Decizia penală nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

RO M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.65/A/2012

Ședința publică din data de 2 aprilie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTOR : M. Ș.

GREFIER : L. C.

Ministerul Public, P.ul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror: V. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul O. E. G. și părțile civile P. E. și S. T. I. E. S. împotriva sentinței penale nr. 352 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.

1,2,3 și 5 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului O. E. G., av. C. A., din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, apărătorul părții civile S. S&MG S., av. B. T. cu delegație avocațială depusă la dosar, în substituirea apărătorului ales, av. B. Călin din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărătorul ales al părților civile P. E. și S. T. I. E. S., av.C. L., lipsă fiind inculpatul O. E. G. și partea civilă P. E.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.D. A. în substituirea av.P. C., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adeverință medicală în original, pentru a justifica lipsa la termenul anterior.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.

Apărătorul părților civile P. E. și S. T. I. E. S. solicită admiterea apelurilor declarate de aceste părți, desființarea în parte a sentinței penale atacate, în ceea ce privește latura civilă, criticile aduse vizând greșita respingere a pretențiilor apelanților precum și respingerea angajării răspunderii părții responsabile civilmente.

Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța a apreciat că partea responsabilă civilmente nu răspunde în solidar cu inculpatul deoarece nu a acționat în interesul acesteia. A. motivare nu e de natură să înlăture obligația pe care partea responsabilă civilmente o are față de prepusul său. Din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul era administrator al părții responsabile civilmente la data încheierii antecontractului. Martorii audiați au arătat că întreaga activitate de administrare a societății aparținea inculpatului. T. actele privind activitatea ce se desfășura, se aflau doar în posesia inculpatului. N. o clipă inculpatul nu a adus la cunoștința angajaților că puterile sale ar fi fost restrânse. Asociatul unic, după modificarea formală a actului constitutiv, nu a demarat nici o acțiune de natură să restrângă puterile acestuia, respectiv toate actele au rămas în seama inculpatului, acesta având acces nelimitat la conturile societății. N. o persoană nu a știut despre restrângerea acestei activități. S-a făcut dovada că, atât anterior, cât și ulterior încheierii actului adițional, toate activitățile au fost făcute de inculpat, iar asociatul unic nu a numit nici o altă persoană care să se ocupe de activitatea societății, după cum nici el nu a făcut vreun act din care să rezulte că a restrâns puterile pe care le avea administratorul societății. Solicită a se avea în vedere că antecontractul de vânzare cumpărare a fost redactat și atestat de către un avocat, care se ocupa de problemele juridice ale societății. Apreciază că din toate aceste aspecte rezultă că este angajată răspunderea societății S. S&MG S. pentru activitatea desfășurată de către prepusul său. Art.1000 alin.3 C.pr.civilă este incident în cauză și nu există nici o cauză care să exonereze partea responsabilă civilmente de obligația de a răspunde pentru faptele angajatului său. Pe de altă parte, consideră că inculpatul și partea responsabilă civilmente răspund în solidar pentru acoperirea prejudiciului cauzat de către inculpat și ca atare, solicită obligarea acestora la plata sumei de 300 mii euro către partea civilă P. E.

În ceea ce privește a doua critică a hotărârii instanței de fond, referitor la neacordarea sumei de 50 mii lei reprezentând daune, apreciază că această sumă poate fi stabilită în sarcina inculpatului, întrucât la încheierea antecontractului s-a achitat suma de 600 mii euro. A făcut dovada că S. T. a achiziționat un alt spațiu, ulterior rezilierii antecontractului de vânzare cumpărare. Apreciază că se poate cuantifica prejudiciul cauzat sub acest aspect și solicită obligarea inculpatului la plata acestei sume cu mențiunea că nu solicită și obligarea părții responsabile civilmente la plata acestei sume întrucât, există încheiată o convenție cu aceasta, prin care s-a stabilit restituirea avansului.

Apărătorul inculpatului O. E. G. critică hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și sub aspectul netemeiniciei.

Apreciază că soluția primei instanțe a produs grave prejudicii inculpatului sub aspectul pronunțării unei hotărâri lovite de nulitate absolută din mai multe considerente. A invocat că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, fără îndeplinirea procedurii de citare, deși acesta locuia la o adresă cunoscută, în prezența unui avocat din oficiu care nu a luat niciodată legătură cu acesta.

Al doilea motiv de apel se referă la faptul că inculpatul a fost judecat fără să-i fie respectat dreptul la apărare și fără să aibă cunoștință că împotriva sa se desfășoară un proces penal. Hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate conform art.197 alin.2 C.pr.pen.

În ceea ce privește primul motiv - judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului și fără îndeplinirea procedurii de citare - arată că la termenul din 9 decembrie 2010, judecătorul fondului a constatat că procedura de citare cu inculpatul este îndeplinită, deși citația emisă pe numele acestuia a fost returnată, fără a fi semnată de vreo o persoană. Cu un termen anterior, citația s-a întors cu o semnătură indescifrabilă, fără a fi menționate date de stare civilă sau vreun nume în clar. Din probele administrate se poate constata că prin comisia rogatorie, procuratura din Baden a indicat în clar domiciliul inculpatului, care este altul, decât cel indicat în faza de urmărire penală. Prin ordonanța nr.72/P/2007 din data de (...) P.ul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care este azi trimis în judecată. Soluția s-a comunicat inculpatului. La (...) ordonanța a fost infirmată și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, reluarea cercetărilor și declinarea cauzei în favoarea DNA, ori, această soluție nu a fost niciodată comunicată inculpatului. Mai mult, prin ordonanța din (...) din dosar nr.1., DNA Cluj a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiuni de corupție și declinarea cauzei către P.ul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru a se face cercetări cu privire la infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.penal, ori, nici această soluție nu a fost comunicată niciodată inculpatului. Se arată în cursul urmăririi penale că inculpatul nu a fost posibil să fie găsit, deși, verificând dosarul, nu există nici un fel de procese verbale de căutare și citare. Singura procedură de citare este o comisie rogatorie la care procurorul german a răspuns, în sensul că inculpatului i s-a adus la cunoștință că este cercetat pentru o infracțiune de înșelăciune, ce anume înseamnă această infracțiune - moment în care inculpatul a solicitat un termen pentru a formula o declarație în prezența unui avocat și a depune acte. În ceea ce privește comisia rogatorie, solicită a se constata că răspunsul acesteia nu a fost așteptat de organul de urmărire penală, comisia rogatorie fiind înaintată instanței la puțin timp după sesizarea prin rechizitoriu. E. un regulament și niște convenții de cooperare la nivelul E., prin care toate aceste acte se fac printr-un ofițer de legătură, într-o săptămână, astfel că se pune întrebarea de ce nu s-a procedat în acest fel.

În ceea ce privește judecarea inculpatului în prezența unui avocat din oficiu, arată că potrivit disp.art.291 alin.1 C.pr.pen., inculpatul poate fi judecat în lipsă, dacă procedura nu e îndeplinită, numai dacă pentru el se prezintă un avocat ales sau un avocat, care a luat legătura cu acesta, ori, potrivit susținerilor avocatei din oficiu Țicudean E., a fost întrebată de instanță dacă a luat legătura cu inculpatul, iar aceasta a spus că nu și, cu toate acestea, s-a constatat că procedura este legal îndeplinită și s-a purces la administrare de probe și în final la judecarea cauzei pe fond, fără ca inculpatul să mai fi fost citat vreodată. D. la care instanța de fond se referă ca reflectând poziția inculpatului reprezintă în realitate, doar considerațiile făcute de acesta față de pretinsele acuzații aduse. Procedând în alt fel, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută. A. că prezentarea materialului de urmărire penală este obligația organului de urmărire penală.

