Decizia penală nr. 589/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 589/R/2012
Ședința publică din 12 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații T. M. L., T. M. I., N. M. I. și partea vătămată C. M. împotriva sentinței penale nr.187 din 13 februarie 2012, a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prev.de art.189 al.1 si 2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata T. M. L. asistat de apărătorul ales avocat I. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. R. J., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul T. M. I. asistat de apărătorul ales avocat I. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat A. C. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul N. M. I. asistat de apărătorul ales avocat I. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat B. H., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, partea vătămată C. M., asistată de apărătorul ales avocat L.-C. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariilor parțiale în cauză.
Întrucât inculpații au apărător ales, se constată încetate de drept mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței de recurs.
A. părții vătămate depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: copia minutei sentinței penale nr. 846 din 23 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...); copia declarației inculpatului N. M. I., dată la data de 19 octombrie 2010; copia declarației inculpatului N. M. I., dată la data de 31 octombrie 2010; copia contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3983 din 30 noiembrie 2007 de la B. C. R. SA; copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Tyoran Erzsebet și inculpatul N. M. I. copia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 5 noiembrie 2007 între partea vătămată C. M. și numitul M. Ș. S. copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. M. și numitul R. C. copia declarației numitei N.-C.-I. copia fișei de consultație medicală a părții vătămate C. M. copia unui bilet de externare din spital, scrisoare medicală, buletin de analize medicale; copia biletului de ieșire din spital emis la 17 august 2010 de S. C. J. de U. C.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
A. părții vătămate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună obligarea inculpaților, în solidar, la plata daunelor morale și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea vătămată în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății. În continuare, se arată de apărătorul părții vătămate că, instanța de fond a reținut parțial starea de fapt expusă în rechizitoriu, scăpând din vedere un aspect important, respectiv faptul că cei trei inculpați au premeditat în egală măsură săvârșirea faptei de lipsire de libertate a părții vătămate, fiecare dintre aceștia având un motiv întemeiat de a o interna într-un spital de boli psihice pe considerentul că ar fi „..
După achiziționarea apartamentului, la scurtă vreme partea vătămată a fost alungată de la domiciliul acestora întrucât le-a cerut să-i restituie banii pe care i-a obținut din vânzarea casei și terenului. Toți cei trei inculpați au urmărit să o împiedice pe partea vătămată să finalizeze plângerile penale și procesele promovate împotriva lor, motiv pentru care s- au înțeles să se deplaseze din nou în comuna C., la domiciliul familiei F., în timp ce aceasta era plecată la muncă iar partea vătămată fiind nesupravegheată, pentru a o răpi și a o interna cu forța într-un spital de psihiatrie. A. celor trei inculpați i-au provocat în timp o stare de panică și groază, fiindu-i teamă, mai ales după bătaia pe care i-a administrat-o fiica acesteia. Partea vătămată s-a plâns constant familiei F. că îi este teamă de fiica sa, că va veni la ea și că o va agasa din nou, motivat de faptul că nu dorește să treacă terenul pe fiul său.
Instanța de fond a trecut cu vederea împrejurările în care cei trei inculpați au ajuns să o lipsească de libertate și a ignorat intenția cu care aceștia au acționat, să o interneze la psihiatrie pentru a o lipsi de posibilitatea de a-și apăra drepturile încălcate de ei, și mai mult, de a obține cele două terenuri. Fapta celor trei inculpați nu a fost una spontană, gândită la grabă, sau sub impulsul unor stări emoționale de moment, ci a fost o faptă bine gândită și pregătită din timp, înțelegându-se între ei, că fiecare va avea ceva de câștigat dacă partea vătămată va fi internată într-un spital de boli mintale. Familia F. a luat-o pe partea vătămată în grijă la solicitarea acesteia și nu la inițiativa lor. Susținerile celor trei inculpați potrivit cărora partea vătămată ar fi încercat să se sinucidă sau că ar fi vagabondat pe străzi, nu sunt dovedite cu absolut nici o probă. Partea vătămată a încercat să dovedească faptul că inculpații au acționat în mod premeditat, însă instanța i-a respins toate întrebările pe care ar fi dorit să le pună inculpaților.
