Decizia penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R.IA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.61/R/2012

Ședința publică din 16 ianuarie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTORI : L. M.

V. V. A. G.IER : M. B.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul P. I., partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. împotriva sentinței penale nr.796 din 9 iunie 2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :

- inculpatul P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 al.1 lit.b din L. nr.241/2005.

- inculpatul B. D. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.26 C. rap.la art.9 al.1 lit.b L. nr.241/2005.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Suciu Ramona I. din cadrul Baroului

C., cu delegație la dosar și apărător ales av.R. D. din cadrul Baroului B. N., cu delegație la dosar, inculpatul B. D. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. P. Ana M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. R. - Ministerul Finanțelor Publice prin A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Apărătorul ales al inculpatului P. I. depune la dosar încheierea penală din data de (...) a T. B., în susținerea cererii de reexaminare depusă la dosar, față de amendarea de la termenul anterior.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul P. I. solicită în probațiune audierea martorilor I. E., J. T. și C. I., pe care se obligă să-i prezinte fără citație, teza probatorie referindu-se în primul rând la modul în care inculpatul cunoștea contabilitatea societății și se implica în aceasta, referitor și la afirmațiile din declarațiile coinculpatului B. D. care susține că inculpatul știa despre sumele ce erau de încasat. M. I. E. a fost contabilul firmei, iar ceilalți doi martori solicită a fi audiați cu privire la reacția inculpatului, la discuțiile pe care acesta le-a avut cu contabilul firmei imediat ce a fost anunțat de înregistrarea greșită, ca urmare a controlului efectuat de organele fiscale.

Curtea acordă cuvântul părților asupra cererilor formulate de către apărătorul inculpatului P. I.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii ca inutilă, având în vedere că din dosarul cauzei și chiar din motivarea sentinței penale, rezultă că aceste aspecte au fost deja lămurite de către instanță, atât prin verificarea situației sub aspectul probator, raportat la depozițiile părților evidențiate de instanță și în cuprinsul hotărârii, și prin raportarea expresă a acestora la dispozițiile din legea contabilității, instanța făcând referire expres de asemenea la responsabilitățile, ce rezultă din aplicarea textelor legale. Prin urmare, consideră că aspectele invocate au fost rezolvate și permit soluționarea recursului, fără a fi necesară suplimentarea cu probe similare.

Apărătorul ales al inculpatului P. I., în replică, arată că nu a fost audiat decât un singur martor, care nu cunoștea nici unul din aspectele pe care dorește să le dovedească. Aceste aspecte au fost afirmate doar în declarațiile inculpaților și pentru întărirea acestora, apreciază că se impune audierea martorilor solicitați, întrucât sunt persoane care au fost la fața locului și cunosc situațiile la care se referă instanța în hotărâre.

Curtea deliberând, respinge ca inutilă cererea în probațiune formulată de inculpatul P. I., prin avocat, având în vedere obiectul cauzei și faptul că înscrisurile depuse la dosar sunt lămuritoare pentru soluționarea cauzei.

Astfel, apreciază că nu se impune audierea de martori pentru dovedirea aspectelor menționate.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului P. I., în susținerea recursului inculpatului solicită admiterea acestuia în baza art.385/15 pct.2 lit.b

C.pr.pen., casarea în parte a hotărârii atacate și în consecință, să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din L. nr.241/2005 și, de asemenea, să fie respingă acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. B. N., cu consecința ridicării sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului.

În motivarea recursului arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât soluția pronunțată se bazează doar pe câteva aprecieri ale instanței, care constată intenția clară a inculpatului P. I. de a permite acea înregistrare eronată în contabilitate. În primul rând, se oprește instanța la afirmațiile așa zis contrare ale coinculpatului B., privind înregistrarea greșită în contabilitate. Se reține că, în declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul B. D. a arătat că el a făcut această înregistrare, în cursul cercetării judecătorești afirmând că nu știe cine a făcut-o, asumându-și totuși această greșeală care s-a produs.

Apreciază că nu există nici o contradicție. Evident că, declarația dată în faza de urmărire penală a avut la bază fapte mai recente, în raport cu cea dată în cursul judecății. În schimb, și-a păstrat în permanență corectitudinea, asumându-și această eroare care s-a produs. A observat însă că instanța nu a evidențiat elemente absolut esențiale pentru judecarea cauzei, învederate de același inculpat. E. vorba de afirmațiile susținute pe parcursul tuturor declarațiilor inculpaților referitor la inculpatul P. I., în sensul că acesta, nu i-a solicitat coinculpatului niciodată să efectueze înregistrări contabile ale facturilor la valori mai mici decât cele existente în documente. A. afirmație înseamnă cu certitudine că nici la acel moment, inculpatul P. I. nu i-a solicitat contabilului să efectueze înregistrări nereale în contabilitate, cu un anumit scop. Mai mult, este evident că nu ar avea de ce să acopere nici o altă persoană, dacă realitatea ar fi alta, din moment ce însăși inculpatul B. D. este acuzat în cauză. Logic ar fi să încerce să se dezvinovățească, dar starea de fapt trebuie apreciată pornind de la aceste afirmații ale celui care a făcut înregistrările. Dacă el ar fi fost sfătuit de orice altă persoană să facă înregistrările, este cert că ar fi arătat acest lucru.

De asemenea, nu sunt reținute și explicațiile contabilului, așa cum au fost ele expuse privitor la posibila cauză a erorii de înregistrare, așa cum s-a produs ea, că nu trecuse multă vreme de la schimbarea leului și volumul de muncă era foarte mare, fiind angajat la două societăți și având încheiat contract de colaborare cu mai multe societăți.

Instanța de fond se mărginește și la aspectele privind procedura reorganizării și falimentului ca urmare a sentinței civile nr.196/2006 a T. B. N., apreciind că inculpatul știa de acest lucru. Într-adevăr, prin sentința amintită, s-a constatat starea de insolvență a societății inculpatului recurent și s-a declanșat această procedură a falimentului. Instanța reține că inculpatul P. I. a intenționat, indiferent în ce modalitate, să își continue activitatea și ulterior începerii acestei proceduri și că nu ar fi predat în termenul legal de 10 zile actele către lichidatorul judiciar.