În ceea ce privește fondul cauzei, arată că elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv primul element constitutiv care lipsește în opinia instanței, este intenția. Este cert că, o hotărâre care să conțină acordul scris al asociatului unic la nu era necesară la încheierea antecontractului, ci doar la încheierea finală a contractului. În ceea ce privește calitatea inculpatului la momentul întocmirii antecontractului, arată că potrivit declarațiilor martorilor, s-au depus acte din care rezultă că inculpatul era administrator cu puteri depline. Mai mult, partea vătămată a efectuat verificări prin intermediul unui avocat, constatând că inculpatul apare ca fiind administrator al societății. Inculpatul a afirmat încă din prima fază a urmăriri penale că cererea formulată la R. C. pentru a i se ridica dreptul de administrator nu este semnată de el personal. În situația în care inculpatul ar fi fost înștiințat că s-a redeschis urmărirea penală, nu știe de ce nu ar fi fost posibilă o expertiză grafoscopică asupra semnăturii inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, arată că aceasta a fost soluționată greșit. De vreme ce inculpatul nu a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune, depunerea la dosarul cauzei a unor extrase bancare, nu conduce de plano la concluzia că aceste sume ridicate de partea vătămată au fost remise inculpatului, câtă vreme partea civilă era om de afaceri și în acea perioadă a desfășurat activități cu mai multe firme. D. unora dintre martori arată, în formă incipientă, că o persoană înaltă, puțin blondă și cu niște chestiuni pe față a fost văzută plecând din curtea firmei cu o sacoșă, în care se presupune că erau bani, ori, nici unul dintre martori nu-l indică pe inculpat.

Critică soluția și sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare. A. că inculpatul nu are antecedente penale, este un om de afaceri, este o persoană care a respectat dispozițiile legale și nu poate fi bănuit de rea credință, de intenția de a înșela părțile vătămate.

C. că suntem în situația prev. de art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen., apreciind că hotărârea instanței se impune a fi desființată în totalitate, fiind imperios necesar ca această cauză să fie restituită, în principal, organului de urmărire penală potrivit art.300 C.pr.pen., pentru nerespectarea disp. art.257 alin.2 C.pr.pen. iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Cu privire la apelul părții civile P. E., se impune respingerea lui, iar referitor la apelul S. T. I. E. S., solicită de asemenea, respingerea, a se avea în vedere aspectele invocate cu privire la asistența juridică permanentă de care aceasta a beneficiat precum și disp.art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen.

Apărătorul părților civile P. E. și S. T. I. E. S., cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea lui. A. că la instanța de fond, în repetate rânduri a fost un motiv de amânare, acela că s-a încercat găsirea inculpatului și citarea acestuia. S-a purces la judecarea cauzei și administrarea probelor, abia după ce procedura de citare a fost legal îndeplinită. Pe de altă parte, în ceea ce privește asistența juridică, nu consideră că poate fi acesta un motiv pentru ca apelul să fie admis pentru că avocatul a făcut toate demersurile posibile pentru a se asigura asistența juridică din oficiu, a participat la toate ședințele de judecată și a propus probe.

A fost criticat modul în care au fost luate depozițiile martorilor dar, inculpatul, pe parcursul cercetării judecătorești avea posibilitatea să-și angajeze un avocat și să-și asigure apărarea. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a locuit în România, cunoștea legea română, însă după ce a încheiat antecontractul a dispărut din România. Din probele administrate rezultă că inculpatul a comis fapta și trebuie să răspundă. Susține că nu există dovada că cei 300 mii euro, au fost depuși în contul părții responsabile civilmente, dacă inculpatul ar fi acționat în interesul acesteia.

Apărătorul ales al părții civile S. S&MG S. solicită respingerea apelurilor declarate ca nefondate.

C. că instanța a procedat corect, întrucât din probele administrate s-a constatat că inculpatul și-a însușit suma de 300 mii euro încasată de la partea civilă P. E. în nume personal și l-a obligat pe acesta la plata acestei sume.

C. că în mod corect a respins instanța cererea de obligare a societății

S. S&MG S. în solidar cu inculpatul la plata acestei sume. S-a solicitat angajarea răspunderii societății S. S&MG S., considerându-se că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, ori, consideră că nu este îndeplinită condiția specială, respectiv săvârșirea faptei ilicite în cadrul funcțiilor încredințate de către comitent. Chiar dacă s-ar da o interpretare mai puțin restrictivă acestei noțiuni și s-ar considera că, comitentul ar răspunde chiar dacă prepusul a acționat cu depășirea funcțiilor încredințate, trebuie să existe o corelație între încredințarea funcțiilor și depășirea acestora, iar pe de altă parte, trebuie ca fapta ilicită să fi fost comisă în interesul comitentului, ori, această condiție nu este îndeplinită în cauză. Partea civilă P. E. a știut că inculpatul nu acționează în interesul comitentului, acest lucru rezultând din declarațiile acestuia. Este evident că societatea S. S&MG S. nu poate fi obligată în calitate de parte responsabilă civilmente la restituirea acestei sume, în solidar cu inculpatul.

Reprezentantul P.ului solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate.

În ceea ce privește apelul părților civile, situația acestora este cea prezentată de instanță.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului, consideră că toate criticile aduse din perspectiva nulităților invocate sunt contrazise de probatoriul cauzei. La dosar există o multitudine de scripte, care dovedesc că citația a fost emisă procedural, fiind trimisă la adresa cunoscută a inculpatului din Germania și că a ajuns la cunoștința acestuia prin semnarea ei. C. că citația a ajuns la persoana inculpatului, care a cunoscut despre procesul penal. Instanța a numit pentru inculpat un apărător din oficiu, care a avut un rol activ și a făcut toate diligențele legale pentru susținerea apărărilor raportat la probațiunea administrată. Se pune întrebarea de ce la acest termen, inculpatul nu este prezent să-și facă apărările, să administreze probe și să-și exercite dreptul la apărare, în condițiile în care nu se face o susținere în probațiune de natură a completa probatoriul administrat. Prin urmare, inculpatul, care a tratat cu superficialitate solicitarea unei instanțe penale române de a se prezenta în fața sa, avea posibilitatea să-și exercite drepturile. Nu există nici un dubiu că dispozițiile legale au fost respectate.

Pe fondul cauzei, arată că instanța a analizat pe larg toate aspectele în sentința apelată și față de motivația pe fond nu are nici o critică, făcându-se o cercetarea judecătorească în detaliu și pertinentă. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, solicită a se avea în vedere că instanța a manifestat o indulgență semnificativă, prin reținerea de circumstanțe atenuante și a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special. C. că nu se impune restituirea cauzei la parchet și nu există nici un motiv pentru a se desființa soluția pronunțată de prima instanță.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că inculpatul se va prezenta în fața instanței în momentul în care va fi citat corespunzător. Depune la dosar acte în copie xerox, care să fie avute în vedere de către instanță. Inculpatul nu s-a apărat că nu a luat banii pentru că principiul „in dubio pro reo"; este suveran. Solicită să se analizeze toate chestiunile de nelegalitate arătate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 352 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului O. E. G., fiul lui G. M. și G. A., născut la data de (...), în Bad N. An Der Sale, Germania, cetățean german, studii universitare, necăsătorit, dom. în loc. Vellberg

74541, str. S. nr.3, Germania, pașaport seria 6307031077 emis de autoritățile germane la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5

C. cu art. 74 lit. a și 76 lit. a C.

În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 14, 346 C.p.pen. și art. 998 C. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P. E. despăgubiri civile în sumă de 300.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la data plății efective și părții civile S. S& MG S. C.-N. suma de

27058 lei.

În baza art. 14, 346 C.p.pen. și art.998 C. s-a respins acțiunea civilă formulată de SC T. I. E. S. C.-N.

