Decizia penală nr. 565/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 565/R/2012
Ședința publică din 10 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. C.
: V. V. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. V., împotriva sentinței penale nr.8/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.108 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a și c din Legea nr.46/2008 cu aplic.art.37 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. V. personal asistat de apărător ales, av.P. C. M., din cadrul Baroului M., lipsă fiind partea civilă A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Ploscar L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită a se avea în vedere că recursul se referă nu numai la inculpatul P. V., ci și la inculpatul P. D. În temeiul art.385/7 C.pr.pen, solicită extinderea efectelor recursului și asupra inculpatului P. D. întrucât ambii inculpați aparțin aceluiași grup infracțional iar activitatea acestuia este strâns legată de a inculpatului P. V.
Instanța, pune în discuția apărătorului inculpatului P. V. dacă în aceste împrejurări, invocă o lipsă de procedură cu inculpatul P. D., întrucât acesta nu a fost citat în cauză.
Apărătorul inculpatului, nu invocă lipsa de procedură cu atât mai mult cu cât judecarea cauzei este posibilă și fără ca acesta să fie citat. Cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea lui, casarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. A., arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni silvice. Deși, s-a reținut că cei doi inculpați au comis infracțiunea împreună, sens în care s-a reținut art.108 alin.2 lit. Cod Silvic, în actul de trimitere în judecată se specifică expres că cei doi au tăiat un număr diferit de arbori cauzând prejudicii diferite. În cursul cercetării judecătorești, organele de constatare silvice revin asupra declarțiilor date în cursul urmăririi penale și precizezeză că în urma efectuării cercetării la fața locului nu au constatat cioate provenind din tăieri arbori. Inculpații nu au fost surprinși la locul tăierii materialului lemnos, ci la o distanță de câțiva km de locul identificat ca și locul faptei. În aceste condiții, organele de urmărire penală au reținut că fiecare inculpat ar fi tăiat un anumit număr de arbori și că prejudiciile cauzate sunt diferite. Pădurarii care au participat la constatarea faptei au declarat că inculpatul P. V. nu a recunoscut niciodată tăierea acestor arbori și că singurul care a recunoscut este inculpatul P. D. În ceea ce privește scopul comiterii faptei, toate persoanele audiate declară că materialul lemnos era destinat reparării casei inculpatului P. D. Inculpatul P. V. a recunoscut că a fost chemat de tatăl său să-l ajute cu materialul lemnos. În raport de toată această problematică, instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a dispus condamnarea ambilor inculpați. A. că în cauză există două motive de casare cu trimitere spre rejudecare. P. motiv este prev.de art.385/15 pct.9 C.pr.pen., întrucât hotărârea instanței de fond nu este motivată și conține o motivare generală. Instanța ar fi trebuit să arate cine a avut inițiativa comiterii faptei pentru că în raport de această împrejurare se putea aprecia cine a tăiat efectiv materialul lemnos, ori, instanța nu reține nimic cu privire la acest aspect. De asemenea, nu se reține cine i-a îndemnat pe cei trei martori să-i ajute pe inculpați la curățirea de crengi și transportul materialului lemnos. Nu s-a reținut cine a tăiat efectiv arborii și nu lămurește acele contradicții existente în rechizitoriu. Instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la prejudiciile cauzate de inculpați. T. aceste împrejurări fac ca hotărârea să nu fie suficient motivată, este una superficială iar această situație este apreciată ca întrunind cazul de casare prev.de art. 385/15 pct.9 C.pr.pen. Instanța nu a respectat dreptul inculpatului la un proces echitabil. În lipsa unei motivări, instanța de recurs nu poate analiza hotărârea atacată. În cauză există și un alt motiv de casare, cel prev.de art.385/9 pct.10 C.pr.pen.