Încheierea penală nr. 1444/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1444/R/2012
Ședința publică din 18 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. - judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. L. împotriva încheierii penale nr.75 din 13 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) de T. B.-N., având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent, nu are de făcut completări la acestea și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. P. instanță a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece și-ar putea relua activitatea infracțională și ar putea influența pe membrii familiei. Este îndeplinită prima condiție prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. în ceea ce privește cuantumul pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, dar simpla prezumție că în libertate, ar putea relua activitatea infracțională sau că i-ar influența pe membrii familiei nu face să fie îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit. De altfel, inculpatul nu a mai avut relații cu fiica lui de anul trecut, așa încât nus e poate reține că în libertate ar relua activitatea infracțională. Față de persoana inculpatului, apreciază că acesta poate fi cercetat în stare de libertate, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Întrebat fiind, inculpatul arată că nu suferă de afecțiuni psihiatrice și nici nu a fost expertizat psihiatric până în prezent.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune comisă de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, pentru a-și ajuta familia.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că T. B.-N. prin încheierea penală nr.75 din 13 octombrie 2012, a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. și în consecință, a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. L. F., fiul lui D. și D., născut la data de (...) în N., județul B.-N., studii 11 clase, căsătorit, 4 copii minori, domiciliat în Sîngeorz-Băi, cartier C., nr. 32, județul B.-N., cu antecedente penale, CNP-1., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și incest prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, pe o durată de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...).
S-a dispus emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 de lei în favoarea av. Halas B. Liana.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub numărul (...), procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N. a solicitat, în conformitate cu disp. art. 149/1 Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...), față de inculpatul I. L. F., fiul lui D. și D., născut la data de (...) în N., județul B.-N., studii 11 clase, căsătorit, 4 copii minori, domiciliat în Sîngeorz-Băi, cartier C., nr. 32, județul B.-N., cu antecedente penale, CNP-1., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3
Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și incest, prev. de art.
203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul anului 2011, a întreținut de mai multe ori, acte sexuale, cu partea vătămată I. D. R., fiica sa, în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, confirmată și prin alte probe administrate în cauză, declarațiile martorilor și conducerea în teren din data de (...).
Din concluziile provizorii și actul de constatare medico-legală al
SML B.-N. din data de (...), rezultă că minora în vârstă de 8 ani și 4 luni, prezintă deflorare veche, fără leziuni corporale traumatice.
De asemenea, se arată în referatul cu propunere de arestare preventivă că inculpatul posedă condamnări penale, fiind condamnat la pedeapsa amenzii (S. penală nr. 7/2003 a Judecătoriei N.) și a închisorii de 3 luni, suspendată condiționat pe timp de 2 ani și 3 luni (S. penală nr. 64/2007 a Judecătoriei N.).
Prin Rezoluția din data de (...), procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. a confirmat începerea urmăririi penale față de I. L. F., pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal și incest, prev. de art. 203 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2011, a întreținut un act sexual, cu partea vătămată I. D. R., fiica sa, în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința. Fapta s-a petrecut într-o noapte, la domiciliul acestora, în prezența membrilor familiei.
Prin O. procurorului din data de (...) s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora era cercetat penal, în infracțiunile de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și incest, prev. de art. 203
Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.
33 lit. b Cod penal, întrucât cu ocazia cercetărilor penale suplimentare efectuate la data de (...), a rezultat că inculpatul a întreținut acte sexuale cu minora și cu alte ocazii, în cursul anului 2011, și totodată s-a dispus începerea urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.
La data de (...), prin O. procurorului de la P. de pe lângă T. B.-N., s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului I. L. F., pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și incest, prev. de art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, și anume: declarațiile inculpatului (declarațiile date în faza de urmărire penală și cea dată în fața judecătorului - f.4 dosar instanță), care a recunoscut săvârșirea faptelor; declarația părții vătămate I. D. R., dată în prezența mamei și a reprezentanților DGASP B.-N.; declarațiile martorilor A. A. A., S. T., D.
E., I. V., P. M. A., I. R., J. M., D. I., C. I. M. procesul-verbal de conducere în teren (ocazie cu care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în forma continuată); Raportul de constatare medico-legală nr.
2586/II/c/41 din data de (...), întocmit de S. J. de M. L. B.-N. (din care rezultă că numita I. D. R. prezintă deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită; pe cap, mucoasa bucală, corp, membre superioare și membre inferioare nu se constată leziuni traumatice vizibile la data examinării; nu prezintă leziuni traumatice sau modificări lezionale la nivelul organelor genitale, absența acestora nu exclude posibilitatea de producere a unui raport sexual recent; minora prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare unei vârste biologice cuprinsă între 8 ani și 8 ani și 6 luni), copia certificatului de căsătorie privind pe inculpat și M. R., mama victimei, copia certificatului de naștere privind pe numitul J. A., cazierul inculpatului, s-a reținut că există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv în sensul că în cursul anului 2011 (ultima dată în toamna anului 2011), fiind la domiciliul său, în prezența membrilor familiei, a întreținut de mai multe ori acte sexuale cu fiica sa, I. D. R., în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și a-și exprima voința, fiind astfel întrunite cerințele disp.art.143 Cod procedură penală.
Au fost întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat (infracțiuni la viața sexuală comise în dauna chiar a fiicei sale), modalitatea și împrejurările comiterii faptelor ce i se rețin în sarcină (este de menționat în această privință că întreținerea actelor sexuale, potrivit depozițiilor inculpatului, avea loc chiar la domiciliu, în prezența celorlalte fiice ale sale, că acesta întreținea în perioada respectivă relații sexuale și cu soția sa), vârsta fragedă a victimei (8 ani și 4 luni), a cărei stare de sănătate se pare că a fost prejudiciată, aceasta prezentând dureri de genunchi și abdominale, precum și ușoare hemoragii (potrivit depoziției mamei sale).
S-a avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică și persoana inculpatului, care, potrivit probelor dosarului, are înclinații violente, nu este la prima încălcare a legii penale, din cazierul său reieșind faptul că a fost condamnat la pedeapsa amenzii de
2.000.000 lei, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.36 al.1 din
D.328/1966, aplicată prin S. penală nr.7/2003 a Judecătoriei N., și la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, și a cărui motivație parțială în comiterea faptelor a fost că, aflând despre faptul că fiica sa ar fi fost abuzată sexual de un coleg de școală, s-a gândit să profite de acest lucru (declarația dată în fața procurorului), ceea ce denotă o distorsionare a sentimentelor paterne, aspect care pledează pentru privarea de libertate a inculpatului care, întorcându-se la domiciliul său, ar putea persevera infracțional în comiterea aceluiași gen de fapte sau chiar în comiterea altui gen de fapte, față de copiii săi, sau față de alte persoane.
Există de asemenea riscul real ca inculpatul, aflat în libertate, să obstrucționeze desfășurarea cercetărilor‚ prin influențarea membrilor familiei sale în a da depoziții care să-l exonereze de răspunderea penală, în vederea „salvării familiei și a reputației sale";; în plus, s-a apreciat că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar crea un mediu familial traumatizant, mai ales în condițiile în care membrii familiei sale au resimțit o atare stare deja (sesizările primare privind comiterea infracțiunilor aparținând chiar surorilor victimei) și că ar da naștere unui sentiment de insecuritate în rândul acestora, dar și în rândul comunității locale, în situația în care s-ar lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea), considerată în prezent a fi inadecvată.
Apărările inculpatului, în sensul că în momentul de față este foarte marcat de cele întâmplate, este conștient de cele petrecute, că în momentul de față fetița sa este internată într-un „centru"; în localitatea B., astfel că în opinia sa, pericolul social în ceea ce îl privește nu mai subzistă, putând fi cercetat în stare de libertate, sunt nerelevante, raportat la aspectele reținute, și respectiv la întrunirea în cauză a condițiilor prev. de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, a fost admisă propunerea formulată de procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. și în consecință, în baza art.149/1 alin.9 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. L. F., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b/1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și incest prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), dispunându-se totodată emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I. L. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b1 și alin. 3 C. cu art. 41, 42 C. și incest prev. de art. 203 C. cu art. 41, 42 C. și art. 33 lit. b C. În esență, s-a reținut că în cursul anului 2011 a întreținut de mai multe ori relații sexuale cu fiica sa în vârstă de 8 ani și 4 luni, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
La data de 13 octombrie 2012 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.58 de către T. B.-N. pe o durată de
29 de zile, începând cu data de 13 octombrie - 10 noiembrie 2012.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Ținând cont de modul de săvârșire a faptei ce aduce atingere relațiilor sociale referitoare la viața și integritatea persoanelor, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al infracțiunii presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este violul și incestul, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.
Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de recurs reține că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor A. A. A., S. T., D. E., I. V., P. M. A., J. M., D. I., C. M., cu conținutul procesului-verbal de conducere în teren și concluziile raportului de constatare medico-legală nr.
2586/II/c/41 din (...) întocmit de S. B.-N. care atestă că victima prezintă o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită.
Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., condiții în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen.avocat P. A. E.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului
400 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. L., detinut in Arestul IPJ B. N. împotriva încheierii penale nr. 75 din 13 octombrie
2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. P. V. G. M. B. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.G. A.
| ← Decizia penală nr. 1054/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 529/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
