respinge ca nefondată pentru următoarele argumente:

În mod judicios, atât judecătoria, cât și Curtea, constată că în speță calitatea de asigurator o are SC O. V. I. B., întrucât pentru autoturismul marca Renault Clio, condus de inculpată, a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie la această societate, împrejurare ce reiese din actele atașate dosarului de urmărire penală (f.90).

Nu se poate da curs favorabil solicitării recurentei, în sensul obligării în solidar a inculpatei cu societatea de asigurare, deoarece răspunderea sa este circumscrisă contractului de asigurare, numai în limita acestuia, așa cum s-a statuat prin recursul în interesul legii nr.1/2005 al ÎCCJ, obligatoriu pentru magistrați.

I. de fond nu a reținut niciun moment că SC E. R. B. ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente în speță, deoarece inculpata nu a săvârșit infracțiunea cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, în executarea unor raporturi de prepușenie cu societatea angajatoare. Ca atare, inculpata în mod corect a fost obligată, doar ea, la suportarea daunelor materiale și morale către părțile civile, fără a fi antrenată răspunderea solidară cu SC E. R. B.

Față de cele expuse mai sus, recursul se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la recursul părților civile C.

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO

2000).

În speța de față, este dovedit în afara oricărui dubiu că minora C. Ș. V. reprezentată de C. N. M., a suferit în urma decesului tatălui său, provocat de inculpată, daune materiale, constând în lipsa contribuției financiare a acestuia, la cheltuielile zilnice de întreținere, cum ar fi cele ocazionate de frecventarea cursurilor de grădiniță și școală, normale pentru orice tânăr, astfel că prima instanță trebuia să o oblige pe inculpată la suportarea în întregime a daunelor materiale în cuantum de

2415 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății în favoarea părții civile,(taxe de grădiniță și școală - 1920 + 495 euro).

Totodată, mama minorei a solicitat în numele acesteia obligarea inculpatei la despăgubiri periodice lunare în sumă de 500 euro, reprezentând paguba încercată ca efect al lipsei aportului defunctului la întreținerea fiicei sale. Probele administrate nemijlocit în fața judecătoriei nu au demonstrat însă o pagubă efectivă de 500 euro, deoarece martorii M. V. și C. Ana nu cunoșteau nimic despre sumele realizate de soțul părții civile, iar martorul L. R. A. a învederat că o persoană ce muncea în domeniul prelucrării pământului putea să realizeze o sumă cuprinsă între

7 - 9.000 euro, fără a putea afirma însă ce bani a încasat decedatul, ca efect al muncii prestate în străinătate.

Potrivit disp.art.998 și 999 C., inculpata datorează părții civile despăgubiri periodice lunare, la stabilirea cărora magistrații trebuind să ia în calcul toate veniturile realizate de defunct atât din salariu, cât și din orice alte surse, condiții în care Curtea la onorarea pretențiilor părților civile va avea în vedere venitul minim lunar pe economie, ce l-ar fi putut realiza decedatul, acela de 830 lei, astfel că inculpata va fi obligată conform textelor de mai sus, să achite 150 euro/lunar cu titlu de despăgubiri periodice sau contravaloarea în lei la cursul oficial BNR din ziua plății în favoarea minorei C. Ș. V. începând cu data decesului tatălui

28 mai 2007 și până la majorat. Nu va putea fi obligată inculpata la suportarea acestor sume și în continuare, după majorat, deoarece efectuarea unor cursuri aparținând învățământului superior, în acest moment, este incertă, pentru partea civilă.

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar, rezultă că în vederea realizării procesului de instruire școlară, inerent și obligatoriu pentru orice tânăr, partea civilă C.

N. M. a înscris-o la grădiniță și la școală în regim de semiinternat pe minora C. Ș. V., condiții în care sumele solicitate în recurs nu sunt exagerate, având un caracter rezonabil, ținând cont de împrejurarea că până în prezent, inculpata nu le-a despăgubit cu nimic.

Așa fiind, instanța de recurs va stabili în echitate, că suma de

2415 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății (taxe de grădiniță și școală) și 150 euro despăgubiri periodice lunare sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale va contribui la justa dezdăunare a părții civile.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14

C.proc.pen.).

Prin stabilirea daunelor materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor școlare și a despăgubirilor periodice lunare, Curtea nu a acordat o sumă exagerată care să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, ci din contră, a stabilit „în echitate"; potrivit legislației europene, un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit, sub acest aspect.

În practica constantă a instanței supreme, Curtea nu a identificat vreo speță, în care la obligarea inculpatului către partea civilă să se țină cont de posibilitățile materiale ale acestuia la repararea prejudiciului.

Nu în ultimul rând, Curtea va reține că prin sentința penală a instanței de fond s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatei în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 și 5 C.

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatei și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că prin admiterea recursului acestora conform art.385/15 pct.2 lit.d Cod proc.pen., soluția pronunțată va fi corespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și a L. F., sens în care va casa sent.pen.175 din (...) a Judecătoriei C.-N. în latura civilă și rejudecând în această limită:

Va obliga inculpata H. M. C. în baza art 14, 346 Cod procedură penală raportat la art 998 cod civil să achite părților civile C. N. M. și minorei C. Ș. V. reprezentată de mama sa C. N. M. despăgubiri materiale în sumă de 2415 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății (taxe grădiniță și școală); 150 euro/lunar cu titlu de despăgubiri periodice sau contravaloarea în lei la cursul oficial BNR din ziua plății în favoarea minorei C. Ș. V. începând cu data decesului tatălui 28 mai 2007

și până la majorat.

De asemenea, în temeiul art. 163 alin. 1, 2, 5, 6 C.va dispune instituirea măsurii sechestrului asigurator, prin luarea inscripției ipotecare asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului înscris în CF nr. 15043 Dej, nr. cadastral 2312, descris astfel: teren în suprafață de 1.019 mp, locuință S+P+M în suprafață de 460,46 mp

(compusă din: la subsol beci, la parter garaj, două camere, o bucătărie, o cameră pentru CT și hol cu casa scării, la etaj un living, două camere, bucătărie, baie, hol, casa scării și două terase, la mansardă 4 camere, baie, hol, balcon și două logii cu suprafața construită la sol de 145 mp), până la concurența sumei de 63.015 euro (echivalent în lei) la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părților civile C. N. M. și C. Ș. V. prin prezenta hotărâre.

În baza art. 193 Cod procedură penală va obliga inculpata să achite părților civile cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 2000 lei, (onorariu avocațial).

Cheltuielile judiciare în recursul părților civile vor rămâne în sarcina statului, în temeiul art.192 alin.3 pct.3 C.proc.civ.

P. ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E

Admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-

NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 175 din 9 februarie 2012 a

Judecătoriei C.-N. pe care o casează în latura penală cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în această limită:

Dispune executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei H. M., fiica lui I. și M. născută la 13 octombrie 1967 în Aluniș județul C., CNP 2., domiciliată în Dej, str L. B. nr. 46/A, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin 1, 2 și 5 Cod penal prin privare de libertate.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit a teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei.

Înlătură din hotărâre dispozițiile art 861- 863 Cod penal și art 71 alin

5 Cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Stabilește onorariu avocațial parțial în sumă de 50 lei ce se va achita Baroului de avocați C., pentru avocat I. M., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare în recursul parchetului rămân în sarcina statului.

Respinge ca nefondat recursul asigurătorului SC O. V. I. G. SA B. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă asigurătorul să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Admite recursurile declarate de către părțile civile C. N. M. și C. N. M. în calitate de reprezentant al minorei C. Ș. V. împotriva aceleiași sentințe pe care o casează în latura civilă și rejudecând în această limită:

Obligă inculpata H. M. C. în baza art 14, 346 Cod procedură penală raportat la art 998 Cod civil să achite părților civile C. N. M. și minorei C. Ș. V. reprezentată de mama sa C. N. M. despăgubiri materiale în sumă de

2415 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății

(taxe grădiniță și școală); 150 euro/lunar cu titlu de despăgubiri periodice sau contravaloarea în lei la cursul oficial BNR din ziua plății în favoarea minorei C. Ș. V. începând cu data decesului tatălui 28 mai 2007 și până la majorat.

În temeiul art. 163 alin. 1, 2, 5, 6 C. dispune instituirea măsurii sechestrului asigurator, prin luarea inscripției ipotecare asupra cotei de contribuție a inculpatei la dobândirea imobilului înscris în CF nr. 15043

Dej, nr. cadastral 2312, descris astfel: teren în suprafață de 1.019 mp, locuință S+P+M în suprafață de 460,46 mp (compusă din: la subsol beci, la parter garaj, două camere, o bucătărie, o cameră pentru CT și hol cu casa scării, la etaj un living, două camere, bucătărie, baie, hol, casa scării și două terase, la mansardă 4 camere, baie, hol, balcon și două logii cu suprafața construită la sol de 145 mp), până la concurența sumei de

63.015 euro (echivalent în lei) la plata căreia a fost obligată inculpata în favoarea părților civile C. N. M. și C. Ș. V. prin prezenta hotărâre.

În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpata să achite părților civile cheltuieli judiciare în recurs, în sumă de 2000 lei, (onorariu avocațial).

Cheltuielile judiciare în recursul părților civile rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
V. G. D. P. M. B.	D. S.

red.PD/CA

3 ex. - (...)

jud.fond. P. A.

← Încheierea penală nr. 781/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1202/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 677/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 677/2012, Curtea de Apel Cluj