Așa cum a arătat, prin sentința civilă nr.196/2006 judecătorul sindic nu a dispus ridicarea dreptului de administrare a administratorului P. I.

Acest lucru era absolut obligatoriu în situația în care judecătorul sindic ar fi intenționat acest lucru. Nu l-a intenționat pe tot parcursul procedurii de reorganizare. A. procedură de reorganizare nu trebuie înțeleasă ca o desființare totală a societății sau a opririi activității acesteia. A. societății se derulează în continuare, evident cu anumite verificări sau indicări, și în nici un caz administratorul statutar nu avea ridicat acest drept de administrare și nu avea nici o interdicție.

În situația în care într-adevăr, inculpatului P. I. i-ar fi fost ridicat acest drept, atunci ar fi putut fi privită activitatea sa cu altă conotație. Ori, s-a dovedit și prin hotărârile judecătorești depuse, că inculpatul nu se afla în această situație. Așa cum rezultă din sentința arătată, această procedură a început cu mult după motivarea hotărârii instanței de fond, respectiv (...).

Se mai impută inculpatului P. I. prin procesul verbal din data de (...) că s-a constatat o lipsă în inventar de 120.000 lei.

Ulterior, administratorul judiciar a formulat o acțiune în răspundere patrimonială vizând tocmai anumite lipsuri în gestiune, constatate ca urmare a inventarului.

Instanța a stabilit prin această sentință, după parcurgerea a două cicluri procesuale, că se impune respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată, întrucât nu s-a constatat nici o lipsă.

Așa cum a arătat, toate afirmațiile în baza cărora instanța constată evidentă intenția inculpaților, a fost demontată prin probele administrate și existente la dosar.

Așa fiind, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, în principal dispunându-se achitarea inculpatului, iar în subsidiar, în baza aceluiași articol lit. d, reducerea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea acestuia a disp.art.74 lit. a,c C.

În ce privește recursul formulat de către partea responsabilă civilmente arată că, față de nemotivarea acestui, lasă soluția la aprecierea instanței.

Referitor la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia apreciind că sub aspectul sumei reținute de către instanță, nu se poate discuta de o altă sumă, deoarece în cauză s-a efectuat expertiza contabilă în mod judicios.

Apărătorul inculpatului B. D. solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul P. I., apreciind ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, atât sub aspectul laturii civil, cât și sub aspectul laturii penale. Susține că nu poate fi vorba de o achitare a inculpatului, câtă vreme a fost reținută și în sarcina acestuia o vinovăție în conducerea activității contabile a societății.

Cu privire la petitul subsidiar, de reducere a pedepsei, apreciază că s-a dat eficiență cauzelor atenuante în cauză, astfel încât se impune respingerea recursului.

În ce privește recursul formulat de către partea civilă D. B. N., solicită respingerea acestuia. Apreciază că în mod corect instanța fondului a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză și din întreaga sumă pretinsă, a fost redusă suma declarată de către societate, astfel că nu pot exista două titluri executorii și pentru suma cuprinsă în sentința instanței de fond și declarațiile depuse la D. B.

Referitor la recursul părții responsabile civilmente, solicită respingerea acestuia.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea celor trei recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale, în ce privește recursul inculpatului

P. I., arată că în esență, critica referitoare la soluția instanței urmare căreia s-a solicitat achitarea, se bazează pe susținerea inculpatului privind eroarea de fapt.

Problema este că în cauză, nu s-a făcut dovada unei erori de fapt esențiale și datorită modului de derulare a activității reținute ca infracționale, nu transpare această eroare din nici un element. Astfel, consideră că s-a făcut o corectă interpretare a legii contabilității referitor la atribuțiile inculpatului și că asumarea de către acesta prin semnătură, a înregistrării în discuție, ca urmare a dispozițiilor menționate în textele legale, conduce la concluzia vinovăției sale penale.

Așa cum s-a stabilit, în cazul aplicării art.52 C., eroarea de fapt trebuie să fie absolută, respectiv ca inculpatul să nu fi avut nici o posibilitate obiectivă să împiedice cunoașterea de către sine a situației, care ar fi atras caracterul infracțional. Ori, în speță, este o situație tipică, inculpatul avea posibilitatea să se informeze și, mai mult, este de domeniul evidenței că această diligență pe care trebuia să o facă în calitate de administrator, era să verifice corespondența de documente primare pe care le viza și înregistrările făcute de contabilul său autorizat, pentru că legea cere ca administratorii să contrasemneze toate documentele prezentate organelor de stat în vederea impunerii, referitoare la obligațiile către bugetul de stat.

Prin urmare, afirmațiile inculpatului din declarațiile acestuia că nu a putut să facă aceste verificări minime pentru că nu se pricepe, în opinia sa, nu constituie elemente care să conducă la concluzia că se afla într-o situație de eroare de fapt esențială, așa cum a cerut legiuitorul.

Apreciază că instanța a procedat corect, celelalte aserțiuni legate de critica hotărârii, fiind neavenite pentru că inculpatul nu a fost condamnat decât pentru această faptă penală reținută în sarcina sa.

În consecință, consideră că soluția este corectă, individualizarea pedepsei este de asemenea corectă, mai ales că instanța nu a reținut în cauză nici un element legat de antecedența penală a inculpatului, care să aibă influență asupra acestui mod de individualizare, cuantumul sancțiunii, raportat de altfel la cuantumul prejudiciului cauzat statului prin activitatea infracțională, i se pare proporțional și de natură să corespundă funcțiilor pedepsei.

De asemenea, consideră că pentru aprecieri similare, este nefondat recursul părții responsabile civilmente, care chiar dacă nu și-a motivat recursul, prin poziția sa similară cu cea a inculpatului sub aspectul răspunderii civile, are aceleași elemente pe care le putem aprecia și care nu se susțin, iar în ceea ce privește recursul părții civile consideră că este nefondat deoarece, instanța a stabilit corect prejudiciul raportat și la împrejurarea că în cauză s-a administrat și proba cu expertiza contabilă, iar prejudiciul rezultă din concluziile expertului, pe care le apreciază ca fiind cele corespunzătoare adevărului obiectiv și juridic.

