Încheierea penală nr. 1062/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Î. PENALĂ NR. 1062/R/2012
Ședința publică din 18 iulie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: D. P.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. M. A., împotriva încheierii penale nr.85/C/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cercetat sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori, prev. și ped de art.13 al.1, al.3 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și proxenetism, prev. și ped. de art.329 C., cu aplic. art.41 al.2
C.p., toate cu aplic. art.33 lit.a C.p. și art.37 lit.a C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M. A. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.V. B. D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., apreciază că argumentele DIICOT și instanței de judecată în sensul că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate, nu sunt susținute de probele dosarului. Nu există argument pentru a se trage concluzia că inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi cercetat în stare de libertate. C. că în speță nu sunt întrunite condițiile prev.de art.143
C.pr.pen. și art.148 lit.f teza II C.pr.pen. Din dosar nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat acte de violență asupra părților vătămate. I. de fond a considerat că este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru a se putea efectua acte de urmărire penală ori, inculpatul nu ar avea cum să influențeze efectuarea lor dacă ar fi pus în libertate. C. că singurul raționament pentru care s-a făcut propunerea de prelungire este faptul că inculpatul este recidivist, însă, acesta nu este un motiv suficient pentru a se lua o astfel de măsură. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. A. că hotărârea instanței a fost luată cu respectarea condițiilor legale, în mod corect apreciindu- se că în cauză subzistă indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat. De asemenea, temeiul prev. de art. 148 lit. f C. subzistă, având în vedere că, pentru infracțiunile deduse judecății, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura infracțiunilor, gravitatea deosebită a pretinselor fapte de care este acuzat, concretizată în modul și împrejurările de săvârșire. T., urmărirea penală nu a fost finalizată, astfel că se impune menținerea inculpatului în stare de arest. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. M. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința judecării sale în stare de libertate întrucât este nevinovat, menționând totodată că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
C U R T E A Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.85 din (...), a admis propunerea formulată de P. de pe lângă I. - DIICOT
- S. T. C. -.
În baza art. 155 și urm. C., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M. A., fost M., fiul lui I. M. și E., născut la data de (...) în mun. Câmpia Turzii, jud. C., CI seria PC 6. eliberată la data de (...), CNP 1., deținut în prezent în Arestul IPJ C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
În baza art. 192 al. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.189 C., s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei cuvenit av. Valea R., ce se avansează din
FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M.-A., fost M., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv, arătând în motivare în esență faptul că, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, prelungirea ei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prev. și ped de art.13 al.1, al.3 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și proxenetism, prev. și ped. de art.329 C., cu aplic. art.41 al.2 C.p., toate cu aplic. art.33 lit.a C.p. și art.37 lit.a C.p.
Inculpatul B. M. A. este cercetat în dosar nr. 97 D/P/2012 al Parch. de pe lângă I. - DIICOT - S. T. C. -, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-amintite, reținându-se în esență faptul că, în cursul lunii martie 2012, învinuitul L. E. S. a racolat-o pe partea vătămată M. L. I. - la acea dată minoră-; după împlinirea vârstei de 18 ani, sus-numitul împreună cu inculpatul B. M. A. zis Gogoșarul, au transportat-o în mod repetat în mun. Câmpia Turzii și C.-Napoca unde, prin abuz de autoritate, au determinat-o să practice prostituția în folosul lor, împreună cu minora B. I., racolată de cei doi, tot în scopul exploatării prin practicarea prostituției. Toți banii obținuți de cele două tinere din activitatea de prostituție au fost însușiți de inculpat și învinuitul L. E. S. și cheltuiți de aceștia în interes personal.
În cursul lunii aprilie 2012, sus-numiții au luat legătura cu numita C. D. A., căreia i-au solicitat să le plaseze cele două tinere în Germania ca dame de companie și prostituate.
Prin Î. penală 77/C/(...) a Trib. C., s-a dispus în temeiul art.149/1 și art.148 lit.f C., arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv.
Soluția de mai sus a rămas definitivă prin Î. penală nr. 994/R/(...) a Curții de A. C., prin respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
În cauză subzistă indiciile temeinice prev. de art.68/1 C., din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat; în acest sens sunt procesele verbale de investigații, declarația părții vătămate M. L. I., a martorei B. I., procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; recunoașterile după planșe fotografice și declarațiile inculpaților R. I. T., U. M. N., L. E. L.
