Încheierea penală nr. 263/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Î. PENALĂ Nr. 263/2012
Ședința { F. |publică} de la 17 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : M. Ș.
JUDECĂTOR : V. V. A.
JUDECĂTOR : M. B.
GREFIER : E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. si T. - S. T. C. - reprezentat de procuror L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpat M. P. V., împotriva încheierii penale nr. 14/CC din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, prin care a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. B. N. - și s-a dispus prelungirea duratei arestului preventiv luată față de inculpat, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev.de art. 25 din L.365/2002, privind comerțul electronic, falsificare de instrumente de plată electronice, prev.de art. 24 al.1 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința { F. |publică}, se prezintă inculpatul M. P. V., în stare de arest preventiv, deținut în Arestul IPJ B. N., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. M., din cadrul Baroului
C., cu împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. după care întrebat fiind, inculpatul declară că-și menține recursul formulat în cauză.
I s-a adus la cunoștință faptul că s-a desemnat un apărător din oficiu care urmează să-i asigure asistența juridică, inculpatul exprimându-și dorința de a fi asistat de apărătorul ales, pe care de altfel l-a încunoștințat de termenul de azi.
Instanța constată de asemenea că la dosar, prin serviciul de registratură, s-a depus cererea apărătorului ales al inculpatului, avocat M. A., de strigare a cauzei la orele 12,oo invocând imposibilitatea prezentării la ora fixată de instanță pentru această cauză., respectiv ora 9,00.
{ F. | }Reprezentanta P.ui, în cazul în care cererea apărătorului ales este însoțită și de împuternicire avocațială pentru termenul de azi, solicită a se lăsa cauza la a doua strigare.
Apărătoarea desemnată din oficiu pe seama inculpatului lasă la aprecierea instanței eventualitatea strigării cauzei la o altă oră.
Instanța constată că la cererea apărătorului ales nu este atașată și împuternicirea avocațială, astfel că respinge cererea formulată de acesta și, nefiind alte cereri sau excepții, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătoarea inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud si rejudecând cauza a se dispune în principal, respingerea propunerii DIICOT - S. T. B. de prelungirea a duratei arestării preventive, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. A. că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prev.de art. 143 si art. 148 lit.f Cod proc.penala , nu mai subzistă și în cauză nu au intervenit nici temeiuri noi care să justifice prelungirea duratei arestului preventiv.
Inculpatul a fost sincer, a regretat fapta comisă și persoana acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că cercetarea lui in stare de libertate nu va conduce la zădărnicirea aflării adevărului sau la influențarea martorilor. A. infracționala imputată s-a oprit în urmă cu doi ani și la dosar în afară de percheziția electronică, care nu poate fi modificată, nu mai există alte probe care să justifice starea de arest.
In subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventivă cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, apreciind că persoana inculpatului prezintă destule garanții pentru respectarea obligațiilor care-i vor fi impuse de instanța.
Solicită a se dispune și cu privire la onorariul de apărător din oficiu.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea încheierii penale atacate cu recurs, ca fiind legală și temeinică. Instanța în mod temeinic a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, prelungirea măsurii preventive a arestului fiind solicitată pentru completarea probațiunii.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate, cu mențiunea ca regretă comiterea faptelor, nu s-a folosit de cardurile falsificate si că deși are un contract de muncă în F., lăsat în libertate, se va prezenta la fiecare solicitate a organelor de cercetare sau a instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.14/CC din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a admis propunerea formulată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. și în consecință s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul M. P. V., fiul lui I. și V., născut la (...) în B., CNP 1., cu același domiciliu, str.Avram Iancu nr.3, ap.3, jud.B.-N., studii 12 clase, necăsătorit, chelner, fără antecedente penale, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin Î. penală nr.
9/CC/2012, pronunțată în data de 20 ianuarie 2012 de către T. B.-N., în dosarul penal nr. (...), a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 69
D/P/2008, ca fiind întemeiată, și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și falsificare de instrumente de plată electronice, prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr.
365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare între 6 luni și 5 ani și respectiv închisoare între 3 și 12 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, art. 148 alin.1 lit. „f"; Cod procedură penală, pe durata a 29 de zile, începând cu data de 20 ianuarie 2012 până în data de 17 februarie 2012.