în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și asupra unei cererei esențiale pentru părți de natură să influențeze drepturile și soluția procesului. Orice instanță de judecată este menită să se pronunțe cu privire la toate probele administrate și invocate de părți. Inculpatul P. V. s-a apărat susținând că a participat la tăierea materialului lemnos fiind chemat la pădure de tatăl lui care deține o cotă de 8 hectare. Instanța de fond avea obligația să analizeze această apărare și să examineze probele pe care se bazează această apărare. Toți martorii audiați au susținut același punct de vedere. La instanța de fond, pentru inculpatul P. D., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, ori, reținerea acestei agravante este discutabilă. Este evident că instanța trebuia să pună în discuție schimbarea încadrării juridice pentru ambii inculpați pentru situația lor este strâns legată. Instanța era obligată să urmeze procedura prev.de art.334 C.pr.pen. ori, instanța nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și nu se pronunță asupra acestei cereri. Consideră că ambele cazuri de casare atrag nulitatea hotărârii conform art.197
C.pr.pen. În subsidiar, pentru inculpatul P. V., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea inculpatului întrucât nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, invocă toate probele administrate în fața instanței de judecată din care nu rezultă că inculpatul se face vinovat. Pentru inculpatul P. D., solicită schimbarea încadrării juridice din forma calificată în forma simplă a infracțiunii, prev.de art.108 alin.1 lit.a Cod Silvic prin înlăturarea alin.2 lit.a și c din Codul Silvic. Din probele administrate rezultă că infracțiunea a fost comisă pe timp de zi nu pe timp de noapte. Cu privire la pedeapsa accesorie, arată că instanța a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a și c C.penal, ori, aceste drepturi nu se restrâng automat ci judecătorul trebuie să motiveze expres punctul de vedere.
Reprezentantul P., consideră că recursul inculpatului poate fi admis doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată respectiv interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și c C.penal, în rest hotărârea este temeinică și legală, vinovăția inculpaților fiind dovedită. Se reproșează acuzării că ar fi trimis în judecată pe inculpați pentru o faptă comisă împreună ori, această stare de fapt rezultă din probele administrate iar pe de altă parte nu vede relevanța și problema cu privire la încadrarea juridică. De asemenea, se reproșează că hotărârea nu este motivată pentru faptul că nu s-a făcut anumite aprecieri, ori, nu vede relevanța pentru infracțiune cine a avut inițiativa de atăia arborii. În ceea ce privește probele administrate este adevărat că în cursul judecății, martorii audiați au făcut anumite nuanțări și și-au schimbat declarațiile în sensul că unul din inculpați nu ar fi tăiat arbori și că arborii erau doborâți de vânt și nu erau tăiați de pe picior, în condițiile în care aceeași martori fac precizarea că-și mențin declarațiile din faza de urmărire penală. Aspectele din procesul verbal de constatare se coroborează pe deplin cu declarațiile inculpaților când aceștia recunosc comiterea faptelor și modul în care au procedat. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorilor T. G., N. S., H. V. și G. C. dar și cu rapoartele întocmite de către agenții de poliție prezenți la fața locului. Din toate acestea rezultă că arborii au fost tăiați de pe picior, fără drept. A. că vinovăția inculpaților a fost corect și bine stabilită prin probele administrate.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că instanța trebuia să facă aplicarea art.335 C.pr.pen.
Inculpatul P. V., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că el nu a tăiat arborii.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 8/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, a fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui D. și M., născut la 16 mai 1979 în V. de Sus, jud. M., CNP 1., cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, recidivist, domiciliat în V. de Sus, str. R., nr. 163 B, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art. 108 al. 1 lit. „a";, al. 2 lit. „a"; și „c"; din L. nr. 46/2008 cu aplicarea art. 37 lit. „a"; c. pen. la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 83 c. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168 din 7 august 2007 în dos. nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, într-un loc de detenție, cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. „a-c"; c. pen.
2. A fost condamnat inculpatul P. D., fiul lui D. și Ana, născut la 2 noiembrie 1952 în V. de Sus, jud. M., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în V. de Sus, str. R., nr. 163, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art. 108 al. 1 lit. „a";, al. 2 lit.