S-a constatat că SC S& MG S. C.-N. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P.ului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1. a fost trimis în judecată inculpatul O. E. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței aceea că, în luna iulie 2006, în calitate de administrator cu puteri restrânse în cadrul SC S&MG S. C.-N., în scopul dobândirii unui folos material injust, inculpatul O. E. G., pe fondul negocierilor purtate cu partea civilă P. E., asociat și administrator al SC T. I. E. S. C.-N., negocieri pentru care nu a fost autorizat în prealabil, 1-a determinat pe acesta să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4/(...), pentru cumpărarea unui activ aparținând SC S&MG S. C.-N., ascunzând faptul că nu are "drept de decizie și că nu este administrator cu puteri depline în cadrul firmei proprietare a activului in litigiu, prejudiciind SC T. I. E.: S. și pe reprezentantul său legal, în speță pe partea civilă P. E., cu suma totală de

600.000 de euro.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Partea civilă P. E., în calitate de administrator al SC T. I.-E. S. cu sediul social în același municipiu, str. A. Vaida Voievod nr. 12, jud. C., era, la nivelul anului 2006, interesată să achiziționeze un spațiu de depozitare pentru firma sa, care are ca obiect principal de activitate comerțul en-gros cu produse metalurgice, sens în care a început să efectueze demersuri pentru găsirea unui spațiu adecvat, apelând pentru informații în acest sens la cunoștințele sale.

În concret, 1-a abordat pe martorul H. I., căruia i-a împărtășit intenția de a achiziționa o hală dotată cu poduri rulante, iar după un timp acesta din urmă 1-a contactat la sediul firmei, relatându-i că, de la martorul S. I., a aflat că se vând halele fostului C. din C.-N.

Partea civilă, însoțită de martorul H. I., s-a deplasat la CUG, unde s-a întâlnit cu inculpatul O. E. G., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei ce are în proprietate halele în discuție.

P. E. i-a împărtășit inculpatului, cu care, s-a înțeles în limba română, intenția de a achiziționa o hală cu terenul aferent, rămânând să se întâlnească în următoarele zile pentru a purta negocieri.

Următoarele întâlniri s-au realizat la restaurantul B. situat în Piața

Cipariu din mun.C.-N., în prezența martorilor H. I. și S. I., context în care partea civilă P. E. și-a manifestat interesul pentru achiziționarea unui alt activ decât cel indicat de către inculpat, respectiv hala „Turnătoria de oțel 2", împreună cu terenul aferent de pe platforma CUG din C.-N., B-dul M. nr. 18.

Inculpatul O. E. G. a dat de înțeles că acest activ nu este de vânzare, utilizând probabil o atare strategie pentru a obține, un preț mai ridicat de vânzare a activului.

Cert este că procedând în acest fel, partea civilă P. E. a devenit tot mai interesată de achiziționarea acestei hale, stăruind pe lângă inculpat pentru a accepta vânzarea.

În cele din urmă inculpatul O. E. G., după mai multe întâlniri cu partea civilă a acceptat să vândă respectiva hală, deși în realitate, îi era prohibită vânzarea oricărui activ din patrimoniul SC S&MG S. C.-N., (astfel cum se va arăta mai jos), stabilind în final un preț de vânzare exorbitant, respectiv de 1.000.000 euro și impunând modalitatea de achitare a prețului, respectiv virarea sumei de 700.000 de euro în contul firmei S&MG S. C.-N., diferența de 300.000 euro urmând să-i fie remisă lui personal în numerar și fără ca acest aspect să fie menționat în contractul ce urma să se încheie.

Inculpatul O. E. G., (cetățean german, născut la data de (...) în

Germania, localitatea Bad N. An der Sale, cu domiciliul în Germania, 74541

Vellberg, str. S. nr.3), a fost asociat al S. S&MG S. cu sediul în C.-N., str. P. R. nr. 2, ap. 4, jud. C., înregistrată la R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr. J 12/1304/(...), până la data de (...), când, prin înscrisul intitulat „Act adițional la contractul și statutul S. S&MG S. C.-N. și contractul de cesiune" (f. 0 d.u.p.), care a fost autentificat prin încheierea nr. 1418/(...) la B. N. P. A. B. și I. din municipiul C.-N., C. D. nr. 6, a transmis prin cesiune către cetățeanul german A. M. întregul său aport la capitalul social, păstrând calitatea de administrator al societății în discuție, însă cu puteri limitate.

Din conținutul contractului de cesiune menționat (f. 80 d.u.p.) rezultă faptul că noul asociat al S. S&MG S. C.-N. este A. M., care deține capitalul social în proporție de 1., iar inculpatul devine administrator neasociat pe o durată nedeterminată, puterile sale fiind limitate. În concret, prin semnarea contractului de cesiune, inculpatului O. E. G. i-au fost limitate puterile de decizie, fiindu-i interzis să contracteze credite, să garanteze cu bunurile societății comerciale, să înstrăineze sau să achiziționeze bunuri imobile ale societății, fără o decizie în acest sens care să emane de la asociatul unic și care să poarte semnătura acestuia.

Modificările aduse structurii și statutului S. S&MG S. C.-N., semnate de către învinuit (f.80 verso), au fost înscrise în R. C. de pe lângă Tribunalul

Cluj la data de (...) (f.24, 74, 75).

Rezultă din istoricul S. S&MG S. C.-N. emis de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 22-26) că inculpatul figurează după data de (...), când s-au efectuat mențiuni despre cesionarea părților sociale în favoarea lui A. M., ca administrator al firmei, fără a se indica dacă deține puteri depline sau restrânse de administrare.

Ascunzând faptul că, fiind administrator cu puteri restrânse, era ținut de interdicția de a înstrăina imobilele firmei fără hotărârea asociatului unic A. M., (informație care nu era accesibilă prin simpla verificare a site-ului O.ui R. C. de pe lângă T. C.) inculpatul O. E. G., determinat fiind și de perspectiva obținerii pentru sine a unui folos material injust, în speță a sumei de 300.000 euro, speculând și dorința părții civile de a-și apropia activul în discuție, 1-a determinat pe P. E. să încheie tranzacția de vânzare- cumpărare în discuție în condiții păgubitoare care s-au reflectat în propriul patrimoniu, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

În concret, la data de (...), inculpatul, în calitate de administrator al S. S&MG S. C.-N. a încheiat contractul de asistență juridică nr. 4. cu C. I. A. T. L. Ana, pentru redactarea antecontractului de vânzare-cumpărare - a obiectivului : „jumătate din Turnătoria de oțel 2 de pe P. C." (f.101 d.u.p.) și în aceeași zi s-a redactat contractul în litigiu (f. 56 d.u.p.), în cuprinsul căruia se menționează în esență faptul că SC S&MG S. C.-N., prin administratorul

O. E. G., în calitate de promitentă-vânzătoare, se angajează să vândă către SC T. I.-E. S. C.-N., dreptul de proprietate asupra imobilului jumătatea sudică a Turnătoriei de oțel 2 împreună cu terenul și suprafața de teren aferentă acestei hale, imobile amplasate în C.-N., B-dul M. nr. 18.

Sub aspectul prețului contractului, din conținutul acestui înscris a rezultat că de comun acord prețul stabilit de părțile contractante este de

700.000 euro, plus TVA, că în termen de 24 de ore de la semnarea antecontractului firma cumpărătoare se angajează să achite un avans în cuantum de 300.000 euro, plus TVA, prin virament bancar în contul firmei S&MG S. C.-N., deschis la B. M. SA - S. C.-N., iar diferența de preț, în cuantum de 400.000 euro, plus TVA, urmează să se achite la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Urmare a încheierii acestui antecontract de vânzare-cumpărare, S. T.