S-a reținut că prin R. emise de procuror la data de (...) și data de (...)
( f.178-179 și 228-229) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.365/2002 privind comerțul electronic, și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de ar. 24 alin.1 din
Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Prin Ordonanța emisă de procuror la data de 20 ianuarie 2012 (f.230-
231) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M.
P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, respectiv art. 25 și art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr.
365/2002 privind comerțul electronic și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.
S-a apreciat că probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea faptelor descrise mai sus și vinovăția inculpatului sunt: procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 17 decembrie 2011, de la locuința învinuitului I. O. (f.143-145), declarația olografă a învinuitului I. O. din data de (...) (f. 148-153), declarațiile martorilor asistenți la percheziție domiciliară, L.te M. C. și L.te D. (f.146-147), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2012 însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit (f.204 - 206), declarația învinuitului I. O., dată la procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f.210-215), procesul-verbal de desigilare a coletului nr. 2, sigilat cu sigiliul MI nr.
16311, întocmit la 17 decembrie 2011 (f.161-162), procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C.-Napoca - SCCO B.-N. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C._Napoca, referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citirii (f.163-164), proces- verbal din data de (...), referitor la verificarea codurilor BIN (Codul de I. al B.) formate din primele șase cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120 - D - 33 ABN a benzii magnetice a cardurilor blank ridicate de la învinuitul I. O. cu ocazia percheziției domiciliare (f.165-168), probe care se coroborează cu declarația inculpatului M. P. V., în care recunoaște în parte săvârșirea faptelor pentru care este cercetat (f.219-223).
La probele enumerate mai sus, se adaugă: transcrierea convorbirilor telefonice din data de 30 octombrie 2008 ( f. 23-24) referitoare la discuțiile purtate de inculpat cu învinuitul, după ce acesta din urmă a ridicat coletul ce conținea echipamentele tehnice de falsificare, la împrejurarea că învinuitul a verificat funcționarea lor și solicitarea inculpatului de a-i fi trimise acele dispozitive în F.; transcrierea convorbirii telefonice din data de
(...) ( f.31-32, f.33-34, f.39, f.44) , din care rezultă că inculpatul îi cere învinuitului să-i expedieze coletul în Paris prin intermediul firmei de transport „., idee la care a renunțat ulterior, conform transcrierii convorbirii telefonice din data de (...) (f.45) de teamă că firma de transport să nu desfacă coletul, sau ca cineva să fure echipamentele, urmată de transcrierea convorbirilor dintre inculpat și învinuit în care se discută despre găsirea unei persoane din Satu Mare care să transporte mai prudent coletul în F. (f.47-51); transcrierea convorbirilor telefonice din (...) din care rezultă că inculpatul folosea efectiv echipamentele pentru obținerea neautorizată a datelor despre cărți de credit (f.57, f.74-76).
În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și cele prev. de art. 5 alin.1 lit. „c"; din C., în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența C. (cazul Fox, Campbell și Hartley v. UK) au fost definitive că acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
Instanța a apreciat că față de inculpatul M. P. V. sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.
S-a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane. În acest context s-a menționat că dispozitivul „skimer";, modelul
„Mini 123"; (care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN), care potrivit probelor dosarului a fost expediat inculpatului în timp ce se afla în F., nu a fost recuperat, astfel că acesta ar putea relua oricând activitatea infracțională câtă vreme nu se știe unde se află acest dispozitiv motiv pentru care cercetările trebuie continuate sub acest aspect.
S-a subliniat că în dosar urmărirea penală a fost începută și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002
(efectuarea de retrageri frauduloase de numerar), iar cercetările penale trebuie să continue pentru a se stabili dacă sau efectuat operațiuni de retragere frauduloasă de numerar cu cardurile inscripționate și falsificate cu date obținute în mod fraudulos de către inculpat.
De asemenea, s-a considerat că privarea de libertate a inculpatului se justifică și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea oricărei tentative a inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, în condițiile în care locuiește în F. și vine în țară doar ocazional, și că privarea de libertate se impune și în vederea împiedicării inculpatului de a lua legătura cu diferite alte persoane implicate în activitatea infracțională și de a le influența declarațiile.
Împotriva Încheierii penale nr. 9/CC/2012 a declarat recurs inculpatul M. P. V., care a fost respins ca nefondat, instanța de recurs reținând că în Hotărârea nr. 42250 din (...) Calmanovici c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, pericolul de tulburare a liniștii publice, apreciindu-se în sensul stabilit de T. și însușit de Curtea de A.
Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de C. în interpretarea art. 5 paragraf 3 din C.. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și cele vizate de art. 24 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006
Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenția.
Dincolo de respectul de care s-a bucurat inculpatul M. în societate până în prezent, aspect demonstrat de încadrarea sa într-o muncă utilă, a fost barman în F. din 2007 până în prezent, de împrejurarea că nu este căsătorit, este în vârstă de 30 de ani, fără copii, de lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că presupusa atitudine adoptată de inculpat, și descrisă în considerentele încheierii denotă un caracter și o moralitate îndoielnice, în măsură să confirme pericolul periclitării anchetei și a ordinii publice prin lăsarea în libertate la acest moment procesual.
Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, s-a precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 4 ani închisoare pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatului, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât se justifică o detenție preventivă.
Aceste împrejurări au fost apreciate de către Curte ca fiind de natură a tulbura opinia publică și de a-i afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială, fiind întrunite cerințele art. 148 lit.f
Cod procedură penală și impunându-se luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. P. V.
Curtea nu a apreciat ca fiind oportună luarea altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, în mod alternativ, pe cele prevăzute de art.
145 și art. 145 1 Cod procedură penală, întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care au fost săvârșite pretinsele infracțiuni.
Curtea a considerat că în baza art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță, lăsarea în libertate a inculpatului potențând starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.
Curtea a concluzionat că datele reliefate probează că, lăsarea în libertate a inculpatului M. P. V. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constatându-se îndeplinite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală și apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării preventive față de susnumit, existând un interes în protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a recurentului, aplicarea altor măsuri nefiind suficientă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive față de inculpat, fiind întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, existând probe și indicii teminice că acesta a comis infracțiunile pentru care este cercetat (menționate în hotărârea judecătorească prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive), precum și cele prev. de art. 5 alin.1 lit. „c"; din C., în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența C. (cazul Fox, Campbell și Hartley v. UK) au fost definite ca acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
Instanța a apreciat că față de inculpatul M. P. V. sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, iar pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională, în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane.
Așa cum a reținut instanța de control judiciar a hotărârii judecătorești prin care s-a luat măsura arestării preventive, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de C. în interpretarea art. 5 paragraf 3 din C., impunându-se o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Atâta vreme cât nu a fost învederat faptul că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, apreciindu-se că cele ce au stat la baza luării măsurii (cenzurate de instanța ierarhic superioară) subzistă (raportat la aspectele reținute mai sus), nu se poate considera, din perspectiva disp.art.139 al.1 Cod procedură penală, că se poate lua măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Raportat la aspectele reținute, și la faptul că cercetările penale sunt în derulare, urmând a fi efectuate percheziții informatice, autorizate de T.
B.-N., urmând a fi obținute răspunsul Institutul de T. A. din cadrul S.R.I. și răspunsul de la autoritățile franceze la comisia rogatorie dispusă în cauză, precum și reaudierea inculpatului și învinuitului I. O. cu privire la rezultatele perchezițiilor informatice și a constatărilor tehnico-științifice dispuse în cauză, instanța a apreciat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată, dată fiind necesitatea desfășurării în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției.
Apărările inculpatului, în sensul că inculpatul a comis infracțiunile de deținere de echipamente și falsificare de instrumente de plată în urmă cu trei ani, că pericolul a existat la acel moment, iar parchetul ar fi putut lua eventual această măsură la acea dată, când a fost luat acel aparat și au fost falsificate carduri, că activitatea infracțională s-a oprit în urmă cu 2 ani, că inculpatul s-a desesizat (astfel că nu se mai poate susține că la acest moment mai există pericolul pentru ordinea publică), sunt aspecte ce au fost analizate deja de instanțele care s-au pronunțat asupra propunerii de arestare preventivă formulată de procuror, și care au fost considerate ca fiind nerelevante, raportat la natura, gravitatea faptelor și pericolul social reprezentat de inculpat pentru ordinea publică.
A fost considerată ca neîntemeiată - atâta vreme cât situația juridică a fiecăruia dintre persoanele cercetate în prezentul dosar prezintă particularități, și raportat la întrunirea condițiilor prev. de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală în sarcina inculpatului M. P. V. - și susținerea că urmează a fi administrate în cauză doar percheziții informatice și comisia rogatorie - a căror desfășurare nu poate fi influențată de inculpat -, precum și cea că în acest dosar nu este egalitate de tratament, deoarece celălalt inculpat este cercetat în stare de libertate, având instituită doar măsura obligării de a nu părăsi localitatea (deși este cercetat într-un alt dosar, pentru trafic de droguri).
Pentru aceste considerente, în baza art.155 și urm.Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B.-N. și s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul M. P. V., începând cu data de (...) și până la data de (...).
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. P. V. solicitând instanței respingerea propunerii DIICOT S. T. B. de prelungire a duratei arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate, apreciind că temeiurile avute în vedere la momentul luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice o astfel de prelungire.
S-a mai învederat faptul că inculpatul a fost sincer, recunoscând deținerea de aparatură în vederea clonării de carduri și că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât presupusa activitate infracțională s-a desfășurat în cursul anului 2008.
În subsidiar, s-a solicitat a se înlocui măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până la acest moment și a disp.art.3856 alin.3 Cp.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Față de inculpatul M. P. V. a fost luată măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr.9/CC din 20 ianuarie 2012 pronunțată în dosar
(...) a T.ui B. N., iar recursul declarat de către inculpat împotriva acestei încheieri a fost respins de către instanța de control judiciar prin încheierea penală 137/R din (...) a Curții de A. C.
Constatăm că măsura arestului preventiv a fost luată reținându-se incidența disp.art.143 C.p.p.și art.148 lit.e C.p.p.
Din probele administrate până în acest moment în faza de urmărire penală respectiv din declarația inculpatului M. P. V. și declarația inculpatului I. O. , din procesul verbal de percheziție domiciliară efectuat la data de 17 noiembrie 2011 la locuința acestuia din urmă, precum și din redările interceptărilor de convorbiri telefonice purtate de cei doi inculpați rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în dosarul 69/D/P/2008 al DIICOT B. teritorial B.-N. fiind astfel întrunite cerințele art.143 C.p.p.
În ceea ce privește incidența în cauză a prevederilor art.148 lit.f
C.p.p. Curtea constată, asemenea instanței fondului, că prima teză a acestui articol nu comportă nicio discuție pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, respectiv deținere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. de art.25 din Legea nr.365/2002 și falsificarea de instrumente de plată electronice prev. de art.24 alin.1 din același act normativ sunt sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Apreciem și noi că lăsarea în libertate a inculpatului M. P., în acest moment al procesului penal, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă nu doar din gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate de acesta cât mai ales din riscul foarte probabil că acesta să continue să comită astfel de fapte cu atât mai mult cu cât la acest moment organele de urmărire penală nu au toate datele necesare pentru a contura potențiala activitate infracțională a acestui inculpat.
Vom avea în vedere și faptul că inculpatul recurent, așa cum a învederat și în fața instanței de recurs, are încheiat un contract de muncă în F., iar lăsarea sa în libertate în aceste condiții conduce la o presupunere justificată că s-ar putea deplasa în F. pentru a-și câștiga existența sustrăgându-se în acest fel urmăririi penale și unei eventuale judecăți.
Pe de altă parte, raportat la faptul că inculpatul M. a solicitat ca dispozitivul skimer să-i fie expediat la un moment dat în F. putem aprecia că acesta ar fi putut desfășura o activitate infracțională pe teritoriul acestei țări.
Raportat la stadiul procedurii, la faptul că ne aflăm în prezența unei cauze destul de complexe , cu posibile elemente de infracționalitate transfrontalieră și care presupune efectuarea unor expertize tehnice care necesită un timp mai îndelungat pentru realizare și la cele anterior menționate, apreciem că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P. V., fiul lui I. si V., născut la 26 decembrie 1981, aflat în prezent în Arestul IPJ B. împotriva încheierii penale nr. 14/CC din 15 februarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. Ș. V. V. A. M. B.
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
E. C.
GREFIER
| ← Decizia penală nr. 637/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 197/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