„a"; și „c"; din L. nr. 46/2008 la 1000 (unamie) lei amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 63¹ c. pen.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile A. C. V. de Sus-V. de M. cu sediul în V. de Sus, str. L., nr. 19, jud. M. a fost recuperat.
În baza art. 191 al. 1 c. pr. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 225 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 3. înregistrat sub nr. (...), inculpații P. V. domiciliat în V. de Sus, str. R., nr. 163 B, jud. M. și P. D. domiciliat în V. de Sus, str. R., nr. 163, jud. M., cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni silvice de tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art.
108 al. 1 lit. „a"; și al. 2 lit. „a"; și „c"; din L. nr. 46/2008.
S-a reținut că inculpatul P. V. a tăiat fără drept, în noaptea de 8/9 octombrie 2009 din proprietatea Asociației Composesorale V. de Sus-V. de M., arbori în valoare de
1.646,29 lei, iar inculpatul P. D. a tăiat, la aceeași dată, tot din pădurea Asociației
Composesorale 4 arbori în valoare de 1.109,4 lei.
Inculpații au recunoscut că au transportat arborii de care se face vorbire în actul de acuzare, dar susțin că nu ei i-au tăiat de pe picior, ci i-au găsit tăiați sau doborâți de vânt.
Din probele administrate în cauză, instanța reține-n fapt că în ziua de 9 octombrie
2009 o echipă formată din 3 lucrători din cadrul IJPF M. împreună cu N. S., șef de ocol, și T. G., pădurar, în timp ce efectuau un control în cadrul Ocolului Silvic Composesoral, ajungând la locul numit „. G., au identificat două TAF-uri care transportau arbori tăiați din pădure. Unul din utilajele forestiere menționate era condus de P. D. și avea un număr de 6 arbori de rășinoase legați, iar celălalt era condus de inculpatul P. V. și transporta 4 arbori.
S-au efectuat cercetări și s-a stabilit că arborii au fost tăiați din locul numit „..
La curățirea arborilor de crengi și al transport, inculpații au fost ajutați de martorii
H. V., G. C. și G. V., precum și de martorul K. I.
Apărarea inculpaților că au găsit arborii pe care îi transportau tăiați sau rezultați din doborâturile de vânt nu este sinceră.
S-au identificat de către organele silvice cioatele arborilor, iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpații au tăiat arborii cu fierăstraiele mecanice pe care le aveau asupra lor, iar martorii au ajutat doar la curățarea lor de crengi.
În drept, faptele comise de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii silvice de tăiere fără drept de arbori prev. și ped. de art. 108 al. 1 lit. „a"; și al.
2 lit. „a"; și „c"; din L. nr. 46/2008 pentru care au fost condamnați potrivit dispozitivului sentinței.
Inculpatul P. D. a fost condamnat la o pedeapsă cu amenda, pedeapsă pe care instanța o consideră suficientă pentru reeducarea sa.
Inculpatul P. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr. 168 din 7 august 2007 în dos. nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Deoarece inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în cursul termenului de încercare, în temeiul art. 83 c. pen., instanța a dispus revocarea suspendării condiționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea silvică de tăiere ilegală de arbori.
Prejudiciul a fost recuperat deoarece arborii tăiați nu au fost transportați de inculpați, astfel că A. C. V. de Sus-V. de M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 c. pr. pen. instanța i-a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. V., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat, în principal, casarea acesteia si, extinzând efectele recursului si cu privire la inculpatul P. D. , să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar să se dispună, achitarea sa întrucât nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Se mai invocă gresita aplicare a art. 64 lit. a- c C.pen.
În dezvoltarea motivului principal de recurs inculpatul P. V. a arătat că hotărârea instanței de fond nu este motivată și nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și asupra unei cererei esențiale pentru părți de natură să influențeze drepturile și soluția procesului. S-a arătat că sentinta atacată conține o motivare generală, fără lămurirea conditiilor comiterii faptelor si a participantilor si nici nu lămurește contradicțiile existente în rechizitoriu. Instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la prejudiciile cauzate de inculpați.
S-a mai invocat că instanta de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și invocate de părți si nici nu a analizat apărările inculpatilor cu privire la participarea fiecăruia si a modului concret de comitere a faptelor.
În final, s-a arătat că la instanța de fond, pentru inculpatul P. D., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, a cărei reținere este discutabilă însă aceasta cerere nu a fost pusă în discutia părtilor potrivit art. 334 C.proc.pen. si nu s-a pronuntat asupra acesteia.
Cu privire la motivul subsidiar, inculpatul P. V. invocă toate probele administrate în fața instanței de judecată din care nu rezultă că inculpatul nu se face vinovat., consecinta fiind pentru inculpatul P. D., solicită schimbarea încadrării juridice din forma calificată în forma simplă a infracțiunii, prev.de art.108 alin.1 lit.a Cod Silvic prin înlăturarea alin.2 lit.a și c din Codul Silvic. Din probele administrate rezultă că infracțiunea a fost comisă pe timp de zi nu pe timp de noapte.
Referitor la pedeapsa accesorie se arată că instanța a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a și c C.penal, ori, aceste drepturi nu se restrâng automat, ci fără a se motiva interzicerea acestora.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate pe baza acetlor si lucrărilor dosarului, Curtea constată că este fondat.
În primul rând, curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate sub aspectul laturii penale.
A., motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de M. ai S. M. asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs este reliefată și de practica C. - cauza Boldea contra României în care se arată că
"judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.
În spetă, instanta de fond s-a limitat la a expune succint starea de fapt descrisă în actul de sesizare fără a indica care sunt probele care stau la concluziilor adoptate si, desi s-a retinut că inculpatii au fost surprinsi in timp ce transportau materialul lemnos, nu a făcut nicio referire la probele care au format convingerea că cei doi sunt autorii tăierii arborilor. De asemenea, desi se retine comiterea faptei în conditiile agravantelor săvârsirii pe timp de noapte si de două sau mai multe presoane împreună, instanta de fond nu a argumentat existenta agravantelor, marginindu-se la o preluare a încadrării juridice din actul de sesizare.
Curtea mai observă că nu s-a procedat la analiza probelor administrate în cursul judecătii, iar apărarea inculpatilor a fost respinsă ca fiind nesinceră, dar fară a se face vreo referire la probele care infirmă pozitia adoptată de către acestia.
Solutia atacată este deficitară si sub aspectul nemotivării aplicării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a si c C.pen.. A., potrivit deciziei nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
În al doilea rând, instanta de fond a omis a se pronunta asupra unei cereri esentiale formulate în cauyă. A., inculpatul P. D. a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, a cărei reținere, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a fost motivată însă aceasta cerere nu a fost pusă în discutia părtilor potrivit art. 334 C.proc.pen. si instanta nu s-a pronuntat asupra acesteia.
Prin nemotivarea sentintei și nerăspunzând apărărilor formulate de părți instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal, consecinta fiind încălcarea drepturilor fundamentale ale inculpatilor la apărare si la un proces echitabil, sanctiunea constând în nulitatea hotărîrii atacate potrivit art. 197 al. 1 C.proc.pen. astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c C.proc.pen. se va admite recursul declarat în cauză, extinzând efectele acestuia și cu privire la inculpatul P. D., iar sentinta atacată se va casa în întregime si se va dispune rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, J. V. de S.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabilește suma de 100 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției in favoarea BCAJ.
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul P. V., extinzând efectele acestuia și cu privire la inculpatul P. D., împotriva sentintei penale nr. 8 din 11 ianuarie 2012 a
JUDECĂTORIei V. de Sus, pe care o casează în întregime si dispune rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, J. V. de S.
Stabilește suma de 100 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției in favoarea BCAJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
G., L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
2 ex./(...) J..fond. T. H.
| ← Decizia penală nr. 1075/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 164/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
