Decizia penală nr. 6/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.6/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: I.A C. M.
G. : M. V.-G.
M. public, P.ul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.403 din 4 octombrie 2011, a JUDECĂTORIei S. M., pronunțată în dosarul nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev.de art.108 al.1 lit.a din Legea nr.46/2008 Cod silvic și furt de arbori tăiați fără drept prev.de art.110 al.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I. asistata de apărător ales, av. Sas I., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă P. comunei S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar un înscris emis de P. S. și solicită în probațiune încuviințarea și audierea martorului ocular B. V. la acest termen de judecată, martor care a asistat la prezența pentru prima dată în zonă a inculpatului cu acea stână de oi.
Apreciază oportună administrarea acestei probe având în vedere că în motivele de recurs a făcut referire la o încălcarea dreptului la apărare a inculpatului în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească raportat la administrarea probelor pentru stabilirea cu exactitate a stării de fapt și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Inculpatul a beneficiat de asistență juridică la instanță însă apărătorul acestuia nu a solicitat alte probe în apărare față de probele consemnate în rechizitoriu.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii formulate în probațiune, apreciind că audierea martorului este inutilă și neconcludentă întrucât nu privește situația tăierea și sustragerea de către inculpat a arborilor menționați, cu atât mai mult cu cât inculpatul a susținut că nu a tăiat arborii, ci doar că a găsit arborii tăiați și ia transportat pentru foc.
Din motivarea hotărârii atacate rezultă că singurul martor efectiv ocular la fapta dedusă judecății este martorul Roman I. care a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Apărătorul inculpatului arată că martorul Roman I., audiat fiind de către instanța de fond, a revenit asupra declarației inițiale, situație în care instanța ar fi trebuit să procedeze la o confruntare.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului cu privire la audierea martorului B. V. raportat la teza probatorie și declarația inculpatului din care rezultă data la care a ieșit cu oile la munte și în ce loc.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului P. I., av. Sas I. susține recursul așa cum a fost formulat în scris și arată că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art.
3859 alin.1 pct. 10,12,14, 17 și 18 Cod pr.pen.
În rechizitoriu se face afirmația de către parchet că inculpatul P. s-a sustras urmăririi penale, afirmație care nu corespunde realității. Astfel, din dosarul de urmărire penală nu există nicio un fel de „. la care face referire poliția în procesele verbale în sensul că inculpatul ar fi fost vreodată citat în vederea audierii.
De asemenea, nu există nicio „. a inculpatului de a participa la cercetarea la fața locului.
Inculpatul a dat o singură declarație în calitate de făptuitor în faza efectuării actelor premergătoare, la poliție.
Contrar celor susținute de către instanța de fond în sensul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, respectiv fapta de însușire a materialului lemnos rezultat din curățarea acelor arbori.
Apreciază că atâta vreme cât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească nu s-a depus un act doveditor al actului de proprietate asupra terenului din litigiu, consideră că nu este lămurită cauza pentru că nu există dovada dreptului de proprietate, certitudinea părții păgubite și constituirea de parte civilă a acelei părți.
S-a stabilit că P. S. are calitate de parte civilă în cauză având în vedere că inculpatul are un contract de închiriere a terenului în zona respectivă și atunci s-a apreciat de acel pădurar că inculpatul fiind cu o stână organizată de oi, el este și autorul tăierii de arbori.
Din înscrisul emis de primăria S. și depus astăzi la dosar rezultă că primăria avea cunoștință de faptul că acel arbor a fost tăiat dar nu se face precizarea că s-au efectuat acte de cercetare penală față de inculpat, ci se menționează că s-au luat măsuri contravenționale, însă nu există această dovadă la dosarul cauzei.
Apreciază că această cauză comportă și discuții serioase asupra unei grave erori de fapt care a avut drept consecință condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru două infracțiunii silvice.
Apreciază că în cauză este incident și cazul de casare privind greșita individualizare judiciară a pedepsei.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpatul are antecedente penale, într-adevăr aceasta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în anul 1995, însă a intervenit reabilitarea.
Instanța de fond a înlăturat declarația dată în fața instanței de martorul Roman I., apreciind că este subiectivă fără a argumenta în vreun fel această înlăturare.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare a infracțiunilor, arată că nu se știe cui aparțin cele două semnături de la rubrica martori, pentru că în conținutul acestui proces se arată că sunt două persoane și în conținutul lui se menționează martorul R.
Martorul Roman a arătat atât în prima declarație cât și în a doua că nu a fost prezent la săvârșirea actului de tăiere.
Susține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere de arbori pentru că nu există nicio probă care să se coroboreze cu actul de constatare.
