Decizia penală nr. 558/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.558/R/2012

Ședința publică din 6 aprilie 2012

I. constituită din : PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : I. C. M.

L. M. GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T.

- S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. A. împotriva încheierii penale f.n. din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. A. în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Sabadâș M., din cadrul Baroului

C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului T. A., solicită admiterea recursului în temeiul art.300/1 al.4 coroborat cu art.160/a al.2 C., casarea încheierii pronunțată de către Tribunalul Cluj din data de (...) și reformularea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

În susținerea recursului arată că prin încheierea atacată s-a admis propunerea formulată de către reprezentantul DIICOT, dispunându-se luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. A., instanța considerând la acea vreme că există indicii temeinice că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea din (...), la verificarea măsurii arestării preventive, instanța a considerat că nu se impune încetarea măsurii arestării preventive.

Consideră că încheierea este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului subzistă în continuare.

Referitor la îndeplinirea cerințelor prev.de art.148 lit.a și f C., apreciază că nu se poate reține incidența acestora în cauză. Raportat la art.148 lit.a C., s-a considerat că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, instanța apreciind că din datele existente la dosar rezultă că inculpatul a plecat în străinătate la începutul lunii octombrie deși știa că inculpații T. și M. erau cercetați, iar despre sine ar fi știut că este citat în acest dosar. Chiar dacă inculpatul a fost pelcat în străinătate, susține că acest aspect a fost recunoscut și nu înseamnă că s-a sustras de la urmărire penală. Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că ceilalți inculpați au fost arestați la data de 21 septembrie 2011. Din declarațiile inculpatului, rezultă că acesta a plecat din țară aproximativ la trei săptămâni după arestarea celorlalți inculpați. D. că știa că sunt cercetați în legătură cu faptele comise, însă în acest interval de trei săptămâni cât a rămas în țară nu a fost citat niciodată, toate citațiile fiind emise după data de 13 octomrbie, dată la care a început urmărirea penală împotriva inculpatului T.

Mai mult, propunerea de arestare preventivă a fost solicitată de

In ce privesc condițiile art.148 lit.f C., respectiv existența unui pericol concret pentru ordinea publică, arată că instanța de fond a motivat generic reținerea acestui pericol. Se susține că există pericol concret pentru ordinea publică datorită faptului că infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de mare amploare și datorită perioadei în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Ori, perioada activității infracționale este de aproximativ 3 luni.

S. că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi o tulburare puternică în rândul opiniei publice în acest moment. Mai mult, parchetul a luat la cunoștință de presupusa activitate infracțională a inculpatului la data de 19 septembrie 2011. Până în luna februarie 2012, parchetul nu a considerat că faptele comise de către inculpat ar prezenta un pericol pentru ordinea publică întrucât nu a propus arestarea preventivă a acestuia. A se susține la acest moment, după mai bine de 6 luni, că există un pericol public pentru ordinea publică apreciază că este puțin forțat.

În ce privesc probele de care se prevalează parchetul, pe baza cărora instanța a considerat că există indicii temenice pentru săvârșirea unei infracțiuni, solicită a se observa că probele constau în trei denunțuri făcute de către inculpații M., N. și P., cu intenția evidentă de a beneficia de prev.art.16 din L. nr.1. și declarațiile a doi martori, respectiv martorii M. și S. I.. Aceștia declară că au cunoștință că inculpatul T. A. ar fi desfășurat o activitate infracțională, în sensul traficului de droguri. M. declară clar că nu l-au văzut niciodată pe inculpat oferind, cumpărând sau consumând droguri, ci au cunoștință de la denunțători. S. a se reține că martorul M. H. este fratele inculpatului M. C. iar martorul S. I. este un prieten foarte bun a inculpatului P.

Rezumând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele invederate.

Reprezentantul M.ui P., solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive :

In opinia sa, la fel ca și a instanței de fond, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în cauză. Astfel, sunt indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în acest moment în judecată.

Prin decizia nr.424 din (...), Curtea de A. C. analizând luarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a respins recursul formulat de către acesta. Deci, sunt două instanțe care au analizat existența acestor indicii și probe care să conducă la bănuiala rezonabilă ca inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

În replică la susținerile apărării, arată că inclusiv jurisprudența CEDO a statuat că atunci când se discută despre luarea măsurii arestării preventive, acele indicii și probe necesare a duce la bănuiala rezonabilă că persoana prezumată a fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea acelei persoane.

Apreciază că în speță există această bănuială.

În ce privesc dispozițiile art.148 lit.a C., ca prim temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, nici apărarea nu contestă că inculpatul a fost plecat din țară în timp ce știa că și el și ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor sunt cercetați. Mai mult, a fost citat procedural.

Referitor la dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen, cel de-al doilea temei al luării măsurii arestării preventive luată față de inculpat, arată că o primă condiție în mod categoric este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare și susține la fel ca instanța de fond că și cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă judecarea în stare de libertate a inculpatului.

S. a fi avut în vedere că în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, ar conduce la un impact negativ asupra conștiinței membrilor comunității și la un sentiment de neîncredere în instituțiile chemate să înfăptuiască justiția și să combate astfel de fapte.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recuruslui, cu consecința menținerii stării de arest a inculpatului.

Inculpatul T. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. S. că nu a săvârșit niciodată vreo infracțiune și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

C U R T E A :

Deliberand reține ca prin încheierea penală din 28 martie 2012 a T. C. pronunțată în doasrul nr.(...), în baza art.300/1 rap. la art. 1. al.3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul T. A., care a fost menținută.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin rezoluția 1. din data de (...) al D.I.I.C.O.T.- S. T. C. - s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții T. A. I., C. D. A., M. C. G., M. A. V., Coc O. I. și B. M. A., ulterior fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul cu același număr din data de (...), pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia, f.1-105 vol.I dup, condamnați în primă instanță prin S.P.471/(...) a Trib. C..

La data de (...), în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și față de numitul T. A., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p. și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.2 din Lg. 1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p.

Prin ordonanța din data de (...), s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din

Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., în cea de instigare la trafic de droguri de risc, prev. de art.25 rap. la art.2 al.1 din Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de sus-numit și pentru alte acte materiale ce intră în conținutul obiectiv al aceleași infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.2 din Lg. 1., cu aplic. art.41 al.2 C.p. (actul material de oferire privind pe numitul M. A. V.), precum și pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 al.1 din Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit.a C.p.

La data de (...), prin ordonanța 2. a DIICOT - S. T. C.-, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului T. A., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p. și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.2 din

Lg. 1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p.

Prin Î. penală nr. 23/C/(...) a Trib. C., s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu punerea în executare a mandatului de arestare preventivă, soluție rămasă definitivă prin Î. penală nr. 424/R/(...) a Curții de A. C., prin respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.

În speță, temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului au fost cele prev. de art.143 și 148 lit.a și f C. (inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public pentru ordinea publică).

De asemenea, la data de (...), s-a întocmit rechizitoriu în cauză, prin care inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracțiunilor anterior menționate;

În sarcina inculpatului T. A. se reține în esență faptul că, în toamna anului 2011, i-a instigat pe numiții M. C. G. și Coc O. I. să cultive cantitatea de aprox. 350 semințe de cannabis pe raza localității N., jud. C., activitate pe care cei doi au pus-o în executare în urma conduitei inculpatului, rezultând cantitatea de 1812,2 g cannabis, substanță care se regăsește pe T. A. nr. III la L. nr. 1. totodată, în vara anului 2011, a pus în vânzare prin intermediul numiților M. C. G. și Coc O. I., cantitatea de aprox. 50 de timbre LSD, iar numitului M. A. V. i-a oferit un astfel de timbru LSD (care conțineau ca și substanță activă Lysergide - substanță care se regăsește pe T. A. nr. I la L. nr. 1.); în cursul anului 2011, sus-numitul a deținut pentru propriul consum cannabis și rezină de cannabis, substanțe care se regăsesc pe T. A. nr. III la L. nr. 1..

În cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C. și chiar probe în sensul prevederilor art. 63 C., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatuleste autorul pretinselor fapte reținute în sarcina sa, aspecte ce reiese din întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.

Temeiul prev. de art.148 lit.a C. subzistă în condițiile în care, a plecat în străinătate la începutul lunii octombrie 2011, deși inculpatul cunoștea că numiții M. și Coc erau cercetați de către organele de urmărire penală, iar despre sine știa că este chemat la audieri, fără a fi învinuit în dosar; ori, din citațiile și mandatele de aducere emise pe numele său reiese faptul că, organul de urmărire penală l-a citat procedural tocmai pentru a-i prezenta învinuirea.

Totodată, cerințele temeiului prev. de art.148 lit.f C. subzistă, având în vedere că, raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare 4 ani; lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, concretizată în modul și împrejurările de săvârșire, respectiv calitatea de furnizor de droguri de risc și de mare risc, numărul persoanelor implicate, intervalul de timp și aria în care s-a desfășurat activitatea infracțională; din consecințele grave pe care drogurile le au, pe de o parte asupra sănătății fizice și psihice a celor care le consumă, de menționat fiind faptul că, inculpatul este și consumator de droguri; pe de altă parte, a oferi contra cost sau cu titlu gratuit droguri de risc și de mare risc, diverselor persoane, în special celor cu vârste tinere pentru a le întreține dependența sau a-i determina la consum, în scopul obținerii ilicite de beneficii materiale importante, constituie de asemenea un pericol deosebit pentru societate.

F. de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/1 al.3 rap. la art.1. al.3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul T. A., care a fost menținută.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs în termenul legal inculpatul T. A. .

În motivarea recursului se arata că încheierea este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului subzistă în continuare.Referitor la îndeplinirea cerințelor prev.de art.148 lit.a și f C., se apreciază că nu se poate reține incidența acestora în cauză. Raportat la art.148 lit.a C., s-a considerat că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, instanța apreciind că din datele existente la dosar rezultă că inculpatul a plecat în străinătate la începutul lunii octombrie deși știa că inculpații T. și M. erau cercetați, iar despre sine ar fi știut că este citat în acest dosar. Chiar dacă inculpatul a fost plecat în străinătate, acest aspect a fost recunoscut și nu înseamnă că s-a sustras de la urmărire penală. Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că ceilalți inculpați au fost arestați la data de 21 septembrie 2011. Din declarațiile inculpatului, rezultă că acesta a plecat din țară aproximativ la trei săptămâni după arestarea celorlalți inculpați și desigur că știa că sunt cercetați în legătură cu faptele comise, însă în acest interval de trei săptămâni cât a rămas în țară nu a fost citat niciodată, toate citațiile fiind emise după data de 13 octombire, dată la care a început urmărirea penală împotriva inculpatului T.

Mai mult, propunerea de arestare preventivă a fost solicitată de

DIICOT față de doi inculpați, T. și T., propunere de arestare preventivă în lipsă întrucât erau plecați ambii din țară. Inculpatul T. A., când a aflat de existența propunerii de arestare s-a întors în țară, a fot prezent în instanță la data la care s-a judecat luarea măsurii arestului preventiv însă nu și inculpatul T. I. de fond a motivat generic reținerea pericolului pentru ordinea publică Se susține că există pericol concret pentru ordinea publică datorită faptului că infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de mare amploare și datorită perioadei în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Ori, perioada activității infracționale este de aproximativ 3 luni.În ce privesc probele de care se prevalează parchetul, pe baza cărora instanța a considerat că există indicii temenice pentru săvârșirea unei infracțiuni, se solicită a se observa că probele constau în trei denunțuri făcute de către inculpații M., N. și P., cu intenția evidentă de a beneficia de prev.art.16 din L. nr.1. și declarațiile a doi martori, respectiv martorii M. și S. I.. Aceștia declară că au cunoștință că inculpatul T. A. ar fi desfășurat o activitate infracțională, în sensul traficului de droguri. M. declară clar că nu l-au văzut niciodată pe inculpat oferind, cumpărând sau consumând droguri, ci au cunoștință de la denunțători.

Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de către Tribunalul Cluj din data de (...) și in urma rejudecarii revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii în libertate a inculpatului.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondate.

Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. C. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul P. de pe langa I.-ST C. inculpatul T. A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din Lg.1., cu aplic. art.41 al.2 C.p. și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.2 din Lg. 1., cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p., luandu-se fata de acesta masura arestarii inca din faza de urmărire penală .

Temeiul prev. de art.148 lit.a C. îsi păstrează actualitatea în contextul în care inculpatul T. a plecat în străinătate la începutul lunii octombrie

2011, deși acesta cunoștea că este chemat la audieri de organele de cercetare penala fără a fi învinuit în dosar; ori, din citațiile și mandatele de aducere emise pe numele său reiese faptul că, organul de urmărire penală l- a citat procedural tocmai pentru a-i prezenta învinuirea.

Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă

și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând

„suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

I. de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatulu se impune în baza art. 3001 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea saîn libertate.

În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatearaportat și la disp. art. 139 C.

Astfel potrivit art. 139 C. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.

Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.

Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. A., aflat în prezent în

Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii f.nr. din 28 martie 2012 a T. C..

În baza art.189 Cp.p. va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 25 de lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin2.va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. A., aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii f.nr. din 28 martie

2012 a T. C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. C. I. C. M. L. M.

GREFIER M. B.

Red.I.C.M./S.M.D.

4 ex./(...) Jud.fond.I. N.B.

← Decizia penală nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 782/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 558/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 558/2012, Curtea de Apel Cluj