Decizia penală nr. 702/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.702/R/2012
Ședința publică din 7 mai 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - reprezentat prin procuror A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata M. R. B. împotriva încheierii penale f.n. din data de (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. R. B., în stare de arest, asistată de către apărător ales av.Herchi Stefan din cadrul
Baroului B., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatei M. R. B., invocă excepția tardivității acestui recurs, arătând că a avut date eronate când a formulat recursul.
La întrebarea instanței, apărătorul ales al inculpatei M. R. B., arată că are aceeași comunicare nelizibilă.
Reprezentantul M.ui P. susține excepția tardivității prezentului recurs, sens în care solicită a fi admis, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata M. R. B., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței și că termenul pentru declararea recursului este prea scurt.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 10 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în temeiul art.3002 C., rap. la art. 160 ind. b C., s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpata M. R. B., fiica lui V. și B., născută la data de 6 martie 1959 în mun. Lugoj, jud.Timiș, dom. în O., str. Meșteșugarilor, nr.79/B, bl. X202, sc. A, et. 2, ap. 12, jud. B., CNP : 2., în prezent deținută în Penitenciarul Gherla, a fost legală și temeinică.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei M. R. B. începând cu data de astăzi, 10 aprilie 2012, respingând implicit cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 98/P/2011 al M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, S. T. O. a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata M. R. B., fiica lui V. și B., născută la data de 6 martie 1959 în mun. Lugoj, jud.Timiș, dom. în O., str.
Meșteșugarilor, nr.79/B, bl. X202, sc. A, et. 2, ap. 12, jud. B., CNP : 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune, prev. de art. 257 alin. 1 cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. 1 și 2
C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpații G. M.- sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 rap. la art. 257 alin. 1 cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și S. A.- sub asepctul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatei M. R. B. s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2011 l-ar fi abordat pe martorul denunțător Ciuciu
M., pe care în schimbul unei garsoniere pentru sine și a sumei de 20.000 euro pentru magistrați, l-ar fi asigurat că îl va pune în legătură cu prim- procurorul P. de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de A. O. care sunt în măsură să îl ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale ale fratelui acestuia, Ciuciu D., iar în cazul în care în dosarele aflate în faza de urmărire penală ar apărea indicii și cu privire la implicarea denunțătorului Ciuciu M. în comiterea faptelor cercetate, va facilita prin cunoștințele și prin influența pe care o are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și față de acesta.
S-a mai reținut în sarcina acestei inculpate că în cursul lunii octombrie
2011 ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată T. L. E. prin folosirea de mijloace frauduloase, obținând de la aceasta suma de 9000 euro reprezentând contravaloarea garsonierei situate în mun. O., str. Mioriței nr.
32, ap. 1, jud. B..
Întrucât prin încheierea penală nr.180 din (...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA S. T. O., sens în care în baza art. 61 ind. 1 C. a fost desemnată instanța T.ui C. ca instanță egală în grad desemnată să judece cauza în primă instanță, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 februarie 2012, sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 13 martie 2012.
La sesizarea instanței de fond, prin încheierea din (...), în temeiul art.300 ind.1 rap. la art.160 ind.b C., s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpată, menținându-se prevenția acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.3002 din Codul de procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. C. instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002
C. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
T. a apreciat că de la data de 27 februarie 2012, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatei.
Astfel, fără a face la acest moment procesual, o analiză în detaliu a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, s-a limitat a constata că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele care i se impută, în acest sens fiind declarațiile date de martorii denunțători Ciuciu M. și Ciuciu D., declarațiile părții civile T. L. E., ale inculpatei M. R. barta însăși, prin care aceasta recunoaște săvârșirea traficului de influență, a martorilor Moș G., A. M. L., a raportului de constatare tehnico-ștințifică nr. 423.387 din (...) și, nu în ultimul rând, procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale depuse la dosar. D. se invocă nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, la acest moment procesual instanța nu se poate pronunța asupra motivelor de nelegalitate invocate, indiciile de vinovăție nefiind combătute.
Nu în ultimul rând, subzistă în continuare și temeiul prevăzut de art.
148 lit. f C., inculpata fiind acuzată că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat fiind îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatuei, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs
Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Or, în speță inculpata este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului aspru sancționat de legea penală, ci, mai ales prin prisma conotației negative pe care o astfel de faptă o are asupra opiniei publice. Astfel, inculpata M. a lăsat să se înțeleagă faptul că magistrați procurori și judecători cu atribuții de decizie sunt coruptibili, fapta fiind de natură a zdruncina încrederea publică în actul de justiție și în caracterul corect al înfăptuirii acestuia, toate acestea în scopul obținerii unor foloase materiale considerabile.
Fără îndoială, pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C.p.pen., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere.
Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptelor comise, a circumstanțelor și urmărilor comiterii lor, pentru ca apoi și prin raportare la circumstanțele personale ale celui în cauză, să decidă dacă este necesară privarea de libertate a acestuia.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune așa cum arătam deja, o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora este acuzată inculpata, modalitatea concretă de săvârșire, rezonanța faptei în rândul opiniei publice, dar și atitudinea procesuală a acesteia- declarațiile date de inculpată fiind oscilante și contradictorii, inclusiv la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului, când cu ocazia ultimului cuvânt inculpata a negat orice responsabilitate penală.
Nu s-a putut reține nici necesitatea egalității de tratament cu ceilalți doi inculpați din prezenta cauză, având în vedere implicarea preponderentă a inculpatei M. R. B., precum și numărul și gravitatea infracțiunilor sesizate - din care una în dauna unei persoane apropiate care a apelat cu încredere la ajutorul inculpatei.
Pe de altă parte, susținerile inculpatei prin apărător în sensul că nu își poate construi apărarea sunt lipsite de temei, cât timp consultațiile cu apărătorul ales nu sunt supuse cenzurii vreunui organ al statului, iar, pe de altă parte, inculpata are dreptul de a solicita termen la arhivă în vederea studierii dosarului, în măsura în care procedura prezentării materialului de urmărire penală este apreciată ca fiind insuficientă în vederea pregătirii apărării.
Toate aceste temeiuri, coroborate și cu cele indicate la art. 136 C.- privind scopul măsurilor preventive, impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b C., s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpata M. R. B., a fost legală și temeinică și a menținut-o.
Totodată instanța a aprecit că la momentul de față, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, revocarea arestării preventive
și luarea unei alte măsuri preventive mai puțin severă, nu este oportună pentru buna derulare a procesului penal și pentru desfășurarea în condiții normale a anchetei penale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M. R. B., solicitând revocarea măsurii arestului preventiv întrucât menținerea acestei stări nu se mai impune.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este tardiv și urmează a fi astfel respins pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit prevederilor art.160/b, art.300/2, art.160/a alin.2 Cod procedură penală încheierea prin care s-a menținut starea de arest poate fi atacată separat cu recurs în termen de 24 de ore, care curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
În prezenta cauză starea de arest a inculpatei recurente M. R. B. a fost menținută prin încheierea penală fără număr din data de (...), care a fost comunicată inculpatei la data de (...) (f.146 fond).
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj în data de (...), fiind trimis prin poștă în data de (...).
În consecință, nefiind respectat termenul prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală urmează a se respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata M. R. B., fiica lui V. si B., născută la 6 martie 1959, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 10 aprilie 2012 a T.ui C..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat C. M.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata M. R. B., fiica lui V. si B., născută la 6 martie 1959, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 10 aprilie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat C. M.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de
500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. Ș. L. M. ANA C.
GREFIER, M. B.
Red. L.M./Dact..H.C
3 ex./(...) Jud.fond. L.-M. F.
| ← Decizia penală nr. 1587/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1536/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