Toți cei trei inculpați au avut motive proprii de a o interna într-un spital de psihiatrie, unde credeau eu, că astfel vor scăpa de orice răspundere care planează asupra lor. Din probele dosarului rezultă că cei trei inculpați au premeditat comiterea acestei fapte, pe fondul conflictelor pe care le-a, avut cu fiecare dintre aceștia, în legătură cu bunurile imobile proprietatea părții vătămate, la care au râvnit și pentru care ar fi fost în stare să o ucidă. Din actul medico-legal rezultă că partea vătămată a fost victima unor agresiuni care i-au produs leziuni prin lovire cu un corp dur și prin torsiune.
Referitor la cuantumul daunelor morale, nu există un sistem care să repare pe deplin aceste daune, care constă în dureri fizice și psihice, întrucât plata unei sume de bani, abia dacă poate aduce victimei unele satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o indemnizație cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi va permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Din acest motive, instanța sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară, nu atât pentru a pune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, cât de a-și procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată. Daunele morale acordate de instanța de fond sunt exagerat de reduse, în raport de prejudiciul moral pe care partea vătămată l-a suferit, astfel că instanța de recurs urmează să se pronunțe în ceea ce privește cuantumul acestora.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a cenzurat onorariul pe care partea vătămată l-a achitat apărătorului său, care i-a asigurat asistența pe tot parcursul urmăririi penale, s-a prezentat la S. de psihiatrie unde s-a interesat de starea acesteia și a însoțit-o la medicina legală, pentru eliberarea unui certificat medico-legal în urma vânătăilor care i-au apărut pe corp, după agresiunea comisă de inculpați. A. părții vătămate consideră că această măsură abuzivă și nejustificată dovedește încă o dată, faptul că instanța de fond a minimalizat suferința pe care a încercat-o în urma agresiunilor la care a fost supusă de către cei trei inculpați. D. în faza judecății, inculpații și-au recunoscut faptele comise, fără a mai urma o cercetare judecătorească, nu este culpa apărătorului, pentru a fi acuzat ulterior, că munca sa nu ar fi fost pe măsura onorariului primit. Solicită instanței de recurs să dispună obligarea inculpaților în solidar, la plata tuturor cheltuielilor efectuate de partea vătămată, în faza urmăririi penale și în fața instanței de fond.
A. inculpaților solicită admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art. 38515 pct 2 lit d Cod procedură penală, sub aspectul individualizării juridice a pedepsei: sub aspectul laturii penale, menținerea condamnării inculpaților, cu aplicarea unei pedepse sub minimul special îndreptată spre minimul general, având în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74, lit a și c raportat la art. 76 lit c Cod penal, iar sub aspectul laturii civile, diminuarea despăgubirilor reprezentând daune morale, în valoare de 7.000 lei, acordate părții vătămate C. M., la care au fost obligați în solidar, toți cei trei inculpați.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de apărătorul inculpaților, că hotărârea atacată nu este temeinică și legală prin raportare la art. 3859 pct 14 Cod procedură penală, în sensul că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal. Astfel, potrivit art.
72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond, în mod nelegal nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit c Cod penal. Astfel, atitudinea inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal este una sinceră, aceștia recunoscând și regretând fapta. Chiar dacă instanța a admis cererea cu privire la judecarea dosarului în condițiile art
3201 Cod procedură penală, nu a dat eficiență și prevederilor prevăzute de art. 74 lit c Cod penal. Prin art 72 Cod penal, legiuitorul a stabilit criteriile generale și obligatorii aflate la dispoziția instanței de judecată pentru o stabilire și aplicare judicioasă a pedepsei. Se apreciază de apărătorul inculpaților că, instanța trebuia să facă o aplicare corectă a dispozițiilor prevăzute în art 72 lit a și c Cod penal, art 74 Cod penal cu aplicarea art. 76 lit c Cod penal, raportat la pericolul social al faptei, reținute în sarcina inculpaților, la împrejurarea de comitere a infracțiunii, la datele referitoare la persoana inculpaților, aceștia neavând antecedente penale, fiind încadrați în muncă și integrați în societate.