Temeiul prev. de art. 148 lit. f C. subzistă, având în vedere că, pentru infracțiunile deduse judecății, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura infracțiunilor, gravitatea deosebită a pretinselor fapte de care este acuzat, concretizată în modul și împrejurările de săvârșire; astfel, deși știa că martora B. I. este minoră și se ocupa cu prostituția, se pare că a profitat de situația familială grea a acesteia, precum și de ascendentul sentimental avut asupra ei, care era îndrăgostită de el și a determinat-o prin abuz de autoritate și violențe să se prostitueze în favoarea lui, comercializând-o ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri;
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului a rezultat și din perseverența sa infracțională; faptul că, inculpatul este cercetat pentru infracțiuni pretins comise la puțin timp după liberarea sa din penitenciar, în speță, împreună cu învinuitul L. E. S. a și găsit modalitatea de obținere de importante beneficii materiale prin exploatarea unor persoane imature la practicarea prostituției, în speță martora B. I. și partea vătămată M. L. I. conduce la presupunerea rezonabilă că, lăsat în libertate, nu va face altceva decât să găsească alte modalități ilegale de obținere a veniturilor, iar pe fondul atitudinii sale de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse, există și suspiciunea că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celor două tinere mai sus- amintite.
T., urmărirea penală nu a fost finalizată, pentru justa soluționare a cauzei
și aflarea adevărului, s-a efectuat în cauză identificarea și audierea unor martori; recunoașteri după planșe fotografice; finalizarea proceselor verbale de redare a tuturor convorbirilor telefonice relevante în cauză; confirmarea de către procuror a proceselor verbale de redare; audierea inculpaților la terminarea urmăririi penale; prezentarea de material și întocmirea actului de sesizare al instanței.
Față de cele arătate, instanța a apreciat cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - ca fiind întemeiată pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe cale de consecință, o va admite.
În baza art. 155 și urm. C., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M. A., fost M., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
În baza art. 192 al. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul B. M. A. solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.
În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145 și 1451 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prev. și ped de art.13 al.1, al.3 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și proxenetism, prev. și ped. de art.329 C., cu aplic. art.41 al.2 C.p., toate cu aplic. art.33 lit.a C.p. și art.37 lit.a C.p., reținându-se în sarcina sa că, în cursul lunii martie 2012, învinuitul L. E. S. a racolat-o pe partea vătămată M. L. I. - la acea dată minoră-; după împlinirea vârstei de 18 ani, sus-numitul împreună cu inculpatul B. M. A. zis Gogoșarul, au transportat-o în mod repetat în mun. Câmpia Turzii și C.- Napoca unde, prin abuz de autoritate, au determinat-o să practice prostituția în folosul lor, împreună cu minora B. I., racolată de cei doi, tot în scopul exploatării prin practicarea prostituției. Toți banii obținuți de cele două tinere din activitatea de prostituție au fost însușiți de inculpat și învinuitul L. E. S. și cheltuiți de aceștia în interes personal.
Prin încheierea penală nr. 77 din 20 iunie 2012 a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M. A. pe 29 de zile, apreciindu-se ca îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f C.
În prezenta cauză, DIICOT - S. T. C., a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: audierea martorilor direcți și indirecți la presupusa infracțiune comisă de inculpat, transcrierea tuturor convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului în procese verbale, confirmarea acestora de către procuror, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, conform actelor depuse, impunându-se audierea martorilor direcți și indirecți la presupusa infracțiune comisă de inculpat, transcrierea tuturor convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului în procese verbale, confirmarea acestora de către procuror, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.f Cod proc.pen.
Potrivit art.155 alin.1 C.arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C.raportat la art.148 lit.f C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție corectă fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive.
Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f C.
Potrivit art.148 lit.f cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei soluții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (izolarea lor de societate).
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, crează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că fapta imputată inculpatului, astfel cum a fost descrisă prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, confruntarea sa cu alte persoane, audieri de martori, și îndeplinirea de alte eventuale acte procesuale față de el, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în fapta pentru care este cercetat.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta
(cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, prelungirea privării de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană
(cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai
2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din
18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis fapta, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca infracțiunea invocată să poată fi, în mod rezonabil, încadrată într- unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei
2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f C.,
Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea imputată recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul recurentului presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Prelungirea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, curtea apreciază că față de natura infracțiunii presupus a fi comisă de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică prelungirea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciind că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C., raportat la art.155 și 159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C., fiind necesară depunerea la dosar a declarațiilor de martori, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, care să probeze vinovăția acestuia și îndeplinirea de alte eventuale acte procesuale față de el.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art. 189 C.
Va obligă pe inculpatul B. M. A. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial (avocat
V. B. D.) conform art. 192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. A., detinut în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 85 din 16 iulie 2012 a Tribunalului C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iulie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
A. D. L. V. G. | D. P. | L. C. |
4 ex. - (...) jud.fond.B. I.
| ← Decizia penală nr. 1201/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1079/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