Prin urmare, solicită menținerea hotărârii atacate.

Apărătorul ales al inculpatului P. I. arată că afirmația în sensul că, nu s-a dovedit eroarea ar trebui să fie începutul rechizitoriului. Susține că s-a dovedit faptul că inculpatul a recunoscut aceste înregistrări și că ar trebui să existe probatoriu în sensul vinovăției.

Inculpatul P. I. având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa deoarece este nevinovat. Susține că nu a știut că există vreo eroare decât după ce a fost efectuat controlul respectiv. Mai mult, contabilul firmei și-a recunoscut vina.

Inculpatul B. D. având ultimul cuvânt, arată că și-a asumat răspunderea pentru ce s-a întâmplat și că această eroare s-a datorat timpului foarte scurt avut la dispoziție. A fost ajutat de alte persoane care nu au fost calificate și din cauza volumului mare de muncă a fost normal să greșească.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 796 din data de (...) a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 9 alin. 1 lit. b din L. 241/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului P. I., (fiul lui I. și I., născut la data de

(...) în Lechința, jud. B.-N., domiciliat în B., str. A. P., nr. 1, sc. C, ap. 31, jud. B.-N., CNP: 1.), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- lit. a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, potrivit art.

82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a teza a II-a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din L. nr.

241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B. D. ( fiul lui I. și I., născut la data de 5 martie 1950 în localitatea N., județul B.-N., CNP 1., cetățean român, studii superioare, contabil, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în B., str. P. C., Bl. 1, sc. A, ap. 10, județul B.-N., fără antecedente penale), pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.

83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a, lit. b și c Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 998 Cod civil, art. 1003 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil, rap. la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin A. B. - D. G. a F. P. a județului B.-N. și au fost obligați inculpații P. I. și B. D., în solidar, iar pe primul în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească suma de 178.326,88 lei, din care

336 lei reprezintă impozit pe profit, iar diferența de 177.990,88 lei reprezintă TVA, precum și la plata penalităților de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului

În baza art. 11 din L. nr. 241/2005, rap. la art. 353 alin. 1 și 2 și art.

163 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului inculpatului P. I. apartament compus din 2 camere, o bucătărie, o cameră de alimente, o baie, hol, o debara, situat în B., str. P., nr. 1, sc. C, ap. 30,județul B.-N., înscris în CF nr. 50352, nr. top 8073/c/31, precum și asupra imobilului inculpatului B. D. compus din 3 camere, o bucătărie, o cămară alimente, o baie, un antreu, un WC, balcon, situat în B., str. P. C., nr. 1, sc. A, ap. 10, județul B.-N., înscris în CF nr. 50081, nr. top. 7889/a/10, în vederea garantării reparării prejudiciului cauzat S.ui R., până la concurența valorii pagubei de

178.326,88 lei și a penalităților aferente până la data stingerii integrale a debitului.

În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul P. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească în favoarea statului suma de

1.100 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul B. D. a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu av. oficiu pentru av. C. D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. nr. 1., înregistrat sub dosar nr. (...) al

Judecătoriei B., au fost trimiși în judecată inculpații P. I. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin.1 lit.b din L. nr. 241/2005

și B. D. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev.de art.26 Cod penal cu aplic.art.9 alin.1 lit.b din L. nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut că în data de (...), SC „. I. S., administrată de inculpatul P. I., a achiziționat de la SC „. G. S. B., cantitatea de 21.500 kg îngrășământ foliar în valoare de 1.742.338,50 lei, din care 8.000 kg a fost livrată la S. „. S., iar diferența a fost exportată în Ungaria, operațiunile fiind înregistrate în evidențele contabile a celor 3 societăți, precum și obligațiile de plată aferente.

În data de (...), SC „. I. S. a mai achiziționat de la SC „. G. S. cantitatea de 21.000 kg. îngrășământ foliar, în valoare totală de 1.701.819 lei care a fost înregistrată în evidența contabilă a furnizorului, această cantitate fiind apoi vândută de SC „. I. S., către SC „M. S. I. S. cu suma de 1.701.819 lei, din care TVA 271.719 lei, operațiunile contabile fiind evidențiate în contabilitatea societăților.

A. cantitate de îngrășământ a fost livrată ulterior, în baza facturii fiscale seria BN VEI, nr.7653891/(...), în valoare totală de 1.704.318 lei, din care TVA 272.118 lei, către SC „MICROMOBILA"; SA Târgu N., dar în evidența contabilă a SC „M. S. I. S., contabilul B. D. a înregistrat numai suma de 1.704,32 lei, rezultând o diferență de venituri neînregistrate în sumă de 1.702.613,68 lei.

În cauză s-a efectuat expertiză contabilă care concluzionează că, prin înregistrarea parțială a facturii în contabilitate obligațiile datorate bugetului de stat sunt: TVA în sumă de 271.845,88 lei și impozit pe profit în sumă de

336 lei, iar din prejudiciul total s-a scăzut suma de 93.855 lei reprezentând TVA de recuperat, astfel că suma datorată de societatea administrată de inculpat bugetului de stat este de 176.326,88 lei.

S. român prin A. - D. G. a F. P. B.-N. s-a constituit parte civilă cu suma de 272.182 lei, din care 336 lei impozit pe profit și 271.846 lei TVA solicitând și obligarea la plata majorărilor și penalităților până la stingerea prejudiciului, precum și instituirea sechestrului asiguratoriu până la concurența prejudiciului cauzat, în temeiul art.163 Cod procedură penală, asupra bunurilor inculpatului și a părții responsabil civilmente (fila 23).

În cauză a fost citată, în calitate de parte responsabil civilmente SC M.