Cu privire la daunele morale solicitate, se apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate în mod absolut nejustificat de către instanța de fond în sumă de 7.000 lei. Scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate care nu poate fi echivalată în bani. Stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu a fost și nu este simplă, pentru că în timp ce prejudiciul material poate fi stabilit, într-un mod obiectiv, prejudiciul moral este unul eminamente subiectiv, iar aprecierea lui este dificil de făcut. În cuantificarea prejudiciului moral, criteriile trebuie subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Prin cererea sa de acordare a unor daune morale în valoare de
150.000 lei, partea vătămată a dovedit că nu urmărește practic decât realizarea unui câștig financiar nejustificat, încercând a se obține beneficii necuvenite. Aceste daune trebuie însă concretizate de partea care le solicită și trebuie dovedite, nefiind suficientă doar o simplă cerere, fără argumentație care să justifice prejudiciul moral, pentru a fi acordate.
Cu privire la recursul părții vătămate, solicită admiterea acestuia sub aspectul laturii penale, iar sub aspectul laturii civile, solicită respingerea acestuia.
A. părții vătămate solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca neîntemeiat, arătând că nu există șanse de împăcare cu partea vătămată, care și în momentul de față suportă consecințele la cele întâmplate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați și de partea civilă ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată de reprezentantul parchetului că, fapta comisă de inculpați a avut un impact puternic asupra psihicului părții vătămate, creându-i o permanentă stare de anxietate, partea vătămată temându-se să rămână singură întrucât inculpații au amenințat. În apărarea lor, inculpații au declarat că au vrut să-i facă părții vătămate „un bine";, întrucât este bolnavă. În realitate, „binele"; pe care l-au urmărit inculpații a fost pentru persoana lor, nicidecum pentru partea vătămată, care nu prezintă afecțiuni care să necesite internare sau, cel puțin, tratament medical. Presupunând că partea vătămată ar fi suferit, într- adevăr de afecțiuni medicale care necesitau internarea acesteia, inculpaților nu le era permis să o lipsească pe aceasta de libertate, acest atribut revenind organelor care exercită funcția de constrângere a statului.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, art 3201 Cod procedură penală și în acest context de atitudinea sinceră a acestora, de lipsa antecedentelor penale. S-a mai reținut ca circumstanță atenuantă conduita bună a infractorilor înainte de săvârșirea infracțiunii, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art 76 lit c Cod penal. Prin actul de inculpate s-a solicitat de parchet, luarea unei măsuri de protecție a părții vătămate, respectiv interzicerea ca inculpații să se apropie de aceasta. L. unei astfel de măsuri nu se impune date fiind relațiile de rudenie dintre părți și pentru ca o astfel de interdicție să nu devină premisa unei totale lipsiri de ajutor a părții vătămate, în condițiile unei eventuale retrageri a sprijinului acordat de către familia F., instanța de fond apreciind că pe viitor există totuși resurse de umanism și ajutare a victimei de către cei trei inculpați.
Cu privire la latura civilă a cauzei, a fost soluționată în mod corect de instanța de fond, obligând inculpații la plata sumei de 7.000 lei reprezentând daune morale.
Inculpata T. M. L. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei precum și reducerea daunelor morale solicitate de partea vătămată. De asemenea, mai arată că nu a alungat-o pe partea vătămată niciodată de la ea, ci singură a plecat.
Inculpatul T. M. I. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei precum și reducerea daunelor morale solicitate de partea vătămată.
Inculpatul N. M. I. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei precum și reducerea daunelor morale solicitate de partea vătămată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.187 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 189 al 1, 2 Cp, cu aplic. art. 320 ind 1
Cpp si cu aplic art 74 lit a - art 76 lit c Cp, a fost condamnat inculpata T. M.
