Decizia penală nr. 592/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
1]ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 592/R/2012
Ședința publică din 12 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. P. G. împotriva încheierii penale f.n. din 4 aprilie 2012 a T.ui C. inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.208 alin 1, art. 209 alin 1 lit i Cod penal, art. 192 alin 2 Cod penal, art. 20 raportat la art. 211 alin1, alin 2 lit b și alin 21, art. 176 alin 1 lit.d Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat B. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de acesta, cu consecința punerii în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, astfel că nu este îndeplinită teza a II-a a art. 148 lit f Cod procedură penală, deoarece inculpatul dacă ar fi cercetat în libertate nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică. Condiția pericolului pentru ordinea publică a fost dată de gravitatea faptelor comise de inculpat, dar măsura arestării preventive nu trebuie transformată într-o pedeapsă, având în vedere dispozițiile art 136 Cod procedură penală, respectiv scopul măsurilor preventive.
Solicită a se avea în vedere ocupația inculpatului care este cantor în cadrul bisericii unde domiciliază și unde acesta a lucrat cu copii deseori, neavând nici o abatere disciplinară. De asemenea, acesta regretă cele comise, a colaborat cu organele de cercetare penală și prezintă garanții că se va prezenta la judecată, ori de câte ori va fi chemat.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că, în cauză există în continuare temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezidă în însuși pericolul social concret al faptelor deduse judecății, ținând seama de gravitatea extrem de ridicată a presupuselor fapte comise de inculpat, ca și de amploarea fenomenului violent îndreptat împotriva vieții persoanei.
Se apreciază de reprezentantul parchetului că, faptele pentru care inculpatul este cercetat au creat o rezonanță locală și mediatică, care nu s-a stins nici până în prezent, cu toate că de la data comiterii faptei au trecut mai bine de două luni.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care solicită a se constata că măsura arestării este legală și temeinică.
Inculpatul M. P. G. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că are de făcut tratamente pentru bolile de care suferă și care nu pot fi tratate în regim de detenție.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 4 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3001 al. 3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul
M. P. G., măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul M. P. G., respectiv cele prev. de art. 143 Cod P. Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că ar fi fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente, raport de constatare medico-legală, proces verbal de examinare a hainelor victimei, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, proces verbal de percheziție domiciliară, și planșe foto aferente, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, declarații de martori G. A. L., C. C. I., J. V., J. L., M. Ana, S. V., C. L., P. E. V., raport expertiză medico legală psihiatrică, raport de constatare tehnico-științifică ADN, raport de constatare tehnico-științifică traseologică, declarațiile inculpatului, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste date îmbrăcând chiar forma probelor, în sensul definiției acestora cuprinsă în Codul de P. Penală. Aceleași date la care am făcut referire mai sus, conturează și bănuiala că autorul faptelor cercetate ar fi inculpatul.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social concret al faptelor deduse judecății, ținând seama de gravitatea extrem de ridicată a presupuselor fapte comise de inculpat, ca și de amploarea fenomenului violent îndreptat împotriva vieții persoanei. Comunitatea locală din care provin atât inculpatul cât și victima a fost profund șocată de acest eveniment, îndelung discutat și dezbătut, cu atât mai mult cu cât nimic din trecutul inculpatului nu ar fi putut prevesti comiterea unor fapte de o gravitate extremă, așa cum sunt cele pentru care inculpatul urmează să fie judecat.
S-a apreciat că faptele pentru care inculpatul este cercetat au creat o rezonanță locală și mediatică, care nu s-a stins nici până în prezent, cu toate că de la data comiterii faptei au trecut mai bine de doua luni.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și a fost menținută.
S-a apreciat că luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive nu este oportună și eficientă, în condițiile în care încă nu a fost declanșată cercetarea judecătorească, iar inculpatul nu a fost audiat, astfel încât instanța să poată interacționa în mod nemijlocit cu acesta, pentru a percepe toate nuanțele necesare stabilirii unei corecte stări de fapt, și prin prisma apărărilor formulate de inculpat la acest termen de judecată.
De asemenea mai este necesar a se sublinia că faptele de o violență extremă, cum par a fi și cele din prezenta cauză, îndreptate împotriva unei persoane sunt prin ele însele capabile să creeze tulburări însemnate în comunitatea din care a făcut parte victima, și generează teama repetării unor astfel de comportamente în lipsa unor măsuri ferme și eficiente luate față de presupușii autori ai unor astfel de fapte.
In baza art. 192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M. P. G. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de acesta, cu consecința punerii în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
În motivele de recurs s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului.
Condiția pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul a fost determinată de gravitatea faptelor comise de acesta, însă măsura arestării preventive nu trebuie transformată într-o pedeapsă , având în vedere dispozițiile art.136 C.p.p., respectiv scopul măsurilor preventive.
Pe de altă parte inculpatul la data comiterii faptelor era cantor în cadrul Bisericii unde acesta domiciliază , neavând nicio abatere disciplinară , că acesta regretă cele întâmplate și că a colaborat cu organele de cercetare penală.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., întrucât inculpatul M. P. G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i C.p., violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 C.p., tentativă la tâlhărie prev. de art.20 raportat la art.211 alin.1, 2 lit.b și alin.2/1 lit.c C.p., viol prev. de art.197 alin.1 C.p. și omor deosebit de grav prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit.h și art.176 alin.1 lit.b C.p.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a infracțiunilor pentru care este cercetat, a modalității de comitere a infracțiunilor, împrejurările în care acestea au fost comise, profitând de împrejurarea că victima tria singură, era o persoană în vârstă , lipsită de apărare, iar inculpatul a profitat de toate aceste împrejurări, comițând faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Având în vedere multitudinea faptelor comise de inculpat, gravitatea acestora, împrejurările în care au fost comise, instanța de fond în mod întemeiat a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat în condițiile art.300/1 C.p.p., după sesizarea instanței prin rechizitoriu, sens în care nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 4 aprilie 2012 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea baroului de A. C. suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. G. deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 4 aprilie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat B.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
GREFIER M. N.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 1641/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1278/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