S. I. S. prin lichidator judiciar L. E. S., care prin notele de ședință de la fila

103,cu privire la cererea formulată de partea civilă privind instituirea sechestrului asiguratoriu și asupra bunurilor părții responsabil civilmente, arată că luarea acestei măsuri asiguratorii este ilegală, întrucât din valorificarea bunurilor în cursul procedurii de insolvență, conform Legii nr.85/2006, sumele rezultate urmează a fi distribuite după regula proporționalității, conform art.53/1, art. 123, art.124 și art.125 din L. nr.85/2006.

Inculpatul P. I., audiat în instanță, a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, contabilul fiind cel care a făcut înregistrarea în contabilitate. Factura a fost emisă corect, însă el a înregistrat-o în mod greșit, dar consideră că din greșeală, deoarece a fost perioada în care s-au schimbat banii, sub nici o formă nu din dispoziția sau la ordinul său. Mai arată că cel care a făcut înregistrarea B. D., era angajatul firmei sale.

Recunoaște că a semnat declarațiile pentru finanțe fără să le verifice deoarece nu se pricepe, nefiind contabil.

Nu este de acord cu despăgubirea părții civile în măsura cuantumului cu care s-a constituit partea civilă, însă este de acord să achite suma stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, însă prin stocul firmei (fila 90).

Inculpatul B. D. audiat în instanță, a declarat că din luna iunie 2006 a condus evidența contabilă la SC M. S. I. S. B., administrată de P. I., fără să fie angajat.

Efectiv s-a ocupat cu înregistrarea în evidența contabilă a documentelor primare pe care le primea fie de la inculpatul P. I., fie de la alți angajați care se ocupau de facturare, întocmea balanțele de verificare și bilanțul contabil.

În luna iulie, contabilul care a ținut contabilitatea la S. M. S. I. S. și S.

J. I. S., înaintea sa, a predat inculpatului P. I. documentele de pe luna iunie pentru ambele firme, astfel că a fost nevoit să facă înregistrările contabile pentru două firme pe o lună și la o firmă pentru două luni, având de făcut și contabilitatea societăților cu care colabora.

Factura emisă de SC M. I. S. către SC MICROMOBILA S. P. N. în valoare de peste 1.700.000 lei, pe care nu știe cine a înregistrat-o în contabilitate însă pentru care el răspunde, a fost înregistrată la o valoare mult mai mică, fapt ce a condus la o diferență mare de venituri neînregistrate și de TVA colectată.

Decontul de TVA aferent lunii iunie l-a întocmit el personal, cuprinzând și factura în cauză, dar a fost semnat de către inculpatul P. I. De regulă, înainte de a întocmi situațiile contabile, respectiv decontul, discuta cu inculpatul, el știind cu aproximație dacă avea de plată ori de încasat bani.

A mai precizat că inculpatul P. I. nu i-a cerut vreodată să înregistreze în contabilitate o sumă mai mică, decât cea facturată în mod real, astfel el consideră că din neatenție și pentru faptul că la celelalte firme lucra cu sume foarte mici, a ajuns să facă această greșeală, îi pare rău pentru cele întâmplate și probabil că dacă nu era sub presiunea timpului nu s-ar fi întâmplat în acest fel.

Își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale (f.39,40 și 167). Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr.

1. al P. de pe lângă T. B.-N., declarațiile martorilor audiați în instanță: E. G. G. (f.131), L. A. (f.142), declarațiile inculpaților P. I. (f.90), B. D. (f.39,40), adresa nr.100573/(...) emisă de P. municipiului B., privind bunurile patrimoniale ale inculpaților și părții responsabil civilmente (f.93-96), adresa nr.12/(...) emisă de administratorul judiciar al părții responsabil civilmente (f.103), copiile c.f. identificate în baza de date a O. B.-N. privind proprietățile celor doi inculpați (f.112-124), copia contractului de prestări servicii nr.4/(...) încheiat între p.f. B. D. și SC M. S. I. S. (f.154-156), instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul P. I. a fost administratorul SC M. S. I. S. B., SC J. I. S. B. și

SC CEM C. S. B.

Până în luna mai 2006 inclusiv, evidența contabilă a SC M. S. I. S. a fost condusă de către numitul I. E., apoi începând cu data de 01 iunie 2006 a fost preluată de către inculpatul B. D., în baza contractului de prestări servicii nr.4/01 iunie 2006, fără ca acesta din urmă să aibă calitatea de angajat al firmei (f.154-156).

În data de 28 decembrie 2005 SC J. I. S. B. a achiziționat de la SC „. G. SA B. cantitatea de 21.500 kg îngrășământ foliar, potrivit facturii fiscale nr.3415106/(...) în valoare de 1.742.338,50 lei (f.155), cantitate din care

8.000 kg au fost livrate către SC „CEM C."; S. administrată tot de către inculpatul P. I., în baza facturii nr.3449651/(...), în valoare totală de

748.312 lei, iar diferența de 13.500 kg a fost exportată în Ungaria, potrivit documentelor de export existente la dosar.

Operațiunile comerciale au fost înregistrate în evidența contabilă a celor trei societăți, precum și obligațiile de plată aferente sumelor consemnate în facturile fiscale.

În data de 23 ianuarie 2006 SC J. I. S. a mai achiziționat de la SC T.

G. SA B. cantitatea de 21.000 kg îngrășământ foliar în valoare totală de

1.701.819 lei, conform facturii fiscale nr.3415112 (f.29), înregistrată în evidențele contabile.

Societatea cumpărătoare a livrat cantitatea de îngrășăminte achiziționată, către SC „ M. S. I. S. B., potrivit facturii fiscale nr.3449643/(...) în valoare de 1.701.819 lei, din care TVA 271.719 lei (f.30), operațiunea comercială consemnată în factură fiind evidențiată în contabilitatea ambelor societăți comerciale.