L. la 3 ani inchisoare cu suspendarea condiționată a executarii pedepsei pe o durată de 5 ani ce constituie termen de incercare.
In baza art. 189 al 1, 2 Cp, cu aplic. art. 320 ind 1 Cpp si cu aplic art
74 lit a - art 76 lit c Cp, a fost condamnat inculpatul T. M. I.- la 2 ani inchisoare cu suspendarea condiționată a executarii pedepsei pe o durată de
4 ani ce constituie termen de incercare.
In baza art. 189 al 1, 2 Cp, cu aplic. art. 320 ind 1 Cpp si cu aplic art
74 lit a - art 76 lit c Cp, a fost condamnat inculpatul N. M. I., la 2 ani inchisoare cu suspendarea condiționată a executarii pedepsei pe o durată de
4 ani ce constituie termen de incercare.
S-a pus in vedere inculpatilor prev. art. 83 C.pen.
In baza art 14/346 Cpp a fost admisă in parte actiunea civila exercitata de partea civila C. M., cu domiciliul în comuna C., nr.20, jud.C. și obligați inculpatii, in solidar, la plata catre acesta a sumei de 7000 lei reprezentand despagubiri pentru daune morale.
In baza art 193 al 2 Cp au fost obligați inculpatii, in solidar, sa plateasca partii civile C. M. suma de 500 lei reprezentand o parte a cheltuielilor de judecata -onorariu avocatial cenzurat- efectuate de catre aceasta - chitanta nr 760/(...).
In baza art 191 al 2 Cp a fost obligat fiecare inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariul avocatilor din oficiu Spataru R.,
C.oiu I. si Silye Attila, in sumă de 300 lei pt fiecare, s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul lunii mai 2010, pe fondul unor neînțelegeri cu copii și nepoții săi, legate de avere, partea vătămată C. M., în vârstă de 70 de ani, a ajuns să locuiască în com.C. nr. 20, jud. C., în locuința martorilor F. O. și F. F., pe care îi cunoaște de mult timp și care îi acordă îngrijire. Între partea vătămată, pe de-o parte și inculpații T. M.-L. (fiica sa), T. M.-I. (nepotul său și fiul inculpatei T. M.-L.) și N. M.-I. (soțul nepoatei părții vătămate, N. C.), pe de altă parte, relațiile sunt foarte tensionate, acestea destrămându-se treptat pe măsură ce partea vătămată a refuzat să dea curs unor solicitări ale inculpaților privind încheierea unor contracte civile având ca obiect imobile proprietatea părții vătămate. În acest sens, partea vătămată s-a îndreptat cu o cerere de chemare în judecată împotriva inculpaților și, de asemenea, a formulat plângere penală privind agresiunile la care pretinde că a fost supusă din partea acestora.
In acest context, deși partea vătămată nu suferea de nicio afecțiune psihică constatată pe baza unor acte medicale și nici nu avea tulburări de comportament (după cum declară martorii audiați în cauză), inculpații au hotărât să interneze partea vătămată, împotriva voinței acesteia, la clinica de psihiatrie pentru a o împiedica să continue demersurile legale împotriva inculpaților, respectiv pentru a nu se mai lovi de refuzul acesteia de a le înstrăina bunurile sale.
Ca atare, la data de (...), în jurul orei 18,00, fără a fi formulat, în prelalabil vreo cerere de internare a pacientei și fără a fi solicitat sprijinul vreunei autorități inculpații s-au deplasat cu un autoturism marca „Dacia Solenza" în com. C., la domiciliul soților F., care erau însă plecați, acasă fiind doar partea vătămată C. M., care se afla în curte.
Inculpații T. M.-I. și N. M.-I. au intrat în curte pe poarta neasigurată și i-au solicitat părții vătămate o copie a actului său de identitate, însă au fost refuzați de aceasta, care își pierduse încrederea în corectitudinea lor. În momentul în care partea vătămată le-a cerut să plece, inculpații au prins-o fiecare de brațe, ținându-o strâns. Cum partea vătămată a auzit solicitarea inculpatei T. M.-L., rămasă în autoturism, adresată coinculpaților, de a o urca în autoturism, aceasta a început să se zbată și să strige după ajutor. Deloc descurajați de comportamentul părții vătămate, inculpații T. M.-I. și N. M.-I. au scos partea vătămată cu forța din curte, cu scopul de a o urca în autoturism, ceea ce au și făcut. Astfel, inculpații au descris portiera dreapta spate a autoturismului și, deși partea vătămată s-a împotrivit împingându- se cu picioarele de prag, ocazie cu care și-a pierdut unul din șlapii cu care era încălțată, au reușit în cele din urmă să o împingă pe bancheta din spate, după care a închis portiera. Pentru a împiedica partea vătămată să iasă din autoturism, inculpatul T. M.-I. a ținut de portieră, timp în care inculpatul N. M. I. a urcat pe bancheta din spate a autoturismului folosind cealaltă portieră, prinzând și ținând partea vătămată de mâini și punându-i centura de siguranță. În continuare inculpatul T. M.-I. a pornit autoturismul în direcția C.-N., pe parcursul călătoriei, inculpata T. M.-L., aflată pe scaunul din dreapta față, ținând partea vătămată de rochie și solicitându-i să nu mai strige după ajutor, iar inculpatul N. M.-I. ținându-i mâna la gură și amenințând-o cu acte de violență. Deși partea vătămată le-a solicitat inculpaților să-i spună unde o transportă aceștia au refuzat să-i răspundă, cerându-i, în schimb, să tacă.
Inculpații s-au deplasat cu autoturismul amintit la C. de P. din C.-N., unde inculpații au coborât, inculpata T. M.-L. trăgând afară din autoturism partea vătămată, care s-a împotrivit, fără succes însă. Cu această ocazie celălalt șlap al părții vătămate a rămas în autoturism. Inculpații au condus forțat parte vătămată în interiorul clinicii, solicitând intervenția medicului de gardă. Martora LAR L., care efectua serviciul de gardă, s-a prezentat pentru a consulta pacient; ocazie cu care a observat că aceasta este desculță și foarte agitată, susținând în permanență că a fost adusă cu forța la clinică. În contradictoriu cu partea vătămată și în mod cu totul nereal, inculpata T. M.- L. a susținut că mama sa este bolnavă psihic, că vagabondează, că are tendințe sinucigașe, că nicio persoană nu se poate înțelege cu ea și că a avut mai multe episoade psihotice. Mai mult, inculpate a susținut că a aflat aceste aspecte de la vecinii părții vătămate, deși, audiați în calitate de martori, aceștia au infirmat categoric o astfel de ipoteză.
In cursul aceleiași zile, inculpații s-au deplasat din nou la locuința soților F., cărora le-au solicitat să le remită lucrurile personale ale părții vătămate. S. întrucât găsiseră șlapul pierdut de partea vătămată cu ocazia urcării forțate în autoturism, martorii le-au cerut explicații. După ce, inițial, inculpata T. M. L. a afirmat că mama sa s-ar fi aflat la domiciliul său, întrucât nu se simte bine, ulterior a recunoscut că o internaseră pe aceasta la clinica de psihiatrie. În consecință, martorii au refuzat să dea curs solicitării făcute.
Partea vătămată a fost consultată de medic, ocazie cu care s-au stabilit următoarele: este orientată spațio-temporal, este agitată, irascibilă, având o tonalitate ridicată a vocii în disucțiile cu fiica sa, prezintă agitație psihomotorie, este ostilă, virulentă cu aparținătorii, dar cooperantă cu personalul medical. Fiindu-i măsurată tensiunea arterială, aceasta s-a dovedit a fi foarte ridicată, motiv pentru care ca o măsură de protecție a acesteia și, observând starea conflictuală cu rudele sale, părții vătămate i-a fost solicitat consimțământul scris pentru internare, în scopul ținerii sub observație medicală. Partea vătămată și-a exprimat consimțământul, astfel că s-a dispus internarea acesteia. Întrucât în cadrul serviciului de gardă nu este posibilă internarea în secția „deschiși", pacienta a fost internată în secția „observator". A doua zi, în lipsa unor înscrisuri medicale care să ateste alegatele afecțiuni psihice ale părții vătămate și pe baza declarațiilor martorilor F. O. și F. F., potrivit cărora partea vătămată este o persoană liniștită, perfect lucidă, care nu creează probleme și nu manifestă tendințe sinucigașe, C. M. a fost externată. In acest sens, precizează și faptul că, în foaia de observație clinică generală se reține că partea vătămată prezintă labilitate emoțională, fără însă a fi puse în evidență alte tendințe psihopatologice.
După externare, partea vătămată a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-a stabilit că aceasta prezintă pe brațe și coate leziuni corporale care s-au putut produce prin . cu corp dur și torsiune, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce confirmă susținerea acesteia referitoare la prinderea și ținerea de mâini de către inculpați cu ocazia introducerii în autoturism și pe parcursul călătoriei. Strigătele de ajutor ale părții vătămate din momentul imediat anterior celui în care a fost introdusă împotriva voinței sale în autoturism de către inculpați, au fost auzite și sunt confirmate de către martorul B. M., vecin al soților F.
Fapta comisă de către inculpați a avut un impact puternic asupra psihicului părții vătămate, creându-i o permanentă stare de anxietate, partea vătămată temându-se să rămână singură întrucât inculpata T. M.-L. i-a promis că „data viitoare o va duce la B., de unde nimeni nu o va mai scoate".
In apărarea lor, inculpații au declarat că au vrut să-i facă părții vătămate „un bine", întrucât este bolnavă. In realitate, „binele" pe care l-au urmărit inculpații a fost pentru persoana lor, nicidecum pentru partea vătămată, care nu prezintă afecțiuni care să necesite internare sau, cel puțin, tratament medical. De altfel, presupunând că partea vătămată ar fi suferit, într-adevăr de afecțiuni medicale care necesitau internarea acesteia, inculpaților nu le era permis să o lipsească pe aceasta de libertate, acest atribut revenind organelor care exercită funcția de constrângere a statului
(dispozițiile art. 48 din Legea nr. 487/2002 sunt foarte clare în acest sens).
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.1, 2 C.pen., în privința fiecăruia din inculpații T. M. L., T. M.-I. și N. M. I..
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei T. M. L. instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, art. 320 ind.1 C.pr.pen. si in acest context de atitudinea sincera a acesteia, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că aceasta a fost instigatoarea celor doi coinculpați la comiterea faptei, de autoritatea morală pe care aceasta o are față de ceilalți doi coinculpați în calitatea sa de mamă respectiv soacră, de ocupația acesteia care lucrează ca infirmieră la S. C. de A. din C.-N. - situație în care se impunea a da dovadă de mai mult umanism în relația cu propriul său părinte.
S-a retinut ca circumstanta atenuantă conduita bună a infractoarei înainte de săvârșirea infracțiunii, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 76 lit.c C.pen..
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului T. M.-I. instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, art. 320 ind.1 C.pr.pen. si in acest context de atitudinea sincera a acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că acesta a fost instigat de către coinculpata T. M. L. la comiterea faptei, de specificul contribuției sale.
S-a retinut ca circumstanta atenuantă conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 76 lit.c C.pen..
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului N. M. I. instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, art. 320 ind.1 C.pr.pen. si in acest context de atitudinea sincera a acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că acesta a fost instigat de către coinculpata T. M. L. la comiterea faptei, de specificul contribuției sale.
S-a retinut ca circumstanta atenuantă conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, sens în care s-a dat eficiență prevederilor art. 76 lit.c C.pen..
Fata de cele aratate instanta a condamnat-o pe inculpata T. M. L. la o pedeapsă de 3 ani inchisoare care a fost suspendată conditionat pe o durata de 5 ani ce constituie termen de incercare, iar inculpații T. M. I. și N. M. I. au fost condamnați fiecare la câte o pedeapsă de 2 ani inchisoare cu suspendarea condiționată pe o durata de 4 ani ce constituie termen de incercare.
S-a pus in vedere inculpatilor prevederile art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni.
Sub aspectul laturii civile instanța, în temeiul art. 14, 346 C.p.p., au fost obligați inculpatii, in solidar la plata catre partea civila C. M. a sumei de 7000 lei reprezentand despăgubiri pentru daune morale- suferința morală și fizică (care rezultă din certificatul medico-legal de la f.64 dup) produsă victimei prin cele 7 zile de internare medicală - psihiatrică necuvenită (f.54-63 dup; 1000 lei/1 zi de internare). Restul pretențiilor victimei -până la concurența sumei de 1.500.000.000 ROL (1. RON, pentru cumpărarea unei case) sunt exagerate si fără legătură de cauzalitate cu fapta în speță.
Prin actul de inculpare s-a solicitat de către procuror luarea unei măsuri de protecție a părții vătămate, respectiv interzicerea ca inculpații să se apropie de aceasta. L. unei astfel de măsuri nu se impune date fiind relațiile de rudenie dintre părți și pentru ca o astfel de interdicție să nu devină premisa unei totale lipsiri de ajutor a părții vătămate, în condițiile unei eventuale retrageri a sprijinului acordat de către familia F. De asemenea, instanța a apreciat că pe viitor există totuși resurse de umanism și ajutare a victimei (care nu are o locuință proprie) de către inculpații T. M. I. și N. M. I..
In baza art. 193 al.2 C.pr.penau fost obligați inculpații, în solidar, sa plateasca partii civile C. M. suma de 500 lei reprezentand o parte a cheltuielilor de judecata - onorariu avocatial cenzurat potrivit muncii indeplinite de avocat; art.193 al.2 C.pr.pen. rap.la art.274 alin.3 C.pr.civ..
În baza art.191al. 2 C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs partea civlă C. M. si inculpații T. M. L., T. M. I., N. M. I..
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie majorate daunele morale solicitate de aceasta și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea transportului la instanță și organul de cercetare penală, a certificatului medico-legal și a onorariilor avocațiale achitate de aceasta în faza de urmărire penală și la instanța de fond.
În motivele de recurs partea civilă a arătat că după achiziționarea apartamentului , la scurtă vreme aceasta a fost înlăturată de la domiciliul inculpaților, întrucât le-a solicitat să-i restituie bani pe care i-au obținut din vânzarea unei case și a terenului.
Toți cei trei inculpați au urmărit să o împiedice pe partea vătămată să finalizeze procesele promovate de aceasta împotriva inculpaților, motiv pentru care s-a înțeles să se deplaseze în comuna C. la domiciliul familiei F.
, în timp ce aceștia erau plecați la muncă, iar partea vătămată nefiind supravegheată, au răpit-o și au internat-o cu forța într-un spital de psihiatrie .
A. celor trei inculpați i-au provocat în timp o stare de panică și de groază, fiindu-i teamă mai ales după bătaia care i-a fost administrată de fiica acesteia. Instanța de fond a trecut cu vederea împrejurările în care cei trei inculpați au ajuns să o lipsească de libertate pe partea vătămată și a ignorat intenția cu care aceștia au acționat, în sensul de a o interna la psihiatrie pentru a o lipsi de posibilitatea de a-și apăra drepturile încălcate de aceștia și mai mult de a obține cele două terenuri pe care le deține partea vătămată.
Referitor la cuantumul daunelor morale, s-a arătat că acestea nu sunt pe de plin în măsură să repare suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată. Prin acordarea unei indemnizații cu caracter compensatoriu , tinzând la oferirea unui echivalent, care prin excelență poate fi o sumă de bani, care îi va permite să-și aline prin anumite avantaje rezultatul dezagreabil al faptei ilicite comise de inculpați.
Inculpații au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reduse pedepsele aplicate acestora, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p., iar sub aspectul laturii civile diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate.
În motivele de recurs inculpații au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților raportat la disp. art.72 C.p. .
Instanța de fond în mod nelegal nu a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. deși aceștia nu au antecedente penale , au recunoscut și regretat fapta comisă.
Cu privire la daunele morale s-a arătat că se impune reducerea acestora, întrucât suma de 7000 lei cu titlu de daune morale stabilită de instanța de fond, este exagerat de mare, raportat la fapta comisă de inculpați și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, unde și partea vătămată are o anumită contribuție, întrucât a părăsit domiciliul inculpaților, cu scopul de a-i înlătura pe aceștia de la moștenire.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea civilă, inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 10 august 2010 în jurul orelor 18,00 , fără a formula în prealabil o cerere de internare a părții vătămate C. M. și fără a solicita sprijinul vreunei autorități, inculpații T. M. I., T. M. L. și N. M. I. s-au deplasat cu un autoturism marca Solenza în comuna C. la domiciliul soților F. care erau plecați la muncă , au intrat în curtea locuinței pe poarta neasigurată și au introdus-o cu forța pe partea vătămată în autoturism pe care au condus-o la C. de P. din C.-N. cu intenția de a fi internată în această clinică.
Partea vătămată și-a dat acordul pentru internarea în C. de P., însă a doua zi constatându-se că aceasta nu prezintă afecțiuni psihice, a fost externată.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpați întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 și 2 C.p..
Inculpații au recunoscut comiterea infracțiunii și au solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.320/1 C.p.p. în sensul judecării cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., reducând pedepsele aplicate acestora sub limita minimă prevăzută de lege, pedepse care au fost suspendate condiționat în baza art.81 și 82 C.p. pe motiv că inculpații nu au antecedente penale.
Solicitarea părții vătămate de majorarea a cuantumului daunelor morale la care au fost obligați inculpații de către instanța de fond, este neîntemeiată.
Apreciem că suma de 7000 lei la care inculpații au fost obligați în solidar față de partea vătămată , cu titlu de daune morale, este în măsură să compenseze suferința fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată la data de 10 august 2010 prin acțiunea inculpaților, raportat și la gradul de rudenie existent între părți, respectiv inculpata T. M. este fiica părții vătămate, T. M. este ginerele acesteia, iar N. M. nepotul părții vătămate.
Pe de altă parte majorarea cuantumului daunelor morale stabilite în favoarea părții vătămate, ar conduce la accentuarea stării de tensiune existentă între părți și nu la diminuarea acesteia, care ar fi necesară raportat la relațiile de rudenie care există între părți.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpaților de a se reține în favoarea acestora și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C.p. cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond, raportat la fapta comisă de inculpați, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, împrejurările în care aceasta a fost comisă, profitând de faptul că partea vătămată este persoană în vârstă, lipsită de apărare și care în momentul comiterii faptei era singură la domiciliul familiei F. din comuna C., iar reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond, nu ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților.
Tot neîntemeiată este și solicitarea inculpaților de reducere a cuantumului daunelor morale la care aceștia au fost obligați la instanța de fond, apreciem că suma de 7000 lei este în măsură să contribuie la reparația suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată prin acțiunea ilicită a inculpaților.
Având în vedere că nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale stabilite în favoarea părții vătămate, nici reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. în favoarea inculpaților cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond și nici diminuarea cuantumului daunelor morale la care au fost obligați inculpații față de partea vătămată , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de partea civilă și cei trei inculpați împotriva sentinței penale nr.187 din (...) a Judecătoriei C.-N. urmează să fie respinse ca nefondate .
În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu , care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații și partea civilă urmează să plătească statului suma de câte 400 lei, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civlă C. M. si ale inculpaților T. M. L., T. M. I., N. M. I. împotriva sentintei penale nr. 187 din 13 februarie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 75 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av.H., L. A. si J..
Obligă pe inculpați si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru cei trei inculpați.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
GREFIER M. N.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.L. B.
| ← Încheierea penală nr. 57/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 615/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
