Decizia penală nr. 703/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.703/R/2012
Ședința publică din 7 mai 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. -
S. T. C. - reprezentat prin D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. I. I. împotriva încheierii penale f.n., din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.
(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I., în stare de arest, asistat de către apărător ales, fără delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul N. I. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de formulat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului N. I. solicită admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii din data de (...) a T.ui B., pentru motivele pe care le va prezenta pe scurt în cele ce urmează :
Consideră că în privința inculpatului nu sunt incidente disp.art.148 lit.f
C.pr.pen., așa cum susține instanța de fond în motivarea încheierii prin care a înțeles să mențină măsura arestului preventiv împotriva inculpatului. S. că lăsarea în libertate a acestuia nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece măsura arestului împotriva acestuia s-a luat de mai bine de 1 an. Ori, în ceea ce-l privește pe inculpat, apreciază că ordinea publică nu va fi deranjată prin punerea lui în libertate.
De asemenea, consideră că în motivarea încheierii nu se arată indicii temeinice care ar impune menținerea acestei măsuri, se face referire doar la anumite aspecte generale, la fel cum s-a făcut și până acum, de fiecare dată când s-a menținut măsura arestului. Nu sunt anumite argumente concrete prin care instanța și-ar motiva această opinie de menținere a măsurii, invocându-se de fiecare dată reacția opiniei publice dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Consideră că pericolul social pe care-l prezintă inculpatul se raportează la momentul luării măsurii - aprilie 2011. În timp, apreciază că aceste aspecte au dispărut. Ori, în acea comunitate au mai avut loc infracțiuni de aceeași natură, iar inculpatul nu este o persoană publică.
În ce privește numărul mare de persoane, la care la fel instanța de fond face referire și care ar fi implicate în activitatea infracțională reținută în acest dosar, arată că acestea au fost judecate sau ascultate în calitate de martori, deoarece s-a disjuns dosarul cu privire la acele persoane, au dat declarații în fața organelor urmărire penală și în fața instanței, fiind în executarea unor pedepse privative de libertate.
Pentru aceste motive, nu consideră că punerea în libertate a inculpatului ar putea influența eventualele declarații ale acelor persoane, care oricum, nu se mai impun deoarece s-au dat pe parcursul cercetărilor judecătorești. Inculpatul, de asemenea se bucură de susținerea familiei, ar avea un loc de muncă la care ar putea să se întoarcă, iar în ce privește gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, arată că acesta și-a asumat parțial faptele și a dat o declarație de recunoaștere în acest sens.
În consecință, solicită punerea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv interdicția de a părăsi localitatea sau țara în măsura în care se va considera că aceasta este posibilă.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., să fie respins ca nefondat recursul formulat de către inculpat împotriva încheierii penale din data de (...) a T.ui B. N., încheiere prin care a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia pentru următoarele motive
:
În opinia sa, la fel ca și a instanței de fond, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, precum și prelungirea și menținerea ulterioară a acestuia până în prezent, subzistă în continuare. În cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143
C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice care să ducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată și de asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește disp.art.143 C.pr.pen., arată că la data de (...) când s-a luat măsura față de inculpat, aceasta a fost analizată în mod repetat atât de instanța fondului cât și de instanța de control judiciar, respectiv Curtea de A. C. și de fiecare dată, s-a constatat existența indiciilor cu privire la săvârșirea introducerii de droguri de mare risc în țară și droguri de risc, precum și a deținerii de droguri de mare risc pentru consum propriu de către inculpat, suficiente care să ducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor.
De altfel, și în această încheiere recurată, instanța fondului indică în detaliu care sunt mijloacele de probă din care rezultă aceste indicii.
În ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., în mod evident prima condiție este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare pentru fiecare dintre acestea.
Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă judecarea în continuare în stare de libertate a inculpatului, acesta este conturat nu numai de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, dar și de complexitatea și numărul repetat de acte, precum și de starea de recidivă a inculpatului.
În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să tulbure grav ordinea publică în concret și să afecteze încrederea cetățenilor onești, în modalitatea de înfăptuire a justiției de către instituțiile abilitate.
Nu în ultimul rând, arată că își însușește motivarea de la fila 6 din încheierea penală recurată, în ceea ce privește riscul ca inculpatul să comită alte infracțiuni și să se sustragă urmăririi penale, așa cum arată instanța fondului.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită judecarea sa în libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală raportat la articolul 1. Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. I. I., fiul lui I. și G., născut la data de (...) în Lechința, jud. B.-N., domiciliat în B., str. A. M.u, nr. 15, sc. A, ap. 5, jud. B.-N., CNP-1., recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, și s-a menținut această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin Rechizitoriul D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr. 8. din data de 20 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. I.-I., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.