Ulterior, această cantitate de îngrășăminte a fost livrată de SC M. S. I. S. către SC MICROMOBILA SA Târgu N., în baza facturii fiscale seria BN VEI nr.7653891/05 iunie 2006, în valoare totală de 1.704.318 lei, din care TVA

272.118 lei (f.39), însă în evidența contabilă a SC M. S. I. S. s-a înregistrat doar suma de 1.704,32 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate (f.40)

Instanța de fond a reținut că susținerile inculpatului B. D. în ce privește înregistrarea în contabilitate a facturii în cauză, sunt contradictorii în sensul că, în cursul urmăririi penale a declarat că a fost înregistrată de el în evidența contabilă cu suma de 1.704,32 lei ceea ce a condus la o diferență de venituri neînregistrată de 1.702.613 lei și de TVA colectată în sumă de

271.846 lei (f.82), în timp ce în fața instanței a relatat faptul că factura emisă de SC M. S. I. S. către SC MICROMOBILA SA P. N. în valoare de peste

1.700.000 lei nu știe cine a înregistrat-o în contabilitate, dar că pentru aceasta el este responsabil.

Cu toate acestea, recunoaște că decontul de TVA aferent lunii iunie

2006 în care este cuprinsă și această înregistrare a facturii a fost întocmit personal de el și semnat de administratorul societății P. I., în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, cu precizarea că

„înainte de a întocmi situațiile contabile, respectiv decontul discutam cu inculpatul, el știind cu aproximație dacă aveam de plată ori de încasat bani";

(f.39).

Inculpatul P. I., de asemenea susține că el însuși i-a prezentat contabilului B. D. factura s-o înregistreze în evidența contabilă, fără a-l determina și fără a avea vreo înțelegere cu acesta în sensul de a face înregistrarea astfel cum a făcut-o, pentru a nu plăti obligațiile fiscale către bugetul de stat, astfel că răspunderea îi revine acestuia, precizând că nu a fost angajat cu contract de muncă al societății administrate de inculpat, însă, decontul de TVA și declarația privind obligațiile către bugetul de stat aferentă lunii iunie 2006, care conține și înregistrarea facturii în cauză sunt semnate de el (f.76 și 90).

Instanța a reținut împrejurarea că, în chiar decontul de TVA pe luna iunie 2006, inculpatul P. I., în calitate de administrator al SC M. S. I. S. și-a asumat responsabilitatea pentru corectitudinea datelor din respectivul decont: „declar că datele din această declarație sunt corecte și complete";, sub semnătură (f.20).

D. fiecare dintre inculpați a încercat să se exonereze de răspundere penală, inculpatul P. I. susținând că responsabil este contabilul pentru înregistrarea eronată, acesta din urmă arătând că nu a fost angajatul firmei respective, că a efectuat înregistrările contabile pentru luna iunie presat de timp, în condițiile demonetizării banilor, bizar este faptul că firma administrată de inculpat se afla deja în procedura reorganizării și falimentului, potrivit S.nr.196/31 martie 2006 a T. B.-N. - Secția Comercială și contencios administrativ, care a fost comunicată debitoarei, deci despre care inculpatul P. I. avea cunoștință (f.115,116), iar prin Î. nr.2678/28 aprilie 2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B.-N. s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a notificării privind deschiderea procedurii de reorganizare și faliment (f.117).

După deschiderea acestei proceduri, deși în cunoștință de cauză, inculpatul P. I. a continuat derularea operațiunilor economice producătoare de venituri fără să predea lichidatorului SC L. E. S. B. documentele societății, deși potrivit art.32 din L. nr. 64/1995 (în vigoare la acea dată), era obligat să depună actele prevăzute de art.26 al.1 din același act normativ, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii falimentului (f.112), motiv pentru care administratorul judiciar al SC M. S. I. S. - SC L. E. S. B. la data de 17 octombrie 2006 a formulat plângere penală împotriva inculpatului P. I. (f.140).

S-a precizat că îngrășământul foliar achiziționat de la SC T. G. SA B. a fost vândut celorlalte două firme administrate tot de către inculpatul P. I. SC

CEM C. S. și SC M. S. I. S., într-adevăr facturile conținând operațiunile comerciale fiind înregistrate în evidențele contabile a acestora, în mod corect.

Întrucât firma administrată de inculpatul P. I. a formulat cerere de rambursare a TVA pentru luna ianuarie 2006, fără însă a prezenta situația inventarierii pentru anul 2005, existând suspiciuni că stocul de marfă nu există, prin adresa nr.1364/(...) a D. B.-N. - A. de C. F. s-a solicitat efectuarea inventarierii.

Conform procesului verbal încheiat la data de 18 mai 2006, deci anterior livrării îngrășământului foliar către SC „Micromobila"; SA Târgu-N., s-a procedat la efectuarea inventarierii mărfurilor deținute de cele 3 societăți administrate de inculpatul P. I., neputându-se face departajarea pe fiecare societate, mărfurile fiind depozitate împreună.

D. s-a stabilit în sarcina contribuabilului măsura ca în termen de 15 zile de la semnarea respectivului proces verbal, să se prezinte situația faptică pentru fiecare societate în parte, acesta nu a dat curs solicitării organului de control, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de (...) de D. B.-N. - A. de C., act constatator potrivit căruia, la data inventarierii a rezultat o lipsă la inventar de peste 4 miliarde lei și procedând la repartizarea lipsei de inventar pe cele 3 societăți în funcție de ponderea mărfii fiecărei firme în totalul mărfurilor deținute de cele 3 societăți s-a concluzionat că SC M. S. S. avea o lipsă de peste 1 miliard 200 milioane lei (f.138,139).

Examinând în profunzime starea de fapt expusă, cu toate elementele relevate, în opinia instanței de fond, este evidentă intenția inculpatului P. I. de a se înregistra în evidența contabilă a firmei, aflată în faliment, SC M. S. I. S. B., venituri cu mult inferioare celor reale, rezultând o diferență neînregistrată de 1.702.613,68 lei, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. D. contabilul firmei B. D. susține că a fost o simplă eroare datorită volumului mare de activitate și a perioadei de demonetizare a banilor, instanța a apreciat că susținerea sa este lipsită de suport real, fiind vădit subiectivă de vreme ce a avut calitatea de prestator de servicii în favoarea firmei administrate de P. I. desigur, în schimbul unei remunerații deloc neglijabilă și cu atât mai mult cu cât, potrivit propriei declarații, conducea evidența contabilă și a celorlalte două firme ale inculpatului.

