Decizia penală nr. 576/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.576/R/2012
Ședința publică din data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. M.
G. : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații R. S., M. I. și partea civilă S. A. împotriva deciziei penale nr. 47/A din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
1. R. S. - înșelăciune prev.de art. 215 alin.1, 3 Cod penal și participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art 31 rap.la art 290 Cod penal;
2. M. I. - fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 Cod penal și infracțiunea prev.de art. 178 din L. 141/1997 deoarece s-a folosit de acte falsificate în fața autorităților vamale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. S., av. S. A. C. din cadrul Baroului C., inculpatul M. I. asistat de apărător ales, av. S. L. C. din cadrul Baroului C. care se prezintă și pentru partea responsabilă civilmente S. N. E. S. și apărătorul ales al succesorilor părții vătămate S. A., av. D. I., lipsă fiind inculpatul R. S., partea vătămată S. A. și partea responsabilă civilmente S.
A. L. S. prin lichidator P. I. I.
P.cedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. I., av.Pintea O. R. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la două termene de judecată.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. I. prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Instanța constată că s-au depus la dosar actele de stare civilă ale succesorilor părții civile, prin apărător și motive de recurs.
Instanța pune în discuție introducerea în cauză a succesorilor părții vătămate S. A., respectiv a numiților S. S. B., S. S. B. și S. V.
Apărătorul părții vătămate solicită introducerea în cauză a succesorilor părții vătămate.
Apărătorul inculpatului M. I. și al părții responsabile civilmente S. N. E. S., av. S. L. C. solicită introducerea în cauză a succesorilor părții vătămate și citarea acestora în cauză.
Apărătorul inculpatului R. S., av. S. A. C. solicită introducerea în cauză a succesorilor părții civile.
Reprezentantul M.ui P. solicită introducerea în cauză a succesorilor părții civile cu mențiunea că nu se impune citarea acestora, întrucât sunt reprezentați de apărătorul ales în fața instanței de recurs.
Instanța, având în vedere actele de stare civilă depuse la dosar, dispune introducerea în cauză a succesorilor defunctului S. A., respectiv a numiților S. S. B., S. S. B. și S. V. care au termen în cunoștință prin faptul că sunt reprezentați de apărător ales.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului R. S., av. S. A. C. solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. c Cod pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M. în vederea administrării expertizei de evaluare a obiectelor de mobilier. C. că această probă este necesară soluționării laturii civile, întrucât constituirea de parte civilă și despăgubirile civile s-au acordat raportat la solicitările părților civile.
În subsidiar, solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se procedeze la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului R. S., având în vedere persoana inculpatului, iar pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat în tem. art. 85 alin. 3 Cod penal.
Solicită, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de partea civilă, întrucât a fost tardiv formulat, iar în subisidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului având în vedere că atâta timp cât obiectele de mobilier există și în materialitatea lor, partea civilă nu se poate constitui parte civilă pentru întregul prejudiciu cauzat, solicitând contravaloarea obiectelor de mobilier.
Solicită obligarea coinculpaților în solidar doar la plata contravalorii obiectelor de mobilier care nu există în materialitatea lor. Cu onorar FMJ.
Apărătorul inculpatului M. I., av. S. L. C. arată că instanța de recurs când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș a dat o serie de indicații instanței de apel, însă instanța de apel nu le-a rezolvat, practic nu s-a conformat deciziei pronunțate de instanța de recurs.
Solicită admiterea recursului și, rejudecând cauza să se facă aplicarea tuturor dispozițiilor de actualitate din Codul penal și Codul de procedură penală pe care le va indica pentru a nu se risca o rejudecare la o instanță care practic a încălcat legea.
În rejudecare Tribunalul Maramureș a făcut o sumedenie de greșeli având în vedere că a admis un apel tardiv și nu a respectat dispozițiile referitoare la analiza dosarului și la pronunțarea unei soluții sub aspectul temeiniciei așa cum i s-a impus de către Curtea de A. C.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună în tem. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod pr.pen. încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 Cod penal întrucât a intervenit prescripția.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art. 178 din L. 141/1997 devenită L. nr. 8. solicită să se rețină prin schimbarea încadrării juridice, practic același text devenit din art. 178 din L. 1997 devenit art. 273 din L. nr. 8., cu aplicarea art. 13 alin. 1 Cod pr. pen. privind legea mai favorabilă având în vedere că noua lege prevede limitele de pedeapsă între 2 și 7 ani și nu între 3 și 10 ani cum prevedea textul anterior.
Analizând fapta din punctul de vedere a încadrării juridice prev. de art.
273 din L. nr. 8. solicită să se constate că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere a laturii subictive.
Legătura care este între fapta reținută în sarcina inculpatului M. I. și fapta coinculpatului suspectat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile S. este aceea că obiectul material al infracțiunii de înșelăciune, respectiv acea mobilă pe care R. S. urma să o trimită părții civile pe care aceasta a și trimis-o însă partea civilă a refuzat-o și a trimis-o înapoi, se afla într-un depozit al societății inculpatului M. I.
Inculpatul M. I. efectua export în străinătate pentru alte cantități de mobilă în favoarea altor parteneri de afaceri, iar inculpatul R. a apelat la inculpatul M. să transporte și mobila pe care urma să o predea părții civile, inculpatul M. a fost de acord să introducă în cadrul aceluiași transport și mobila acestei părți civile sens în care a întocmit actele în conformitate cu cererea și cu datele pe care le-a prezentat inculpatul R. S. însoțit de o altă persoană pe nume B. (care nu a fost audiată niciodată în cauză) și a efectuat cu concursul M.ui B. M. o evaluare din punct de vedere valoric a pieselor mobilierului pe care le-a prezentat autorității vamale dar sub nicio formă cu intenția de a face posibilă trecerea mobilierului cu orice preț sau în mod ilegal în I.. Mobilierul a fost dus în I., iar ulterior partea civilă s-a răzgândit, a avut neînțelegeri cu R. S. care a trimis mobilierul părții civile care se află în depozitul S. M. și valorează 200 de euro.
