Decizia penală nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 58/R/2012

Ședința publică din 21 martie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător

JUDECĂTORI: C. I.

GREFIER : M. V.-G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror A. C.

S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.485 din 21 decembrie 2011 a T.ui C., privind pe inculpatul D. D. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art. 255 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. D. I., asistat de apărător ales, av. I. C. V. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. B. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.

Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar trei înscrisuri din dosarul de furt, respectiv o adresă emisă de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și două declarații date de martorul C. I. C.

Curtea aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art.378 alin.1 ind.1C.p.p. potrivit cărora instanța este obligată să-l asculte pe inculpat atunci când instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre de condamnare și că, în calea de atac a P. i se poate înrăutăți situația.

Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarația dată în data de (...) în fața T.ui C. și nu dorește să facă alte completări.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a apelului.

Reprezentantul P. solicită în tem. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.pen., desființarea sentinței penale nr.485/a T.ui C. și, rejudecând cauza să se constate și să se rețină vinovăția inculpatului D. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev.de art. 255 alin.1 Cod penal, cu menținerea schimbării încadrării juridice operată de către prima instanță de judecată în sensul constatării unei singure infracțiuni de dare de mită și nu două infracțiuni raportat la numărul persoanelor față de care s-a făcut oferirea de sume de bani.

Consideră că în mod greșit Tribunalul Cluj a dispus achitarea inculpatului D. D. I. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.pen. și cu motiovarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, întrucât deși este evident prin probele administrate în cauză că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul art. 255 al. 1 Cod penal, ceea ce lipsește, reține instanța fondului, împrejurarea că oferirea de sume de bani nu s-a făcut anterior îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către cei doi martori angajați ai CPL C. în această cauză.

Susține că s-a făcut o greșită apreciere și analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită și că, cu certitudine cei doi martori se aflau în timpul exercitării atribuților de serviciu, iar nu după terminarea acestor atribuții de serviciu pentru a putea discuta împrejurarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. A. din fișa postului cât și din protocolul întocmit de către conducerea societății ai cărei angajați erau cei doi martori, rezultă cu certitudine și cu claritate care sunt atribuțiile pe care angajații societății le au când constată nereguli ca și în cazul de față. Atribuțiile acestor martori erau acelea de a constata infracțiunea, respectiv racordarea nelegală, ilicită și de a sesiza organele de cercetare penală în vederea efectuării actelor premergătoare, de constatare a infracțiunii și demararea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii de furt și a infracțiunii de racordare ilegală la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu martorii au constatat racordarea nelegală la instalația de distribuție a gazelor naturale, au luat legătura cu inculpatul D. D. I. și în aceste condiții și în aceste momente în vederea neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu care incubau celor doi martori, inculpatul a oferit suma de 500 lei și cu acest scop.

Din punct de vedere subiectiv, analiza pe care instanța fondului a efectuat-o și procedeul de logică juridică pe care la aplicat de a reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită și că nu poate fi imputată inculpatului D. D. I. această infracțiune întrucât cei doi martori își îndepliniseră la acel moment deja atribuțiile de serviciu, este greșită.

Din punct de vedere subiectiv, arată că inculpatul D. D. I. nu a cunoscut faptul că martorii și-au îndeplinit sau nu atribuțiile de serviciu, intenția cu care acesta a oferit suma de bani a fost aceea de a cumpăra serviciile celor doi angajați ai societății comerciale pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și este lipsit de relevanță că martorii refuzând cumpărarea serviciilor lor în fapt și-au îndeplinit aceste atribuții.

Momomentul la care s-a făcut oferirea sumei de bani nu este ulterior îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. S. s-a întocmit de către șeful acestor doi martori după ce acesta s-a deplasat la fața locului, după ce infracțiunea de dare de mită se și consumase. Abia atunci s-a întocmit procesul-verbal și s-a formulat sesizare către organele de cercetare penală.

Apreciază că soluția de achitare a inculpatului în tem. art. 10 lit. d Cod pr.pen. este neîntemiată, având în vedere că toate elementele constitutive și toate cerințele textului prev. de art. 255 Cod penal sunt îndeplinite și atestate prin probele administrate în cauză.