I.-E. S. C.-N. a virat prin ordinul de plată nr.360/(...) suma de 1.064.280 lei, reprezentând echivalentul avansului de 300.000 euro, în contul societății vânzătoare (f.79), iar în aceeași zi, conform susținerilor părții civile și a martorilor H. I. și S. I., P. E. a remis în numerar către inculpatul O. E. G., conform înțelegerilor anterioare, suma de 300.000 euro, la sediul SC T. I. E. S. C.-N., astfel: a achitat efectiv suma de 50.000 de euro și diferența în lei la cursul BNR, bani care au fost numărați de către inculpat și martorul S. I., care a confirmat acest fapt. După numărarea banilor, inculpatul i-a așezat într-o geantă sport și în două pungi transparente, pe care le-a pus în portbagajul mașinii marca Audi care era parcată în curtea sediului societății susmenționate.

Inculpatul a fost observat în deplasarea sa spre mașina parcată în curtea firmei T. I. S., având asupra sa geanta sport și cele două pungi cu fișicuri de bani, de doi angajați ai acestei firme, în speță de către martorii C. C. E. (f.36) și S. R. V. (f.38) care, audiați în cauză, au confirmat această împrejurare.

La câteva luni de la momentul semnării antecontractului de vânzare- cumpărare în discuție, în timp ce aștepta finalizarea tranzacției, în sensul autentificării contractului de vânzare-cumpărare pentru ca firma sa să devină proprietar al activului în litigiu, partea civilă P. E. a fost contactat de un reprezentant al SG S&MG S. C.-N., respectiv de către numita F. A., care

1-a informat că inculpatul O. E. G. nu avea putere de decizie pentru înstrăinarea activului firmei, întrucât nu era administrator cu puteri depline

și nu a avut acordul verbal sau scris al asociatului unic A. M., pentru încheierea tranzacției.

La data de (...) inculpatul O. E. G. a fost revocat din funcția deținută în cadrul SC S&GM S. C.-N. (aspect comunicat oficial la ORC C.) iar la data de (...), prin încheierea nr. 3. emisă de B. N. P. A. B. și I., cu sediul în C.-N., C. D. nr. 6 (f.73 verso), a fost autentificată Convenția intervenită între SC S&MC S. C.-N. și SC T. I. E. S. C.-N. (f. 72), în baza căreia părțile, de comun acord au hotărât desființarea promisiunii de vânzare-cumpărare a activului de pe P. CUG, cu punerea lor în situația anterioară momentului (...).

În concret, partea civilă S. T. I. E. S. a confirmat prin semnarea convenției că a reintrat în posesia sumei de 300.000 euro, plătită cu titlu de avans pentru achiziționarea activului în litigiu, la posesia căruia a renunțat declarativ, urmând să se procedeze și la radierea notării antecontractului de vânzare-cumpărare din CF nr. 1. C.-N. cu nr. top 8234/4.

La data de (...), asociatul unic al S. S&MG S. C.-N., în speță numitul A.

M., a înțeles să transmită la dosarul cauzei, în susținerea plângerii penale formulate de către partea civilă P. E., un înscris intitulat „Declarație" (f.67 d.u.p.) în care a confirmat încă o dată faptul că inculpatul a fost administrator al firmei cu puteri restrânse, neavând prin urmare drept de înstrăinare active din patrimoniul S. S&MG S. C.-N. și a precizat că nu a încheiat cu acesta nici un fel de acord oral sau scris în sensul notificării/acceptării acțiunilor, actelor sau promisiunilor materializate față de terți și că nici nu intenționează să procedeze astfel în viitor.

Procurorul a reținut vinovăția inculpatului referindu-se la probele și mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: plângerile și declarațiile părții vătămate P. E., reprezentant și al SC T. I. E. S. C.-N., declarațiile martorilor S. I., H. I., C. C. E., S. R. V. și înscrisurile depuse la dosar, reținând din coroborarea acestora că este demonstrat fără urmă de îndoială faptul că inculpatul și-a înșelat partenerul de afaceri, prin inducerea sa în eroare în luna iulie 2006, cu privire la elemente esențiale ale antecontractului în litigiu, prin folosirea calității mincinoase de administrator cu putere de decizie în cadrul S. S&MG S. C.-N., în scopul de a dobândi pentru sine un folos material injust, respectiv suma de 300.000 euro, scop care a fost urmărit și îndeplinit, conduită prin care a pricinuit o pagubă totală de 600.000 euro în dauna SC T. I. E. S. C.-N. și a patrimoniului părții civile P. E.

Instanța a precizat faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpatul

O. E. G. a fost audiat în calitate de învinuit în prezența apărătorului său ales, la data de (...), ocazie cu care a declarat că înțelege învinuirea care i se aduce, însă nu a recunoscut săvârșirea vreunei fapte de natură penală în cadrul relațiilor comerciale avute cu partea vătămată P. E.

În concret, inculpatul a recunoscut faptul cesionării în favoarea lui A. M. a întreg aportului său la capitalul social al S. S&MG S. , însă a susținut că a păstrat calitatea de administrator cu puteri depline al firmei, context în care, cunoscându-l pe partea vătămată P. E., au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare a unei hale, însă suma achitată de cumpărător cu titlu de avans a intrat în contul societății. Astfel, inculpatul a susținut că nu a primit nici o sumă de bani de la partea vătămată, ci banii au fost achitați cu titlu de avans în contul societății.

Ulterior acestei audieri, inculpatul a părăsit România, procedându-se drept urmare, la emiterea unei citații procedurale prin scrisoare recomandată, semnată personal de primire de către inculpat ș totodată, în condițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală s-a întocmit o cerere de asistență judiciară internațională în materie penală solicitându-se autorităților judiciare din Germania să procedeze la comunicarea tuturor actelor de urmărire penală către inculpat.

În faza de judecată, inculpatul a fost legal citat prin scrisoare recomandată la adresa de domiciliu din Germania, semnând personal de primire, însă nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, fiind depuse în schimb o serie de scripte în limba germană, emanând de la o societate de avocatură care au fost traduse și se regăsesc la dosar la filele

56-57, poziția exprimată fiind în sensul că inculpatul avea posibilitatea încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, deoarece „acesta se diferențiază de contract, antecontractul reprezentând o modalitate de a asigura pe cumpărător cu privire la o acțiune ulterioară de vânzare cumpărare";.

T. a considerat că aceste apărări ale inculpatului nu pot fi primite, mijloacele de probă administrate și în faza cercetării judecătorești susținând teza conform căreia, inculpatul cu intenție l-a indus în eroare pe partea vătămată P. E. la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare nr.

4/(...) în scopul obținerii unui folos material injust, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare de 600.000 euro.

În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părții vătămate P. E. (f.58-59), au fost audiați martorii C. C. E. (f.86), H. I. (f.87), S. I. (f.89), C. V. (f.103), D. I. (f.104), S. R. V. (f.105), Iernuțan Sarolta

Zsuzsana (f.106) și Mărginean I. (f.135) și s-a făcut proba cu înscrisuri.

Ceea ce rezultă cu certitudine din mijloacele de probă aflate la dosar este faptul încheierii la data de (...), a antecontractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul jumătatea sudică a Turnătoriei de oțel 2 împreună cu terenul și suprafața de teren aferentă acestei hale, imobile amplasate în C.-N., B-dul M. nr. 18 și aparținând S. S&MG S. C.-N.

În legătură cu prețul stabilit în acest antecontract, partea vătămată

P. E. a arătat că a achitat, în afara sumei de 300.000 euro cu titlu de avans în contul societății, și suma de 300.000 euro direct inculpatului O. E. G. respectiv, suma de 50.000 de euro și diferența în lei la cursul BNR, martorii H. I. și S. I. confirmând efectuarea și natura acestei plăți către inculpat, la sediul firmei T.

Așadar, susținerea inculpatului în sensul că nu a primit nici o sumă de bani de la partea vătămată P. E. este infirmată de chiar declarația părții vătămate, de declarațiile martorilor amintiți mai sus, precum și de declarațiile martorilor C. C. E. și S. R. V., care au surprins și apoi relatat, momentul plecării inculpatului de la firmă cu banii asupra sa, precum și de declarația contabilei S. T., martora D. I. care a precizat că suma de 300 000 euro urma să fie achitată „fără acte"; unei persoane din cadrul firmei vânzătoare, aceasta în condițiile în care avansul de 300.000 euro prevăzut în antecontract a fost achitat cu ordinul de plată nr. 360/(...) (f. 79).

Totodată, martorul C. V. a declarat că undeva, în primăvara anului

2007, l-a însoțit pe partea vătămată P. E. la o întâlnire a acestuia cu inculpatul O. E. G., ocazie cu care, în prezența sa, acesta, la solicitarea părții vătămate, s-a angajat să îi restituie cei 300.000 euro, sub condiția de a nu fi acționat în judecată.

T. a considerat că prezintă mai puțină importanță cui anume a aparținut inițiativa plății în această modalitate, deși susținerea părții vătămate că aceasta a venit din partea inculpatului, prezintă credibilitate sub acest aspect, atâta timp cât din perspectiva sa, era interesată de obținerea unui preț cât mai mic iar suma dată la negru a fost obținută din fonduri proprii.

Pe de altă parte, a susținut inculpatul că nu îi era prohibită încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare în numele firmei, deoarece a rămas administrator al acesteia cu puteri depline, afirmație care însă este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul adițional la contractul și statutul S. S&MG S. și contract de cesiune (f.80) din care rezultă că începând cu data de (...) inculpatul O. E. G. devine „administrator al societății cu puteri limitate și că nu putea înstrăina sau achiziționa bunuri imobile decât în baza unei hotărâri a asociatului unic prezentată sub semnătură privată";.

Or, este cert că o atare hotărâre care să conțină acordul scris al asociatului unic A. M. nu există, ceea ce înseamnă că inculpatul nu putea angaja societatea în sensul prevăzut în antecontract. Mai mult, nici o clipă inculpatul nu a făcut vorbire despre existența asociatului unic în cadrul discuțiilor ce au avut loc cu partea vătămată, deși apărarea a speculat la un moment dat declarațiile martorilor H. I. și S. I. ( cum că inculpatul, pe parcursul întâlnirilor ce au avut loc, ar fi discutat telefonic cu o altă persoană în limba germană, dând impresia că s-ar consulta cu aceasta), susținând că de fapt, inculpatul ar fi acționat în acord cu asociatul unic.

Dincolo de împrejurarea că nici unul dintre martorii amintiți nu au putut preciza dacă în realitate inculpatul vorbea cu asociatul unic sau dacă discuția se referea la acest antecontract, este de observat faptul că inculpatul însuși nu susține o atare apărare, deoarece nici o clipă nu a afirmat că ar fi avut acordul verbal al lui A. M. sau că l-ar fi consultat pe acesta în vreun fel, ci dimpotrivă a susținut că, fiind administrator cu puteri depline, a acționat în consecință, fiind îndreptățit la aceasta.

Or, a apreciat instanța de fond, este de amintit aici și declarația asociatului unic A. M. depusă la dosarul de urmărire penală (f. 67) din are rezultă că inculpatul nu a fost împuternicit, oral sau în scris, spre a vinde bunuri imobile aparținând SC S&MG S., că puterile acestuia au fost limitate prin actul adițional la statut care a fost semnat de amândoi în fața unui notar public.

A mai susținut inculpatul că antecontractul se diferențiază de contract, fiind doar o „modalitate de a asigura pe cumpărător cu privire la o acțiune ulterioară de vânzare-cumpărare";, împrejurarea reală din perspectiva faptului că transmiterea dreptului de proprietate urma să aibă loc la un moment ulterior, odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, dar în același timp irelevantă din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, care presupune încheierea unui contract între părți prin inducerea în eroare a uneia dintre acestea, săvârșită în așa fel încât în lipsa acesteia cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate.

Or, atâta timp cât inculpatul nu putea înstrăina bunurile imobile ale societății fără acordul scris al asociatului unic și în ciuda acestui fapt a încheiat respectivul antecontract, prin care se asumau obligații reciproce între părți, partea vătămată având convingerea că inculpatul este administrator cu puteri depline al societății, este evidentă inducerea în eroare a acestuia din urmă cu privire la un element esențial al contractului.

T. a reținut această concluzie în ciuda susținerilor formulate în apărare de către avocatul inculpatului în sensul că lipsește activitatea de inducere în eroare a părții vătămate, care avea posibilitatea de a verifica calitatea inculpatului în firmă, că acesteia i-au fost puse la dispoziție actele necesare, iar încheierea antecontractului s-a făcut la un notar public, în condiții de transparență totală.

Într-adevăr, partea vătămată a efectuat anumite verificări prin intermediul unui avocat, constatând că, la ORC C., inculpatul apare ca fiind administrator al societății, însă această situație nu este în măsură să îl disculpe pe acesta, atâta timp cât a semnat actul adițional la contractul și statutul SC S&MG S. și contract de cesiune, prin care începând cu data de (...) puterile îi erau limitate, având interdicția de a înstrăina bunuri imobile ale societății, în lipsa acordului scris al asociatului unic.

Mai mult, aceste mențiuni au fost înscrise în R. C. în data de (...) în baza încheierii judecătorului delegat nr. 6065/ (...), astfel că, este dincolo de orice dubiu, că inculpatul nu avea împuternicirea necesară de a semna un act de înstrăinare în numele societății, ascunzând acest fapt părții vătămate.

Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că vinovăția inculpatului

O. E. G. a fost pe deplin dovedită, acesta urmând a răspunde penal pentru fapta sa.

În drept, fapta inculpatului O. E. G. care, în luna iulie 2006, în calitate de administrator cu puteri restrânse în cadrul SC S&MG S. C.-N., în scopul dobândirii unui folos material injust, a încheiat cu partea civilă P. E., în calitate de asociat și administrator al SC T. I. E. S. C.-N., antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 4/(...), având ca obiect cumpărarea unui activ aparținând SC S&MG -S. C.-N., ascunzând faptul că nu era administrator cu puteri depline în cadrul firmei proprietare a activului in litigiu și avea interdicția de a înstrăina bunuri imobile ale societății fără acordul scris al asociatului unic, prejudiciind astfel societatea cumpărătoare și pe reprezentantul său legal, în speță pe partea civilă P. E., cu suma totală de

600.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2,3, 5 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. și anume: gradul de pericol social concret al faptei comise, raportat la modalitatea concretă de comitere și consecințele produse, cuantumul ridicat al prejudiciului, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege și persoana infractorului, care se află la prima confruntare cu legea penală și a adoptat pe parcursul procesului penal o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a faptei comise.

Având în vedere însă, împrejurarea că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, nefiind cunoscut cu antecedente penale și este absolvent al unei instituții de învățământ superior, tribunalul a considerat că este pe deplin justificată reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C. și pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a C. referitoare la efectele circumstanțelor atenuante, în sensul aplicării unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege .

Drept urmare, față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, satisface pe deplin exigențele art. 52 C. referitor la scopul educativ, sancționator și preventiv al pedepsei, însă consideră că se impune executarea acestei pedepse în regim de detenție, raportat la natura și gravitatea faptei comise, dar și la conduita inculpatului după săvârșirea ei, acesta părăsind România la scurt timp, fără a se prezenta la chemarea organelor judiciare penale și fără a-și asuma vreo responsabilitate în acest caz, după cum nu a încercat să repare cel puțin parțial, prejudiciul cauzat prin fapta sa.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C. pe o perioadă de 4 ani de la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II C. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, s-au reținut următoarele:

În cauză, prejudiciul cauzat S. T. I. E. S. C.-N., în cuantum de 300.000 de euro, plătit cu titlu de avans la antecontractul de vânzare-cumpărare nr.