Inculpatul a recunoscut că și-a însușit materialul lemnos rezultat din curățarea arborilor astfel că, nu se poate susține că inculpatul a avut o atitudine nesinceră.
La dosarul de urmărire penală nu există nicio dovadă că inculpatul a fost citat în calitate de făptuitor și învinuit pentru a fi audiat în aceste calități și nici pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea și prezentarea materialului de urmărire penală. Există doar niște procese verbale unilaterale din care rezultă că a fost „invitat";, neconfirmate de nimeni.
Față de aceste aspecte, apreciază că dreptul la apărare a inculpatului a fost încălcat.
În acest context, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, apreciind că posedă antecedente penale, că nu a recunoscut comiterea faptei și că a comis două infracțiuni silvice.
În situația în care se va reține vinovăția inculpatului, solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa la pedeapsa amenzii penale, având în vedere vârsta inculpatului, conduita sa și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului care este un exemplu în comunitatea din care provine.
Pentru aceste motive, solicită în temeiul art. 3859 Cod pr.pen. casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că este o gravă eroare de fapt privind aprecierea probațiunii și întocmirea actului de constatare a infracțiunii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate
și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sau achitarea în temeiul art.
10 lit.c Cod pr.pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, pentru infracțiunea de tăiere de arbori.
Reprezentanta P. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul P. I. cu consecința menținerii sentinței penale nr. 403/2011 a
JUDECĂTORIei S. M., ca legală și temeinică.
În ceea ce privește solicitarea de restituire a cauzei spre rejudecare instanței de fond, arată că nu există niciun element care să ducă la concluzia că judecata primei instanțe este afectată de vreo nulitate care să impună rejudecarea.
Circumstanțele arătate cu privire la problemele juridice de formă ale urmăririi penale nu prezintă nu prezintă nicio importanță sub aspectul solicitat de părți întrucât în primul rând nu s-a solicitat restituirea la parchet a cauzei și acestea nu pot fi discutate în recurs având în vedere că inculpatul s-a prezentat la instanța de fond unde i s-a adus la cunoștință învinuirea ce i se aduce și a fost audiat.
Prima instanță a respectat toate dispozițiile legale în ceea ce privește cercetarea judecătorească efectuată în cauză și în urma analizării probelor prin coroborare în mod corect a înlăturat declarația martorului Roman I. dată în fața instanței, apreciind că declarația dată în faza de urmărire penală corespunde adevărului.
În ceea ce privește lipsa unui act de proprietate a terenului de pe care a fost tăiat arborele arată că nimeni nu a contestat că terenul aparține primăriei și de altfel acest aspect se putea afla cu ușurință.
Faptul că instanța de fond a reținut că inculpatul are antecedente penale este nesemnificativă având în vedere că instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, circumstanțele reale ale comiterii faptei
și conduita inculpatului.
Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. criteriilor Cod penal și scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul P. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 403 din data de 4 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 345 al. (2) C.pr.penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P. I., fiul lui Ion și T., născut la data de (...) în S., județul Maramureș, cetățean român, are 4 clase, cioban, căsătorit, posedă antecedente penale, domiciliat în com. S., nr. 1088, jud. Maramureș, posesor al C.I. Seria MM nr. 3., eliberat de M. S. M., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național prev. de art.
108 al.1 lit.,,a"; din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare,
- furtul de arbori tăiați fără drept prev. de art. 110 al.1 lit.,,a"; din
Legea nr. 46/2008 la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.";a"; și art. 34 lit.";b"; C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile P. C. S. despăgubiri civile în cuantum de 1876 lei.
În temeiul art. 191 al. (1) C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de
200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. A. A., suportat din fondurile M.ui de J.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu P. de pe lângă J. S.-M. nr. 1. din 16 iunie 2011, înregistrat la instanță sub dosar nr.2109/307 din 7 iulie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor silvice prev. de art. 108 al. 1 lit.,,a"; și art. 110 al.1 lit.,,a"; din
Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, cu aplicarea art. 33 lit.,,a" C.pen.
Se reține în actul de sesizare al instanței, că inculpatul în data de 24 iunie 2010 a tăiat și sustras de pe un teren amenajat silvic din locul numit
,,J. un arbore de esență fag, cauzând fondului forestier național un prejudiciu ce depășește de peste 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă.
Inculpatul P. I. prezent în instanță nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcină.
Partea vătămată P. C. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.876 lei.
Din probele de la dosar instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 24 iunie 2010, inculpatul P. I., administratorul unei stâne care a pășunat pe un teren situat în locul numit ,,J., pe raza comunei S., a tăiat din pădurea P. comunei S. aflat în apropierea locului unde avea stâna un arbore de esență fag nemarcat.
Inculpatul a tăiat arborele și l-a transportat la domiciliul său.
Potrivit adresei Ocolului Silvic S. rezultă că prejudiciul cauzat fondului forestier supus regimului silvic a fost de peste 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă.
Starea de fapt prezentată rezultă din: procesul verbal de constatare (f.3 dosar urmărire penală); adresa nr. 687/2011 a Ocolului Silvic S. (f.5 dosar urmărire penală); procesul verbal de cercetare la fața locului (f.6,7 dosar urmărire penală); adresa nr. 1916/2011 a P. S. (f.9 dosar urmărire penală); declarațiile martorilor S. I.-D. (f.21 dosar urmărire penală și 20 dosar instanță) și Roman I. (f.24 dosar urmărire penală și 26 dosar instanță ); declarațiile inculpatului P. I. (f.16 dosar urmărire penală și 12 dosar instanță
);
Starea de fapt expusă în rechizitoriu, este dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarația martorilor și deși martorul Roman I. și-a schimbat declarația în fața instanței, acesta nu a putut justifica în mod convingător schimbarea ei, astfel că instanța de fond a apreciat-o ca fiind subiectivă și dată în sprijinul afirmațiilor inculpatului, înlăturând-o.
Ținând seama de disp. art.72 și 52 C.pen., raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatului P. I., care are vârsta de 64 de ani și a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 33 lit.";a"; dispunând suspendarea condiționată a acesteia.
Raportat la latura civilă a cauzei, instanța l-a obligat inculpatul să plătească părții civile P. C. S. despăgubiri civile în cuantum de 1876 lei.
În temeiul art. 191 al. (1) C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de
200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. A. A., ce va fi suportat din fondurile M.ui de Justiție
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal inculpatul P. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 9 ianuarie 2012, prin apărător ales, inculpatul a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că există o gravă eroare de fapt privind aprecierea probațiunii și întocmirea actului de constatare a infracțiunii. În subsidiar s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept sau achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sau achitarea în temeiul art.
10 lit.c Cod pr.pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, pentru infracțiunea de tăiere de arbori.
S-a arătat că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 3859 alin.1 pct. 10,12,14, 17 și 18 Cod pr.pen.
S-a invocat faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul nu ar fi fost vreodată citat în vederea audierii, nu a fost invitat să participe la cercetarea la fața locului, a dat o singură declarație în calitate de făptuitor în faza efectuării actelor premergătoare, la poliție.
Inculpatul a recunoscut fapta de însușire a materialului lemnos rezultat din curățarea acelor arbori.
S-a apreciat că nu există dovada dreptului de proprietate a părții vătămate asupra terenului în litigiu, certitudinea părții păgubite și constituirea de parte civilă a acelei părți.
Din înscrisul emis de primăria S. și depus astăzi la dosar rezultă că primăria avea cunoștință de faptul că acel arbore a fost tăiat dar nu se face precizarea că s-au efectuat acte de cercetare penală față de inculpat, ci se menționează că s-au luat măsuri contravenționale, însă nu există această dovadă la dosarul cauzei.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpatul are antecedente penale, într-adevăr aceasta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în anul 1995, însă a intervenit reabilitarea.
Instanța de fond a înlăturat declarația dată în fața instanței de martorul Roman I., apreciind că este subiectivă fără a argumenta în vreun fel această înlăturare.
În procesul-verbal de constatare a infracțiunilor la rubrica martori, se arată că sunt două persoane, dar este menționat doar martorul R.
Martorul Roman a arătat atât în prima declarație cât și în a doua că nu a fost prezent la săvârșirea actului de tăiere.
Susține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere de arbori pentru că nu există nicio probă care să se coroboreze cu actul de constatare.
În situația în care se va reține vinovăția inculpatului s-a solicitat condamnarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa la pedeapsa amenzii penale, având în vedere vârsta inculpatului, conduita sa și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului care este un exemplu în comunitatea din care provine.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt de arbori, urmând a fi admis în aceste limite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că din declarația martorului S. I. D. (f.20 dosar fond), martor ce avea atribuții privind paza și administrarea unui canton de pe raza localității S., reiese că la data când acest martor a constatat fapta de tăiere de arbori fără drept ce face obiectul prezentului dosar, arborele era deja tăiat și secționat, în opinia martorului arborele fiind tăiat de cel mult două zile.
Susține martorul S. I. D. că ciobanul de la stâna inculpatului, martorul
Roman I. i-a spus că arborele a fost tăiat de inculpat.
Audiat fiind în fața instanței, martorul Roman I. a arătat că în cursul anului 2010 a fost cioban angajat al inculpatului și a găsit arborele doborât când a ajuns împreună cu inculpatul la stână, că inculpatul a tăiat crengile copacului și le-a folosit pentru foc la stână.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale martorul Roman I. a declarat că inculpatul P. I. a tăiat arborele, însă declarația sa a fost consemnată de organele de cercetare penală și doar semnată de martor, care în fața instanței a recunoscut că a semnat declarația, dar a precizat că nu știe ce conținea acea declarație.
Având în vedere că martorul S. I. D. avea calitate de paznic a cantonului din care s-a tăiat arborele, depoziția sa nu poate fi primită ca fiind în întregime obiectivă.
De asemenea, martorul Roman I., angajat al inculpatului, cu siguranță a dat o declarație nesinceră, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată, fără a exista alte date în raport de care să se stabilească declarația ce reflectă adevărul.
Dat fiind riscul ca martorul Roman I. să revină asupra declarației inițiale, raportat la calitatea de angajat al inculpatului, organele de urmărire penală trebuiau să depună mai multe diligențe în audierea acestuia, în sensul de a lua martorului și o declarație scrisă în întregime de acesta sau de a proceda la audierea lui în prezența unui martor asistent.
În situația dată, raportat la elementele de subiectivitate din declarațiile martorilor audiați, mai sus prezentate, văzând că inculpatul a avut o poziție constantă de negare a faptei de tăiere de arbori, că nu există alte probe care să ateste săvârșirea faptei de către inculpat, curtea constată că există o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea acestei fapte de către inculpat, urmând a dispune achitarea sa conform art.10 lit.c Cod procedură penală pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori.
În ce privește infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept, curtea constată că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut în declarația dată - f.16 - că arborele, pe care susține că l-a găsit tăiat, l-a folosit pentru sine, pentru a face foc la stână, fără a-l duce acasă.
De asemenea asupra acestui aspect sunt constante și declarațiile martorilor.
În consecință în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului recurent
P. I. în comiterea infracțiunii de furt de arbori tăiați fără drept, însă în ce privește cuantumul pedepsei greșit s-a reținut la stabilirea acestuia împrejurarea că inculpatul posedă antecedente penale.
Inculpatul a mai fost sancționat cu amenda în cuantum de 100.000 lei pentru comiterea unei infracțiuni silvice, prin sentința penală nr.57/1995 a
JUDECĂTORIei S. M., dar pentru aceasta a intervenit reabilitarea de drept.
Ca urmare, ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, curtea urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpatului recurent P. I. pentru infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
În ce privește prejudiciul cauzat, curtea constată că acesta a fost corect stabilit ca și cuantum, raportat la recunoașterea inculpatului că a folosit tot arborele pentru a face foc la stână și că de asemenea corect a fost stabilită calitatea departe civilă a P. C. S.
Inculpatul a susținut că P. S. nu este proprietara terenului de pe care s-a tăiat arborele, dar nu a depus nicio dovadă pentru a-și susține spusele, dovadă ce ar fi trebuit să vizeze împrejurarea că o altă persoană, fizică sau juridică, este proprietara acelui teren.
Mai mult, inculpatul a încheiat un contract de închiriere a terenului pe care și-a amplasat stâna cu P. S., stâna fiind situată în imediata vecinătate a locului din care s-a tăiat arborele.
De asemenea în procesul verbal de cercetare la fața locului se arată că locul din care a fost tăiat arborele aparține P. S., procesul verbal fiind semnat de agentul de poliție, de referentul agricol al P. S., de pădurar și de un martor asistent.
În ceea ce privește solicitările inculpatului de restituire a cauzei la P. sau de trimitere spre rejudecare instanței de fond, se constată că acestea nu sunt fondate, neexistând niciun element care să ducă la concluzia că judecata primei instanțe este afectată de vreo nulitate care să impună rejudecarea, iar pentru restituirea la P. nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art.332 alin.2 Cod procedură penală, cazul de la art.332 alin.1 neputând fi invocat în recurs și nefiind de asemenea incident.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală curtea va admite recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.403/(...) a JUDECĂTORIei S. M., pe care o va casa parțial, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt de arbori.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului P. I. pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/29008.
Urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpatului P. I. pentru infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept prev.de art.110 alin.1 lit.a din
Legea nr.46/2008 de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Se va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabilește suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M.a R., sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul P. I., domiciliat în S., nr.1088, județul Maramureș împotriva sentinței penale nr.403/(...) a JUDECĂTORIei S. M., pe care o casează parțial, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt de arbori.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului P. I. pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prev.de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/29008.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P. I. pentru infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M.a R., sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. M. ANA C. I.A M.
G.,
M. V.-G.
Red.L.M./(...) Dact. H.C./3 ex. J..fond: A. M.L..
| ← Decizia penală nr. 116/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
