Încheierea penală nr. 781/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 781/R/2012
Ședința secretă din 18 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : V. C. - președinte secție
I. C. I.
G. : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. I. V. împotriva încheierii penale nr. 256 din 9 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă conform art 1491 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat D. M., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu avocat A. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța în conformitate cu dispozițiile art 290 alin 2 Cod procedură penală, declară ședință secretă având în vedere obiectul dosarului. Conform art. 290 alin 2 Cod procedură penală, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că este de acord să dea declarație în fața instanței de recurs, în acest sens se ia declarație acestuia, declarație consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință.
Apărătorul ales depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției al apărătorului desemnat din oficiu, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. Se arată de apărătorul inculpatului că, în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art 148 lit f Cod procedură penală, iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sunt infracțiuni grave, dar se apreciază că la momentul actual nu există probe și indicii temeinice că s-ar face vinovat de aceste fapte.
Raportat la starea de fapt, discordanța declarațiilor au legătură cu spaima inculpatului de a nu fi pus sub acuzare pentru infracțiuni de circulație, pentru aceasta soția, fratele și inculpatul au dat acele declarații. În favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție. S. a se avea în vedere că inculpatul este unicul întreținător al familiei, iar până azi nu a fost cunoscut ca o persoană cu comportament deviant, din contră și-a făcut un drum în viață, și-a construit și o casă. Dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, ar putea munci și suporta cheltuielile ce se vor ivi.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că, instanța a apreciat ca nefiind nesincere și declarațiile martorei V. O. V., mama minorei, care încearcă să furnizeze un alibi inculpatului, deși chiar în cuprinsul declarației aceasta arată „ corespunde adevărului că soțul meu mi-a cerut să declar în fața organelor de poliție că fiica noastră I. s-ar fi accidentat prin căderea unui buștean peste ea. Cred că soțului i- a fost teamă că ar putea suporta consecințe mult mai grave dacă ar recunoaște că ar fi trecut cu roata tractoruuli peste V. I.";. Așa cum a arătat instanța de fond, existența unui accident nu este susținută de nici o probă din dosar. Nici actele medico-legale nu atestă o astfel de modalitate de producere a leziunilor și nici mijloacele materiale de probă, respectiv fusta descoperită în mașina de spălat cu care era îmbrăcată fetița în acel moment nu conțin decât urme sangvine.
Se mai constată că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art 148 lit f din Codul de procedură penală deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericolul social relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat acesta. Instanța de fond a avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, împrejurările concrete ale comiterii faptelor, precumși vârsta minorei abuzate, faptul că inculpatul are încă două minore cu vârste deosebit de mici în familie, acestea putând fi expuse unui risc crescut în situația în care inculpatul ar fi în stare de libertate, precum și puternicul impact negativ al unor fapte, impact cu o intensitate sporită într-o comunitate locală redusă, precum cea din care face parte inculpatul.
Inculpatul V. I. V. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că are cunoștință de toate obligațiile pe care le implică punerea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Deliberând, reține că prin încheierea penală nr.256 din 09 mai 2012 a T.ui M., s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință, în temeiul art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. I. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, pe timp de 29 zile cu începere de la 09 mai 2012 până la 06 iunie
2012, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 238/P/2012 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului V. I. V., pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de infracțiunile de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
În motivarea propunerii de arestare preventivă P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș a învederat următoarele:
Prin rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de inculpatul V. I. V. pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de incest prev. de art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal. Prin ordonanța din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus recalificarea juridică dată faptelor, în sensul reținerii în sarcina inculpatului și a tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și i Cod penal. Prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că la data de (...) a întreținut un raport sexual cu fiica sa V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința datorită vârstei, împrejurări în care i-au fost cauzate leziuni corporale primejdioase pentru viață. S-a mai reținut că fapta a avut loc într-o pădure situată la circa 150-200 de metri de locuința inculpatului din C. M. nr.170A, unde acesta se deplasase cu un tractor artizanal pentru a transporta resturi vegetale provenite din gospodărie. Împreună cu inculpatul, respectiv partea vătămată, se afla și sora acesteia, minora V. I. M., în vârstă de 5 ani, 2 luni. După consumarea raportului sexual, sesizând că partea vătămată prezintă o hemoragie masivă în zona vaginală, inculpatul a luat-o pe aceasta în brațe și a fugit la locuința sa, relatându-i soției că minora a avut un accident, respectiv a căzut sub roata tractorului. A fost sesizat telefonic inițial medicul de familie din localitate, iar ulterior prin numărul unic de urgență 112, S. de ambulanță. Partea vătămată a fost internată prin serviciul de urgență în cadrul Spitalului J. „Dr. Constantin O. B. M. - Secția Chirurgie și Ortopedie Pediatrică cu diagnosticul „. abdominal prin strivire (butuc de lemn. H. labio fesier stâng. Ruptură de perineu posterior";. La aceeași dată s-a intervenit chirurgical diagnosticul stabilit fiind „. forte vulvar. Plagă contuză hemoragică labie genitală dreaptă, labie genitală stângă, regiunea subclitoridiană și comisura posterioară. Echimoze, excoriații labii genitale mari. La nivelul labiei genitale mici longitudinal, subclitoridian până la comisura posterioară, soluție de continuitate de aproximativ
2,5 cm; subclitoridian stâng la nivelul labiei genitale mici stângi soluție de continuitate de aproximativ 1 cm; la nivelul comisurii posterioară plagă contuză profundă, hemoragică, anfractuoasă";, practicându-se toaleta, hemostaza și sutura plăgilor.