2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.
3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6. și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, în sarcina inculpatului N. I. I., prin actul de acuzare s-au reținut următoarele:
1) începând din vara anului 2010 și până în data de (...), acționând uneori în înțelegere și cu alte persoane, inculpatul a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza mun. B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc "
4-metilmetcatinonă"; zis și ". de baie";mai multor consumatori (dintre care unii au fost identificați, iar alții nu) sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând diferite sume de bani, după cum urmează: a) într-o zi din cursul lunii august 2010, în timp ce se afla în municipiul
C.-N., în zona clubului „After Eight"; împreună cu inculpatul B. G., inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; i-a vândut numitului C. P.-T. din Sîngeorz-Băi, un plic de drog de mare risc sub denumirea de „. de baie"; conținând „mefedronă"; cu prețul total de 100 lei, ocazie cu care inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a afirmat că tocmai s-a întors cu G. din străinătate, mai exact din Germania, de unde a adus și drogul de mare risc. b) în data de 19 noiembrie 2010 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 0,3 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". E.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". I. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc „mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942716/(...) al
Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N.. c) în data de 07 decembrie 2010 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a vândut ca drog, cu prețul de 100 lei, sub denumirea de „. de baie";, o cantitate de 0,2 grame de substanță de culoare albă, ambalată într-un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip-lock , colaboratorului cu numele de cod ". E.- autorizat de procuror ca și colaborator al investigatorului sub acoperire cu numele de cod ". I. -. a fost supusă analizelor de laborator, rezultând că substanța cumpărată de investigatorul sub acoperire prin intermediul colaboratorului său autorizat, constituia drogul de mare risc „mefedronă";, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.942754/(...) al
Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul BCCO C.-N..
2) începând din 11 noiembrie 2010 și până în 1 aprilie 2011 inculpatul N. I. I. zis „Cracu"; a efectuat mai multe deplasări în Austria și
Ungaria ( la (...) ora 11:27:46- 22:23:37- Austria, (...) ora 01:34:06- 06:04:56- Ungaria, (...) -ora 17:33:48-Ungaria, (...)-ora 02:02:14 - 22:15:32 - Austria, (...) - ora 03:28:43- 03:28:45 - Ungaria, (...)-ora 12:58:20- (...) ora 06:07:54- Austria, (...) ora 09:17:26 - (...) ora 19:11:26-Ungaria, (...)- 15:11:56 -
18:34:18 -Ungaria, (...) ora 21:13:54-(...) ora 03:36:15-Ungaria, (...) ora
09:48:38-Austria - conform procesului verbal din 25 martie 2011), iar la reîntoarcerea în țară, în unele dăți dar în mai multe rânduri a introdus în țara noastră diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „. de baie"; conținând drogul de mare risc „mefedronă"; .
3) începând din vara anului 2010 și până în prezent inculpatul a cumpărat sau deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități de ordinul gramelor din drogul de mare risc " 4-metilmetcatinonă"; așa-numit ". de baie"; pe care le-a consumat.
În cursul zilei de 2 aprilie 2011 inculpatul N. I.-I. a fost prezentat T.ui B.-N. cu propunere de arestare preventivă, care a fost însușită de T. B.-N. prin Î. penală nr.39/CC/2011 din 2 aprilie 2011, pronunțată în dos. nr. (...), emițându-se mandat de arestare preventivă. Recursul declarat de inculpatul N. I.-I., împotriva măsurii de arestare preventivă a fost respinsă de Curtea de A. C. prin I. penală nr. 560/R/1(...)
Prin Î. penală nr. 49/CC/2011 din 27 aprilie 2011 a T.ui B.-N. s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I.-I., până la data de 30 mai 2011, orele 1:25. Recursul declarat de inculpat împotriva măsurii arestării preventive a fost respins de Curtea de A. C. Prin Î. penală nr. 61/CC/2011 din 25 mai 2011 a T.ui B.-N. s-a dispus prelungirea cu încă 30 de zile a măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I.-I., până la data de 28 iunie 2011, orele 1:25. Recursul declarat de inculpat, împotriva prelungirii măsurii arestării preventive a fost respins de
Curtea de A. C., iar poi măsura a fost prelungită succesiv.
Analizând actele și lucrările dosarului nr. 89/P/2010 al DIICOT - Biroul
T. B.-N., tribunalul a reținut următoarele:
Prin Î. penală nr. 39/CC/2011 din 2 aprilie 2011 pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. I. pentru săvârșirea în formă continuată și în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin O. nr.6., art.41 al.2 C.p; introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, modificată, art. 41 al.2 C.p. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată,art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ulterior prin Î. penală nr. 49/CC/(...) a T.ui B.-N. (definitivă prin Î. penală nr. 663/R/(...) a Curții de A. C.) măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită fiind respins recursul declarat de inculpat, iar apoi aceasta a fost menținută succesiv.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsuri arestării preventive față de inculpatul N. I. I., au reținut că împotriva acestuia s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 30 martie 2011, iar ulterior, prin ordonanțele procurorului din 2 aprilie 2011 (f. 178-179 și 157-
158 vol. I) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin O. nr.6.), introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art.3 al. 2 din Legea nr.143/2000, (modificată prin O. nr.6.) și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.4 al. 2 din Legea nr.
143/2000, (modificată prin O. nr.6.), toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În esență, pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut în sarcina inculpatului că începând cu vara anului 2010 și până în prezent, în baza unor înțelegeri intervenite între el și inculpatul B. G. sau cu alți învinuiți din dosar, au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din jud. B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; cunoscut și sub denumirea de sare de baie, mai multor consumatori și colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă de timp, inculpații au procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc menționat mai sus, pe care l-au consumat.
Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului N. I. I. (zis Cracu) că începând cu data de 11 noiembrie 2010 și până la momentul reținerii și arestării a efectuat mai multe deplasări în Austria și Ungaria (conform procesului-verbal din 25 martie 2011, întocmit de inspectorul de poliție C. V.), iar la întoarcerea în țară, în mai multe rânduri a introdus în țară diferite cantități din substanța cunoscută sub denumirea de „ sare de baie";, conținând drogul de mare risc „mefedronă";.
Instanțele care au pronunțat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, au apreciat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului nr. 89
D/P/2010 al DIICOT-Biroul T. B.-N., că la dosar există indicii și probe suficiente în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, probe care au fost indicate concret în considerentele acelor hotărâri. De asemenea, s-a apreciat că în privința inculpatului sunt incidente disp. art.
148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la natura infracțiunilor comise, modul în care au fost săvârșite, numărul mare al actelor materiale componente al infracțiunilor continuate și numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care face obiectul dosarului. În fine, s-a apreciat și că măsura arestării preventive luată în privința inculpatului este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care nu s-a reușit identificarea tuturor persoanelor implicate și se impune efectuarea unor noi acte de urmărire penală.
Sunt importante și argumentele aduse de instanța de recurs, în sensul că inculpații prezintă riscul de comitere de noi infracțiuni, raportat la împrejurarea că nu au indicat existența unor surse licite de venituri, dar și antecedentele penale a inculpatului N. I. I., care este recidivist.
Prin prisma actelor aflate în dosarul nr. 89 D/P/2010 al DIICOT-Biroul
T. B.-N., instanța a constatat că există indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, avută în vedere la luarea măsurii preventive. Sub aspectul săvârșirii faptelor sunt relevante îndeosebi declarațiile inculpatului B. C. f.
23-24, martorii H. I. A. f. 51-52, S. I. A. f. 98-101, R. M. f. 102-105, învinuitul
P. S. f. 107-109, învinuitul D. Dan R. f. 111-115, învinuitul Sas C. A. vol. IV, M. F. I., învinuitul S. F., învinuitul L. I. V. (probe aflate în vol. IV), rapoartele investigatorilor sub acoperire cu numele de cod B. I. (f. 40,48-vol. I), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 942754/(...) (f. 42-44 vol. I), procesele verbale de primire și cântărire a probei f. 45, declarația martorilor cu identitate atribuită Niculae Eusebiu f. 46-47 vol. I, declarația martorului F. P. f. 64-65 vol. I, procese-verbale de transcriere a convorbirii telefonice aflate în vol. II, declarația învinuitei M. D. P. f. 84-86 vol. I, procesul-verbal de percheziție domiciliară (f. 209-210 vol. I, probe care se coroborează în parte, cu declarația de recunoaștere dată de inculpatul T. D. D., vol. IV).
Sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul dar și din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, demonstrată de probele existente la dosar.
Infracțiunile de care este acuzat inculpatul lezează ordinea de drept în comunitatea locală și cauzează o tulburare a liniștii publice, care coroborată cu riscul repetabilității unor astfel de fapte creează dezaprobare din partea colectivității. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice amintite infracțiunile pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier vs Franța).
Scopul măsurii arestării preventive, potrivit art. 136 Cod procedură penală, este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal se impune a se menține măsura preventivă luată față de inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură, mai puțin restrictivă, nefiind oportună, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a depășit termenul rezonabil.