Pentru aceste motive, solicită reținerea vinovăției inculpatului și condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii dozată corespunzător raportat la cuantumul sumei oferite de inculpat care în opinia sa este mare, scopului urmărit și prejudiciul cauzat prin racordarea ilegală la rețeaua de distribuție a gazelor naturale, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată conform art. 81 Cod penal.

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și

1 lună închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și racordare ilegală la rețeaua de distribuție a gazelor naturale, hotărârea fiind definitivă prin neapelare, solicită în temeiul art. 36 Cod penal contopirea pedepselor. În tem. art. 85 Cod penal să se dispună anularea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr.1961/2011 a Judecătoriei G., efectuarea operațiunii de contopire cu pedeapsa ce se va aplica în prezenta speță și menținerea suspendării condiționate dispusă de prima instanță de judecată.

Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia judecării cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului D. D. I., av. I. C. V. solicită respingerea apelului formulat de parchet ca nefondat și menținerea sentinței penale nr.485/2011 a T.ui C. ca temeinică și legală.

Consideră că parchetul a plecat de la premiza eronată că organele de poliție ar fi putut fi anunțate doare de către martorul C. I. C. superiorul celor doi funcționari și doar prin apelarea numărului de urgență 112 și a făcut referire la procesul-verbal de constatare, pe care îl consideră o probă nelegală și a interpretat greșit declarația martorului V. P. că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită. Sub aspectul laturii obiective în ceea ce privește atribuțiile de serviciu consideră că acestea se limitau doar la anunțarea superiorilor, aspect care rezultă din declarațiile date în fața primei instanțe, cei doi martori neavând obligația să anunțe organele de poliție. C. dacă martorii au fi avut această obligație, apreciază că instanța de judecată în mod corect a considerat că la momentul în care cei doi funcționari și superiorul lor și au îndeplinit atribuțiile de serviciu și sesizarea organelor de poliție, inculpatul nu era acasă.

Din actele dosarului rezultă că la momentul pretinsei oferiri a sumei de bani, cei doi funcționari anunțaseră organele de poliție și că anterior acestei pretinse oferiri un alt superior le-a dat ordin să aștepte la fața locului sosirea organelor de poliție, poliția fiind anunțată, aspect care rezultă din procesul-verbal de confruntare, declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond.

Întrucât există dovezi ale anunțării organelor de poliție anterior pretinsei oferiri de bani și întrucât nu s-a putut stabili în mod indubitabil că la momentul prestinsei oferiri a sumei de bani organele de poliție nu puteau fi sesizate de către alți superiori și la alte numere de telefon decât cel de urgență 112, consideră că în cauză este incident principiul in dubio pro reo.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii consideră că nu există clar scopul oferirii sumei de 500 lei.

În cauză există multe contradicții. Acuzarea a susținut în baza declarațiilor martorilor C. C. și V. Pal că suma de bani a fost oferită pentru neîndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor de serviciu constând în anunțarea șefilor și a organelor de poliție, însă inculpatului a arătat că suma de bani a fost oferită pentru repunerea în funcțiune a instalației vechi de gaz și că urma să primească chitanță în schimbul acesteia, aspect dovedit cu martorii D. R. S. și D. A.

Solicită să se aibă în vedere subiectivitatea martorilor C. C. și V. Pal care sunt angajații persoanei vătămate, precum și declarația martorului V. Pal care la data săvârșirii faptei a declarat că împreună cu C. C. au spus că vor accepta suma de bani oferită după desfacerea instalației de gaz. U. cei doi au negat acceptarea sumei de bani.

În Opinia sa declarațiile celor doi angajați au fost influențate de superiorii acestora, care au hotărât anunțarea organelor de poliție.

De altfel, în fața instanței de judecată martorul V. Pal a revenit asupra declarațiilor sale și a declarat că a existat o singură pretinsă oferire a sumei de bani, respectiv în momentul în care acesta se afla cu colegul său în autovehiculul societății, deși pe parcursul urmăririi penale a declarat că au existat două acte de oferire.

Având în vedere că nu s-a putut stabili în mod indubitabil că suma de bani a fost oferită pentru neîndeplinirea de către cei doi funcționari a atribuțiilor de serviciu, consideră că se impune a se da eficiență regulii prevăzute de art. 66 alin. 1 Cod pr.pen., potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului și în consecință să se mențină soluția de achitare a inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea parchetului de a se face aplicarea art. 85 alin. 1 și 3 Cod penal, consideră că este neîntemeiată deoarece fapta dare de mită a fost cunoscută de către Judecătoria Gherla, așa cum rezultă din adresa emisă de P. de pe lângă Tribunalul Cluj către Judecătoria Gherla.