Această faptă reținută în sarcina inculpatului M. I. nu poate constitui infracțiune, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului.
În ce privește latura civilă a cauzei solicită să se constate că nici inculpatul M. și nici partea responsabilă civilmente S. N. E. S. nu poat fi obligați în solidar la plata vreunei despăgubiri reprezentând daune materiale în sarcina persoanei prejudiciate și să se înlăture sub orice formă obligarea la plata despăgubirilor pentru că și în situația în care s-ar reține infracțiunea de înșelăciune în sarcina inculpatului M., aceasta nu generează obligații civile față de persoana prejudiciată.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpatul R. S. și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Apărătorul succesorilor părții civile, S. S. B., S. S. B. și S. V., av. D. I. susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și apreciază că hotărârile instanței de de fond apel sunt nelegale sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și netemeinice sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților care nu au manifestat pe parcursul desfășurării procesului niciun semn de regret pentru faptele săvârșite.
Starea de fapt a fost stabilită cu certitudine și în acest sens arată că partea civilă a avut o înțelegere cu inculpații și de bun acord au stabilit prețul mobilierului, mobilier care era valoros numai în condițiile în care existat ca un ansamblu, respectiv ca o garnitură însă prin descompletarea garniturii și degradarea acesteia, valoarea nu mai este aceeași.
Solicită admiterea recursului promovat de partea civilă și susținut de succesorii acesteia și în consecință în tem. art. 14 alin. 4 Cod pr.pen. să se dispună obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirii integrală a părții civile, respectiv la plata valorii mobilierului și la folosul nerealizat, având în vedere că acest proces durează de zece ani.
Solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate, apreciind că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, având în vedere că s-a tergiversat extrem de mult soluționarea cauzei. Cu cheltuieli judiciare.
Apărătorul inculpatului R. S. solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, apreciind că nu există un prejudiciu nerealizat și admiterea recursului formulat de inculpatul M. I.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea în parte a recursurilor formulate de inculpații M. I. și R. S., apreciind că este incident cazul de casare prev. de art. 3. pct. 15 Cod pr.pen., respectiv pentru cele două infracțiuni de fals reținute în sarcina inculpatului M. în calitate de autor și pentru inculpatul R. S. cu încadrarea prev. de art. 31 rap. la art. 290 Cod penal în mod cert a intervenit prescripția specială care s-a împlinit în cursul lunii ianuarie 2012 raportat la data săvârșirii faptelor și limitele de pedeapsă sens în care, solicită în tem. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod pr.pen. încetarea procesului penal sub asoectul acestei infracțiuni față de fiecare dintre cei doi inculpați.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. I. arată că într-adevăr a intervenit o lege mai favorabilă de la momentul săvârșirii faptei până la acest stadiu al recursului, respectiv L. nr. 8. a poreluat în cuprinsul art. 272 incriminarea cuprinsă în art. 178 din L. nr.141/1997 (vechiul Cod vamal).
Limitele de pedeapsă sunt mai reduse în noua lege și solicită calificarea juridică prin aplicarea art. 13 Cod penal.
C. că pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de prima instanță pentru această infracțiune este corespunzătoare faptei concret comise.
Apreciază că solicitarea de achitare a inculpatului M. I. de sub această învinuire nu este întemeiată, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Este cert și dovedit prin probele administrate că inculpatul M. I. a întocmit borderoul de achiziție pe numele altei persoane decât al părții vătămate care a vândut mobilierul și a continuat activitățile de falsificare în obținerea avizului pentru efectuarea exportului, mobilierul părții vătămate fiind inclus alături de alte corpuri de mobilier pentru a se putea obține autorizația de export, documente pe care le-a folosit pentru a realiza efectiv exportul mobilierului în I. pentru inculpatul R. S.
În opinia sa, sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nu se poate vorbi de lipsa laturii subiective a infracțiunii și apreciază că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia.
Ca efect al prescripției solicită a se înlătura dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R. S. solicită încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals în forma participației improprii cum s-a reținut prin actul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune arată că în mod corect a fost reținută vinovăția acestuia, fiind dovedită prin probele administrate din care rezultă intenția fraduloasă a inculpatului de la momentul la care a convenit cu partea vătămată, solicitându-i inculpatului M. să întocmească documentul de achiziție fals pe numele altei persoane și apoi de a expedia garnitura de mobilier în I. cu intenția evidentă de a prejudicia partea vătămată.
În analizarea infracțiunii de înșelăciune, solicită să se aibă în vedere de gradul de instrucție al părții vătămate, vârsta acestuia, credibilitatea și dorința acestuia de a obține un preț bun pentru corpul de mobilier, elemente de care inculpatul a profitat pentru a putea induce în eroare partea vătămată.
Întreaga conduită a inculpatului și a acțiunilor desfășurate atestă cu certitduine intenția fraduloasă încă de la momentul încheierii acordului de voință cu partea vătămată, acord care a fost viciat prin manoperele de inducere în eroare a părții vătămate.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului M. I. de înlăturare a solidarității, consideră că este fondat recursul acestuia, având în vedere că nici în actul de sesizare și nici din starea de fapt reținută în prezentul dosar nu rezultă că acest inculpat ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin care s-a produs prejudicierea părții civile S. A., în prezent a succesorilor acestuia. În aceste condiții angajarea răspunderii civile a inculpatului M. I. exced dispozițiilor legale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și sub aspectul laturii civile în sensul înlăturării solidarității greșit reținută și obligarea la plata prejudiciului doar a inculpatului R. S.
Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă S. A. și continuat de succesorii acestuia, ca inadmisibil, întrucât a fost tardiv formulat, având în vedere că calea de atac curge de la data pronunțării conform dispozițiilor legale, iar pretinsa eroare în care s-a aflat partea civilă datorită greșitei comunicări nu poate avea ca efect repunerea în termenul de apel a părții civile.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei arată că prin obligarea integrală la plata prețului stabilit între inculpatul R. S. și partea civilă S. A. la suma de 10.000 de euro este nefondată, având în vedere că bunurile au fost restituite în natură părții vătămate și s-ar fi impus efectuarea de cercetări și probarea de către partea civilă a diferenței de valoare, care nu s- a realizat.
Apărătorul succesorilor părții civile, în replică, arată că mobila nu a fost niciodată restituită.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că nu a cunoscut-o niciodată pe partea civilă S. A., inculpatul R. avea închiriat un spațiu în hală unde mobila a stat trei luni de zile înainte de a fi exportată. La acea vreme el a efectuat un export în baza unui înscris eliberat de M. M. din care rezulta că mobilierul valora 200 de euro și a acceptat să facă exportul la cererea inculpatului R. care a fost însoțit de numitul B. pe care nu l-a mai văzut. C. că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni.
C U R T E A
Prin decizia penală nr. 490/R/2010 a Curții de A. C. s-a dispus admiterea recursului declarat de către partea civilă S. A., împotriva deciziei penale nr. 38/a/4 martie 2010 a T. M., pe care a casat-o în întregime și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecării tuturor apelurilor declarate în cauză.
T. a reținut că prin sentința penală nr. 366/(...) a J. S. M. a fost condamnat inculpatul M. I. la pedepsele de 2 luni închisoare și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 C., cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. e C. și respectiv, de art. 178 din L.141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit.c C.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C., pedepsele stabilite au fost contopite, inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul R. S. la pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1 și 3 C. și respectiv, de art. 31 C. raportat la art. 290 C., iar în temeiul art. 34 lit. b C., în urma contopirii, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 85 C. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.
793/2005 a J. C. N. și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an închisoare, cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a,b C.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a dispus obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente SC N. E. SRL și SC A. L. SRL, în solidar, la plata către partea civilă S. A. a echivalentului în lei a sumei de 10.000 E., reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 2 februarie 2006, în dosar nr.696/P/2005 , înregistrat la instanța de judecată sub dosar nr. (...), din (...) a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților R. S. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3 din Codul Penal și participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art 31 rap.la art 290 c.p. și inculpatul M. I. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art 290 c.p. și infracțiunea prev.de art. 178 din L.
141/1997 deoarece s-a folosit de acte falsificate în fața autorităților vamale.
Inculpații legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au fost prezenți nici în fața organului de cercetare penală deoarece s-au sustras.
Partea vătămată S. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 E., reprezentând contravaloarea bunurilor respectiv mobilă ce a făcut obiectul înțelegerii cu inculpatul R. S.
La solicitarea părții vătămate, au fost introduse în cauză în calitate de părți responsabile civilmente SC N. E. SRL și A. L. SRL , societăți la care cei doi inculpați sunt administratori conform comunicărilor făcute de R. C., și prin intermediul cărora s-a făcut exportul de mobilier.
Din probele administrate în cauză au rezultat că inculpatul R. S. a venit din I. în R. în urmă cu circa trei ani. Unica persoană pe care o cunoștea în R. era inculpatul M. I., domiciliat în S. M. .
Drept urmare, italianul și-a ales reședința în S. și chiar a locuit la domiciliul inculpatului M. I. în primele două săptămâni ale șederii sale în
țară. Ulterior, inculpatul R. S. a schimbat , rând pe rând, mai multe adrese la care a stat în chirie.
Ultima adresă a italianului în R. a fost cea din S. , pe B-dul I. nr. 1. unde închiriase întregul apartament de la martorul C. I. (f. 42). Actul de închiriere și adresa le-a folosit apoi pentru a-și înființa o societate comercială denumită „. L. S. S. ei era de a da o aparență de legalitate afacerilor pe care avea de gând să le facă, dar și drept paravan și justificare a șederii sale în țară (f. 70-73). Tot în scopul derulării afacerilor sale, inculpatul R. S. a închiriat un depozit de la inculpatul M. I. și a pus propriul său lacăt pe ușa de acces în incintă spre a-l putea folosi în mod exclusiv.
S. real al venirii inculpatului R. S. în R. era, de fapt, efectuarea oricăror tranzacții, unele la limita infracțiunii, din care ar fi putut să obțină profituri cât mai mari, într-un timp cât mai scurt și fără prea mult efort.
Acesta a făcut diverse achiziții de ciuperci și fructe de pădure, de material lemnos de esență nobilă, de mobilă veche și alte antichități , de viori nefinisate și alte instrumente muzicale pe care le cumpăra la prețuri derizorii, le exporta în I. și le valorifica la prețuri speculative mult mai mari. Nimic din toate acestea nu se regăsește în obiectul de activitate al firmei pe care și-a înființat-o.
Pe lângă cele arătate mai sus, inculpatul nu a ezitat, în vara anului
2004, să cumpere un număr însemnat de monede de colecție numismatică de la martorul B. A. (fila 162) pe care le-a ascuns în bagaje și a încercat să le scoată din țară în mod fraudulos. Inculpatul R. S. a fost prins și s-a ales cu o condamnare penală de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce i s-a aplicat de J. C. N. prin sentința penală nr.
793/24 mai 2005 , definitivă ( filele 80-83).
Era necesară această succintă portretizare a personajului pentru a fi înțelese mai bine faptele inculpatului R. S. comise în R., atitudinea sa subiectivă față de aceste fapte, precum și lipsa oricăror scrupule.
Revenind la primăvara anului 2004, trebuie arătat că inculpatul R. S. l-a cunoscut în S., în mod cu totul întâmplător, pe partea vătămată S. A. De față la această primă întrevedere a celor doi au fost martorii O. M. (fila 40) și Konkoș Ș..