Raportul medico-legal nr.408/(...) al S.ui M.-L. J. M. a concluzionat următoarele: numita V. I. E. a prezentat la nivel corporal leziuni traumatice care s- au putut produce prin lovire de corpuri dure, cu o vechime de 2-4 zile, necesitând pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale; examenul obiectiv extern (excoriații acoperite cu crustă pe fața anterioară 1/3 superioară antebraț drept, excoriații pe cotul drept, pe fața internă gambă stângă și echimoze pe fața anterioară picior drept, pe genunchiul drept și pe fața antero-laterală gambă dreaptă. Excoriațiile roșiatice pe regiunea inghinală dreaptă, echimoze violacee pe regiunea pubiană și inghinală stângă, excoriații pe fața internă coapsă stângă și pe cotul drept, s-au putut produce prin comprimare între corp dur (posibil corp uman) și sol și au o vechime de câteva ore, necesitând pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
S-a mai precizat în concluziile raportului medico-legal faptul că la nivelul regiunii genitale numita V. I. E. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cursul unui act sexual recent, ce poate data de câteva ore. Leziunile genitale, precum și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală recoltată preoperator atestă consumarea unui act sexual recent. Leziunile de la nivel genital necesită 18-19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața acesteia.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș a făcut referire la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Prin rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de inculpatul V. I. V. pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de incest prev. de art.203 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal. Prin ordonanța din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus recalificarea juridică dată faptelor, în sensul reținerii în sarcina inculpatului și a tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c și i Cod penal. Prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din toate probele și datele furnizate până în prezent de către parchet, tribunalul a apreciat că acuzația adusă inculpatului este una plauzibilă.
T. a reținut că în cauză există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că la data de 02 mai 2012 inculpatul V. I. V. s-a deplasat cu un tractor artizanal pentru a transporta gunoiul provenit din gospodărie într-o pădure situată la o distanță de aproximativ 150-200 de metrii de locuința familiei sale. Inculpatul a mers împreună cu două dintre cele trei fiice ale sale, respectiv partea vătămată V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni și minora V. I. M., în vârstă de
5 ani și 2 luni.
Din probele administrate în cauză până în acest moment al urmăririi penale rezultă presupunerea că inculpatul a întreținut în pădure un raport sexual cu fiica sa minoră V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința datorită vârstei, împrejurări în care părții vătămate i-au fost cauzate multiple leziuni interne primejdioase pentru viață.
Deși inculpatul nu a recunoscut învinuirea, tribunalul a avut în vedere următoarele probe care i-au format convingerea că în cauză există indiciile temeinice ale săvârșirii infracțiunilor de care este acuzat, iar măsura arestării preventive se impune prin prisma acuzației aduse:
În primul rând, tribunalul a avut în vedere concluziile medico-legale exprimate atât în cuprinsul constatărilor preliminare întocmite la data de (...) de către S. M.-L. J. B. M., cât și cele din raportul de constatare medico-legală nr.408 din 09 mai 2012 efectuat de aceeași instituție medicală. Astfel, relevante sunt aspectele atestate de medicii legiști în cuprinsul raportului de constatare medico- legală menționată anterior, la punctul 3 al părții finale al raportului unde se precizează „la nivelul regiunii genitale susnumita (V. I. E.) prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cursul unui act sexual recent (ce poate data de câteva ore)";. De asemenea, la punctul 4 al concluziilor cuprinse în raportul de constatare se arată „că leziunile genitale precum și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală recoltată preoperator atestă consumarea unui act sexual recent";, pentru ca mai departe medicii legiști să precizeze că
„leziunile de la nivel genital necesită 18-19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața susnumitei";.
T. a apreciat că acest act medico-legal, precum și cel care conține concluziile preliminarii confirmă indubitabil faptul că minora V. I. E. a fost victima unui abuz sexual, respectiv a unui viol, prezența spermatozoizilor atestând consumarea unui act sexual recent.
În aceste condiții, tribunalul a înlăturat apărările făcute de către inculpat care a fost total nesincer, având o atitudine oscilantă, furnizând motive diferite prin care să justifice leziunile suferite de către partea vătămată. Astfel, dacă în prima fază inculpatul a susținut faptul că victima a fost accidentată de căderea unui buștean, ulterior a arătat că părții vătămate i-au fost cauzate leziunile în urma unui accident pe care l-ar fi provocat el însuși prin deraparea tractorului pe care-l conducea și astfel presarea victimei între sol și roata tractorului.
Aceste variante prezentate de inculpat sunt infirmate de probele administrate până în prezent în cauză, probe care nu atestă în nici un fel versiunea inculpatului, ci dimpotrivă, așa cum am arătat, conduc la ideea că minora a fost victima unui act sexual, respectiv a unui viol prin care i s-a pus viața în primejdie.
T. a avut în vedere, de asemenea, faptul că inculpatul nu a reușit să furnizeze explicații convingătoare cu privire la împrejurările în care minora parte vătămată a fost supusă la un act sexual, deși admite că în momentul în care a luat fetița de acasă și s-a deplasat în pădure aceasta nu prezenta nici o urmă de violență și avea comportamentul obișnuit al unui copil. Ori, câtă vreme în acest interval de timp, respectiv de la momentul luării de la domiciliu al minorei și până în momentul revenirii la locuința familiei, minora nu s-a aflat decât în prezența unui singur bărbat, respectiv a tatălui său, aspect confirmat inclusiv de către inculpat, tribunalul a apreciat că în cauză există indicii suficiente care să-i formeze convingerea că persoana față de care se efectuează actele de urmărire penală ar fi săvârșit fapta.
Instanța a avut în vedere, de asemenea, și elementele care se desprind din conținutul declarației minorei V. I. în vârstă de 5 ani, sora victimei, și care evidențiază aspectele unui abuz sexual la care a fost supusă partea vătămată, atât prin modalitatea de descriere, cât și prin limbajul folosit de minora V. I., aceasta uzitând cuvinte cu conotație sexuală și care apar în mod nefiresc în vocabularul unui copil de o asemenea vârstă, în lipsa unor elemente faptice. De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din desenele realizate de martora minoră care evidențiază același aspect al sexualității (filele 53-57 din dosarul de urmărire penală).
De asemenea, tribunalul a apreciat ca fiind nesincere și declarațiile martorei V. O. V., mama minorei, care încearcă să furnizeze un alibi inculpatului, deși chiar în cuprinsul declarației aceasta arată „corespunde adevărului că soțul meu mi-a cerut să declar în fața organelor de poliție că fiica noastră I. s-ar fi accidentat prin căderea unui buștean peste ea. Cred că soțului i-a fost teamă că ar putea suporta consecințe mult mai grave dacă ar recunoaște că ar fi trecut cu roata tractorului peste V. I."; (fila 52 din dosarul de urmărire penală). T. a apreciat că această declarație este nesinceră în raport de prima declarație dată de aceeași martoră la data de 03 mai 2012 (fila 45 din dosarul de urmărire penală) și în care arată că nu a fost de față, dar confirmă același aspect, respectiv „. m-a instruit și mi-a zis ce anume să declar dacă voi fi întrebată de organele de poliție și să spun că fetița ar fi căzut fiind accidentată de un buștean"; (fila 47 din dosarul de urmărire penală).
De altfel, așa cum am mai arătat, existența unui accident nu este susținut de nici o probă din dosar. Așa cum se poate observa, nici actele medico-legale nu atestă o astfel de modalitate de producere a leziunilor și nici mijloacele materiale de probă, respectiv fusta descoperită în mașina de spălat cu care era îmbrăcată fetița în acel moment nu conțin decât urme sangvine.
În raport de aceste împrejurări instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1491 din Codul de procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 din Codul de procedură penală și că există în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148 din Codul de procedură penală.
Așa fiind, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.
148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol social relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat acesta.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, precum și vârsta minorei abuzate, faptul că inculpatul are încă două minore cu vârste deosebit de mici în familie, acestea putând fi expuse unui risc crescut în situația în care inculpatul ar fi în stare de libertate, precum și puternicul impact negativ al unor fapte, impact cu o intensitate sporită într-o comunitate locală redusă, precum cea din care face parte inculpatul.
Or, având în vedere aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care este acuzat de comiterea unor infracțiuni grave, ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În raport de considerentele mai sus arătate, s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de
29 de zile, cu începere de la data de 09 mai 2012 până la data de 06 iunie 2012, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, în sensul că nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul este unicul întreținător al familiei, iar până în prezent a avut un comportament corespunzător în familie și societate.
Se mai arată că infracțiunile de care este acuzat inculpatul, sunt deosebit de grave, dar nu există la dosar probe și indicii temeinice, în sensul art.143 C., din care să rezulte vinovăția sa. De altfel, în favoarea acestuia operează prezumția de nevinovăție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocat,
Curtea reține următoarele:
Potrivit art.148 alin.1 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute art.143 C. și există unul din cazurile prevăzute la lit.";a-f"; a art.148 C.
În speță, în propunerea de arestare, s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art.143 și 148 lit.f C.
Cu privire la art.143 C. Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege, deoarece există la dosar probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat și anume: procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite de organele de poliție, constatările preliminare din 2 mai 2012 formulate de S. M. L. J. M., care atestă că minora V. I. E. a prezentat la examinare leziuni traumatice care pledează pentru un raport sexual cu deflorare recentă și că la examenul secreției vaginale s-au pus în evidență spermatozoizi care confirmă consumarea unui raport sexual recent; raportul de constatare medico-legală nr.408/09 mai
2012 al S.ui de M. L. M., care a concluzionat că leziunile constatate la nivelul regiunii genitale și care au impus intervenția chirurgicală, s-au putut produce în cursul unui act sexual recent, de câteva ore și că acestea au pus în primejdie viața minorei, precum și declarațiile martorilor P. F. I., M. A., V. O. V. și V. I. M., dar și declarațiile inculpatului care a încercat să acrediteze ideea că minora a fost doar victima unui accident care s-a soldat cu anumite suferite fizice determinate de căderea sub roata tractorului artizanal deși aceasta prezenta sângerări din zona genitală pe care le-au constatat cadrele medicale cu ocazia prezentării sale la serviciul de urgență, aspecte în raport cu care inculpatul nu a avut nicio reacție.
Din actele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că partea vătămată V. I., în vârstă de 2 ani și 3 luni a fost victima unui abuz sexual, în sensul unui raport sexual complet, faptă comisă de tatăl acesteia, singura persoană de sex masculin, în prezența căruia minora s-a aflat în după masa zilei de 2 mai 2012.
În plus, la dosarul cauzei s-a depus și raportul de constatare tehnico-
științifică întocmit în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpatului, iar concluzii s-au menționat că la întrebările relevante cauzei au fost evidențiate reacții psihofiziologice specifice comportamentului simulat, aspect care vine să întărească suspiciunea că inculpatul este autorul faptelor mai sus descrise.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea presupuselor fapte comise, modalitatea concretă de comitere a acestora (inculpatul a întreținut un raport sexual cu fiica sa, în vârstă de numai 2 ani și 3 luni, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața), împrejurarea că acesta mai are două fiice minore, având vârsta de 5 ani 2 luni și, respectiv, 7 luni, care pot fi expuse unui risc crescut în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate și nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune luarea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală.
În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, așa cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului, ci chiar măsura arestului preventiv.
Aspectele invocate de apărătorul inculpatului în susținerea recursului, cu privire la persoana recurentului, sunt elemente care vor fi avute în vedere de către magistrat cu ocazia deliberării și a individualizării judiciare a pedepselor, în soluționarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. I. V., arestat in
Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 256 din 9 mai 2012 a T.ui M..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. V. C. C. I.
G.
M. N.
C.I./A.C. (...) - 4 ex. Jud.fond C.V.A.
| ← Decizia penală nr. 169/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 677/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