Inculpatul Dogi D. I., având ultiumul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

CURTEA

Prin sentința penală nr.485 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 334 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei deduse judecății din două infracțiuni de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal, într-o singură infracțiune de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală a fost achitat pe inculpatul D. D. I., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea

Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Dobai G. C.) ce s-a avansat din fondul M.ui Justiției.

În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond analizând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, actul de inculpare, precum și jurisprudența și literatura de specialitate în domeniu, a constatat că în rechizitoriu se conturează existența unei singure infracțiuni de dare de mită, aspect confirmat și de probele administrate și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, impunându-se schimbarea încadrării juridice și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 255 din Codul penal, constituie infracțiunea de dare de mită promisiunea, oferirea sau darea de bani, ori alte foloase, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

În cazul infracțiunii de dare de mită subiect activ este persoana care dă mită, iar subiect pasiv îl reprezintă autoritatea, organul, instituția de stat, unitatea, persoana juridică, societatea comercială, compania și societatea națională, regia autonomă, orice agent economic în al cărui serviciu este și acționează funcționarul a cărui corupere se încearcă, infracțiunea de dare de mită fiind o infracțiune în legătură cu serviciul. Prin prisma celor menționate, în cauză există un singur subiect pasiv, respectiv CPL C. - F. C., ai cărei angajați sunt funcționarii V. Pal și C. C. I. cărora ar fi intenționat să le dea mită inculpatul.

În literatura de specialitate se arată că numărul de infracțiuni se poate stabili în funcție de câți subiecți pasivi lezați există, acest lucru fiind valabil în special la infracțiunile contra persoanei. În cazul de față existând un singur subiect pasiv lezat, așa cum am arătat, există o singură infracțiune de dare de mită.

Acest lucru se poate stabili și prin prisma laturii obiective. Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și cea de judecată, rezultă că a existat o singură acțiune de oferire de bani, și anume atunci când inculpatul a plasat banii - 500 lei pe geamul autovehiculului în care se aflau cei doi funcționari.

Potrivit art. 33 lit. b din Codul penal există concurs ideal de infracțiuni atunci când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Așa cum s-a arătat, a fost lezată doar persoana juridică ai cărei funcționari erau cele două persoane care se aflau în autovehicul, care au aceleași atribuții de serviciu și cu care inculpatul a discutat la modul global. Considerăm că doar în ipoteza în care cei doi ar fi avut atribuții de serviciu distincte se putea discuta de un concurs de infracțiuni de dare de mită, dar și atunci doar de unul real.

În practica judiciară s-a decis că fapta inculpatului care, cu aceeași ocazie, a oferit suma de 200 de dolari la doi agenți de poliție pentru ca aceștia să nu-i întocmească proces verbal de constatare a infracțiunii la regimul circulației rutiere realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni autonome de dare de mită, în concurs ideal (C.Ap.C., decizia nr. 123/2003, Culegere de practică judiciară pe anul 2003 a C. de A. C., ed. L. Lex, B.,

2004). Soluția a fost însă criticată în literatura de specialitate, apreciindu-se că aducându-se atingere unei singure valori sociale, respectiv relațiilor de serviciu și existând unitate de timp și de loc în comiterea faptei, s-a comis o singură infracțiune simplă (V. Dobrinoiu, Norel N.u - Drept penal, Partea Specială, Teorie și practică judiciară, ed. W. K., pag. 476).

În concluzie, considerând pentru motivele anterior arătate că este vorba despre o singură infracțiune de dare de mită, în temeiul art. 334 din

Codul de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracțiuni de dare de mită prev. de art. 255 din Codul penal cu aplic. art. 33 lit. b într-o singură infracțiune de dare de mită prev. de art. 255 din Codul penal.