Nu s-a putut face abstracție nici de riscul ca inculpatul să se sustragă urmăririi penale (aspect argumentat pe larg în decizia penală nr. 603/R/(...) a Curții de A. C. prin care au fost respinse recursurile declarate de inculpați). Circumstanțele personale ale inculpatului N. I. I. - recidivist (aspect care rezultă îndeosebi din certificatul de cazier judiciar f. 229 vol. I), justifică convingerea instanței că, lăsat în libertate, ar influența negativ buna desfășurare a procesului penal și că există riscul reluării activității infracționale.
Faptul că inculpatul recunoaște parțial faptele pentru care a fost trimis în judecată și că acesta s-a angajat în muncă pentru a-și întreține familia nu constituie argumente relevante în acest cadru procesual, acestea putând fi invocate cu ocazia judecării fondului cauzei.
Așa fiind, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatului N. I. I. și a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul N. I. I., solicitând, în susținerea orală a acestuia, prin apărător, casarea încheierii atacate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării cu consecința punerii în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu mai subzistă în cauză temeiurile inițiale ale arestării, respectiv, lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece măsura arestului împotriva acestuia s-a luat de mai bine de 1 an, astfel că ordinea publică nu ar fi deranjată prin punerea lui în libertate.
Nu sunt indicate de către instanță argumente concrete în sprijinul soluției de menținere a măsurii, invocându-se de fiecare dată, generic, reacția opiniei publice. Ori, această reacție și pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul trebuie raportat la momentul luării măsurii - aprilie 2011.
De asemenea, nu mai prezintă importanță numărul mare de persoane, la care instanța face referire și care ar fi implicate în activitatea infracțională reținută în acest dosar, întrucât acestea au fost judecate sau ascultate în calitate de martori, astfel că punerea în libertate a inculpatului nu ar putea influența eventualele declarații ale acelor persoane, care oricum, nu se mai impun deoarece s-au dat pe parcursul cercetărilor judecătorești.
Inculpatul, de asemenea se bucură de susținerea familiei, ar avea un loc de muncă la care ar putea să se întoarcă, iar în ce privește gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, acesta și-a asumat parțial faptele și a dat o declarație de recunoaștere în acest sens.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul N. I. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr. 8. din data de 20 iulie 2011, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6. și cumpărare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la 2 aprilie 2011 prin încheierea penală nr.39/CC/2011 a T.ui B.-N., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura fiind ulterior prelungită și apoi, menținută succesiv, după sesizarea instanței cu judecarea fondului cauzei, în sarcina inculpatului reținându-se infracțiunile de trafic de droguri de mare risc cu acuzațiile prezentate în încheierea recurată.
Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură, a verificării legalității și arestării preventive, a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul N. I. I. constatând întemeiat la 25 aprilie 2012 că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptelor pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată ori, cele administrate în fața instanței, mijloacele de probă avute în vedere fiind evidențiate și în încheierea recurată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru faptele presupus comise, cât și de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise - într-un interval relativ mare de timp, în mod repetat, implicând un nr. mare de persoane), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Antecedența penală a inculpatului (inculpatul este recidivist) determină aprecierea faptelor de comiterea cărora este bănuit în prezentul dosar, ca fiind de un pericol social sporit, dar în același timp, și persoana inculpatului, de o periculozitate mai sporită, justificând temerea riscului ca, odată pus în libertate, să reitereze activitățile ilicite.
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat, în contextul în care, deși a arătat că ar putea să se angajeze în muncă și astfel să-și asigure onest existența, nu s-au depus nici un fel de dovezi în acest sens sau, în sprijinul afirmației că ar beneficia într-adevăr de sprijinul ( și financiar) al familiei.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală, dar și sub aspectul duratei detenției preventive, care chiar dacă este una relativ mare, nu se poate aprecia că a depășit o anumită rezonabilitate, raportat și la criteriile de care vorbește Curtea Europeană în această materie, deoarece se are în vedere complexitatea considerabilă a cauzei, la fel cum se prezintă și cercetarea judecătorească, față de natura infracțiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de criminalitatea organizată.
Se observă sub acest aspect că autoritățile au acționat cu diligența corespunzătoare în instrumentarea dosarului, rechizitoriul a fost întocmit la circa 4 luni de la momentul arestării preventive a inculpatului, iar după ce a fost trimis în judecată, audierile au avut loc la intervale rezonabile.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din (...) a T.ui B.-N. fiind legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. I. I., fiul lui I. și G., născut la 3 ianuarie 1975, în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din 25 aprilie 2012 a T.ui B. N..
Obligă pe inculpatul N. I. I. să plătească în favoarea statului suma de
300, lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.A.C/Dact.H.C.
3ex./(...) Jud.fond:. P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 703/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
