Decizia penală nr. 704/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.704/R/2012
Ședința publică din 7 mai 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul L. S. V. împotriva încheierii penale f.n. din data de 25 aprilie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. S. V., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Sârb A. S., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul L. S. V., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. S. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului, arată că prin încheierea atacată s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat, în baza art.300/2 rap.la art.1. C.
Consideră că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive. S. că acestea nu au existat nici la momentul luării măsurii și nici în prezent, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. S. a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este tânăr
și a fost arestat la data de (...). Din punctul său de vedere, durata măsurii arestării preventive a depășit un termen rezonabil. Inculpatul a recunoscut că a aplicat o lovitură părții vătămate, întrucât vroia să o apere pe concubina sa, care era însărcinată, de partea vătămată care era înarmată cu o bâtă.
Apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice menținerea arestării preventive, nu sunt date că odată lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau că ar încerca să comită noi infracțiuni.
Mai mult, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza prev.art.320/1 C., astfel că nu este posibil ca inculpatul să mai influențeze martori sau alte mijloace materiale de probă.
Consideră că nu subzistă teza că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului penal sunt necesare garanții, solicită înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S. acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, arată că raportat la premisele stării de arest luate față de inculpat și parametrii în care s-a desfășurat prima fază a judecății, instanța a constatat corect că nu există nici o modificare nici în ceea ce privește temeiurile arestării și nici în ce privește condițiile prev. de art.148 lit.f C., subzistând în continuare pericolul prezentat de inculpat la data la care s-a luat măsura arestării.
Conduita procesuală corectă a inculpatului, raportat la art.320/1 C., apreciază că nu face decât să confirme indiciile de vinovăție pe baza cărora s- a luat măsura aretării preventive și s-a dispus ulterior trimiterea în judecată, iar raportat la elementele legate de această stare de fapt recunoscută de inculpat, respectiv comiterea cu violență a unei fapte îndreptată împotriva integrității corporale a părții vătămate, justifică în continuare elementul de pericol pentru ordinea publică, avut în vedere de către instanță.
Consideră că nu se pune problema influențării procesului penal, întrucât inculpatul nu a fost arestat pe aceste baze, iar sub aspectul duratei rezonabile a măsurii, raportat la data arestării, la poziția procesuală a inculpatului, se justifică aplicarea art.300/2 C., motiv pentru care consideră recursul nefondat.
Inculpatul L. S. V., având ultimul cuvânt, arată că și-a apărat soția și a recunoscut că i-a aplicat un pumn părții vătămate. S. că nu s-a dus cu intenția de a fura, ci a luat doar 1 kg de mere. S. a se avea în vedere că are 1 copil nou născut.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 25 aprilie 2012 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală:
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. N.-A., fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de (...) în comuna T., județul B.-N., domiciliat în comuna T., sat P., nr. 24, județul B.- N., fără forme legale în comuna T., sat P. nr. 19, județul B.-N., CNP - 1. și L. S.-V., fiul lui D.-S. și F., născut la data de (...) în B., domiciliat în comuna T., sat P., nr. 33, județul B.-N., CNP - 1. și s-a menținut această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. nr. 6. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. N.-A., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal, tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) Cod penal și de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și L. S.-V., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea penală nr. 49/CC/2011, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al
Judecătoriei B., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2011, ora 15.15 și până la data de 23 noiembrie 2011, ora 15:15, reținându-se că sunt suficiente indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților în incidentul violent și s-a considerat că în speță este incident cazul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, fiind întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 Cod procedură penală, motiv pentru care s-a admis propunerea parchetului, ca fiind întemeiată. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, care a fost respins ca nefondat prin Î. penală nr.
246/R/2011, pronunțată de către T. B.-N. în dosarul cu același număr.
Ulterior, ca urmare a reținerii tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, în sarcina inculpatului C. N. A., măsura preventivă a arestării a fost prelungită de către T. B.-N.