E. evident că nu se putea stabili o valoare net inferioară valorii reale pentru o cantitate atât de mare de îngrășământ foliar, respectiv 21.000 kg, de vreme ce prețul/kg înscris în respectiva factură era de 68,20 lei, astfel că apărările inculpatului B. D. susmenționate, nu sunt de natură a-l exonera de răspundere penală, având în vedere și experiența acestuia în materie de contabilitate.

Mai mult decât atât, potrivit disp.art.6 alin.3 din L. nr.82/1991 a contabilității, „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, ori care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.";

Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a concluzionat că prin înregistrarea parțială a facturii fiscale seria BN VEI nr. 7653891/ (...), în evidența contabilă a SC M. S. I. S., s-a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat în cuantum de 272.181,88 lei, (din care 336 lei reprezintă impozit pe profit, iar 271.845,88 lei TVA), din care s-a dedus suma de

93.855 lei reprezentând TVA de recuperat înscrisă și declarată în decontul pentru luna iunie 2006, depus la organele fiscale, astfel că a rezultat un prejudiciu final în cuantum de 178.326,88 lei, din care 336 lei impozit pe profit și 177.990,88 lei TVA (f.91-98).

Conform disp.art.9 al.1 lit.b din L.241/2005 „omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile a operațiunilor contabile efectuate, ori a veniturilor realizate"; constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

Pe cale de consecință, din materialul probatoriu administrat în cauză, rezultă, fără putință de tăgadă că în evidența contabilă a SC M. S. I. S., administrată de inculpatul P. I., inculpatul B. D. a înregistrat factura fiscală nr.7653891/(...) în valoare de peste 17 miliarde lei vechi, doar cu suma de

1.704,32 lei, rezultând diferența de 1.702.613,68 lei venituri neînregistrate, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului P. I., în calitate de administrator al SC M. S. I. S., de a permite înregistrarea facturii în cauză, în contabilitatea firmei și de a semna decontul de TVA pe luna iunie 2006, asumându-și, sub semnătură, responsabilitatea corectitudinii datelor consemnate, decont ce cuprinde și înregistrarea respectivei facturi, cu consecința păgubirii statului, comisă cu vinovăție, în forma intenției, sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 al.1 lit.b din L. nr.241/2005, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- lit. a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă, întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar și atitudinea sa de a încerca să-l învinovățească exclusiv pe contabilul firmei.

S-a mai reținut că inculpatul P. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, lit.b și c Cod penal pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art.215 al.1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin S.P.nr.139/F/(...) a T. B.-N., nedefinitivă, recursul aflându-se pe rolul C. de A. C.

De asemenea, acesta a fost cercetat penal în mai multe dosare pentru evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală, înșelăciune, abuz de încredere și fals în declarații.

Constatând îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal și i-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.

Fapta inculpatului B. D. de a înregistra în evidența contabilă parțial factura fiscală nr.7653891/(...) în valoare de peste 17 miliarde lei vechi, doar la valoarea de 1.704,32 lei, rezultând diferența de 1.702.613,68 lei venituri neînregistrate, cu consecința prejudicierii bugetului de stat, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev.de art.26 Cod penal rap.la art.9 alin.1 lit.b din L. nr. 241/2005, pentru care instanța, reținând circumstanța atenuantă personală prev.de art.74 lit.a Cod penal rap.la art.76 lit.d Cod penal, l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev.de lege pentru fapta comisă, întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar și lipsa antecedentelor penal.

Întrucât inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal și i-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.

În latura civilă, întrucât prejudiciul cauzat părții civile, calculat prin expertiza contabilă, nu a fost recuperat, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998 Cod civil, cele ale răspunderii comitentului pentru faptele ilicite ale prepusului prev. de art.1000 alin.3

Cod civil, instanța de fond, având în vedere și disp. art. 1003 Cod civil, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin A. B. - D. G. a F. P. a județului B.-N. și i-a obligat pe inculpații P. I. și B. D., în solidar, iar pe primul în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească suma de 178.326,88 lei, din care 336 lei reprezintă impozit pe profit, iar diferența de 177.990,88 lei reprezintă TVA, precum și la plata penalităților de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 11 din L. nr. 241/2005, rap. la art. 353 alin. 1 și 2 și art.

163 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului inculpatului P. I. apartament compus din 2 camere, o bucătărie, o cameră de alimente, o baie, hol, o debara, situat în B., str. P., nr. 1, sc. C, ap. 30,județul B.-N., înscris în CF nr. 50352, nr. top 8073/c/31, precum și asupra imobilului inculpatului B. D. compus din 3 camere, o bucătărie, o cămară alimente, o baie, un antreu, un WC, balcon, situat în B., str. P. C., nr. 1, sc. A, ap. 10, județul B.-N., înscris în CF nr. 50081, nr. top. 7889/a/10, în vederea garantării reparării prejudiciului cauzat S.ui R., până la concurența valorii pagubei de

178.326,88 lei și a penalităților aferente până la data stingerii integrale a debitului.

În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpatul P. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească în favoarea statului suma de 1.100 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. D., să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat C. D.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat

recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N., partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. și inculpatul P. I.

P. civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N. a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, sub aspectul laturii civile și rejudecând, obligarea inculpaților în solidar, la plata către partea civilă a întregii sume cu care s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât probele administrate în cauză dovedesc în mod clar cuantumul prejudiciului cauzat de cei doi inculpați bugetului statului, prin infracțiunea comisă.

P. responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B. nu și-a motivat recursul și nici nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.

Inculpatul P. I. a solicitat, în baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., casarea în parte a hotărârii atacate și în consecință, să se dispună în principal, achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b din L. nr.241/2005 și, de asemenea, să fie respingă acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. B. N., cu consecința ridicării sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului; în subsidiar, aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. a și c C.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât soluția pronunțată se bazează doar pe câteva aprecieri și afirmații ale instanței, nesusținute de probe, pornind de la prezumția de vinovăție a inculpatului, care rezultă doar din deducții.

