Decizia penală nr. 582/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 582/R/2012
Ședința publică din data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. M. G. : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. G. împotriva încheierii penale f.nr. din 4 aprilie 2012 a T.ui M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul T. G., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. O. S. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. T., precizează că a promovat prezentul recurs, întrucât dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului T. G., av. M. O. S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Raportat la starea de fapt consideră că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, însă încadrarea juridică a faptei nu este corectă având în vedere că din raportul de expertiză medico-legal rezultă că leziunile suferite de partea vătămată necesită pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie. De asemenea, din SMS-urile pe care parchetul le-a administrat ca și probe nu rezultă în mod cert că inculpatul a avut intenția de a suprima viața părții vătămate sau să-i aplice o corecție, altercația dintre părți având loc de fondul unei neînțelegeri.
Mai solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că nu există date că judecarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, solicită să se facă deosebirea dintre pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al infracțiunii. Cu onorar avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul T. G. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile prev. de art. 136, 143, 148 lit.f Cod pr.pen. care au determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent.
Raportat la infracțiunea concret comisă de inculpat, încadrarea juridică, limitele de pedeapsă, circumstamțele în care efectiv fapta a fost săvârșită, mediul din care inculpații T. G., D. A. M. și partea vătămată sunt argumente și împrejurări care coroborate determină concluzia incidenței art.
148 lit. f Cod pr.pen., respectiv a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Apreciază că încadrarea juridică a faptei este corectă, fiind determinată de împrejurarea că inculpații T. G., D. A. M. au premeditat comiterea infracțiunii asupra victimei care este soțul inculpatei D. A. M. C. premeditat a faptei rezultă din probele administrate în cauză până la acest moment, cu prisosință, iar cele 250 de SMS-uri date în cursul serii și nopții de (...), dată la care a fost săvârșită infracțiunea atestă caracterul premeditat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei este corectă având în vedere instrumentul folosit, respectiv un topor, numărul loviturilor aplicate, numărul de șapte leziuni suferite de partea vătămată, zona vizată fiind capul, împrejurări față de care potrivit practicii judiciare în materia infracțiunilor contra vieții duce la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția cel puțin indirectă de a suprima viața victimei. Că acest fapt nu s-a produs, întrucât leziunile nu au pus în primejdie viața victimei este nerelavantă pentru analiza existenței infracțiunii de tentativă de omor.
Apreciază că fapta comisă de inculpat împreună cu inculpata D. A. M. este de o gravitate extremă, iar lăsarea în libertate a inculpatului și revenirea acestuia în comunitatea în care fapta a fost comisă este de natură de a determina o puternică și gravă tulburare care trebuie înlăturată prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea măsurii arestării preventive. Cu cheltuieli în sarcina inculpatului.
Inculpatul T. G., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită să fie judecat în stare de libertate. T., arată că a fost acuzat de partea vătămată că ia sustras o drujbă, motiv pentru care a dorit să-i aplice o corecție.
C U R T E A :
Prin încheierea penală de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul T. G., prin apărător.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. G. arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și, în consecință, a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 10 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 10 ianuarie 2012 și până la data 7 februarie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U din 10 ianuarie
2012.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul la data de (...), cu premeditare, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. G. I., aplicându-i 7 lovituri cu toporul în zona capului, urmărind ori acceptând suprimarea vieții acestuia.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art. 160 raportat la art. 3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive la termenul din 31 ianuarie 2012, prin încheiere, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, prin încheierea penală din 28 februarie 2012 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a se dispune arestarea preventivă s-a avut în vedere că din materialul probator rezultă indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.681
Cod procedură penală, că, la data de (...), cu premeditare, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. G. I., aplicându-i 7 lovituri cu toporul în zona capului, urmărind ori acceptând suprimarea vieții acestuia.
Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art. 148 lit. f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai mare de
4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea presupusei fapte pentru care acesta a fost arestat preventiv și apoi a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, toate aceste elemente determinând practic un impact puternic negativ la nivelul comunității locale de dimensiuni relativ reduse cu valori sociale bine conturate.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat și a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T. G., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate, atâta vreme cât nu are antecedente penale, nu este cunoscut în societate ca fiind o persoană agresivă, iar faptul că a lovit-o pe partea vătămată se datorează atitudinii provocatoare a acesteia.
Mai mult, inculpatul a arătat că infracțiunea presupus a fi comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, întrucât potrivit actelor medicale de la dosar, partea vătămată a necesita între 12-14 zile de îngrijiri medicale și nu i-a fost pusă în primejdie viața.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului și a coinculpatei D. A. M. prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate și anume a infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a,c C.p. constând în aceea că, la data de (...), cu premeditare, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. G. I., aplicându-i 7 lovituri cu toporul în zona capului, urmărind ori acceptând suprimarea vieții acestuia.
Fără a antama fondul cauzei, fiind prematură discutarea unei cereri de schimbare a încadrării juridice conform celor susținute de apărare, curtea apreciază că raportat la modul și modalitatea în care se bănuiește că s-a acționat (7 lovituri cu toporul în zona capului), precum și la jurisprudența și doctrina în materie există indicii că fapta descrisă în actul de sesizare al instanței se circumscrie infracțiunii imputate.
Apoi, față de natura și gravitatea faptei, față de împrejurările concrete în care se pare că a fost aceasta comisă, față de raporturile tensionate dintre părți, curtea apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a cercetării judecătorești.
Împărtășim întrutotul argumentele instanței de fond cu privire la subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, fapta fiind în măsură să provoace o stare de insecuritate în rândul comunității din care provin inculpații și partea vătămată.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G. (cu datele personale la dosar) împotriva încheierii penale f.nr. din 4 aprilie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. M.
G. M. V.-G.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 703/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1710/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