În ceea ce privește elementele constitutive ale acestei infracțiuni de dare de mită presupus comise de inculpatul D. D. I., practica judiciară și literatura de specialitate sunt unanim de acord, în toate tratatele și cursurile de drept penal fiind menționat acest lucru, că oferirea de bani sau alte foloase trebuie să se fi comis anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcționar a actului în vederea căruia mituitorul a acționat, sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. În cauză, din toate declarațiile date de V. Pal și C. C. I., atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, precum și din confruntări, reiese că la momentul la care inculpatul le-a oferit suma de 500 lei pe geamul mașinii, respectiv chiar înainte ca numitul V. să intre în casa inculpatului, deja superiorii celor doi au fost anunțați despre instalația de gaz clandestină a inculpatului. M. pentru care martorul V. a intrat în casa inculpatului a fost acela de a trage de timp până la momentul la care se vor deplasa poliția și superiorii săi la fața locului.

Astfel, în faza de urmărire penală martorul C. C. I. declară „trebuie să precizez faptul că, chiar de la momentul depistării existenței instalației, noi am anunțat telefonic cele constatate, colegul meu a făcut acest lucru și poate da mai multe amănunte astfel că, în momentul în care, descurajat de faptul că nu am acceptat banii respectiv am spus că nu se poate un astfel de lucru, acesta s-a îndreptat spre domiciliu au apărut șefii noștri. Repet faptul că anunțarea instalației artizanale s-a făcut imediat după depistarea acesteia, prin urmare nu se punea problema ca noi să facem acest lucru în funcție de atitudinea celui care a executat această instalație. Prin aceasta vreau să spun și să subliniez faptul că nu s-a anunțat existența acelei instalații doar după ce ar fi avut loc discuția cu D. I..";(f. 44).

Martorul V. Pal declară la rândul său: „întrucât în urma discuției telefonice cu șeful nostru Rico Fausto acesta ne-a cerut să stăm acolo, să nu-l lăsăm să desfacă instalația, în intenția de a câștiga timp până apar cei de la noi și poliția, deși repet, fapta fusese deja sesizată de noi, i-am dat impresia că aș putea fi de acord astfel că a ieșit după mine la autoturism"; (f. 45 verso).

Răspunsul lui C. I. C. la întrebarea dacă este adevărat ce susține inculpatul cum că suma de 500 lei a fost pentru a aduce conducta în starea inițială a fost: „Nu este adevărat ce susține D. D. I., despre cei 500 lei s-a făcut vorbire pentru a închide ochii. Colegul meu V. Pal i-a spus că un astfel de lucru nu se poate, că fuseseră deja anunțați și șefii noștri și poliția";. (f. 48 verso). Același lucru a declarat și martorul V. Pal ca răspuns la aceeași întrebare (f. 47 verso).

În faza de judecată martorul C. C. I. declară: „Imediat după ce am depistat acea legătură de gaz improvizată, colegul V. Pal a anunțat de pe telefonul mobil superiorii, toată treaba respectivă s-a desfășurat în primele 5 minute cu aproximație de la sosirea noastră, dar fără să pot preciza exact, în circa o jumătate de oră au sosit și superiorii noștri. Când am anunțat superiorii, inculpatul D. nu era prezent. Inculpatul D. D. nu era acasă, prima dată a venit la noi fiul acestuia și cum D. nu era acasă, nu am purtat discuții cu fiul dânsului, însă la circa 15 minute a apărut și inculpatul venind din altă parte"; (f. 19).

Martorul C. I. C., unul dintre șefii martorilor declară „în momentul în care am fost anunțat de cei doi colegi, m-am deplasat imediat la locul unde a fost depistată acea instalație să văd dacă este real sau nu și când am văzut că din acel loc se sustrage gaz, am anunțat poliția la 112. În momentul în care am anunțat poliția inculpatul nu era la locul unde a fost depistată acea instalație. Așa cum am arătat, acasă se afla doar băiatul inculpatului D. și nu am discutat cu dânsul deoarece am fost întrebat cine a sunat la 1. (f. 20 dosar fond, f. 41 verso dosar u.p.). Din această declarație, care se coroborează cu declarațiile martorilor C. și V. reiese cu certitudine că inculpatul D. nici măcar nu era acasă atunci când șeful sunat de martori a ajuns la fața locului, deci oferta inculpatului a fost făcută în mod cert după ce martorii și- au anunțat șefii.

Ca atare, nefiind întrunite toate condițiile laturii obiective a infracțiunii de dare de mită, respectiv oferta de dare de bani s-a făcut după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe care inculpatul i-a rugat pe funcționarii C. C. I. și V. Pal să nu le îndeplinească, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 din Codul penal, inculpatul D.

D. I. a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d din

Codul de procedură penală.

În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală onorariul apărătorului din oficiu av. Dobai G. C. a fost virat din contul FMJLC în contul Baroului C., iar în baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, ipoteza din speță neîncadrându-se în niciuna din ipotezele prevăzute de art.

192 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură penală care prevede cine anume achită cheltuielile în caz de achitare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal P. de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând soluția primei instanțe ca nefiind legală și temeinică.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa. Astfel, se constată că acesta a oferit mită celor doi martori în timp ce aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu și înainte e a fi anunțate organele de poliție. A. din fișa postului cât și din protocolul întocmit de către conducerea societății ai cărei angajați erau cei doi martori, rezultă cu certitudine și cu claritate care sunt atribuțiile pe care angajații societății le au când constată nereguli ca și în cazul de față. Atribuțiile acestor martori erau acelea de a constata infracțiunea, respectiv racordarea nelegală, ilicită și de a sesiza organele de cercetare penală în vederea efectuării actelor premergătoare, de constatare a infracțiunii și demararea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii de furt și a infracțiunii de racordare ilegală la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit de către instanța de fond rezultă că inculpatul la data de 15 aprilie 2010 le-a oferit martorilor C. C. și V. Pal, angajați la CPL C. C. suma de 500 lei pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu privind constatarea existenței unei instalații improvizate de racordare la conducta principală de furnizare a gazului, instalație executată de inculpat și depistată în funcțiune de cei doi martori amintiți mai sus.

Este de observat că fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive a unei singure infracțiuni de dare de mită prev. de art.255 alin.1

C.p., așa cum corect a reținut și instanța de fond, făcând aplicarea art.334

C.p.p. și schimbând încadrarea juridică reținută inițial în actul de sesizare.

Argumentele pentru care s-a dispus schimbarea juridică sunt pertinente, amplu motivate cu referire la jurisprudența în materie, de aceea nu considerăm necesară o reluare a acestora, arătăm doar că ne însuși argumentația primei instanțe.

Cu privire însă la infracțiunea dedusă judecății apreciem că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor, în opinia noastră vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Astfel, din coroborarea depozițiilor martorilor C. C. și V. Pal cu înscrisurile depuse la dosar ( fișa postului f.19,21) rezultă că la cererea

șefului acestora Rico Fausto, martorii au rămas la locuința inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta să desfacă instalația dându-i acestuia impresia că ar putea fi de acord cu primirea unei sume de bani, doar pentru a câștiga timp până la sosirea organelor constatatoare și a poliției.

Din împrejurările de fapt menționate mai sus, rezultă că inculpatul a oferit suma de 500 lei este adevărat după ce martorii își anunțaseră superiorii dar în timp ce aceștia se aflau în îndeplinirea unei alte sarcini de serviciu, aceea de a-l împiedica pe inculpat să demonteze instalația ilegală și până la sosirea organelor de poliție, care, de altfel nu fuseseră anunțate.

Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorului C. I. C., rezultă că oferta inculpatului de a plăti suma de 500 lei s-a realizat înainte de sosirea șefului martorilor C. și V. și certamente înainte de apelarea organelor de poliție la telefonul de urgență

112 în vederea constatării flagrantului.

În acest context, apreciem că intenția inculpatului a fost aceea de a oferi celor doi funcționar o sumă de bani cu scopul de a face un act contrar îndatoririlor lor de serviciu.

În opinia noastră, cazul invocat de către instanța de fond referitor la faptul că oferta a fost ulterioară îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a celor doi martori nu se regăsește nicidecum în speță. De altfel, în doctrina și literatura de specialitate s-a statuat că fapta nu intră sub incidența legii penale doar atunci când este săvârșită după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pentru a-i mulțumi funcționarului pentru activitatea desfășurată, ceea ce nu este cazul în speță, fiind indubitabil faptul că inculpatul a acționat astfel pentru a-i determina pe cei doi martori să nu anunțe organele competente despre instalația de gaz improvizată de acesta.

Mai mult, apărările inculpatului nu s-au referit niciodată la un astfel de aspect, acesta încercând să acrediteze ideea că suma de bani oferită trebuia să acopere o eventuală lucrare de reinstalare și nicidecum o formă de mulțumire pentru activitatea desfășurată.

În ceea ce privește aceste susțineri ale inculpatului apreciem că nu au fost sincere și le vom înlătura, fiind de altfel, infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.

Față de cele de mai sus, constatând că fapta inculpatului care la data de 15 aprilie 2010 le-a oferit martorilor C. C. și V. Pal, angajați la CPL C. C. suma de 500 lei pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu privind constatarea existenței unei instalații improvizate de racordare la conducta principală de furnizare a gazului, instalație executată de inculpat și depistată în funcțiune de cei doi martori amintiți mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 C.p., în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. vom admite apelul formulat în cauză.

Ca urmare, vom desființa hotărârea atacată cu privire la greșita achitare a inculpatului D. D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 alin.1 C.pen.

Pronunțând o nouă hotărâre, în urma aplicării art.72 C.p. ținând seama de toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, de pericolul social concret al faptei comise, de natura acesteia, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, dar care a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal apreciem că o pedeapsă de 8 luni închisoare, orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.

Va face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a C.pen.

Având în vedere faptul că s-a dispus condamnarea inculpatului pentru prima dată în apel, apreciem că se pot efectua operațiunile de contopire fără a încălca dispozițiile deciziei în interesul legii nr.70/2007 a Înaltei Curți de C. și J.

Astfel, se va constata că infracțiunea de dare de mită a fost comisă în concurs real, prev. de art. 33 lit.a C.pen. cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C.pen., prin sentința penală nr.1961 din 14 noiembrie 2011 a Judecătoriei G..

În baza art.85 alin.1 C.pen. va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare și va descontopi pedeapsa rezultantă în elementele componente respectiv:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.106 din

Legea nr.351/2004, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a C.pen. și art.320/1 C.pr.pen.

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1,2 C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.a,e și alin.3 lit.a C.pen. cu aplic.art.74 alin.1 lit.a

C.pen. și art.320/1 C.pr.pen., înlăturând sporul de 1 lună închisoare

Conform art.34 lit.b C.pen. va contopi aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 1 an închisoare, la care se va aplica sporul de 1 lună închisoare, deci în total 1 an și 1 lună închisoare.

În baza art.85 alin.3 C.pen. rap.la art.81 C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani și 1 lună, ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.1961/2011 a Judecătoriei G..

Va face aplic.art.71 alin.5 C.pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.

Va pune în vedere inculpatului disp.art.83 C.pen.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.B. C., sumă ce se va plăti din FMJ.

În temeiul art.191 C.pr.pen. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, la fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.485 din 21 decembrie 2011 a T.ui C., pe care o desființează cu privire la greșita achitare a inculpatului D. D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 C.pen. și judecând:

Condamnă pe inculpatul D. D. I., fiul lui I. și Ana, născut la 10 aprilie

1953 în Apahida, jud.C., domiciliat în com.J. sat J. de Sus nr.315 jud.C., CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 alin.1 C.pen. la pedeapsa de:

- 8 luni închisoare

Face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a C.pen.

Constată că această infracțiune a fost comisă în concurs real, prev.de art.33 lit.a C.pen. cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C.pen., prin sentința penală nr.1961 din 14 noiembrie 2011 a Judecătoriei G..

În baza art.85 alin.1 C.pen. anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare și descontopește pedeapsa rezultantă în elementele componente respectiv:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.106 din

Legea nr.351/2004, cu aplic.art.74 alin.1 lit.a C.pen. și art.320/1 C.pr.pen.

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1,2 C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.a,e și alin.3 lit.a C.pen. cu aplic.art.74 alin.1 lit.a C.pen. și art.320/1 C.pr.pen., înlăturând sporul de 1 lună închisoare

Conform art.34 lit.b C.pen. contopește aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 1 an închisoare, la care se va aplica sporul de 1 lună închisoare, deci în total 1 an și 1 lună închisoare.

În baza art.85 alin.3 C.pen. rap.la art.81 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani și 1 lună, ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.1961/2011 a Judecătoriei G..

Face aplic.art.71 alin.5 C.pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.

Pune în vedere inculpatului disp.art.83 C.pen.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.B. C., sumă ce se va plăti din

FMJ.

În temeiul art.191 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, la fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	GREFIER
M. R. C. I.	M. V.-G.

Plecată în CO semnează președinte complet

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.fond. S. T.

← Decizia penală nr. 1079/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1641/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj