Decizia penală nr. 927/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.927/R/2012
Ședința publică din 18 iunie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
G.IER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. C. D. împotriva sentinței penale nr.485 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria
Bistrița, în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. C. D. av.Borșan V. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărătorul ales av.Cornea C., din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul B. C. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. C. D. solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului B. C. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art.385/15 pct.2 lit.c rap.la art.385/9 al.1 pct.10
C.pr.pen.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință a se dispune achitarea inculpatului iar în al doilea subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicată de către instanța de fond și aplicarea unei pedepse coborâtă sub minimul special prevăzut de textul de lege.
În susținerea recursului, solicită a se observa că la termenul de judecată din data de (...), s-a invocat nulitatea alcool-testului, motivat de faptul că în dosar apare acest înscris, pe care nu este trecut decât numele inculpatului, fără a apărea numărul aparatului care a emis acest înscris și nici dacă a fost calibrat, data când a fost calibrat sau data când expira calibrarea.
Ca atare, invocă decizia nr.668/2004 a I.C.C.J. prin care se arată că rezultatul alcool-testului nu poate constitui probă dacă aparatul nu este calibrat.
La acel termen a invocat pe fondul cauzei nulitatea acestei probe, motivat de faptul că potrivit prevederilor Codului rutier, în momentul de față, alcoolemia se stabilește cu mijloc de omologare și infracțiunea de sustragere de la recoltarea de probe este condiționată de rezultatul probei alcool-test, respectiv art.88 Cod rutier care prevede la al.6 că, conducătorul auto este obligat să se prezinte la recoltarea de probe dacă la rezultatul alcool-testului a ieșit o concentrație mai mare de 0,4 grame la mie. A. în vedere că la acest moment această infracțiune este influențată de rezultatul probei și faptul că instanța trebuia să constate nulitatea acestui înscris, solicită a se admite recursul și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Solicită a se observa că instanța de fond nu numai că nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea invocată, dar a motivat pe apărările inculpatului cu totul altceva.
În subsidiar, solicită a se dispune achitarea inculpatului tocmai pentru motivele invocate, iar în al doilea subsidiar, solicită coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut anumite aspecte în faza de urmărire penală.
Reprezentantul M. P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului. În primul rând, consideră că nu există nici un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța deși nu motivează în detaliu aspectul, face referire la elemente esențiale ale infracțiunii și motivează pe o premisă legală modul pentru care dispune condamnarea inculpatului.
In speță, potrivit disp.art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 rap.la 87 al.1 din
OUG nr.195/2002, la celelalte dispoziții referitoare la testarea conducătorului auto cuprinse în OUG nr.195/2002 și nu în ultimul rând la O. 3. a M. S. privind recoltarea probelor biologice, consideră că determinant în astfel de situații este teza referitoare la refuzul recoltării probelor biologice. În speță, acesta este și motivul pentru care inculpatul, în final, a fost condamnat, reținându-se că s-a făcut dovada acestei conduite exprese a inculpatului, s-a făcut dovada în cauză a consumului de alcool anterior conducerii, nu numai prin această atestare dar și prin declarația martorei G. Ana M., prietena inculpatului, aspectul fiind de altfel necontestat de către inculpat, toate aceste elemente fiind determinante pentru elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia, cu precizarea că oricum legiuitorul leagă dovedirea infracțiunilor legate de consumul de alcool, în principal de recoltarea probelor biologice, art.87 al.1 nereferindu-se la vreo teză care să permită determinarea respectivei infracțiuni altfel decât prin recoltarea probelor de sânge.
Prin urmare, aspectul legat de această testare alcool-test, în primul rând este nerelevantă așa cum reține și instanța și pe de altă parte, consideră că problema pusă în discuție este superfluă deoarece testarea s-a realizat cu un aparat de către organele de poliție, în momentul constatării iar rezultatul testului și celelalte elemente legate de această testare sunt consemnate în procesul verbal de constatare.
In ce privește problema acestei condamnări, subliniază că nu există nici un motiv pentru care s-ar trimite cauza spre rejudecare, cât timp modalitatea alternativă de realizare a activității infracționale reținute ca atare de instanță, este dovedită pe deplin prin toată probațiunea din dosarul cauzei.
Pe cale de consecință, apreciază că probatoriul administrat în cauză a fost corect analizat de instanță, care a reținut relevanța probelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aspectul în materialitatea sa fiind necontestat de către inculpat.
În ceea ce privește dozarea pedepselor, consideră că instanța a procedat corect alegând cuantumul de 3 ani pentru pedeapsa ce urmează a se executa.
Raportat la limitele de pedeapsă, consideră că această circumstanțiere este făcută corect, prin prisma art.72 C.pen., cât timp instanța a avut în vedere elemente obiective din dosar care nu sunt de natură atenuantă lato senso, respectiv că inculpatul și-a negat permanent vinovăția sub aspectul invocat de acesta cu motivările arătate și înlăturate de către instanță, că fapta în principiu este considerată de legiuitor ca fiind gravă raportat la aceste limite de pedeapsă și nu în ultimul rând, este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, dar are antecedente în cazierul auto. Rezultă că inculpatul, între anii 2007 și 2011, are nu mai puțin de 10 sancțiuni pentru fapte contranvenționale grave tot la regimul rutier.
Pentru aceste considerente, apreciază că soluția instanței este temeinică și legală sub aspectul rezolvării problematicii presupuse de acuzația adusă inculpatului și este temeinică pentru că instanța a evaluat corect împrejurările cauzei, astfel că recursul este nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului B. C. D., în replică, arată că inculpatul nu a negat că a consumat băuturi alcoolice, dar proba alcoolemiei nu se poate face cu martori. A. nu poate fi probată decât cu înscrisuri din aparatul etilotest. Ca atare, în acest moment la dosarul cauzei nu există nici o probă că inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,4 grame la mie.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.485 din 10 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul B. C. D., fiul lui D. și R., născut la data de (...) în B., județul B.-Năsăud, cu domiciliul în B., str. N. B., nr.
26, județul B.-Năsăud, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a facut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b
Cod Penal.
Conform art. 81 și 82 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal.
A obligat inculpatul sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în noaptea de
05/(...) inculpatul B. C. D. s-a aflat în vizită la domiciliul prietenei sale martora
G. A. D., unde a consumat după spusele acesteia 2 sticle de bere. A plecat apoi spre domiciliu fiind oprit în trafic de un echipaj de poliție la data de (...) in jurul orelor 02.10, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) prin localitatea B. pe strada C. V.
Fiind testat cu etilotestul, rezultatul a fost de 0,57 mg/l alcool pur în aer expirat, motiv pentru care a fost adus la S. J. BN pentru recoltarea de probe biologice de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei.
La S. J. B.-Năsăud, inculpatul B. C. D. a refuzat sa se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect ce rezulta atât din declarația martorei G. F. A.-cadru medical, cat si din procesul verbal de la fila 14 din dosar încheiat de către organul de politie - in prezenta martorei - prin care i-a fost adus la cunoștința ca refuzul de a se supune recoltării de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului B. C. D., de a refuza prelevarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de refuz a conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
La reținerea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile date de martora G. F. A., atât în cursul urmăririi penale (f. 15), cât și în cursul judecății (f. 35), aceasta învederând instanței că inculpatul s-a sustras recoltării de probe biologice, deși i s-a cerut în mod expres acest lucru, fiind atenționat totodată asupra consecințelor unui asemenea refuz (conform procesului verbal de la f. 14).
Prin apărarea făcută în cursul judecății, inculpatul a încercat să se dezvinovățească, explicând refuzul de a se supune recoltării probelor biologice prin teama ce l-ar fi stăpânit în acele momente, la gândul că urmează a fi întrebuințat un ac la prelevarea sângelui său, în vederea stabilirii alcoolemiei.
A. pretinsă stare de frică nu a fost însă relevată de inculpat personalului medical cu care a intrat în contact în unitatea medicală la care a fost condus de către lucrătorii de poliție (de aceea nici nu a fost consemnat în actele medicale întocmite cu acel prilej o atare împrejurare), refuzul exprimat de inculpat fiind unul răspicat și neînsoțit de nici o explicație (ceea ce denotă intenția inculpatului de a comite fapta suspusă judecății).
Pe de altă parte, raportat la vârsta și implicit experiența de viață a inculpatului, la competențele profesionale deținute pe tărâm rutier (conform certificatelor depuse la dosar f. 37,38), instanța apreciază ca neverosimilă versiunea croită de inculpat, respectiv starea de mare neliniște trăită de acesta și provocată, de fapt, de un pericol imaginar, în condițiile în care nu a făcut dovada unor experiențe precedente care să fi avut efecte semnificative asupra stării sale de sănătate, ori care, mai grav să-i fi primejduit viața.
Pe cale de consecință, instanța a considerat că în speță nu a existat un pericol iminent și inevitabil așa cum este prescris de art. 45 Cod penal și care să atragă reținerea în favoarea inculpatului a stării de necesitate. T., instanța a apreciat că pretinsa lipsă de curaj a inculpatului în fața acului de seringă nu poate fi reținută nici măcar cu titlu de circumstanță atenuantă, refuzul inculpatului constituind de fapt o atitudine sfidătoare adoptată față de organele în drept (nesocotirea nejustificată a măsurilor dispuse de organele abilitate semnifică în mod evident, în opinia instanței, ignorarea autorității publice cu care a fost investită o persoană), punând totodată în evidență incapacitatea inculpatului de a-și asuma o gravă greșeală și de a suporta consecințele de natură penală ce decurg dintr-o asemenea faptă.
Pe de altă parte, merită relevată tendința manifestată de inculpat de a încălca în mod repetat regulile ce guvernează traficul rutier, fiind surprins totodată succesiv conducând sub influența băuturilor alcoolice, vehicule auto -
șirul de contravenții consemnate în cazierul auto fiind elocvent în acest sens (f.
19).
Raportat la aspectele mai sus descrise și având în vedere că inculpatul a intrat pentru întâia dată sub incidența legii penale, instanța a poziționat pedeapsa în prima parte a grilei de sancționare, dar pe un nivel adecvat care să atragă efectiv îndreptarea socială a inculpatului, iar pe de altă parte, să-l atenționeze serios asupra conduitei adoptată ulterior. T., la individualizarea pedepsei stabilită inculpatului, instanța a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptei, atitudinea avută în incinta unității medicale (descrisă detaliat de personalul medical), precum și gradul de pericol social ridicat al faptei reținută în sarcina inculpatului, în condițiile în care a refuzat să se supună recoltării de probe biologice deși rezultatul obținut la aparatul etilotest a fost unul pozitiv, iar consumul de alcool nu a fost contestat de către inculpat.
T., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a
II-a și lit. b Cod Penal
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privare de libertate
și, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și, implicit a pedepselor accesorii conform art.71 al.5 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 5 ani potrivit art.82 Cod penal (durata termenului de încercare fiind apreciată de către instanță ca optim în vederea îndreptării depline a inculpatului).
T., instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. C. D. solicitând instanței de control judiciar trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, fiind incidente prev.art.3859 alin.1 pct.10 C.p.p., iar în subsidiar a se dispune achitarea inculpatului deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, iar în ipoteza în care instanța de control judiciar nu va îmbrățișa nici această opinie, să se dispună reducerea pedepsei aplicate de către instanța fondului sub minimul special prevăzut de lege.
În susținerea recursului,, apărătorul ales al inculpatului a învederat faptul că rezultatul alcooltestului este lovit de nulitate deoarece în bonul emis de către aparatul Drager nu apare numărul acestuia și nici data la care a fost calibrat sau data când expiră calibrarea și având în vedere că doar în ipoteza în care rezultatul probei alcooltest arată o concentrație mai mare de 0,40 g/mie se impune transportarea conducătorului auto la serviciile medico legale în vederea recoltării de probe biologice.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, raportat și la disp.art.3856 alin.3 C.p.p. , Curtea constată că acesta este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanța fondului , coroborând în mod judicios probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit în sarcina inculpatului B. C. D. o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că, la data de (...), fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliție și supus testului cu etilotest , rezultând o concentrație de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002.
Starea de fapt succint prezentată anterior a rezultat fără putință de tăgadă din procesul verbal existent la f.4 din d.u.p., din declarațiile inculpatului care nu a contestat nici un moment consumul de băuturi alcoolice și refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei , din depozițiile martorilor S. M., G. F. A., L. I. și G. A. D., din procesul verbal existent la f.14 din d.u.p., din adresa 5764/(...) a S.ui J. de U. B. și fișa de examinare atașată acesteia și din certificatul de competență profesională pentru transport rutier național și internațional emis de către M. T. în favoarea inculpatului recurent.
Susținerile apărătorului inculpatului în legătură cu lipsa mențiunilor cu privire la data calibrării aparatului Drager, a datei la care expiră această calibrare precum și la numărul aparatului ce a emis bonul atașat la fila 6 d.u.p. sunt lipsite de relevanță raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, aceea de sustragere de la recoltarea probelor biologice.
Inculpatului i se reține în sarcină că, la solicitarea organelor judiciare, raportat la rezultatul alcooltestului, s-a prezentat la unitatea medicală în vederea recoltării de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, însă a refuzat efectiv a-i fi recoltate probele biologice invocând că îi este foarte frică de ace. A. apărare a inculpatului este vădit nesusținută probele administrate în dosar, respectiv de scriptele pe care inculpatul a înțeles să le depusă în fața instanței fondului și facem aici referire la certificatul de competență profesională pentru transportul rutier național și internațional de marfă cu nr.0019157 emis la data de (...) de către A. R. R. și licența pentru transport public de mărfuri în trafic internațional cu seria LTM 0071975 emisă de aceeași autoritate. Aceste scripte dovedesc că inculpatul este șofer profesionist și ca atare , pentru a obține asemenea atestări, a fost obligat să se supună în repetate ocazii recoltării de probe de sânge fără a depune vreo dovadă că, datorită unei stări patologice de teamă față de ace, nu s- ar fi supus acestor testări.
Considerăm că această apărare a inculpatului este vădit lipsită de fundament și ca atare va fi înlăturată de către instanța de control judiciar.
Chiar reală fiind susținerea apărătorului inculpatului că doar în ipoteza în care rezultatul alcooltestului este de peste 0,40 g/mie în aerul expirat se impune conducerea conducătorului auto surprins în trafic la unitățile medicale pentru a-i fi recoltate probele biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, vom observa că la momentul comiterii acțiunii ilicite de refuz de a se supune recoltării probelor biologice inculpatul avea reprezentarea că rezultatul alcooltestului a fost de 0,57 mg/litru alcool în aerul expirat. Ca atare, inculpatul în calitatea sa de conducător auto și cunoscând dispozițiile legale în materie știa în acel moment că are obligația legală de a se deplasa la unitatea medicală pentru a i se recolta sânge, obligație legală pe care a înțeles să o încalce comițând infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
În consecință, observăm că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Apreciem că pedeapsa aplicată inculpatului recurent, de 3 ani închisoare, este just individualizată având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății între 2 și 7 ani, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurările concrete în care au fost comise faptele deduse judecății, inculpatul conducând un autovehicul pe o arteră destul de importantă din mun. B. și nu în ultimul rând cazierul auto al inculpatului care a suferit o multitudine de sancționări pentru încălcarea diferitelor reguli de circulație pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a condus în data de 11 martie
2007, 17 aug.2009, 6 apr.2011 sub influența băuturilor alcoolice, a depășit în mod repetat limita legală de viteză, a produs un accident cu pagube materiale, nu a acordat prioritate pietonilor fiindu-i suspendat permisul de circulație pe o perioadă de 30 de zile.
Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța de control judiciar să considere că inculpatul nu respectă în mod constant regulile de circulație pe drumurile publice prezentând un pericol pentru ceilalți participanți la trafic. Ar fi fost oportună suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului și interzicerea dreptului de a conduce în conf. cu disp.art.86/3 alin.3 lit.e C.p. însă, având în vedere că doar inculpatul a promovat recurs, nu este posibilă agravarea situației în propria cale de atac.
În mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei având în vedere persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. D. conform disp.art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. și va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. D., domiciliat în B., str. B. N., nr. 9, cu reședința în B., str. N. B., nr. 26, împotriva sentinței penale nr. 485 din 10 aprilie 2012 a Judecătoriei B..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției, in favoarea av. Borșan
V..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G.IER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Plecată în CO
Semnează Președinte V. M.
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 167/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1528/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