4/(...) prin ordinul de plată nr. 360/(...) a fost recuperat, însă în fața instanței de judecată această societate s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S&MG S. C.-N. la plata sumei de 50000 lei, reprezentând daune cauzate prin rezilierea antecontractului încheiat de către inculpat în calitate de reprezentant al S. S&MG S. C.-N., cu dobânda legală începând cu data de

(...) și până la data achitării efective.

Totodată, partea vătămată P. E., care la data de (...), a achitat în numerar suma de 300.000 de euro către inculpat, conform înțelegerii prealabile pentru acceptarea încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare a activului de pe platforma CUG, s-a constituit parte civilă pentru recuperarea acestei sume de la inculpat și partea responsabilă civilmente S. S&MG S. C.- N.

La rândul său, S. S&MG S. C.-N. prin reprezentantul său A. F.

(mandat la f.130 dosar instanță) s-a constituit parte civilă față de inculpat pentru recuperarea sumei de 27.058 lei, plătită către firma S. T. I. E. S. C.- N. cu titlu de dobândă.

T. a apreciat că o primă chestiune care se impune a fi clarificată este aceea dacă S. S&MG S. C.-N. are în prezenta cauză și calitatea de partea responsabilă civilmente și dacă poate răspunde în solidar alături de inculpat în baza art. 1000 al. 3 și 1003 C., aceasta în condițiile în care părțile civile au susținut că, întrucât la data încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare, inculpatul se afla în îndeplinirea atribuțiilor încredințate de societate, în calitate de administrator al acesteia, S. S&MG S. ar fi ținută să răspundă în calitate de comitent pentru fapta prepusului.

Într-adevăr, conform art. 1000 al.3 C. „stăpânii și comitenții răspund de prejudiciul cauzat de servitorii sau prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat";, însă o atare răspundere este subordonată îndeplinirii anumitor condiții, pe de o parte îndeplinirea tuturor cerințelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. referitoare la existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta prepusului și prejudiciu și culpa sau greșeala prepusului, iar pe de altă parte, trebuie să fie întrunite alte două cerințe speciale care privesc: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de către comitent.

Din această perspectivă, comportă discuții doar îndeplinirea în cazul de față, a acestei din urmă condiții, respectiv trebuie să stabilim dacă inculpatul a săvârșit fapta ilicită și prejudiciabilă în cadrul funcțiilor încredințate, respectiv dacă acesta a acționat în interesul acestuia și respectând instrucțiunile date.

Trebuie menționat faptul că în ultima perioadă, dispozițiile art. 1000 al.3 C.civ au fost interpretate tot mai extensiv, în sensul lărgirii sferei de cuprindere a situațiilor în care se poate angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, din considerentul de a se asigura victimelor posibilitatea cât mai promptă de recuperare a prejudiciului, sens în care s-a avansat opinia conform căreia răspunderea comitentului s-ar angaja, în afara situației în care acesta a acționat în limitele normale ale funcției încredințate și în interesul comitentului, și pentru prejudiciul cauzat de prepus cu depășirea funcției sau chiar prin exercițiul abuziv al acesteia, cu condiția ca între acest exercițiu și funcție să existe, dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puțin o corelație necesară iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului.

Or, în cazul de față în condițiile în care în mod explicit și categoric inculpatului i-au fost restrânse atribuțiile de administrator, interzicându-i- se în mod expres să cumpere ori să vândă bunuri imobile ale societății fără acordul scris al asociatului unic, tribunalul a considerat că acțiunea inculpatului care a procedat de maniera descrisă mai sus, nu poate fi catalogată drept exercitarea normală a funcțiilor încredințate, ci fără îndoială o depășire a funcției încredințate, o exercitare abuzivă a acesteia, care însă nu poate fi considerată ca fiind făcută în interesul societății, ci în realizarea propriului interes, acela de a obține pentru sine o sumă mare de bani. F. că în același timp și în contul societății a intrat o sumă de bani cu titlu de avans nu schimbă cu nimic situația, deoarece nu se poate susține că fapta a fost săvârșită în interesul comitentului, nici măcar în aparență, atâta timp cât nu s-a dovedit că, cel puțin la nivel ipotetic, asociatul unic intenționa să vândă hala respectivă, iar după aflarea adevărului nu a fost interesat să continue tranzacția, ci a restituit banii încasați societății T.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că în prezenta cauză S.

S& MG S. C.-N. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civilă P. E. s-a constatat, dincolo de faptul că s-a făcut dovada achitării sumei pretinse inculpatului, și că partea civilă a depus documente care atestă faptul procurării sumelor de bani necesare achitării în numerar a sumei de

300.000 de euro solicitată de către inculpat pentru a „accepta" vânzarea activului în litigiu.

Este vorba despre documente bancare și contracte de împrumut sub semnătură privată, din care reiese faptul că în data de (...) a retras sume de bani din conturile sale bancare deschise la BCR - S. C.-N. de pe str. G. B. și de la B. R. SA - S. C.-N. din Piața Mihai Viteazu (este vorba de sumele de

381.004,49 RON și 234.230 RON), iar în intervalul 20-(...) partea civilă a luat împrumut de la persoane fizice sumele de 50.000 euro, 150.660 RON și

1000.000 RON (f.18-21).

În acest context, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C., sens în care tribunalul, în baza art. 14, 346 C.p.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E. și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de

300.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la data plății efective.

A mai arătat tribunalul că prejudiciul cauzat societății T. I. E. S. C.- N., în cuantum de 300.000 de euro, achitat cu titlu de avans în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 4/(...) prin ordinul de plată nr.

360/(...) a fost recuperat, urmare a convenției încheiate la data de (...), având ca obiect rezilierea promisiunii de vânzare cumpărare, ordinul de plată nr. 38/ (...) fiind depus la dosar.

Totuși, S. T. a pretins în faza cercetării judecătorești obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S. S&MG S. C.-N. la plata sumei de 50000 lei, reprezentând daune cauzate societății prin rezilierea antecontractului încheiat de către inculpat în calitate de reprezentant al S. S&MG S. C.-N., cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la data achitării efective.

A. în condițiile în care în cuprinsul convenției de reziliere a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de (...), se regăsește clauza, conform căreia părțile nu mai au nici o pretenție, de nici o natură una față de cealaltă, considerând stinse orice obligații reciproce născute din promisiunea de vânzare cumpărare și se obligă să nu întreprindă nici în prezent, nici în viitor vreo acțiune îndreptată una împotriva celeilalte, având ca punct de plecare antecontractul în discuție, ceea ce face ca pretențiile formulate față de S. S&MG S. să contravină convenției care consfințește înțelegerea părților, înfrângând forța obligatorie a acesteia, consacrată expres în art. 969 C. Dincolo de faptul că, astfel cum s-a stabilit mai sus, SC S&MG S. nu are calitate de parte responsabilă civilmente, situație în care pretențiile SC T. față de această societate apar ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește solicitarea de obligare a inculpatului O. E. G. la plata sumei de 50000 lei cu titlu de daune, tribunalul a constatat că suma pretinsă se referă la împrejurarea că ulterior rezilierii antecontractului de vânzare-cumpărare în discuție, S. T. I. E. S. a achiziționat în cursul anului

2007 o hală la același preț, însă la o suprafață mai mică, situație în care aceasta ar fi fost prejudiciată, prejudiciul fiind estimat la suma de 50000 lei.