Instanța nu a analizat și interpretat corect probele administrate, respectiv, nu a ținut seama de afirmațiile coinculpatului B., care nu sunt deloc contradictorii, precum și de explicațiile acestuia privind modul în care s-a produs eroarea privind înregistrarea unei sume greșite în contabilitate. Coinculpatul, dimpotrivă, și-a păstrat în permanență corectitudinea, asumându-și responsabilitatea înregistrării și arătând că inculpatul P. nu i- a solicitat niciodată să efectueze înregistrări nereale în contabilitate, iar eroarea se datorează și faptului că nu trecuse multă vreme de la schimbarea leului și volumul de muncă era foarte mare, fiind angajat la două societăți și având încheiat contract de colaborare cu mai multe societăți.

Fără a avea relevanță cu privire la vinovăția inculpatului recurent în prezenta cauză, reține instanța de fond și intrarea în faliment a societății inculpatului, cunoașterea acestei împrejurări de către inculpat, precum și faptul că acesta nu și-ar fi îndeplinit anumite obligații prevăzute de L. nr.64/1995 - predarea actelor societății ( faptă pentru care însă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale) sau că, s-ar fi constatat o lipsă la inventar în urma unui control din 7 februarie 2007 ( constatându-se, în cele din urmă, printr-o sentință civilă definitivă că, nu a existat nicio lipsă la inventar).

În motivarea solicitării subsidiare, s-a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă, prezentându-se în fața organelor judiciare și recunoscând fapta în materialitatea ei, cu justificarea pe care a arătat-o și în fața instanței de recurs.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat doar recursul declarat în cauză de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A. N. de A. F. - D. G. a F. P. B. N., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga argumentație a instanței de fond cu privire la existența faptelor și a vinovăției celor doi inculpați, pe care Curtea și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu ea, se va face referire în continuare la motivele pentru care criticile inculpatului recurent nu sunt întemeiate și, pe cale de consecință, nu pot fi primite de instanța de recurs.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța fondului a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității (cu excepția aspectelor privind cuantumul prejudiciului, pe care le vom explica în continuare), constând în aceea că inculpatul P. I., în calitate de administrator al S. M. S. I. S. B. a permis înregistrarea în contabilitatea societății a facturii fiscale nr.7653891/(...) în valoare de peste 17 miliarde lei vechi (sumă obținută din livrarea cantității de 21.000 kg îngrășământ foliar către S. „MICROMOBILA";

S. Târgu N.), doar cu suma de 1.704,32 lei și a semnat decontul de TVA pe luna iunie 2006, asumându-și, sub semnătură, responsabilitatea corectitudinii datelor consemnate, decont ce cuprinde și înregistrarea respectivei facturi, cu consecința păgubirii statului, rezultând o diferență de

1.702.613,68 lei venituri neînregistrate.

S-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea acestei fapte, care a fost încadrată corespunzător în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit. b din L. nr.241/2005.

Lăsând la o parte faptul că inculpatul recurent, deși în motivele de recurs invocă lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, nu arată care sunt elementele care lipsesc faptei pentru a constitui infracțiunea în discuție - Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, pentru motivele pe larg indicate în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, chiar dacă nu inculpatul recurent este cel care a efectuat în mod direct înregistrările nereale în contabilitatea societății, în calitate de administrator al acesteia și în virtutea dispoz. din L. nr.82/1991 a contabilității, el a fost cel care a vizat și aprobat înregistrările și, mai mult, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, decontul de TVA și declarația privind obligațiile către bugetul de stat aferente lunii iunie 2006, care conțin și înregistrarea facturii în cauză sunt semnate de el - ceea ce duce la antrenarea răspunderii sale directe pentru înregistrările nereale în contabilitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare și prejudicierii bugetului de stat.

Cel puțin o intenție indirectă, ca formă a vinovăției, se poate reține în cauză, întrucât inculpatul, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos ( denaturarea rezultatelor financiare și prejudicierea bugetului de stat), a acceptat posibilitatea producerii lui, prin faptul că a depus și semnat decontul de TVA și declarația privind obligațiile către bugetul de stat aferente lunii iunie 2006, fără a verifica corectitudinea acestora, în raport de facturile aferente, atât cele de la furnizorul mărfii, cât și cele emanate de la propria societate, cele de livrare către societatea cumpărătoare ( în care sumele erau trecute corect).

Din această perspectivă, a conținutului efectiv al acțiunii infracționale a inculpatului recurent, nu au relevanță afirmațiile coinculpatului B., care a arătat că inculpatul P. nu i-a solicitat niciodată să efectueze înregistrări nereale în contabilitate, dacă ulterior înregistrării făcute de contabil, inculpatul, fără să facă verificările corespunzătoare, acceptând deci, posibilitatea existenței unor greșeli și, pe cale de consecință, a sustragerii de la plata unor obligații fiscale, și-a asumat responsabilitatea pentru corectitudinea datelor din respectivul decont, semnând mențiunea „datele din declarație sunt corecte și complete"; ( fila f.20 dos u.p.).

Curtea constată însă, că instanța nu a valorificat corect rezultatele expertizei contabile efectuate în cauză, prin coroborare cu restul datelor ce rezultă din dosar.

Astfel, se arată într-adevăr în raportul de expertiză ( filele 90-102) că, valoarea TVA de plată în luna iunie 2006 este diminuată cu suma de 93.855 lei, reprezentând TVA de recuperat ( TVA negativă, înregistrată și declarată în luna de raportare), conform decontului depus la organul fiscal. Pe baza acestei constatări, instanța a redus cuantumul prejudiciului reclamat de partea civilă cu această sumă.

Apreciem greșită această operațiune, care s-a realizat fără a ține seama de dispozițiile legale în materie și datele ce rezultă din probele dosarului.

Astfel, potrivit art.147/3 alin.6 din L. nr.571/2003, persoanele impozabile, înregistrate conform art.153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a TVA în perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă, decontul fiind și cerere de rambursare sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.