Din conversațiile celor doi, purtate la o cafea în barul „Calipso"; din S., inculpatul R. S. a aflat că partea vătămată S. A. este proprietarul unei garnituri de mobilă veche, unicat, de mare valoare. Inculpatul R. S. s-a arătat imediat interesat de această mobilă, iar prețul cerut de partea vătămată, de 10.000 E. nu l-a comentat în nici un fel.
Într-adevăr, partea vătămată a cumpărat în urmă cu mai mult de 20 ani, bucată cu bucată, până când a achiziționat garnitura întreagă, o mobilă de sufragerie , unicat, stil neobaroc din esență de lemn de nuc masiv, executată la comandă în V. în anul 1920. Garnitura de mobilă a aparținut fostului chestor șef al județului din perioada interbelică, era sculptată, cu vitrină din cristal și era compusă din 9 piese: o comodă, o vitrină, o masă ovală și șase scaune tapițate.
Întâmplarea face că în anul 1987 partea vătămată a fost supusă controlului Legii nr. 18 privind modul de dobândire a averii sale.
În procesul verbal încheiat la data de 30 martie 1987 , ce cuprindea inventarul bunurilor găsite la domiciliul părții vătămate S. A., garnitura de mobilă de sufragerie ocupa primul loc în enumerare și fusese evaluată la prețurile de atunci la suma de 17.000 lei(fila 24-28). Despre valoarea mobilei și modul de achiziție a acesteia de către partea vătămată S. A. mai avea cunoștință și martora S. M. H.(fila 29)
În seara de sâmbătă 29 mai 2004 inculpatul R. S. s-a prezentat în mod intempestiv la domiciliul părții vătămate și a declarat că dorește să cumpere mobila. Între inculpat și partea vătămată s-a încheiat o înțelegere verbală în seara respectivă de vânzare-cumpărare a garniturii de mobilă cu prețul de 10.000 E.. Partea vătămată a acceptat ca mobila să fie luată imediat de către inculpat, să fie transportată cu un camion și depusă în depozitul închiriat de la inculpatul M. I., sub promisiunea inculpatului R. S. de a se prezenta la notar în dimineața zilei de luni 31 mai 2004 și de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, plătind și prețul bunului luat.
Inculpatul nu s-a mai prezentat la notar nici în data de 31 mai 2004 și nici mai târziu, nu a mai plătit prețul niciodată, iar peste circa 2 săptămâni a părăsit țara plecând în I..
Inculpatul a procedat în mod deliberat în felul descris mai sus. Acesta, a justificat inițiativa sa intempestivă de sâmbătă seara sub pretextul că, din cauza unor săpături în stradă, s-ar putea ca nici un camion să nu se mai poată apropia de apartamentul părții vătămate multă vreme și tranzacția să fie amânată sine die.
În realitate, inculpatul a mizat pe faptul că în momentul respectiv nu funcționa nici un cabinet de notar, că nu se putea încheia un contract în formă autentică și nu va trebui să plătească prețul pe loc, chiar dacă a luat mobila părții vătămate.
În egală măsură, sub promisiunea mincinoasă de a încheia contractul la notar peste 2 zile, inculpatul „a speculat"; la maximum dorința părții vătămate de a obține 10.000 E., încât l-a determinat pe S. A. să accepte înțelegerea și, totodată, să-i predea din casă mobila fără a i se plăti nimic.
Fapta constituie infracțiunea de înșelăciune.
În cauză s-au mai efectuat cercetări penale pentru această faptă, dar s-au adoptat soluții de neurmărire. T. au fost infirmate.
Încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului R. S. pentru fapta descrisă mai sus, a fost aceea de abuz de încredere prev.de art 213 al. 2 din Codul penal, urmând ca printr-o acțiune civilă inculpatul să fie obligat la plata prețului către partea vătămată.
Încadrarea juridică sub incidența art.213 alin.2 din Codul penal este greșită.
Esența infracțiunii de abuz de încredere este de a dispune de un bun oarecare, ori de a refuza restituirea lui, în condițiile în care a fost obținut ori este deținut cu consimțământul neviciat al părții vătămate.
Ori, în cazul de față, inculpatul R. S. a obținut consimțământul părții vătămate de a-i lua mobila doar prin promisiuni mincinoase și inducerea în eroare a victimei, fără de care partea vătămată nu i-ar fi predat bunurile respective. Inculpatul R. S. avea reprezentarea faptului că nu-și va respecta promisiunea mincinoasă de a se prezenta la notar și de a plăti prețul mobilei încă din momentul în care a luat-o de la partea vătămată.
Tocmai această distincție face ca elementele mai sus precizate să fie cele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune și nu de abuz de încredere.
Următorul obstacol ce se ridica în fața inculpatului R. S. era acela de a procura acte de proveniență a mobilei, cu aparență de deplină legalitate, cu scopul de a putea efectua exportul în I. și de a valorifica bunurile respective aparținând părții vătămate.
Pentru realizarea scopului propus și a operațiunilor de export, inculpatul R. S. s-a folosit de inculpatul M. I. și de firma la care acesta din urmă era administrator.
S-a precizat că , între cei doi inculpați nu a existat nici un fel de înțelegere prealabilă sau concomitentă cu momentul sau cu fapta de deposedare a părții vătămate de mobila sa.
Abia ulterior acestui moment inculpatul R. S. l-a determinat pe inculpatul M. I. să întocmească Borderoul de achiziții nr. 2 din 3 iunie 2004 (fila 121). Prin acest act se atesta, în mod necorespunzător realității, că mobilierul părții vătămate S. A., ar fi fost achiziționat de firma inculpatului
M. I. de la un oarecare B. I., inclusiv în locul semnării lui B. I., pe care l-a semnat în fals.
Datele de identitate din buletinul lui B. I., înscrise în acest borderou, au fost oferite de inculpatul R. S. Inculpatul R. S. a avut posibilitatea obiectivă de a procura datele de identitate ale numitului B. I. din buletinul acestuia deoarece ambii au locuit un timp în aceeași casă, inculpatul având relații de concubinaj cu o cumnată a susnumitului (fila 45).
Borderoul de achiziții este, evident, un act fals. Inculpatul M. I. recunoaște falsificarea lui și faptul că a semnat în locul numitului B. I.
De altfel, expertiza grafică ce s-a efectuat în cauză, confirmă că semnătura de pe borderoul litigios nu aparține numitului B. I. (fila 120).
Martorul B. I. a confirmat că nu a avut în proprietate niciodată o garnitură de mobilă ca și cea a părții vătămate S. A. și nici nu a vândut obiecte de mobilier inculpatului M. I. (f.174). Mai mult, la data tranzacției, martorul B. I. nici nu se afla în țară(f.175).
În vederea unei documentații complete pentru expert, inculpatul M. I. mai trebuia să obțină avizul necesar de la autoritatea de culte și patrimoniu. Acțiunea a fost gândită și pregătită în mod minuțios.
Astfel, inculpatul M. I. a procedat la amestecarea unor corpuri de mobilier vechi și uzat, fără nici o valoare, cu corpurile de mobilier din garnitura de sufragerie aparținând părții vătămate S. A.
Acest mod de operare"; a adormit"; vigilența organelor competente și s-a reușit obținerea Certificatului de export nr. 7. iunie 2004 în care erau înșirate, la întâmplare, obiecte fără valoare și, printre ele, corpuri din garnitura de mobilă a părții vătămate(fila 142).
Inculpatul M. I. s-a prezentat cu toată documentația la autoritatea vamală din S..
Transportul s-a efectuat prin intermediul unei firme administrată de un cumnat al inculpatului M. I., pe nume N. G. (fila 53), iar camionul care a plecat spre I. a fost condus de martorul D. M. R.(fila 56). Ieșirea din țară s-a făcut la P. P. conform C.M.R. din data de 13 iunie 2004 (fila 50). Mobila părții vătămate a fost descărcată în I. în localitatea de domiciliu a inculpatului R. S. , adică M. din castro provincia Viterbo. Confirmarea descărcării la destinație este făcută prin semnătura de primire și ștampila din 16 iunie 2004 din partea dreaptă de jos a aceluiași C.M.R.
Inculpatul R. S. are cunoștință despre faptul că este cercetat penal în prezenta cauză. Acesta a dat o declarație olografă la organele de poliție în legătură cu faptele sale (fila 184).
După ce s-a asigurat ,însă, că mobilierul a plecat spre I., inculpatul a părăsit țara mai înainte ca ordonanța de interdicție emisă de procuror să-și fi putut produce efectele (fila 77) . Mai mult, inculpatul R. S. a aflat din discuțiile telefonice purtate cu inculpatul M. I. că s-a început urmărirea penală împotriva sa. Discuțiile telefonice au avut scopul de a-l convinge pe inculpatul R. S. să repatrieze mobila părții vătămate în R., dar acesta a refuzat.
Răspunderea, sub aspect civil, este solidară și revine ambilorinculpați.
În pofida refuzului dat de inculpatul R. S., totuși inculpatul M. I. a reușit aducerea înapoi în țară a mobilierului părții vătămate, mai puțin masa ovală și cele 6 scaune ce fuseseră vândute, între timp. De către inculpatul R. S.
Conform procesului verbal întocmit la data de 23 ianuarie 2006, mobilierul a fost restituit în natură părții vătămate S. A. (fila 99). Pentru contravaloarea mesei și scaunelor ce lipsesc, partea vătămată urma să se constituie parte civilă și să-și precizeze pretențiile față de inculpați.
Ulterior preluării mobilierului, partea vătămată s-a răzgândit și prin scrisoarea trimisă la dosar la data de 26 ianuarie 2006 (fila 100) arată că refuză recuperarea prejudiciului în natură, prin restituirea bunurilor de care a fost deposedat și, își menține pretențiile la nivelul contravalorii bănești a acestor bunuri în sumă de 10.000 E..
În drept s-a reținut că fapta inculpatului R. S., de a induce în eroare pe partea vătămată S. A. și a-l deposeda de o mobilă în valoare de 10.000 E. sub promisiunea mincinoasă de a încheia contract de vânzare-cumpărare autentic și a plăti ulterior, cu toate că știa că nu va face acest lucru niciodată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art 215 alin.1 și 3 din Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat, de a-l determina pe inculpatul M. I. să întocmească Borderoul de achiziții nr. 2/(...) cu datele necorespunzătoare realității și să-l semneze în fals în locul numitului B. I., oferindu-i și datele de identitate din buletinul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art 31 raportat la art 290 din Codul penal.
Fapta inculpatului M. I. de a întocmi Borderoul de achiziții nr. 2/(...) prin care atesta,în mod necorespunzător adevărului, că ar fi cumpărat o mobilă de la B. I., de a semna în locul acestuia și de a-l folosi în scopul producerii unor consecințe juridice (export) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art 290 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a folosi la autoritatea vamală din S.
Borderoul de achiziții nr. 2/(...) ce cuprinde date falsificate pentru a exporta în I. mobilierul părții vătămate S. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 178 din L. nr.141/1997 (Codul vamal).
T. infracțiunile aui fost comise în concurs real fiind aplicabile prevederile art.33 lit.a din Codul penal.
În baza probelor administrate instanța a constatat că cei doi inculpați se fac vinovați de faptele pentru care au fost trimiși în judecată fiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, motiv pentru care îi va condamna la pedeapsa stabilită prin dispozitivul hotărârii.
La individualizarea pedepsei aplicată condamnatului M. I. instanța a ținut cont de disp. art. 74 lit. a și 76 lit. e și c C. ținând cont de faptul că acesta nu are antecedente penale.
Faptele inculpatului fiind săvârșite în concurs s-a făcut aplicarea disp. art 33 lit. a C.p și art 34 lit. b C. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Fiind îndeplinite condițiile art 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R. S., faptele inculpatului fiind săvârșite în concurs s-a făcut aplicarea disp. art 33 lit. a C.p și art 34 lit. b
C. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
De asemenea, cu privire la acest inculpat, având în vedere faptul că a fost condamnat anterior prin s.p. 793 a J. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare, iar faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestei hotărâri, în temeiul disp. art 85 c.p., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin această hotărâre, iar pedeapsa din prezenta cauză a fost stabilită raportat la dispozițiile concursului de infracțiuni, între pedeapsa stabilită în prezenta cauză și cea pentru care a fost anulată suspendarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, cu consecințele art 71 și
64 lit. a și b C.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art. 346 alin.1,art.19 C.. și art.998 c.civ. inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați la suma despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă S. A.
Deși prin procesul verbal întocmit la 23 ianuarie 2006, a rezultat că o parte din mobilier degradat se află în depozitul societății administrate de inculpatul M., pe parcursul cercetării judecătorești acesta din urmă nu s- a prezentat pentru a da relații în instanță dacă aceste bunuri mai există , au fost remediate defecțiunile și deci, dacă pot fi restituite părții vătămate.
Pentru acest motiv, instanța l-a obligat la plata despăgubirilor civile așa cum au fost solicitate , deoarece valoarea de 10.000 E. reprezintă prețul la care s-au înțeles partea vătămată și inculpatul R., și care nu a fost plătit , fapt dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,așa cum prevede dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M. I. și R. S., precum și partea civilă S. A.
În memoriul depus la dosar inculpatul M. Ion a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 366/(...) a J. S. M., desființarea hotărârii și reținând cauza spre judecare, tribunalul să dispună achitarea sa, apreciind că infracțiunii de care este acuzat îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv latura subiectivă.
În subsidiar, inculpatul M. I. a solicitat achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni administrative sau, în situația în care această solicitare nu va fi admisă să se dispună reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
În memoriul depus de inculpatul R. S. s-a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației și reevaluând probele tribunalul să reindividualizeze modalitatea de executare a pedepselor aplicate de prima instanță.
Partea civilă S. A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate sub aspectul obligării inculpaților la despăgubiri civile, inclusiv prin acordarea dobânzii legale. De asemenea, hotărârea a fost criticată și din perspectiva unei insuficiente cercetări judecătorești și a neantrenării răspunderii persoanelor juridice.
Prin decizia penală nr.47 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost respinsă excepția tardivității apelului declarat de apelantul-parte civilă S. A.
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b C.pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții: partea civilă S. A., inculpatul M. Ion, inculpatul R. S., și partea responsabilă civilmente S. „. SRL, declarate împotriva sentinței penale nr. 366 din 11 decembrie 2008 a J. S. M..
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare apelant la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, apărătorii inculpaților M. Ion și R. S. au invocat tardivitatea apelului declarat de partea civilă S. A.
Cu privire la această excepție tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Potrivit art. 363 alin.1 C.pr.pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar în alineatul 3 al aceluiași articol se prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii pronunțate de Judecătoria
Sighetu Marmației la termenul din 4 decembrie 2008, partea civilă a fost prezentă, la același termen având loc și dezbaterea fondului cauzei.
Potrivit aceluiași act procedural, instanța a amânat însă pronunțarea hotărârii pentru data de 11 decembrie 2008, dată la care partea civilă nu s-a mai prezentat.
În aceste condiții Judecătoria Sighetu Marmației nu trebuia să comunice părții civile S. A. copia dispozitivului hotărârii penale nr. 366/11 decembrie 2008, nefiind nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 360 C..
Mai mult, chiar din eroare în cuprinsul dispozitivului hotărârii, judecătorul menționase că termenul de declarare a apelului este de 10 zile și curge de la comunicare, inclusiv cu privire la partea civilă S. A., care fusese prezent la dezbateri și în privința căruia termenul de declarare a apelului curgea, potrivit dispozițiilor art. 363 alin.3 C.pr.pen., de la pronunțare.
T. a apreciat că deși dispozițiile legale în materie sunt de strictă interpretare, dată fiind eroarea strecurată în actul procedural trimis de
Judecătoria Sighetu Marmației părții civile S. A., în care se menționa că termenul de apel de 10 zile curge de la comunicare, inclusiv pentru acesta, partea civilă nu poate fi sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor legale în condițiile în care, chiar instanța de judecată a comis o greșeală.
Mai mult chiar, după cum se poate observa comunicarea dispozitivului sentinței a fost realizată cu partea civilă S. A. la data de (...), deci în cursul termenului de apel, calculat de la data pronunțării hotărârii, dar potrivit dispozitivului partea civilă era încunoștințată de instanță că are la dispoziție un termen de 10 zile de la data comunicării, termen pe care de altfel, partea civilă îl și respectă formulând apel la data de 24 decembrie 2008.
Or în aceste condiții, tribunalul a apreciat că excepția tardivității apelului declarat de partea civilă nu este întemeiată și în consecință, a fost respinsă.
Cu privire la apelurile declarate în cauză tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în baza probelor legal administrate o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Astfel, din probațiunea administrată în cauză a rezultat că inculpatul
R. S. a indus în eroare pe partea vătămată S. A. pentru a-l deposeda de obiecte de mobilier de valoare, prezentându-i în mod mincinos promisiunea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare autentic și de a-i plăti prețul ulterior, deși știa că acest lucru nu-l va realiza. De asemenea, același inculpat l-a determinat pe inculpatul M. I. să întocmească un borderou de achiziții cu date necorespunzătoare realității și să-l semneze în fals în locul numitului B. I., oferindu-i și datele de identitate din buletinul acestuia. In același context inculpatul M. I. a și folosit la autoritatea vamală din S. M. borderoul de achiziții ce cuprindea date falsificate pentru a experta în I. mobilierul părții vătămate.
Reținând vinovăția inculpaților pentru aceste infracțiuni, instanța de fond a individualizat în mod judicios pedepsele aplicate celor doi inculpați, precum și modalitatea de executare.
De asemenea, instanța de fond a realizat o corectă soluționare a laturii civile a cauzei, în baza probelor administrate, despăgubirile acordate părții civile situându-se la nivelul prețului convenit de inculpatul R. S. cu partea civilă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelurile declarate în cauză nu sunt fondate și în consecință, vor fi respinse.
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare apelant la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri atât inculpații cât și parte civilă S. A., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul R. S. a învederat instanței e recurs că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice de evaluare a mobilei părții vătămate, întrucât există contradicții între valoare apreciată de partea civilă și cea stabilită de experți. În subsidiar, inculpatul a învederat că raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, de prejudiciu efectiv cauzat se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatul, suspendarea condiționată a executării acesteia, constatarea intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii și încetarea procesului penal pentru această faptă.
În motivarea recursului său, inculpatul M. I., a învederat curții că se impune încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată ca urmare a intervenției prescripției speciale a răspunderii penale, precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.178 din L. nr.141/1997, în prezent abrogată în infracțiunea prev. de art.273 din L. nr.8., care are același conținut dar limitele de pedeapsă sunt inferioare, de aceea se impune reținerea art.13 C. și reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul M. a mai arătat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa atâta vreme cât firma sa se ocupa de exportul obiectelor de mobilier iar coinculpatul s-a prezentat cu numitul B. solicitând efectuarea acestui export. Inculpatul a solicitat o evaluare a mobilei la M. B. M., unde s-a stabilit că valoarea acesteia este de 200 E., iar ulterior o parte din mobilă a fost restituită de coinculpat din I. și acum se găsește în depozitul firmei inculpatului M. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, recurentul arată că prejudiciul a fost cauzat de către coinculpat presupus autor al infracțiunii de înșelăciune, astfel că în mod greșit au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
În motivarea recursului său partea civilă a învederat faptul că se impune majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpaților care nu au dat dovadă de regret în cursul procesului penal și nu au încercat să o despăgubească pe aceasta, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei se impune obligarea acestora și la plata dobânzii legale, reprezentând folosul nerealizat. Conform actelor de stare civilă depuse la dosar partea civilă a decedat, în cauză fiind introduși succesorii legali ai acestuia, care și-au însușit și menținut recursul promovat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților în sensul că inculpatul R. în data de 29 mai 2004 a indus-o în eroare pe partea vătămată S. A. și ca urmare l-a deposedat pe acesta de o mobilă în valoare de 10.000 E. sub promisiunea mincinoasă de a încheia contract de vânzare- cumpărare autentic și a plăti ulterior prețul stabilit. Ulterior, aceluiași inculpat l-a determina pe inculpatul M. I. să întocmească Borderoul de achiziții nr. 2/(...) cu datele necorespunzătoare realității și să-l semneze în fals în locul numitului B. I., oferindu-i și datele de identitate din buletinul acestuia, inculpatul M. semnând în locul acestuia și folosindu-l la autoritatea vamală din S. pentru a exporta în I. mobilierul părții vătămate S. A.
Susținerile inculpatului M., reiterate și în fața instanței de recurs, referitoare la lipsa laturii subiective și la necunoașterea adevăratului proprietar al mobilierului s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, se reține că borderoul descris mai sus a fost semnat de inculpat în locul martorului B. și în numele acesta, fapt necontestat de altfel, iar din actele de la dosar și din depoziția martorului rezultă că acesta nu a fost niciodată proprietarul mobilei în litigiu și mai mult la data tranzacției martorul nici măcar nu se afla în țară.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, coroborând probele administrate în sensul art.63 C.. constatăm că inculpatul în mod intenționat a amestecat obiecte de mobilier vechi și uzat cu mobila obținută de la partea vătămată, reușind să obțină în acest mod Certificatul de export nr.71/(...) ca ulterior mobila să fie exportată în I. și descărcată la destinație în data de (...).
Este real și faptul că inculpatul M., în ciuda refuzului coinculpatului a reușit să aducă o pare din mobila părții vătămate înapoi, mai puțin masa ovală și cele 6 scaune care fuseseră între timp vândute, dar partea vătămată a refuzat restituirea în natură a acesteia.
Fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.273 din L. nr.8. (Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la
3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi), întrucât L. nr.141/2007 a fost abrogată. Este însă de precizat că noua încadrare juridică păstrează aceleași limite de pedeapsă astfel că nu se impune reținerea art.13 C.
Apoi, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată imputată inculpatului M. în forma autoratului și inculpatului R. în forma participației improprii, curtea constată că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale în cursul lunii ianuarie a acestui an potrivit art.124 rap. la art.122 lit.d C., astfel că se impune încetarea procesului penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, curtea apreciază că instanța de fond, ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 C., dat dovadă de suficientă clemență coborând cuantumul acesteia mult sub minimul prevăzut de lege în cazul inculpatului M. prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a C. și orientând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R. spre minimul special prevăzut de textul incriminator.
De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea art.81 C., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului M. și fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că a dispus suspendarea condiționată a acesteia,
ținând cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a încercat recuperarea prejudiciului și s-a prezentat în fața instanțelor, dovedind interes pentru procesul penal aflat în curs.
În schimb inculpatul R. nu se află la prima confruntare cu legea penală, având antecedente penale care au impus aplicarea art.85 C., anularea unei suspendări condiționate aplicate acestuia prin sentința penală nr.793/2005 a J. C.-N., a refuzat restituirea mobilei, a vândut o parte din aceasta, nu s-a prezentat în fața instanțelor, sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească, ceea ce conduce la concluzia că în cazul acestui inculpat, reeducarea și sancționarea acestuia nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei stabilite.
În ceea ce privește recursul părții civile, însușit și menținut de succesorii acestuia, introduși în cauză ca urmare a intervenirii decesului acestuia, curtea constată că este inadmisibil conform.
Pentru a conchide astfel, am avut în vedere faptul că apelul promovat de partea civilă este tardiv, instanța de apel în mod greșit respingând excepția tardivității căii de atac promovată.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că, la termenul din 4 decembrie 2008, partea civilă a fost prezentă la instanța de fond, la același termen având loc și dezbaterea fondului cauzei.
Potrivit aceluiași act procedural, instanța a amânat însă pronunțarea hotărârii pentru data de 11 decembrie 2008, dată la care partea civilă nu s-a mai prezentat.
În aceste condiții, termenul de apel de zece zile, potrivit art.363 alin.3
C.. curge de la pronunțare, eroarea instanței de fond care a comunicat hotărârea și a stipulat că termenul ar curge de la comunicare neputând înlătura dispozițiile legale obligatorii.
În schimb soluția este criticabilă și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, în sensul că în mod greșit au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile.
Astfel, curtea constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale doar în ceea ce privește comiterea de către inculpatul R. a infracțiunii de înșelăciune, prejudiciul cauzat părții civile fiind urmarea directă a faptei ilicite comise de inculpat în nume propriu și nu în numele societății pe care o administra.
Conchizând, inculpatul R. a fost de acord să-i achite părții civile suma de 10000 E., reprezentând valoarea mobilei ridicate de la partea civilă, conform înțelegerii dintre părți ( care potrivit normelor art.969 din vechiul cod civil are valoare de lege între părți, astfel că nu este utilă și pertinentă în cauză efectuarea vreunei expertize de evaluare a bunului în litigiu), fiindu-i astfel antrenată răspunderea civilă delictuală conform art.998 și urm. din vechiul Cod civil.
Cu privire la recuperarea în natură a prejudiciului, apreciem că în urma transportului peste hotare a mobilei și a descompunerii acesteia prin vinderea unor elemente importante ca masa și scaunele, valoarea acestea s- a diminuat vizibil iar calitatea sa s-a diminuat astfel că o corectă despăgubire este cea stabilită de prima instanță prin plata despăgubirilor solicitate.
Față de cele de mai sus, curtea va admite recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 47/A/(...) a T. M. pe care o va casa în parte împreună cu sentința penală nr. 366/2008 a J. S.-M. în ceea ce privește constatarea intervenției prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, încadrarea juridică actuală a infracțiunii prev. de art. 178 din L. 141/1997, comise de inculpatul M. I. și a greșitei obligări în solidar a celor doi inculpați și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă S. A. (în prezent decedată).
Trecând la rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g
C.pr.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților:
- M. I. - pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și
- R. S. - pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin.
2 rap. la art. 290 Cod penal.
Va constata că infracțiunea la regimul vamal comisă de inculpatul M. I. inițial prev. de art. 178 din L. 141/1997 (lege în prezent abrogată) este acum reglementată de art. 273 din L. 8., fiind prevăzute aceleași limite de pedeapsă.
Va înlătură dispoziția de obligare solidară a celor doi inculpați și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile în sumă de
10.000 E. în favoarea părții civile S. A.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. și art. 998-999 din vechiul Cod Civil va obliga pe inculpatul R. S. la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000
E. în favoarea succesorilor părții civile S. A., respectiv în favoarea numiților
S. S. B., S. S. B. și S. V.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă S. A. și continuat de succesorii acestuia, S. S. B., Sytrascsuk S. B. și S. V. împotriva aceleiași decizii.
Va respinge cererea părților civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. sumele de 150 lei cu titlu de onorariu parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului M. I. (av. Pintea O. R.) și de 300 lei cu același titlu în favoarea apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului R. S. (av. S. A. C.), care se avansează din FMJ.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe părțile civile S. S. B.,
S. S. B. și S. V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în recurs în sumă de câte 300 lei.
Cheltuielile judiciare în recursurile declarate de inculpați vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursurile declarate de inculpații M. I. (fiul lui I. și M. M., născut la (...), dom în S. M. str.A. I. nr.28/F) și R. S. (născut la data de 19 decmbrie 1971, fiul lui M. și M., domiciliat în I., str.Via Delle Eqlie nr.34 provincia Vitrebo) împotriva deciziei penale nr. 47/A/(...) a T. M. pe care o casează în parte împreună cu sentința penală nr. 366/2008 a J. S.-M. în ceea ce privește constatarea intervenției prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, încadrarea juridică actuală a infracțiunii prev. de art. 178 din L. 141/1997, comise de inculpatul M. I. și a greșitei obligări în solidar a celor doi inculpați și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă S. A. (în prezent decedată).
Rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.pr.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților:
- M. I. - pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și
- R. S. - pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin.
2 rap. la art. 290 Cod penal.
Constată că infracțiunea la regimul vamal comisă de inculpatul M. I. inițial prev. de art. 178 din L. 141/1997 (lege în prezent abrogată) este acum reglementată de art. 273 din L. 8., fiind prevăzute aceleași limite de pedeapsă.
Înlătură dispoziția de obligare solidară a celor doi inculpați și a părților responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 E. în favoarea părții civile S. A.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. și art. 998-999 din vechiul Cod Civil obligă pe inculpatul R. S. la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 E. în favoarea succesorilor părții civile S. A., respectiv în favoarea numiților S. S. B., S. S. B. și S. V.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă S. A. și continuat de succesorii acestuia, S. S. B., Sytrascsuk S. B. și S. V. împotriva aceleiași decizii.
Respinge cererea părților civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. sumele de 150 lei cu titlu de onorariu parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului M. I. (av. Pintea O. R.) și de 300 lei cu același titlu în favoarea apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului R. S. (av. S. A. C.), care se avansează din
FMJ.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe părțile civile S. S. B., S. S. B. și S. V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în recurs în sumă de câte 300 lei.
Cheltuielile judiciare în recursurile declarate de inculpați rămân în sarcina statului.
Definitivă.
P.nunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. M.
G. M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 370/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 450/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