A considerat instanța de fond că nu se impune admiterea acțiunii civile formulate, atâta timp cât susținerile părții civile în sensul că a suferit un prejudiciu, nu au fost dovedite, rezilierea antecontractului survenind în luna noiembrie 2006, deci la un interval de timp nu foarte mare de la momentul încheierii sale în luna iulie 2006, suma de bani achitată cu titlu de avans a fost restituită de asemenea în luna noiembrie 2006 cu dobândă, ceea ce permitea achiziționarea unui alt spațiu care să corespundă exigențelor părții civile.

Drept urmare, constatând că pretențiile civile formulate de S. T. I. E.

S. C.-N. nu sunt întemeiate, tribunalul le-a respins.

S-a constituit parte civilă în cauză și S. S&MG S. C.-N., cu suma de

27.058 lei achitată S. T. I. E. S. cu titlu de dobândă calculată la suma achitată cu titlu de avans de către această societate.

În condițiile în care s-a apreciat că inculpatul O. E. G. a acționat în mod abuziv și în urmărirea unui interes material propriu, S. S&MG S. restituind de bunăvoie suma achitată cu titlu de avans, precum și dobânda aferentă acesteia, este evident că acestei societăți i s-a cauzat un prejudiciu în legătură de cauzalitate (chiar dacă nu directă), cu activitatea infracțională desfășurată de către inculpat, prejudiciu care se impune a fi reparat prin obligarea acestuia și la plata către S. S&MG S. a sumei achitate cu titlu de dobândă.

În legătură cu calitatea de reprezentant convențional a numitei A. F., persoană care s-a constituit parte civilă în numele SC S&MG S. C.-N. tribunalul a considerat că aceasta a acționat într-o atare calitate, fiind depusă la dosar o împuternicire din partea asociatului unic A. M., aceasta semnând în fața notarului public M. B. și convenția de reziliere a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de (...) în calitate de împuternicit al societății.

Ca atare, tribunalul l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile

SC S& MG S. C.-N. suma de 27058 lei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel

părțile civile P. E. și S. T. I. E. S. și

inculpatul O. E. G.

Părțile civile P. E. și S. T. I. E. S. au solicitat, prin apărător, desființarea în parte a sentinței penale atacate, în ceea ce privește latura civilă, cu consecința obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei acordate părții civile P. E. și, respectiv, obligarea inculpatului și la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă S. T. I. E. S., criticile aduse vizând, așadar, greșita respingere a pretențiilor apelantei societate comercială, precum și respingerea angajării răspunderii părții responsabile civilmente.

În motivarea apelului, părțile civile au arătat că, în mod greșit instanța a apreciat că partea responsabilă civilmente nu răspunde în solidar cu inculpatul, deoarece nu a acționat în interesul acesteia. A., deoarece, din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul era administrator al părții responsabile civilmente la data încheierii antecontractului, că întreaga activitate de administrare a societății aparținea inculpatului, toate actele privind activitatea ce se desfășura, se aflau doar în posesia inculpatului; inculpatul nu a adus la cunoștința angajaților că puterile sale ar fi fost restrânse, iar asociatul unic, după modificarea formală a actului constitutiv, nu a demarat nici o acțiune de natură să restrângă puterile acestuia, respectiv toate actele au rămas în seama inculpatului, acesta având acces nelimitat la conturile societății; antecontractul de vânzare cumpărare a fost redactat și atestat de către un avocat, care se ocupa de problemele juridice ale societății. Nu există, așadar, nici o cauză care să exonereze partea responsabilă civilmente de obligația de a răspunde pentru faptele angajatului său.

Părții civile S. T. I. E. S. în mod greșit, i s-au respins pretențiile solicitate, întrucât s-a făcut dovada că aceasta a achiziționat un alt spațiu, ulterior rezilierii antecontractului de vânzare cumpărare , însă cu o suprafață mai mică, fiind prejudiciată în acest fel cu suma de 50.000 lei.

Inculpatul O. E. G., prin apărător, a solicitat desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, trimiterea cauzei, în principal, la parchet potrivit art.300 C.pr.pen., pentru refacerea urmăririi penale în condiții de legalitate, pentru nerespectarea disp. art.257 C.pr.pen. și, în subsidiar, instanței de fond, spre rejudecare.

În motivarea apelului, s-au invocat următoarele:

- judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului și fără îndeplinirea procedurii de citare cu acesta, în prezenta unui avocat din oficiu, care nu a luat niciodată legătura cu inculpatul.

Astfel, la termenul din 9 decembrie 2010, judecătorul fondului a constatat că procedura de citare cu inculpatul este îndeplinită, deși citația emisă pe numele acestuia a fost returnată, fără a fi semnată de vreo o persoană, iar cu un termen anterior, citația s-a întors cu o semnătură indescifrabilă, fără a fi menționate date de stare civilă sau vreun nume în clar. Din probele administrate, rezultă că în cursul urmăririi penale prin comisia rogatorie, s-a indicat de către procuratura din Baden, în clar domiciliul inculpatului, care este altul, decât cel indicat în faza de urmărire penală. S-au încălcat dispoz. art.291 alin.1 C.pr.pen., întrucât inculpatul putea fi judecat în lipsă, dacă procedura de citare nu era îndeplinită, doar dacă pentru el se prezinta un avocat ales sau un avocat din oficiu, care să fi luat legătura cu acesta, ceea ce în speță, nu s-a întâmplat.

- inculpatul nu a avut cunoștință că împotriva sa, se desfășoară un proces penal, încălcându-i-se dreptul la apărare.

Astfel, în cursul urmăririi penale s-au dat mai multe soluții care nu au fost comunicate inculpatului și, în final, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală. S-a dispus inițial scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care este azi trimis în judecată, soluție care i s-a comunicat inculpatului, însă ulterior această soluție a fost infirmată și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, reluarea cercetărilor și declinarea cauzei în favoarea DNA - soluție necomunicată inculpatului. La rândul său, DNA Cluj a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiuni de corupție și declinarea cauzei către P.ul de pe lângă Tribunalul

Cluj pentru a se face cercetări cu privire la infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.penal - soluție, de asemenea, necomunicată inculpatului. Nu există nici un fel de procese verbale de căutare și citare a inculpatului, pentru comunicarea acestor soluții, singura procedură de citare fiind prin comisia rogatorie la care procurorul german a răspuns, răspunsul nefiind însă așteptat de organul de urmărire penală, comisia rogatorie fiind înaintată instanței la puțin timp după sesizarea prin rechizitoriu.

- inculpatul a fost greșit condamnat, în lipsa unor probe certe de vinovăție.

Astfel, probele au fost administrate formal, declarațiile martorilor neoferind nici măcar indicii ale unor fapte de înșelăciune.

În cauză, nu s-a dovedit intenția inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, în condițiile în care, o hotărâre care să conțină acordul scris al asociatului unic nu era necesară la încheierea antecontractului, ci doar la încheierea finală a contractului. Potrivit declarațiilor martorilor și actelor depuse, rezultă că inculpatul era administrator cu puteri depline. Mai mult, partea vătămată a efectuat verificări prin intermediul unui avocat, constatând că inculpatul apare ca fiind administrator al societății.

- latura civilă a fost greșit soluționată.

Nu se impunea obligarea inculpatului la plata vreunei sume de bani, de vreme ce nu s-a făcut dovada vinovăției certe a acestuia, depunerea la dosarul cauzei a unor extrase bancare de către partea vătămată P., neputând conduce de plano, la concluzia că aceste sume ridicate de partea vătămată au fost remise inculpatului, nimeni nu a văzut expres momentul remiterii banilor.

- pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare.

Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, este un om de afaceri, este o persoană care a respectat dispozițiile legale și nu poate fi bănuit de rea credință, de intenția de a înșela părțile vătămate.

V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

În cauză, este întemeiat primul motiv de apel invocat de inculpat - judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa inculpatului, nelegal citat - astfel că, fiind inutilă analizarea celorlalte motive, ne vom referi în continuare doar la cel care reclamă desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Se constată, așadar, că sub două aspecte, procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită.