Din decontul de TVA pe luna iunie 2006, rezultă că nu s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA de 93.855 lei ( fila 35 dos. u.p.); pe de altă parte, chiar și în ipoteza existenței unei astfel de solicitări, rambursarea nu se face automat, prin simpla cerere în acest sens, ci se efectuează de organele fiscale, în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin normele legale ( art. 147/3 alin.9 din L. nr.571/2003), după verificarea îndeplinirii condițiilor legale.

Ori, în cauză, în urma verificărilor efectuate de organele fiscale a rezultat că la data de (...), societatea inculpatului avea TVA de plată în valoare de 642.858 lei, și nu TVA de rambursat ( fila 105 dos. u.p.).

De altfel, expertul contabil avea ca obiectiv - stabilirea TVA de plată aferentă facturii în discuție și, nu întreaga TVA datorată de societatea inculpatului pe luna iunie 2006 ( ce implică și alte operațiuni - deduceri, regularizări, rambursări, etc.).

În privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului recurent, se constată de asemenea că instanța fondului a valorificat eficient criteriile de individualizare prev. de art.72 C., aplicând inculpatului o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, în măsură a asigura realizarea scopului prev. de art.52 C., chiar în modalitatea de executare stabilită de instanță - suspendarea condiționată.

Nu se justifică în cauză reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, așa cum s-a solicitat în subsidiar de recurent, întrucât, atitudinea anterioară a inculpatului, chiar dacă nu se constituie în condamnări care să se circumscrie noțiunii de antecedență penală, nu este una tocmai corespunzătoare, inculpatul făcând obiectul altor dosare penale (de altfel, are și o condamnare, nedefinitivă, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave - prin sentința penală nr.139/F/(...) a T. B.-N.), iar pe de altă parte, nici atitudinea sa ulterioară comiterii prezentei fapte, nu este una de excepție, simpla prezentare în fața autorităților judiciare fiind de natura firescului, bunei credințe a oricărui cetățean care trebuie să-și clarifice situația juridică și, în nici un caz nu impune cu necesitate clemență din partea instanței, în condițiile în care, inculpatul și-a minimalizat permanent contribuția la crearea situației infracționale ce a făcut obiectul cercetărilor și nu s-au făcut minime demersuri pentru acoperirea prejudiciului creat prin faptele celor doi inculpați.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată nefondate recursurile declarate de inculpatul P. I. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B. împotriva sentinței penale nr. 796 din (...) a Judecătoriei B., astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. acestea vor fi respinse ca atare. P. responsabilă civilmente nu și-a motivat recursul, iar instanța de control judiciar, analizând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept nu a identificat cazuri de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3

C.pr.pen.

E. fondat însă recursul părții civile pentru motivele anterior arătate, astfel că acesta va fi admis în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., hotărârea atacată urmând a fi casată sub aspectul laturii civile a cauzei și, rejudecând în aceste limite, în baza art.14, 346 C.pr.pen., art.1357 și urm. din Codul civil obligă vor fi obligați inculpații P. I. și B. D. în solidar, inculpatul P. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S.

B., prin lichidator judiciar L. E. S. B. să plătească părții civile A., D. G. a F.

P. a J. B.-N. întreaga sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă, respectiv, despăgubiri civile în sumă de 272.182 lei (din care 336 lei impozit pe profit, iar 271.846 lei TVA), la care se adaugă penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Se va menține măsura sechestrului asigurator luată prin sentința atacată, dar până la concurența sumei de 272.182 lei ( ce s-a stabilit a reprezenta prejudiciul total) plus penalități aferente până la plata integrală a debitului.

În baza art.199 alin.3 C.pr.pen. se va dispune scutirea de amenda în sumă de 500 lei, aplicată prin încheierea din 12 decembrie 2011, apărătorului inculpatului P. I., av. D. R., deoarece aceasta a făcut dovada că, la data la care a fost amendată a asistat alte părți în cauze aflate pe rolul T. B. și a fost în imposibilitate de a-și asigura substituirea ( filele 45-47 dos. recurs).

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de 200 lei - onorariu apărător din oficiu pentru inculpat B. D. ( avoc.P. Ana M.) și, respectiv, 75 lei, onorariu parțial apărător din oficiu pentru inculpatul P. I. (avoc.Suciu Ramona I.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.

În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați recurenții - inculpatul

P. I. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească fiecare, câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de partea civilă A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. B.-N. împotriva sentinței penale nr. 796 din (...) a Judecătoriei B., pe care o casează sub aspectul laturii civile a cauzei și, rejudecând în aceste limite,

În baza art.14, 346 C.pr.pen., art.1357 și urm. din Codul civil obligă inculpații P. I. ȘI B. D. în solidar, inculpatul P. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească părții civile A., D. G. a F. P. a J. B.-N. despăgubiri civile în sumă de 272.182 lei (din care 336 lei impozit pe profit, iar 271.846 lei TVA), la care se adaugă penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Menține măsura sechestrului asigurator luată prin sentința atacată, până la concurența sumei de 272.182 lei plus penalități aferente până la plata integrală a debitului.

II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P. I., domiciliat în localitatea B., A. P. nr.1, sc.C, ap.31, jud. B. N. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S. B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., cu sediul în B., C. M. nr.17/A, jud. B. N. împotriva sentinței penale nr. 796 din (...) a Judecătoriei B.

În baza art.199 alin.3 C.pr.pen. dispune scutirea de amendă în sumă de 500 lei, aplicată prin încheierea din 12 decembrie 2011, apărătorului inculpatului P. I., av. D. R.

Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de 200 lei - onorariu apărător din oficiu pentru inculpat B. D. ( avoc.P. Ana M.) și, respectiv, 75 lei, onorariu parțial apărător din oficiu pentru inculpatul P. I. (avoc.Suciu

Ramona I.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.

Obligă inculpatul P. I. și partea responsabilă civilmente S. M. S. I. S.

B., prin lichidator judiciar L. E. S. B., să plătească fiecare, câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. L. M. V. V. A.

G.IER

M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...) Jud.fond: N. D. M.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...)

Jud.fond: N. D. M.

← Decizia penală nr. 655/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 42/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj