Decizia penală nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.55/A/2012
Ședința publică din 20 martie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
G. : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de inculpata T. C. M. împotriva sentinței penale nr.479 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 37 lit. b Cod penal și fals privind identitatea prev. de art. 293 al.1 Cod penal cu aplicarea art.
37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatei
T. C. M. și a părților civile S. C., K. E. E., T. A., B. L., M. V., S. M. C. și S. B. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 12 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.479 Din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnată inculpata T. C. M. - fiica lui I. și Ana, CNP 2. născută la (...) în B. M., cetățean român, domiciliată în C. str. Badea Cârțan nr. 24, bl. BC4, ap.93, jud. C., recidivistă, arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b Cod penal la pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani și fals privind identitatea prev. de art. 293 al.1 Cod penal cu aplicarea art.
37 lit.b Cod penal și cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit.a teza II și lit b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatei iar în temeiul art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă reținerea și arestul preventiv începând cu (...), la zi.
În baza art. 998 cod civil raportat la art. 14 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile după cum urmează: părții civile S. C., suma de 22.200 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, precum și suma de 358,5 lei; părților civile S. C. și S. M. C. potrivit cotelor de ¼ și respectiv de ¾ stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 3. din suma de 20.000 euro sau contravaloarea în lei la data executării (în calitate de moștenitori ai părții vătămate defuncte S. M.); părții civile M. V. suma de 20.000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, din care constată ca fiind recuperată suma de 8.100 lei; părții civile K. E. E. suma de 3000 lei precum și 1100 euro sau contravaloarea în lei la data executării a acestei sume; părții civile B. L. suma de 12.000 lei și
2550 euro sau contravaloarea la data executării a acestei sume; părții civile
T. A. domiciliată în C. str. 1 Mai 1/14 suma de 20.456 lei.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpata T. C. și a obligat să plătească în favoarea statului contravaloarea în lei a sumelor de
2000 euro, 1000 euro precum și sumele de 19000 lei și 300 lei, sume cu care părțile vătămate S. B., P. R., R. A. și respectiv Z. S. nu s-au mai constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească în favoarea statului 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă on.av.din oficiu Libotean I.a.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 6. a fost trimisă în judecată inculpata T. C. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.
1,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. I din rechizitoriu) și art. 293 alin. 1 Cod penal (pct. II din rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. b Cod penal, reținându-se în esență că în cursul anului 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale a indus în eroare pe părțile vătămate S. M., K. E. E., T. A., S. B. I., P. R., Z. S., R. A. și B. L., prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, determinându-le pe acestea să-i remită cu titlu de împrumut ori în scop de afaceri, suma totală de
127.400 lei și 28.850 euro, iar în data de (...), s-a prezentat sub o identitate falsă în fața organelor de poliție din cadrul Secției 2 de P. C.-N. în scopul sustragerii de la urmărire penală în mai multe dosare penale în car era cercetată pentru infracțiuni de înșelăciune.
Judecând cauza în baza probelor administrate și anume declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de confruntare, procesul verbal și planșele foto privind mesajele SMS, declarațiile martorilor, adresele emise de C. de A. de S. M. și S. E. H. S., tribunalul a reținut în fapt următoarele:
După executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală 419/2000 a T.ui C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, inculpata a locuit în municipiul C. după care în cursul anului 2007, cunoscându-l pe martorul D. G. s-a reîntors în municipiul B. M. pentru a locui cu acesta. În această perioadă inculpata a lucrat ca și coafeză în mai multe saloane de pe raza municipiului
B. M., având ca și clientelă printre multe alte persoane și persoanele vătămate din prezenta cauză.
Locuind împreună cu martorul D. G. la pensiunea V. inculpata le-a cunoscut pe părțile vătămate S. M. (decedată în prezent) și mama acesteia
M. V. În iulie 2007 conform actelor depuse la dosar, părțile vătămate au vândut martorului D. G. un imobil cu suma de 45.000 euro, sumă pe care le-au depus la bancă în două depozite în lei, echivalentul a câte 20.000 euro, folosind restul pentru nevoile personale.
Cunoscând că părțile vătămate dețin acei bani, în contextul relațiilor de vecinătate și a serviciilor de coafură pe care inculpata le presta, câștigându-le încrederea, inculpata, sub pretextul unor tratamente pentru infertilitate, le-a determinat pe cele două părți vătămate să-i remită succesiv din cele două conturi suma de 91.700 lei.
La insistențele părților vătămate a restituit succesiv sume modice, evidențiate de M. V. pe o coală de hârtie, în cuantum de 8.100 lei.
Profitând de naivitatea părții vătămate S. M., în vara anului 2008, inculpata i-a propus acesteia achiziționarea unui salon de coafură, conturându-i posibilitatea obținerii unor venituri mari, cerându-i în acest sens pentru încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru spațiu suma de 6.500 euro. Pentru că partea vătămată nu mai deținea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la martorul D. G., împrumut care s-a finalizat cu garanție imobiliară - garaj, cu obligația de restituire la data de 19 septembrie 2008. Suma a fost remisă de partea vătămată inculpatei în incinta pensiunii unde aceasta locuia, sumă care a fost restituită la termen datorită insistențelor acesteia.
Pe aceeași motivație, dar de data aceasta ca avans pentru cumpărarea salonului, inculpata profitând de aceeași parte vătămată, i-a solicitat suma de 20.000 euro. Pentru că în mod evident, nu mai deținea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la altă persoană, și anume martorul A. C. C., cu care inculpata deja discutase. Martorul a fost de acord cu încheierea acestei tranzacții, astfel că i-a împrumutat suma de 11.000 euro și respectiv, 8.700 euro, scadente la (...) și (...), garantând împrumutul cu un apartament situat în B. M., Bd. Republicii 10/28.
Audiat fiind, proprietarul spațiului despre care inculpata i-a spus defunctei S. M. că urmează să-l cumpere împreună pentru a derula afaceri pe viitor, martorul B. C. a arătat că niciodată nu a discutat cu inculpata sau cu vreo altă persoană despre vânzarea acelui imobil care dealtfel și în prezent este doar închiriat unui salon de coafură.
Motivând cu aceleași tratamente de fertilizare la diverse clinici din țară și străinătate, inculpata a solicitat și părților vătămate K. E. E., S. B. I., P. R. V., Z. S. M., R. A., B. L., persoane pe care inculpata le-a indus în eroare cu sumele de 1.000 euro și 3.000 lei; 2.000 euro; 1.000 euro; 1.000 lei; 19.000 lei; 12.000 lei.
Toate aceste părți vătămate au cunoscut-o pe inculpată în calitate de clienți ai salonului de coafură la care lucra, inițial „Pretty Woman"; și respectiv salonul „Nefertiti";. Pentru a le câștiga încrederea, inculpata le-a detaliat persoanelor vătămate problemele de sănătate pe care le are, tratamentul scump pe care-l urmează precum și a unei intervenții chirurgicale absolut necesare.
Cum inculpata a împrumutat anterior acestor sume enunțate și cu alte ocazii alte sume de bani, sub diverse pretexte, pe care însă le-a restituit, câștigând astfel încrederea părților vătămate, acestea i-au remis inculpatei sumele solicitate, fără să încheie documente justificative. La insistențele părților vătămate de la fi restituite sumele predate, inculpata se justifica de fiecare dată trimițându-le mesaje pe telefonul mobil, prin care comunica acestora că este la o clinică din Ungaria, că a suferit o intervenție chirurgicală și să nu-și facă griji pentru că o se le restituie banii în momentul reîntoarcerii în B. M..
Pentru sume mai mari de bani împrumutați, ca de exemplu în cazul părții vătămate T. A., pe care a determinat-o să contracteze un împrumut de la bancă, inculpata i-a propus o investiție în achiziții de extensii de păr, din valorificarea cărora urma să obțină venituri substanțiale. Conform înțelegerii, creditul la B. S. B. M. urma să fie rambursat de inculpată, motiv pentru care atât contractul cât și graficul de rambursare au rămas în posesia acesteia.
Părțile s-au cunoscut cu ocazia vizitelor pe care partea vătămată le făcea familiei martorului D. G., cu care inculpata locuia, stabilindu-se pe parcursul anului anterior împrumutului menționat mai sus relații deosebit de amicale și de încredere bazate pe faptul că inculpata restituise sumele împrumutate anterior de la această parte vătămată.
Părțile vătămate (cu excepția numiților Z. S. M., R. A. și S. B. I.), S. C., S. M. C. moștenitorii persoanei vătămate S. M. decedată și care au fost introduși în calitate de părți civile în cauză, M. V., K. E. E., B. L. și T. A. s-au constituit părți civile în cauză.
Partea vătămată S. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.200 euro reprezentând suma achitată în baza contractului de împrumut încheiat între defuncta sa soție și martorul A. C. C. precum și suma de 358,5 lei achitată de această parte civilă cu titlu de taxe notariale cu ocazia ridicării ipotecii de pe apartamentul cu care a fost garantat împrumutul predat inculpatei.
Părțile civile S. C. și S. M. C. în calitatea lor de moștenitori ai defunctei S. M. s-au constituit parte civilă și cu suma de 20.00 euro, sumă cu care aceasta a fost înșelată de către inculpată.
Precizând că a recuperat suma de 8.100 lei, partea civilă M. V. s-a constituit cu diferența până la 20.000 euro.
K. E. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei și
1.100 euro, B. L. cu suma de 12.000 și 2.550 euro, iar T. A. cu suma de
20.456 lei, sumă care reprezintă contravaloarea unui contract de împrumut încheiat de aceasta din urmă parte vătămată cu B. B. M., bani predați inculpatei alături de contractul de împrumut și desfășurătorul ratelor, pentru că inculpata urma să le plătească conform înțelegerii.
Față de inculpată s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind căutată la toate adresele cunoscute (din municipiile B. M., B., C. și C. N.), pe care nu și le-a declarat în fața autorităților, dar nu a fost găsită, sustrăgându-se cercetărilor.
Pe baza informațiilor obținute de către organele de poliție, aceas ta a fost depistată la data de 30 august 2010, în municipiul C. N., într-un salon de coafură, context în care în fața organelor de poliție din cadrul IPJ C. și-a atribuit o identitate falsă, declarând că se numește P. C., că domiciliază în B. M., str. Ș. cel M. nr. 27/13, respectiv că este născută în anul 1967, luna iulie, ziua 20. De asemenea, în acel moment inculpata purta o perucă blondă, motivul declarat în timpul anchetei fiind acela că îi era teamă de persoanele care o urmăreau pentru sumele datorate.
În drept, fapta inculpatei T. C. M., care în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare părțile vătămate, determinându-le pe acestea să-i remită diverse sume de bani, prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, cauzându-le un prejudiciu de peste 200.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1, 3 și 5
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, iar aceea de a se prezenta la data de 30 august 2010 sub o identitate falsă în fața organelor de poliție, în scopul de a se sustrage urmăririi penale constituie infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 Cod penal, fapte pentru care instanța i-a aplicat 8 ani și respectiv 2 ani închisoare.
Faptele au fost comise în concurs real, astfel că instanța a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, reținând în sarcina acesteia și comiterea lor în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpata a fost liberată condiționat la 3 februarie 2003 din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată de Tribunalul Constanța prin S. penală 419 din (...) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4600 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pedeapsă care constituie primul termen al recidivei și din care a fost liberată cu un rest de 1331 zile rămas neexecutat.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume persoana inculpatei, poziția procesuală a acesteia, antecedentele penale, persistența în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, ultima condamnare fiind pedeapsa de 7 ani închisoare tot pentru infracțiunea de înșelăciune, iar în prezent este judecată pentru fapte de aceeași natură și de către Tribunalul Constanța, natura și gradul de pericol social deosebit al acestora și nu în ultimul rând, prejudiciul deosebit de mare cauzat părților vătămate.
Inculpata a avut o poziție procesuală oscilantă. Inițial a negat comiterea infracțiunilor de înșelăciune, respectiv faptul că ar fi împrumutat sumele respective, susținând că ar fi avut doar relații de afaceri cu părțile vătămate, în sensul investirii sumelor remise în extensii de păr și gene false pentru obținerea unui profit, ulterior însă a revenit, recunoscând că în anumite cazuri, mai ales față de părțile vătămate S. M. și B. L. a invocat pentru a i se acorda împrumutul, tratamente medicale ce urmau a fi efectuate la diverse clinici din țară și străinătate, tratamente ce nu au avut loc, conform adreselor emise de instituțiile medicale unde inculpata a susținut că a fost internată.
Aceste susțineri ale inculpatei au fost înlăturate apreciind că au fost formulate doar pentru a fi exonerată de o eventuală răspundere penală ce-i revine și asta pentru că întreaga probațiune administrată confirmă vinovăția acesteia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. Chiar fratele inculpatei, T. E. arată audiat fiind, că inculpata a indus în eroare mai multe persoane, persoane cărora personal le-a atras atenția despre „. acesteia";.
Martorul D. G. a declarat și el că banii pe care îi împrumutase defunctei S. M. cu contracte de împrumut cu garanție imobiliară deși erau încheiate cu aceasta erau pentru inculpată și tot ea era aceea care s-a ocupat de contractarea acestuia, împrejurare confirmată și de M. V.
Aceeași împrejurare este confirmată și de martorul A. C. care a arătat că a cunoscut-o pe inculpată în cursul anului 2008 și după ce au ajuns în relații mai apropiate, aceasta i-a cerut niște bani împrumut. Cum sumele cerute erau în cuantum foarte mare, adică 11.000 euro și respectiv 8.700 euro, martorul a fost de acord, dar cu condiția încheierii unui act notarial cu garanții imobiliare. Același martor mai confirmă că, deși tranzacția a fost semnată la notar de către defuncta S. M., împrumut garantat cu bunurile acesteia, sumele erau destinate inculpatei, care a și fost prezentă de altfel la încheierea actelor, împrejurare confirmată și de către M. V., care a arătat că fiica ei i-a predat inculpatei toți banii împrumutați de la acest martor.
Pentru că suma împrumutată de la martorul A. C. în valoare de
22.200 euro a fost achitată acestuia după decesul persoanei vătămate S. M. de către S. C., soțul defunctei, acesta s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpata a încercat să dovedească cu martorele H. L. și M. A., martore încuviințate în apărare, că toate sumele au fost împrumutate pentru derularea unor afaceri cu extensii de păr pe care intenționa să le facă, afacere care era foarte profitabilă. Aceste martore, ca de altfel și părțile vătămate, nu au confirmat aceste împrejurări, susținând doar că nu inculpata ci prietenele ei se ocupau de vânzarea prin saloanele de coafură unde lucra diverse articole de îmbrăcăminte sportive.
Referitor la inducerea în eroare a persoanei vătămate S. M., în legătură cu achiziționarea unui spațiu destinat deschiderii unui salon de coafură, context în care aceasta i-a și predat în vederea achitării unui avans suma de
20.000 euro, instanța a reținut că nici această apărare nu este reală, pentru că proprietarul acelui spațiu în discuție - B. Crsitian audiat fiind de instanță, a arătat că a văzut-o doar din întâmplare, o dată sau de două ori pe inculpată și că niciodată nu a discutat cu aceasta despre închirierea sau vânzarea spațiului pe care-l avea în proprietate și care funcționa și la acea dată ca un salon de coafură.
În concluzie, așa cum confirmă toate persoanele vătămate și martorii audiați, dar și mesajele telefonice transmise acestor persoane, inculpata a reușit să-i inducă în eroare cu foarte mare ușurință, pentru că în primul rând inițial împrumuta bani pe care îi restituia imediat pentru a le câștiga încrederea, iar în al doilea rând invoca motive suficient de plauzibile și umane ca de exemplu faptul că are o soră bolnavă în Canada, soția fratelui său este bolnavă de cancer, suferă că nu are un copil și dorește să facă tratamente de fertilizare și că deține imobile pe care oricând le poate vinde pentru a le restitui banii.
În ce privește cea de-a doua infracțiune și anume aceea de fals privind identitatea inculpata a recunoscut-o integral, exact așa cum a fost descrisă în actul de inculpare, susținând că a acționat în această modalitate speriindu-se de organele de poliție a căror prezență a și surprins-o.
Cererile persoanelor vătămate de constituire de părți civilă, instanța le- a apreciat ca fiind întemeiate și pe deplin justificate, astfel că le-a dat curs la cuantumul solicitat de acestea.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel inculpata T. C. M. solicitând instanței de control judiciar desființarea în parte a hotărârii apelate atât sub aspectul laturii penale pe care o critică cu privire la cuantumul mult prea ridicat al pedepsei ce i-a fost aplicată, cât și sub aspectul laturii civile arătând că unele pretenții formulate de părțile civile sunt exagerate și sunt nedovedite.
Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art.371 și urm. C. Curtea constată că acesta este fondat în parte urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, în baza unui probatoriu extrem de vast administrat în faza de urmărire penală, dar și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpata T. C. M., în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus în eroare părțile vătămate din prezenta cauză determinându-le să-i remită diverse sume de bani prin prezentare ca adevărată a unor fapte mincinoase creând astfel un prejudiciu total de peste 200.000 lei, iar în data de 30 august 2010, în scopul sustragerii de la urmărirea penală care era în curs de desfășurare, s- a prezentat în fața organelor de poliție sub identitate falsă declarând că se numește P. C., că este născută în 20 iulie 1967 și că domiciliază în B. M. str. S. cel M. nr.27/13.
Această stare de fapt prezentată succint s-a conturat ca urmare a coroborării judicioase a probelor, respectiv a declarațiilor inculpatei, a părților vătămate M. V., S. C., K. E. E., T. Ana M., S. B. I., P. R. B., Z. S. M., R. Ana M., B. L. precum și a martorilor B. C. F., D. G. G., A. C. C., S. V. F., P. A. R. și T. E. R., din procesele verbale de confruntare dintre părțile vătămate și inculpată, procesele-verbale și planșele foto privind mesajele SMS expediat de inculpată părților vătămate K. E., T. Ana M. și R. Ana M., adresele Caselor de asigurări de sănătate C. și M., procesul verbal încheiat de organul de poliție din cadrul Secției 2 de P. C.-N. cu ocazia prezentării inculpatei sub o identitate falsă, precum și fișa de cazier a inculpatei și copii ale sentințelor pronunțate de alte instanțe de pe teritoriul R. cu privire la fapte similare comise de inculpată.
Inculpata nu a contestat starea de fapt care a fost reținută în sarcina sa recunoscând că sub diferite pretexte a luat diferite sume de bani de la părțile vătămate, contestând doar cuantumul acestor sume.
Inculpata a fost de altfel de acord să achite o parte din sumele solicitate. Aceeași poziție a avut-o inculpata și cu ocazia audierii de către instanța de apel.
În drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,3 și 5 C. cu aplic. art.41 alin.2 și 37 lit.b C. și fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 C. cu aplic. art.37 lit.b C.
Instanța fondului a reținut în mod corect că inculpata a săvârșit infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de
Tribunalul Constanța prin sent.pen.419 din 3 iulie 2000 rămasă definitivă la data de (...) prin dec.4600 a I. această pedeapsă constituind primul termen al recidivei inculpata fiind liberată condiționat la data de 3 febr.2003, rămânând un rest de executat de 1331 zile.
Sub aspectul laturii penale Curtea constată că criticile formulate de inculpată sunt nefondate deoarece pedeapsa care i-a fost aplicată de 8 ani închisoare a fost just individualizată raportându-ne atât la criteriile generale de individualizarea pedepselor prev. de art.72 C. cât și împrejurările în care au fost comise faptele deduse judecății, urmările extrem de grave pe care acestea le-au produs, fiind prejudiciate un număr consistent de persoane vătămate cărora li s-a cauzat un prejudiciu de peste 200.000 lei, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata, aceasta săvârșind faptele din prezenta cauză, așa cum am arătat și anterior în condiții de recidivă postexecutorie raportat la o pedeapsă de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru fapte similare și fiind cercetată în prezent într-un dosar vizând fapte de același gen de către Tribunalul Constanța, dar și atitudinea inculpatei care a fost relativ sinceră pe parcursul procesului penal și disponibilitatea acesteia de a încerca repararea prejudiciilor create părților vătămate, inculpata achitând o parte din sumele datorate.
Vom avea în vedere și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3 și 5 C. este cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare instanța fondului reținând în mod judicios circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b Cp și reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege până la un cuantum de 8 ani închisoare. Opinăm că o pedeapsă într-un asemenea cuantum este aptă să contribuie la reeducarea inculpatei, la formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale ocrotite de legea penală dar mai ales să prevină comiterea de noi infracțiuni. O pedeapsă într-un cuantum mai mic nu ar atinge scopurile prevăzute de art.52 C., nu ar fi un mijloc de constrângere și de reeducare al inculpatei cu atât mai mult cu cât fiind condamnată anterior la o pedeapsă într-un cuantum destul de mare, respectiv o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, beneficiind și de liberare condiționată, inculpata a înțeles să continue să desfășoare activități infracționale.
Sub aspectul laturii civile însă, criticile formulate de inculpată sunt justificate, urmând a fi admise.
Astfel, din probele administrate în faza de urmările penală și în fața instanțelor de judecată nu a reieșit împrejurarea că partea vătămată M. V., mama părții vătămată decedată în prezent S. M., i-ar fi dat inculpatei vreo sumă de bani. A. acestei părți vătămate și constituirea de parte civilă prin care a solicitat obligarea inculpatei la suma de 41.750 lei sunt nedovedite fiind contrazise de declarațiile inculpatei care în mod constant a arătat că nu a avut nici un fel de relații cu această parte vătămată ci doar cu fiica acesteia în prezent decedată. Declarația martorului S. M. C. existentă la f.
109 d. apel, va fi apreciată de instanța de control judiciar ca fiind subiectivă deoarece la momentul la care s-au derulat relațiile dintre inculpată și mama sa decedată în prezent S. M. martorul avea vârsta de 11 ani fiind greu de crezut că la acea vârstă avea reprezentarea adevăratelor dimensiuni a raporturilor dintre inculpată și partea vătămată, sau că mama sa îi aducea la cunoștință toate demersurile financiare pe care le efectua.
Nici declarația părții civile S. C. nu este de natură să elucideze raporturile dintre partea vătămată M. V. și inculpata T. deoarece acesta nu a
știut că fosta sa soție i-a remis inculpatei diferite sume de bani întru cât nu locuia împreună cu aceasta.
Pentru aceste considerente constatând că pretențiile formulate de M. V. sunt nedovedite le va respinge în totalitate atrăgând atenția asupra faptului că acțiunea civilă în procesul penal rămâne guvernată de principiile înscrise în C. civil și C. de procedură civilă, astfel că o persoană care face o afirmație în fața instanțelor trebuie să o și dovedească.
Într-o situație similară se află și părțile vătămate K. E. care nu a reușit să dovedească nici în fața instanței fondului și nici în fața instanței de apel sumele solicitate de 1000 euro și 3000 lei. Inculpata T. C. M. a învederat instanței de apel că datorează doar suma de 1100 euro, suma de 3000 lei reprezentând dobânzi care în opinia sa nu trebuie achitate.
Având în vedere că între această parte vătămată și inculpată nu a fost încheiat vreun contract, că inculpata a recunoscut că datorează suma de
110 euro, coroborat cu faptul că partea vătămată constituită parte civilă în dosarul penal nu și-a dovedit în vreun fel restul pretențiilor instanța va dispune obligarea inculpatei doar la plata sumei de 1100 euro echivalent în lei la data plății pentru această parte vătămată.
În ceea ce privește suma de bani datorată părții vătămată T. Ana M. aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 12.800 lei, sumă care a fost obținută dintr-un credit contractat de la B. SA B. M. urmând ca la această sumă să fie achitată și dobânda. Această parte vătămată nu a făcut dovada remiterii acestei sume în întregime inculpatei, inculpata recunoscând că ar datora doar suma de 8000 lei.
Pentru considerentele expuse și anterior Curtea va dispune obligarea inculpatei la plata sumei de 8000 lei sumă recunoscută de aceasta către partea civilă T. Ana M.
Într-o situație similară se află și partea vătămată B. L. care a solicitat obligarea inculpatei la suma de 12.000 lei și 2550 euro, această ultimă sumă reprezentând c/val mărfii pe care a susținut că i-ar fi remis inculpatei pentru ca aceasta să o vândă în cadrul coaforului în care lucra. Aceste susțineri ale părții vătămate nu sunt susținute de nici un mijloc de probă, motiv pentru care instanța va dispune obligarea inculpatei doar la plata sumei de 8.000 lei sumă care a fost recunoscută ca fiind datorată acestei părți vătămate, sumă la care se adaugă dobânda legală de la momentul pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.
Instanța de control judiciar mai constată că în mod eronat instanța fondului a dispus confiscarea în baza disp.art.118 alin.1 lit.e C.pen. a sumelor de 2000 euro de la numitul S. B. și 19.000 lei de la numita R. Ana M., persoane care au fost induse în eroare de către inculpată, însă nu s-au constituit părți civile în dosarul penal.
Raportat la împrejurarea că aceste persoane nu au dovedit în nici un fel că au remis inculpatei aceste sume de bani și la recunoașterea inculpatei, instanța a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumelor de 1000 euro obținute prin comiterea infracțiunii față de partea vătămată S. B. și
5000 lei obținută din comiterea infracțiunii față de numita R. Ana M., iar nu
2000 euro și 19.000 lei așa cum a reținut instanța fondului.
Instanța de apel apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării și menținerii stării de arest preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatei de la judecată și de la executarea unei eventuale pedepse ce-i va fi aplicată a menținut stare de arest a inculpatei conform disp. art.350 C.
Curtea mai reține că față de inculpată s-a dispus măsura arestului preventiv în baza art.148 lit.a și f C. constatându-se că inculpata a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală prezentându-se sub o identitate falsă atunci când a fost depistată de organele de poliție tocmai în acest scop. De asemenea este de necontestat pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei în condițiile în care aceasta a dat dovadă de perseverență infracțională după liberarea sa condiționată fiind acuzată de comiterea unor fapte de o gravitate deosebită.
De asemenea Curtea a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 31 august 2010 la zi.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii apelate Curtea va admite apelul inculpatei conform dispozitivului menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Instanța de apel a obligat-o pe inculpată să plătească părții civile S. C. suma de 42,85 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând c/val transportului la instanță și înapoi în localitatea de domiciliu având în vedere că această parte civilă nu a făcut altă dovadă cu privire la celelalte cheltuieli solicitate în cuantum de 470 lei.
Raportat la disp.art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art.379 pct.2 lit.a C. admite apelul declarat de inculpata T. C. M. (fiica lui I. și Ana, născută la (...) în B. M., deținută în Penitenciarul Gherla) împotriva sentinței penale nr. 479 din 29 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., pe care o desființează în parte, sub aspectul soluționării acțiunilor civile formulate de părțile civile M. V., K. E., T. Ana M. și B. L. și, respectiv, cu privire la cuantumul sumelor confiscate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,
În baza art.118 alin.1 lit. e C.pen. dispune confiscarea specială de la inculpată a sumelor de 1000 euro și 5000 lei (sume obținute prin comiterea infracțiunii de la părțile vătămate S. B. și, respectiv, R. Ana M. - părți vătămate care nu s-au constituit părți civile în cauză).
În baza art.346 rap. la art.14 C., art.1357 C.civil respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. V. și, obligă inculpata să plătească despăgubiri civile în sumă de:
- contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1100 euro părții civile
K. E.
- 8000 lei părții civile T. Ana M.
- 8000 lei plus dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului, părții civile B. L. și, respinge restul pretențiilor civile formulate de aceste părți vătămate.
Menține starea de arest preventiv a inculpatei și deduce din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) la zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.193 alin.6 C. obligă inculpata să plătească 42,85 lei cheltuieli judiciare ( reprezentând cheltuieli de deplasare la instanța de apel) către partea civilă S. C.
În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( av. Maxim A.) sumă ce se va plăti din fondurile
MJLC.
În baza art.192 alin.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpata și părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. |
M. Ș. ANA C. | M. V.-G. |
Red.MS Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 136/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1013/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