În primul rând, în mod greșit a constatat instanța la termenul din 9 decembrie 2010 că, deși procedura de citare cu inculpatul O. E. G. nu era îndeplinită, nu se mai impune citarea acestuia, fiind îndeplinite condițiile art.291alin.3 C.pr.pen., așa cum a fost modificat prin L. nr.202/2010, inculpatul exprimându-și poziția procesuală încă de la primirea primei citații. ( fila 47 dos. fond).

La data respectivă nu erau îndeplinite condițiile art.291 alin.3

C.pr.pen., pentru a nu mai fi necesară citarea inculpatului pentru termenele ulterioare, deoarece nu era incidentă niciuna din situațiile expres prevăzute de textul de lege: inculpatul nu a fost prezent la niciunul din termenele anterioare, personal sau prin avocat ales, iar avocatul din oficiu nu a învederat instanței că ar fi luat legătura cu inculpatul; inculpatului, într- adevăr, cel puțin aparent ( semnătura sa, de pe procedura de citare pentru termenul din 17 iunie 2011 a fost contestată doar în apel) i s-a înmânat în mod legal citația pentru termenul din 17 iunie 2011 , semnând de primire (fila 9 dos. fond), însă dispoz. art.291 alin.3 C.pr.pen. au intrat în vigoare doar la 25 noiembrie 2010, deci, numai după această dată, se putea constata de către instanță intervenirea vreunuia din cazurile, în care, potrivit legii, nu mai este necesară citarea părții. A., cu atât mai mult, cu cât, în afară de termenul din 17 iunie 2010, când s-a constatat îndeplinită procedura de citare cu inculpatul, la următoarele termene - 26 august 2010,

30 septembrie 2010, 9 decembrie 2010, instanța a arătat neechivoc că procedura de citare nu este îndeplinită cu inculpatul. Cum legea procesual penală nu retroactivează, ci este de imediată aplicare, noile dispoziții privind citarea părților la judecată, introduse prin L. nr.202/2010 puteau fi incidente doar după data intrării în vigoare a legii, chiar dacă, așa cum a arătat instanța, pentru termenul din 17 iunie 2010, inculpatul și-a exprimat poziția procesuală ( fila 53 dos. fond).

În al doilea rând, se observă că instanța l-a citat pe inculpat la adresa indicată în rechizitoriu ( Germania, 74541 V., S. nr.3), deși, ultimul act procedural din cursul urmăririi penale emanând de la inculpat ( declarația acestuia în cadrul comisiei rogatorii dispuse de organul de urmărire penală

- fila 165 dos. u.p.) indică o altă adresă - Germania, str. Schiller nr.8, 74424

B., adresă care, de altfel, este menționată și în cererea de apel.

Pentru toate aceste considerente, se constată întemeiat primul motiv de apel invocat de inculpat, care, face inutilă analizarea restului motivelor și care, impunând desființarea hotărârii - are, prin urmare, efecte relativ la întreaga procedură de judecată la instanța de fond și implicit, asupra soluției pronunțate, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel că va impune admiterea și apelurilor părților civile.

În consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.penală se vor admite apelurile declarate de către inculpatul O. E. G. și părțile civile P. E. și S. T. I. E. S. C.-N., împotriva sentinței penale nr. 352 din 15 sept 2011 a T. C., care va fi desființată în întregime și se va dispune rejudecarea cauzei de aceeași instanță, respectiv Tribunalul Cluj.

În virtutea dispoz. art.383 alin.3 C.pr.pen. Curtea arată că, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, va proceda la citarea legală a inculpatului, de la adresa indicată în cursul urmăririi penale ( adresa din declarația dată în cadrul comisiei rogatorii), dar și în cererea de apel, procesul penal fiind reluat de la momentul citirii actului de sesizare, urmând a se avea în vedere și celelalte motive de apel ale inculpatului și părților civile.

Curtea constată că nu se impune trimiterea cauzei la P. , așa cum s-a solicitat, în principal de inculpat, în virtutea dispoz.art.300 C.pr.pen., pentru refacerea urmăririi penale în condiții de legalitate -., nu se constată, potrivit art.380 C.pr.pen., incidența vreunuia din cazurile prev. de art.332 alin.2

C.pr.pen. care ar impune refacerea urmăririi penale.

A. deoarece, în virtutea dispoz. art.300 C.pr.pen., cauza se restituie la parchet în vederea refacerii actului de sesizare și nu a întregii urmăriri penale, iar pe de altă parte, neregularitățile invocate privesc, în esență, necomunicarea către inculpat a unor soluții intermediare din cursul urmăririi penale și, respectiv, neprezentarea materialului de urmărire penală

- neregularități pe care, instanța de apel le apreciază, fie ca acoperite, fie ca nefiind sancționate cu nulitatea absolută sau care, nu pot constitui nulități relative.

Astfel, necomunicarea unor soluții din cursul urmăririi penale, la care face referire inculpatul ( infirmarea soluției inițiale de scoatere de sub urmărire penală și redeschiderea urmăririi penale, reluarea cercetărilor și declinarea cauzei în favoarea DNA, începerea urmăririi penale pentru infracțiuni de corupție și declinarea cauzei către P.ul de pe lângă Tribunalul

Cluj pentru a se face cercetări cu privire la infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.penal) - a fost acoperită prin comisia rogatorie dispusă de organul de urmărire penală, prin intermediul căreia, i-au fost notificate inculpatului toate actele de procedură din dosarul de urmărire penală, iar inculpatul a luat cunoștință de întreg conținutul dosarului, așa cum rezultă din răspunsul la comisia rogatorie și declarația dată de inculpat în cadrul acestei proceduri (filele 138-156 dos. u.p.).

Cât privește neprezentarea materialului de urmărire penală, această neregularitate, dincolo de faptul că reprezintă o formalitate excesivă, în contextul în care, prin comisia rogatorie, așa cum am arătat, s-a realizat practic, prezentarea către inculpat a întregului material de urmărire penală, având la dispoziție un interval de aproape 2 luni, în care să-și exprime poziția sau să formuleze cereri noi, dar nu a uzat de acest drept, dincolo de acest aspect formal, deci, neregularitatea nu este expres prevăzută ca sancționabilă cu nulitatea absolută în condițiile art.197 alin.2 C.pr.pen., iar instanța nu apreciază, din aceleași rațiuni ( luarea la cunoștință, prin comisia rogatorie, de întreg conținutul dosarului de urmărire penală, fără a uza de dreptul, adus la cunoștință, de a formula cereri noi sau apărări) - că s-au adus inculpatului, în acest fel, vătămări care să nu poată fi înlăturate decât prin anularea actului de sesizare sau a întregii urmăriri penale, neconstituindu-se deci , nici în nulități relative, în condițiile art.197 alin.4 cu rap. la art.197 alin.1 C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de

150 lei onorariu parțial, ce se va avansa din FMJLC pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. P. C..

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În conformitate cu prev. art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.penală admite apelurile declarate de către inculpatul O. E. G., domiciliat în Germania, str. S. nr.8, localitatea 74424 B. și părțile civile P. E., domiciliat în C.-N., str. Tache I., nr. 56 și S. T. I. E. S. C.-N., cu sediul în C.-N., str. Alex.Vaida Voievod, nr. 12, împotriva sentinței penale nr. 352 din data de 15 sept 2011 a T. C., pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de aceeași instanță, respectiv Tribunalul Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 150 lei onorariu parțial, ce se va avansa din FMJLC pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. P. C..

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2012.

GREFIER

Red.A.C./Dact.H.C.

4 ex./(...)

Jud.fond: A. Ț.

← Decizia penală nr. 1636/2012, Curtea de Apel Cluj  Încheierea penală nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj