Decizia penală nr. 659/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.659/R/2012

Ședința publică din 30 aprilie 2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. Ș., judecător

JUDECĂTORI : L. M.

G. : M. B.

M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații P. V. și L. I. împotriva sentinței penale nr.20 din 19 ianuarie 2012 a J. S. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :

- inculpatul P. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 C.pen., cu aplic.art.73 lit.b C.pen.,

- inculpații P. V. și L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 al.2 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V., lipsă fiind toate părțile.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V., solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea sentinței penale atacate și în consecință, rejudecând cauza, solicită în principal în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., achitarea inculpatului întrucât faptele săvârșite nu au fost săvârșite de către inculpat iar în subsidiar, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., de asemenea achitarea inculpatului deoarece consideră că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Din materialul probator existent la dosar atât din cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, rezultă că inculpatul a observat atitudinea agresivă a părții vătămate I. I. junior, atitudine manifestată prin aruncarea cu pietre și intenția acestuia de a se îndrepta împotriva inculpatului cu scopul de a-l lovi, asistând și la amenințarea din partea acesteia.

Mai mult, solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost pus în situația de a se apăra și că acest atac a fost inițiat de cei doi, respectiv I. jr. și I. sen. De asemenea, solicită a se avea în vedere că partea vătămată a adresat injurii și a exercitat acte de violență vis-a-vis de inculpat, creându-se o puternică stare de temere. T. la filele 102 și 103 din dosarul instanței de fond au fost audiați martorii M. I. și P. M., martori care au declarat că atunci „când am ajuns la lanul de porumb au început să arunce cu pietre în noi iar eu de teamă am început să țip și să strig, fugiți că ne omoară I.enii";.

Rezultă că cele două părți vătămate au un comportament agresiv în comunitatea unde domiciliază și sunt văzuți ca persoane irascibile care provoacă temere în rândul comunității.

Pentru aceste considerente, având în vedere materialul existent la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate iar în temeiul art.11 pct.2 rap.al art.10 lit.c C.pr.pen., să se dispună achitarea inculpatului pentru fapta săvârșită.

Solicită onorar avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M.ui P., pe fondul cauzei, referitor la soluția de constatare a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, consideră că soluția este corectă. Sunt reale susținerile apărării referitoare la starea de provocare însă aceasta a fost reținută corespunzător de instanță cu privire la faptele reținute în sarcina acestora, motiv pentru care nu consideră că este necesară dispunerea vreunei soluții de achitare în cauză. De altfel, sub aspectul realizării materialului probator prima instanță a făcut o analiză pertinentă a acestuia, cu atât mai mult cu cât, într-adevăr au intervenit modificări în declarațiile martorilor, majoritatea justificate pe intervenția trecerii timpului și instanța a avut în vedere corect declarațiile date de martori pe care le-a comparat corespunzător inclusiv cu cele inițiale din anii

2005, 2007, din cursul urmăririi penale și celelalte faze ale procesului.

Pentru ambii inculpați, apreciază că este aplicabilă prescripția specială. Solicită a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V., cu privire la prescripția specială, achiesează la concluziile procurorului.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 20 din (...) a J. S. M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală s-a dispus condamnarea inculpaților:

1. P. V., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în localitatea S. M., porecla Bodui, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna S. nr. 1087, județul M., la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit.";b"; și art. 76 lit.";d"; C.pen (parte vătămată I. I. junior) și pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.

180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.";b"; și art. 76 lit.";f"; C.pen

(parte vatămată I. I. senior).

În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. d Cod penal instanța de fond a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 7 luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și șapte luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă I. I. junior, cu domiciliul în comuna S. nr. 572, județ M. și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

S-au respins capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor materiale și a unei prestații bănești lunare ca nefondate.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare a fost obligat inculpatul P. V. la plata de despăgubiri materiale către S. Municipal S.

M., în cuantum de 210,12 lei (raportat la stabilirea unei culpe de 50% ), reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate I. I. junior, cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 660 lei reprezentând contravaloarea avizului C. S., în contul I.ui N. de M. L. M. M.

În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

2. L. I., CNP 1., fiul lui I. și I., născut la data de 22 decembrie 1936 în comuna S., județul M., cetățenie română, studii 4 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna S. nr. 570, județul M., la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul Penal, cu aplicarea art. 73 lit.";b"; și art. 76 lit.";f"; C.pen (parte vătămată I. I. senior).

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

S-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă I. I. senior, cu domiciliu în comuna S. nr. 572, județul M., în contradictoriu cu inculpații P. V. și L. I. ca nedovedită.

În temeiul art.191 al.(1) C.proc.pen, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul L. I. la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului I. L., desemnat din oficiu, care s-a suportat din fondurile M.ui de Justiție).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cadrul dosarului nr. 212-2005 aflat pe rolul J. D., P. de pe lângă Judecătoria

Dragomirești a învestit instanța de judecată, prin rezoluția din 22 februarie

2005, înaintând plângerea formulată de partea vătămată I. I. senior, prin care s-a solicitat efectuarea cercetărilor în raport de numiții P. V. și L. I., sub aspectul săvârșirii faptei de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 cod penal.

În expunerea stării de fapt, s-a învederat că aceștia în noaptea de 10 august 2004, au aplicat mai multe lovituri părții vătămate I. I. senior, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de

15-17 zile de îngrijiri medicale.

Dosarul s-a finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 20 din (...) desființate prin admiterea recursului promovat de inculpați de către Tribunalul Maramureș, care prin D. penală nr. 360-R-8 august 2006, s-a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat la Judecătoria Dragomirești sub dosar nr. 444-224 din (...).

Este de menționat că pe rolul acestei instanțe s-a aflat și dosarul nr.

214-2005, în cadrul căruia actul de sesizare a fost reprezentat de rechizitoriul P. de pe lângă judecătoria D. din 22 februarie 2005, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, în raport de partea vătămată I. I. junior.

Apreciindu-se incidența prevederilor art. 34 din Codul de procedură penală, prin încheierea penală din 20 noiembrie 2006, s-a dispus conexarea dosarului nr. (...) la dosar nr. 214-2005.

Ulterior, Tribunalul Maramureș, prin încheierea penală nr. 172 din 06 aprilie 2007 a desemnat pentru judecarea cauzei, Judecătoria Sighetu

Marmației, astfel încât cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr. 1072-307 din (...), în cadrul căruia s-a pronunțat sentința penală nr. 498 din 18 decembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe, au promovat recurs inculpații P. V. și L. I., admis prin D. penală nr. 103-A pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de (...).

În considerentele deciziei instanței superioare, s-a apreciat că, în mod eronat, instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 în fapta prevăzută de art. 182 alin.

2 Cod penal, cât privește inculpatul P. V. (parte vătămată I. I. junior), în condițiile în care această schimbare a încadrării juridice s-a dispus în temeiul concluziilor înfățișate de o expertiză medico-legală, ce se aflau în vădită contradicție cu celelalte acte medico-legale administrate în cauză.

În îndrumarul deciziei de casare, s-a apreciat necesar a se pune în discuția părților, efectuarea unei noi expertize medico-legale la I. N. de M.-L. M. M. B. sau doar avizarea actelor medico-legale întocmite spre control și avizare C. S. M.-L.e din cadrul I.ui N. M. M., urmând ca ulterior administrării probațiunii indicate, să se repună în discuția părților încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul J. S. M. sub dosar nr. (...).

În scopul de a da eficiență recomandărilor instanței superioare, în cauză s-a dispus readministrarea probelor testimoniale (fiind audiați martorii

M. I., P. M.-f.103, G. M.-f.144 și 100, G. G.-f.219, făcându-se aplicarea art.

327 alin. 3 Cod procedură penală, în raport de martorul G. I., ca urmare a constatării imposibilității audierii sale, avându-se în vedere precizările proceselor verbale de executare a mandatelor conform cărora martorul se află în Italia, fiind necunoscut momentul revenirii sale în țară, precizări confirmate și de martora G. M.).

De asemenea, la dosarul cauzei se află avizul C. S. de M. L. din cadrul

I.ui N. de M. L. M. M. (f.304) prin care a fost aprobat raportul de nouă expertiză medico legală nr. 1416-VI-a-10 din (...).

Raportat la dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală și la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală (în conformitate cu care leziunile pricinuite părții vătămate I. I. junior au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale iar pierderea vederii ochiului stâng, deși nu constituie invaliditate, reprezintă o infirmitate fizică permanentă), prin încheierea penală din 15 decembrie 2011, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul P. V. asupra părții vătămate I. I. junior din art. 182 alin. 1 în art. 182 alin. 2 din Codul Penal.

Instanța a avut în vedere și D. nr. 1-2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu care, schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanței, prin încheiere pronunțată înainte de soluționarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 10 august 2004, părțile vătămate I. I. junior împreună cu tatăl său I. I. senior, au participat alături de alte persoane din comuna S., printre care și inculpații P. V. și L. I., la priveghiul defunctului L. G., unde aflându-se sub influența băuturilor alcoolice au inițiat o altercație cu martorul Rus G.

Ulterior, părțile vătămate au părăsit locuința familiei L., la solicitarea expresă a membrilor acesteia, în scopul preîntâmpinării unui conflict.

În timp ce se îndreptau spre propria locuință, martorii G. M., G. G. și G. I., ajungând în dreptul imobilului nr. 561, au fost atacați cu pietre dintr- un lan de porumb de către partea vătămată I. I. junior. Aflată sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată I. I. junior, a avut inițiativa unei altercații cu martorul G. G., prinzându-l de reverul hainei.

Către locul în care se aflau persoanele mai sus menționate, se îndreptau inculpații P. V. și L. I. precum și martorii P. M., M. I., L. F.

Fără ca acest aspect să scape observației părții vătămate I. I. și pe fondul unei stări tensionate și conflictuale cu familia P., s-a luat decizia de a abandona debutul altercației cu numitul G. G., îndreptându-și atenția și pașii către familia P..

Într-o manieră similară a înțeles să procedeze și partea vătămată I. I. senior, părăsind lanul de porumb.

Ulterior acestui moment, membrii familiei G., au auziut-o pe una din fiicele inculpatului P. V. strigând, „săriți că ne omoară ilieșenii";.

Întrucât inculpatul P. V., a observat atitudinea agresivă a părții vătămate I. I. junior, manifestată prin aruncarea cu pietre și intenția de a se îndrepta în direcția sa, cu scopul de a-l lovi, asistând și la acte de amenințare din partea acesteia, a înțeles să riposteze, aplicând părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona ochiului stâng.

În acest context, inculpatul P. V. s-a încăierat cu partea vătămată I. I. junior, lovindu-se reciproc. În sprijinul fiului său, a intervenit partea vătămată I. I. senior, aceasta din urmă fiind lovită cu o coadă de lemn de la sapă de către inculpatul P. V.

Nici inculpatul L. I. nu a avut o atitudine pasivă în raport de actele de violență ce se desfășurau, astfel încât acesta a lovit partea vătămată I. I. senior, cu pietre peste cap și corp, până și-a pierdut cunoștința.

Starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate, detaliate în rândurile ce urmează.

I. Privind infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpaților P. V. și L. I., cu privire la partea vătămată I. I. senior.

Partea vătămată, I. I. senior a declarat, în etapa cercetării judecătorești (fila 2 din dosarul nr. 212-2005), că la un moment dat a auzit vocea fiului său strigând « măi nu mai da « , pentru că la un scurt interval de timp personal să devină subiect pasiv al unor acte de violență fizică, fiindu-i aplicate lovituri cu un corp dur în zona urechii stângi, avându-l drept autor pe inculpatul P. V.

Din relatările părții vătămate a reieșit că, după aceste lovituri au urmat altele, la nivelul capului și picioarelor fără a putea identifica în mod cert autorii.

Afirmațiile părții vătămate sunt sprijinite sub aspectul veridicității de concluziile certificatului medico-legal nr. 499 din (...) eliberat de S. M.-L. J. M., conform cărora leziunile produse prin loviri active au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-17 zile de îngrijiri medicale.

Cât privește inculpatul L. I., acesta nu a negat că între părți s-a iscat o învălmășeală, susținând că în acel context a împins pe una din părțile vătămate fără a putea preciza cu claritate identitatea acesteia.

Conform aprecierilor inculpatului, se exclude orice idee de asumare a vinovăției privitor la leziunile părții vătămate, în contextul în care atacul a fost inițiat de cei doi I., inculpații aflându-se în situația de a se apăra.

Din relatările inculpatului P. V. a reieșit că acesta nu poate furniza informații privind proveniența, condițiile și cauzele leziunilor părții vătămate.

În conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța de fond a apreciat ca fiind lipsite de substanță și verosimilitate afirmațiile inculpatului P. V. făcute în scopul de a disuada atribuirea calității de subiect activ al faptei de lovire reținute în sarcina sa.

Către această concluzie îndrumă și depozițiile martorilor I. I. (căreia calitatea inculpaților de autori ai infracțiunii de lovire i-a fost dezvăluită de numitul C. M.), B. F. (căreia inculpatul L. I. i-a dezvăluit că împreună cu ginerele său, inculpatul P. V., au lovit părțile vătămate I.-f.51 din dosarul nr.

212-2005).

I. Privind infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.

182 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului P. V., cu privire la partea vătămată I. I. junior.

Acuzația părții vătămate potrivit căreia a fost lovită cu o bâtă în zona feței de către inculpatul P. V., ceea ce a avut drept consecință pierderea cunoștinței (f.8 din dosarul nr. 214-2005) a fost negată de inculpat, susținându-se că părțile vătămate proferau injurii și exercitau acte de violență, condiții în care, pe fondul unei puternice stări de temere, nu mai reține cu exactitate cele întâmplate.

Declarațiile inculpatului adăpostesc aspecte contradictorii, apte să trezească suspiciuni legitime privind veridicitatea și sinceritatea afirmațiilor, în contextul în care se afirmă că, dată fiind puternica stare de temere sub imperiul căreia se afla nu reține modalitatea de derulare a evenimentelor dar în același timp își amintește cu precizie că nu este autorul unor acte de violență în raport de partea vătămată I. I. junior.

Această ultimă teză a susținerilor sale este neverosimilă, în condițiile în care, martorii au confirmat starea conflictuală existentă între cele două familii, atacul părților vătămate, fiind greu de conceput că inculpații au adoptat o atitudine pur pasivă, nici măcar defensivă, supunându-se asaltului părților vătămate, fără ca personal, să suporte leziuni.

Caracterul infracțional al faptei este evidențiat și prin mijloacele de probă la care actul de sesizare face referire.

Starea de fapt expusă în rechizitoriu este întărită sub aspectul veridicității și prin avizul C. S. de M. L. din cadrul I.ui N. de M. L. M. M.

(f.304) prin care a fost aprobat raportul de nouă expertiză medico legală nr.

1416-VI-a-10 din (...) (în conformitate cu care leziunile pricinuite părții vătămate I. I. junior au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale iar pierderea vederii ochiului stâng, deși nu constituie invaliditate, reprezintă o infirmitate fizică permanentă).

Raportat la întreg ansamblu probator administrat în cauză, reținând atitudinea culpabilă a părților vătămate (manifestată prin acte de amenințare, atac cu pietre), care a cauzat inculpaților o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia aceștia au comis faptele infracționale, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b din codul penal referitoare la circumstanța atenuantă a provocării, stabilind o culpă de 50% în sarcina inculpaților și o culpă de 50% în sarcina părților vătămate.

I.1. În drept, fapta inculpatului P. V., care în data de (...), a lovit-o pe partea vătămată I. I. senior, la nivelul capului, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 15-17 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.

2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire, în actele de violență producătoare de suferințe fizice. Urmarea imediată este reprezentată prin suferințele de ordin fizic cauzate persoanei vătămate, iar legatura de cauzalitate dintre fapta și rezultat este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.

2. În drept, fapta inculpatului P. V., care în data de (...), a lovit-o pe partea vătămată I. I. junior, la nivelul feței, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 140-150 zile de îngrijiri medicale, provocându-i o infirmitate fizică permanentă prin pierderea vederii ochiului stâng, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire cu un corp dur în zona feței. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 140-150 de zile de îngrijiri medicale și a unei infirmități fizice permanente cauzată prin pierderea vederii ochiului stâng.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală, avizat de C. S. de M. L. din cadrul I.ui N. de M. L. M. M. s-a stabilit că leziunile pricinuite părții vătămate I. I. junior au necesitat pentru vindecare un număr de 140-150 zile de îngrijiri medicale iar pierderea vederii ochiului stâng, deși nu constituie invaliditate, reprezintă o infirmitate fizică permanentă).

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.

Întrucât infracțiunile (prezentate la punctele 1 și 2) au fost săvârșite de același subiect activ înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru oricare dintre ele, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma concursului real de infracțiuni prevăzută de art. 33 lit.a) Cod penal.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a

Codului Penal, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală, în speță în individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii, s-a reținut circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 73 lit.b) din Codul penal.

Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. f Cod penal și la principiul non reformatio in pejus, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, durata desfășurării procesului penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de șapte luni pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal (parte vătămată I. I. junior) și la pedeapsa amenzii de 250 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire (parte vătămată I. I. senior) .

Instanța a dat eficiență prev. art. 33 lit.a și art. 34 lit. d Cod penal și a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 luni închisoare.

Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală judecătoria l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

2. În drept, fapta inculpatului L. I., care în data de (...), a lovit-o pe partea vătămată I. I. senior, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 15-17 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire, în actele de violență producătoare de suferințe fizice. Urmarea imediată este reprezentată prin suferințele de ordin fizic cauzate persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta și rezultat este dovedită prin probatoriul administrat.

La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, în speță, în individualizarea pedepsei, urmând a se reține aplicabilitatea principiului non reformatio in pejus precum și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 73 lit.b) din Codul penal și în consecință, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. f Cod penal.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal comisă în raport de partea vătămată I. I. senior.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631

C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată I. I. junior, s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei, din care 10.000 lei constituie câștigul nerealizat în perioada îngrijirilor medicale, iar diferența de 5.000 lei reprezintă contravaloarea daunelor morale (f.96 din dosar nr. 214-2005), pentru ca în cadrul concluziilor scrise (f.23-24 volumul II ) să se facă referire la solicitarea unor sume de 100 lei -pentru fiecare zi de îngrijire medicală, de 5.000 lei cu titlu de daune morale și a unei rente viagere lunare în cuantum de 250 lei.

Întrucât vindecarea părții vătămate I. I. junior a necesitat cheltuieli de spitalizare, contravaloarea acestora a fost solicitată, în cadrul constituirii de parte civilă, de S. J. de urgență Dr. C. O. din B. M., ce a emis pretenții financiare în cuantum de 420,25 lei.

Cerere de constituire de parte civilă a formulat și partea vătămată I. I. senior, pretinzând de la ambii inculpați, suma de 10.000 lei constituind contravaloarea beneficiului nerealizat în perioada îngrijirilor medicale și suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale (f.30 dosar nr.212-2005).

Referitor la constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată I.

I. junior, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată, sub aspectul solicitării sumei de 10.000 lei, ce constituie câștigul nerealizat în perioada îngrijirilor medicale.

Declarațiile și afirmațiile părții vătămate nu au, prin ele însele, valoare probatorie sub aspectul laturii civile, fiind necesar ca ele să fie coroborate, potrivit dispozițiilor art. 75 C. procedură penală, cu celelalte probe administrate în vederea aflării adevărului. În acest context, instanța a reținut că existența și cuantumul prejudiciului material nu pot fi reținute pe baza simplei declarații a părții civile și în condițiile în care nu au fost temeinic probate, ignorându-se prevederile art. 1169 din Codul civil, pretențiile materiale sunt neîntemeiate.

Observații similare sub aspectul daunelor materiale, s-au impus și în raport de constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată I. I. senior, declarațiile martorilor G. M. și B. F. (din dosarul nr. 212-2005 privitor la activitățile agricole), neavând relevanță sub aspectul soluționării laturii civile.

Chiar presupunând că aserțiunea martorilor privind desfășurarea activității în propria gospodărie de partea vătămată anterior actelor de agresiune fizică, este veridică, instanța de fond a apreciat că în lipsa unor înscrisuri, eventualele sume pretinse nu pot fi lăsate la libera apreciere a unor martori, în lipsa unor criterii obiective apte să verifice temeinicia și justețea afirmațiilor.

Instanța de fond a apreciat că se impun câteva precizări în legătură cu pretențiile părții vătămate I. I. junior vizând solicitarea unei prestații periodice.

Instanța a constatat că pretenția privind acordarea unei rente viagere, nu numai că a fost făcută după citirea actului de sesizare dar, în speța dedusă judecății este și netemeinică.

Instanța de fond a considerat că acordarea unei prestații periodice victimei și-ar găsi justificarea doar în ipoteza în care, în urma infracțiunii, capacitatea de muncă a acesteia s-a diminuat, iar veniturile ei s-au redus, despăgubirile având rolul de a completa tocmai această diminuare a veniturilor.

Or, în speță, a constatat instanța de fond, partea vătămată nu a probat realizarea unor venituri certe anterior infracțiunii, motiv pentru care a respins din constituirea de parte civilă, sumele de bani pretinse cu titlu de daune materiale și cu titlu de rentă viageră lunară.

Câteva observații privind daunele morale (pretinse în cuantum de 5.000 lei) își dovedesc utilitatea.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală (fila 210 din dosar nr. (...)), avizat de C. S. din cadrul I.ui de M. L. C.-N., se conchide că partea vătămată se confruntă cu o deficiență vizuală, neîncadrabilă în grad de invaliditate, ce atrage contraindicarea unor activități ce necesită vedere binoculară, siguranța circulației, distingerea detaliilor.

Sub aspectul daunelor morale, sunt relevante și Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la L., care subliniază printre altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei ce a suferit prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

S-a apreciat că daunele morale se stabilesc în raport de gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma ce va fi acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

În opinia instanței, raportat la concluziile raportului de nouă expertiză, solicitarea formulată de partea vătămată I. I. junior vizând acordarea daunelor morale este întemeiată.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, s-au avut însă în vedere principiul disponibilității și principiul non reformatio in pejus (ce-și găsește aplicabilitatea și în latură civilă), astfel încât instanța va stabili în sarcina inculpatului P. V., obligația de a plăti părții vătămate o sumă de 2.000 lei

(stabilită și prin sentința penală nr. 172 din 06 aprilie 2007, ulterior casată) cu titlu de daune morale.

Instanța nu a admis însă daunele morale solicitate de partea vătămată

I. I. senior, apreciind că acestea sunt total nedovedite.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană, respectiv sentimentele de dragoste și afecțiune.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.

Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea existenței și a cuantumului acestora.

In raport de aspectele precizate, instanța de fond a considerat că solicitarea privind acordarea de daune morale este nedovedită și pe cale de consecință au fost respinse pretențiile de natură civilă formulate de partea vătămată I. I. senior.

Față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond l- a obligat pe inculpatul P. V., la plata de despăgubiri materiale către S. Municipal S. M., în cuantum de 210,12 lei (raportat la stabilirea unei culpe de 50% ), reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate I. I. junior, cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei sentinței au declarat recurs inculpații P. V. și L. I. fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din (...) inculpatul P. V., prin apărător din oficiu, a solicitat în principal în temeiul art.10 lit.c C.pr.pen., achitarea întrucât faptele săvârșite nu au fost săvârșite de către inculpat iar în subsidiar, în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., achitarea deoarece consideră că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale unei infracțiuni.

S-a arătat că inculpatul a observat atitudinea agresivă a părții vătămate I. I. junior, atitudine manifestată prin aruncarea cu pietre și intenția acestuia de a se îndrepta împotriva inculpatului cu scopul de a-l lovi, asistând și la amenințarea din partea acesteia.

Inculpatul a fost pus în situația de a se apăra și că acest atac a fost inițiat de cei doi, respectiv I. jr. și I. sen. Partea vătămată a adresat injurii și a exercitat acte de violență vis-a-vis de inculpat, creându-se o puternică stare de temere. T. la filele 102 și 103 din dosarul instanței de fond au fost audiați martorii M. I. și P. M., martori care au declarat că atunci „când am ajuns la lanul de porumb au început să arunce cu pietre în noi iar eu de teamă am început să țip și să strig, fugiți că ne omoară I.enii";.

Rezultă că cele două părți vătămate au un comportament agresiv în comunitatea unde domiciliază și sunt văzuți ca persoane irascibile care provoacă temere în rândul comunității.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile inculpaților sunt fondate cu privire împlinirea termenului de prescripție specială cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cp și în aceste limite vor fi admise pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, stabilind existența faptelor și vinovăția inculpaților recurenți în comiterea acestora.

A rezultat din ansamblul probator că în data de (...), inculpatul P. V. a lovit-o pe partea vătămată I. I. senior, la nivelul capului, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 15-17 zile de îngrijiri medicale și că la aceeași dată inculpatul P. V. a lovit-o pe partea vătămată I. I. junior la nivelul feței, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 140-150 zile de îngrijiri medicale, provocându-i o infirmitate fizică permanentă prin pierderea vederii ochiului stâng.

Inculpatul L. I. la data de (...) a lovit-o pe partea vătămată I. I. senior, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 15-17 zile de îngrijiri medicale.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpaților recurenți P. V. și L. I. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate inculpatului P. V. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

În ce privește infracțiunile de lovire reținute în sarcina inculpaților recurenți se constată că pentru acestea s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, acest termen de 7 ani și 6 luni începând să curgă de la data comiterii faptelor (...) și împlinindu-se la data de (...).

Vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată este dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, probe ce au fost judicios analizate, coroborate și interpretate de instanța de fond.

Astfel, probele ce atestă vinovăția inculpaților sunt declarațiile părților vătămate I. I. senior și I. I. junior, care se coroborează cu certificatul medico- legal nr.449 din (...), cu raportul de nouă expertiză medico-legală nr.1416-VI-a-

10 din (...), cu declarațiile martorilor I. I., B. F., cu ale martorilor M. I., P. M.,

G. M., G. G., G. M., precum și parțial cu declarațiile inculpaților.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului P. V. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă se constată că prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului, reținând în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal privind săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Infracțiunea de vătămare corporală comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de aplicarea de lovituri la nivelul feței părții vătămate I. I. junior prin care s-au cauzat acesteia leziuni vindecabile în 140-150 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă constând în pierderea vederii ochiului stâng.

Pentru considerentele prezentate, curtea va admite în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală recursurile declarate de către inculpații P. V. și L. I., împotriva sentinței penale nr. 20 din (...) a J. S. M. pe care o va casa în parte, doar sub aspectul constatării împlinirii termenului de prescripție specială cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cp și rejudecând în aceste limite:

În temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P. V., fiul lui G. și M., născut la (...) în S. M., CNP 1., domiciliat în S., nr.1087, jud. M. și L. I., fiul lui I. și I., născut la (...) în S., CNP 1., cu domiciliul în S. nr.570, jud. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin. 2 Cod penal.

Se va menține pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp și modalitatea de individualizare a executării acesteia, respectiv suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului

C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției pentru av. Jiman Mara R..

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de către inculpații P. V. și L. I., împotriva sentinței penale nr. 20 din (...) a J. S. M. pe care o casează în parte, doar sub aspectul constatării implinirii termenului de prescripție specială cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cp și rejudecând în aceste limite:

În temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g C.pr.penală dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P. V., fiul lui G. și M., născut la (...) în S. M., CNP 1., domiciliat în S., nr.1087, jud. M. și L. I., fiul lui I. și I., născut la (...) în S., CNP 1., cu domiciliul în S. nr.570, jud. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.

2 Cod penal.

Menține pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată inculpatului P. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp și modalitatea de individualizare a executării acesteia, respectiv suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJLC pentru av. Jiman Mara R..

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.

M. Ș. L. M. M. B. M. B.

Red.L.M./(...) Dact.H.C./4 ex./ J..fond: P. M. R..

← Decizia penală nr. 1745/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1299/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 659/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 659/2012, Curtea de Apel Cluj