În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut în esență că, în data de (...), fiind surprinși furând mere din grădina părții vătămate D. O., au agresat-o pe aceasta pentru a ascunde sustragerea de bunuri, loviturile aplicate de inculpatul C. N. A. vizând suprimarea vieții victimei, rezultat ce nu a survenit datorită intervenției chirurgicale la care a fost supusă aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații C. N. A. și L. S. V. subzistă, existând probe că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143
Cod procedură penală.
Totodată, sunt, în continuare întrunite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care au fost comise, tendința spre violență a inculpatului C. N. A., având în vedere și sentimentul de insecuritate în rândul opiniei publice, care ar putea apărea în condițiile lăsării inculpaților în libertate.
Așa fiind, în baza art. 3002 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciindu-se totodată că, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, dintre cele invocate de apărare, nu este justificată, pentru considerentele precizate dar și pentru motivul că ecourile - în conștiința colectivă a comunității locale - faptei comise de inculpați sunt foarte prezente, dat fiind intervalul scurt de timp scurs de la data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs
inculpatul L. S. V., solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea inculpatului, în principal, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, iar pe de altă parte, durata măsurii arestării preventive a depășit un termen rezonabil. Inculpatul a recunoscut că a aplicat o lovitură părții vătămate, întrucât vroia să o apere pe concubina sa, care era însărcinată, de partea vătămată care era înarmată cu o bâtă.
S-a mai arătat că nu sunt prezente în cauză temeiuri care să justifice menținerea arestării preventive, nu sunt date că odată lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau că ar încerca să comită noi infracțiuni. Inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza prev.art.320/1 C., astfel că nu este posibil ca să mai influențeze martori sau alte mijloace materiale de probă.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul L. S. V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. nr. 6. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal. - reținându-se în sarcina sa, în esență, că în data de (...), fiind surprins alături de coinculpatul C. N. A. și de făptuitorii C. O. F., L. T. F. și C. R. furând mere din grădina părții vătămate D. O. din localitatea P., jud. B.-N., au agresat-o pe aceasta pentru a ascunde sustragerea de bunuri, loviturile aplicate de inculpatul C. N. A. vizând suprimarea vieții victimei, rezultat ce nu a survenit datorită intervenției chirurgicale la care a fost supusă aceasta.
Arestarea inculpatului s-a dispus la data de 25 octombrie 2011, pentru
29 zile prin încheierea penală nr.49/CC/2011 a Judecătoriei B., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura fiind prelungită ulterior și apoi, menținută de instanța de judecată la primirea dosarului.
Potrivit art.300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.1. C., respectiv, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură, a verificării legalității și arestării preventive a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul L. S. V. constatând întemeiat la 25 aprilie 2012 că măsura arestării preventive se impune a fi menținută.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta presupus comisă, cât și de modalitatea în care se susține că aceasta a fost comisă), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment de debut al judecății și după un interval relativ scurt de detenție preventivă - cca 6 luni - cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat, chiar dacă acesta a înțeles să se prevaleze de dispoz. art.320/1 C., instanța considerând la ultimul termen că se impune clarificarea unor aspecte privind încadrarea juridică a faptelor în discuție.
De asemenea, nu este de ignorat nici împrejurarea că inculpatul în cursul minoratului, a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiune cu violență ( tâlhărie) fiind reabilitat, într-adevăr, doar în 2009 de sub efectele acestei condamnări și, reiterând, la un interval de timp relativ redus de la data reabilitării, conduita infracțională, ceea ce nu exclude temerea, riscul ca, odată lăsat în libertate, inculpatul să-și reia atitudinea ilicită.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu pt. av. Sîrb A. S., ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin.2 C., va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE N NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S. V. ( fiul lui D.-S. și F., născut la data de (...) în B., aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din data de 25 aprilie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti fon fondul M.ui Justiției (av. Sîrb A. S.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...). Jud.fond: P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 926/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
