Decizia penală nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR. 75/R/2012
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. H.
JUDECĂTORI : I. M.
V. V. A.
GREFIER : T. G.
Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S. T. C. reprezentat prin P. :
DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. A. G. si G. V. împotriva încheierii penale din 5 ianuarie 2012 a T.ui B. N. în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Rucu Cecilia, cu delegație avocațială la dosar și inculpatului G. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Maxim A., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Inculpații S. A. G. și G. V., întrebați fiind de către instanță, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului S. A. G. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 5 ianuarie 2012, casarea acesteia și rejudecând, revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, raportat la perioada îndelungată de 1 an și 3 luni de când inculpatul se află în stare de arest, timp în care pericolul social concret al faptei s-a diminuat, astfel că în acest moment măsura arestului preventiv nu mai este temeinică și legală, aceasta putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului G. V. solicită admiterea recursului împotriva încheierii din data de 5 ianuarie 2012, apreciind că la această dată nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, iar temeiuri noi în acest sens nu există. Consideră că soluția care se impune a fi luată în cauză este aceea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, care este natură a garanta prezența inculpatului la proces, aflarea adevărului și buna desfășurare a actului de justiție.
Solicită a se avea în vedere și faptul că după trecerea unui termen atât de îndelungat de la data luării măsurii arestului preventiv, arestul se transformă într-o anticipare a unei pedepse cu executare, cu toate că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și că arestarea trebuie să fie excepția, iar cercetarea în stare de libertate regula. Apreciază că simpla trecere a timpului conduce la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Mai solicită a se avea în vedere că măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpat la circa 2 ani de la comiterea presupusei fapte, până când nu s-a considerat că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, iar de la acea dată a trecut peste 1 an de zile, astfel că în prezent acest pericol nu mai există. De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că nu ar fi participat la săvârșirea faptei. În aceste condiții luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpați ar fi suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, ce se prefigurează a dura având în vedere numărul mare de persoane implicate. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentantul P. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale din data de 5 ianuarie 2012 a T.ui B.-N., prin care a fost menținută starea de arest a celor doi inculpați, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și apoi menținerea măsurii arestului preventiv. Astfel, în cauză sunt întrunite cumulativ prevederile art. 143 C., existând indicii și probe că inculpații au săvârșit faptele imputate și prevederile art. 148 lit. f C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpaților fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea celor doi în libertate prezintă pericol comcret pentru ordinea publică. Referitor la temeiul prev. de art. 143 C. solicită a se reține că acesta a fost analizat în mod repetat de către T. B.-N. și Curtea de A. C. și că așa cum și CEDO statuat aceste indicii nu trebuie să conducă la condamnarea persoanelor, ci la bănuiala rezonabilă și legală că au svârșit o astfel de faptă. În ceea ce privește art. 148 lit. f C., arată că prima cerință a acestor dispoziții va fi în mod evident îndeplinită până la soluționarea cauzei pe fond, pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății fiind mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, dincolo de limitele de pedeapsă solicită a se reține că infracțiunile imputate celor doi inculpați sunt grave, iar aceștia sunt recidiviști. Mai mult, apreciază că scopul săvârșirii faptei este foarte important deoarece, în esență, a fost vorba despre trimiterea la închisoare a unei persoane nevinovate, prin denunțări calomnioase și pătrunderea pe timp de noapte în locuința acesteia și fabricarea de probe. În mod categoric în aceste condiții pericolul pentru ordinea publică este prezent, iar lăsarea în libertate a inculpații ar crea o tulburare a ordinii publice și un impact negativ în societate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere perioada mare de timp de când este arestat, precum și că în cauză au fost audiați mai mulți martori în fața instanței de fond, ce nu susțin acuzare, astfel că au apărut temeiuri noi, ce ar impune punerea sa în libertate, cu toate că, Curtea de A. C. reține alte aspecte în motivarea deciziei pronunțate împotriva încheierii anterioare de menținere a stării de arest. Nu consideră că trebuie să rămână arestat până la administrarea tuturor probelor în dosar și nici să execute o viitoare pedeapsă în stare de arest preventiv.
Mai arată că persoana împotriva căreia se presupune că ar fi fabricat probe este arestată în Italia pentru trafic de droguri, precum și că în casa acestuia s-au găsit 2.000 de pastile, ce valorau 1 miliard, sumă pe care nicio persoană nu este dispusă să o piardă.
Învederează că este nevinovat de faptele descrise în rechizitoriu și că, chiar dacă a mai comis anterior alte fapte penale nu se impune menținerea sa în stare de arest.
Inculpatul S. A. G., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv deoarece este cercetat în stare de arest de o perioadă mai mare de 1 an, iar faptele deduse judecății s-au petrecut în anul 2008. Consideră că în acest moment nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 5 ianuarie 2012 a T.ui B.-N., conform art.
300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. fiul lui I.
și L., născut la data de (...) în Târgu-Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Cutezanței, nr. 13, ap. 6, județul Mureș, CNP - 1. și G. V. fiul lui M. și V., născut la (...), în Târgu-Mureș, domiciliat în comuna S., nr. 230, județul Mureș, CNP - 1., ambii în prezent aflați în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. B.-N. nr.56 D., au fost trimiși în judecată inculpații: S. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.25 Cod penal rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap. la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a Cod penal și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2
Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, cu motivarea că inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z. - L. - A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z. - L. - A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L. - A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z. - L. - A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, iar inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008, pe inculpatul G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z. - L. - A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie
2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către
DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându-i informația că învinuitul T. Z. - L. - A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N.
- aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z. - L. - A.
- astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z. - L. - A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri „pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z. - L. - A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile, prin Î. penale nr. 88/CC/2010 din 23 decembrie 2010 a T.ui B.-N., emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 39 din 23 decembrie 2010 și nr. 40 din 23 decembrie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 15/CC/2011 din 14 februarie 2011 și Î. penală nr. 30/CC/2011 din
16 martie 2011, ambele rămase definitive în urma respingerii recursurilor declarate de inculpați, prin Î. penală nr. 208/R/2011 din 17 februarie 2011 și Î. penală nr. 388/R/2011 din 18 martie 2011 ale Curții de A. C.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin rezoluția din 21 decembrie 2010 s-a dispus, în temeiul disp.art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale față de numiții S. A. G. și G. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la deținere de droguri de mare risc fără drept, prev. de art. 25 Cod penal, rap.la art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000, primul dintre aceștia constând în aceea că l-a instigat pe G. V. să dețină drogul de mare risc M. (Ecstasy) și să-l plaseze în locuința învinuitului T. Z. L. A. și respectiv deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cel de al 2 doilea, constând în aceea că, în cursul lunii iulie 2008, a deținut fără drept, drogul de mare risc M., iar într- una din nopțile 18/19 - 1. iulie 2008 a pătruns fără drept, prin efracție, în locuința învinuitului, unde a plasat un număr de peste 1800 comprimate de
M.( f. 302 vol. I).
Ulterior, prin R. din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunilor iulie - august 2008 au produs și ticluit probe mincinoase în sprijinul învinuirii pe nedrept a numitului T. Z. L. A. de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. A. G. și pentru complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu comisă de învinuitul G. V., constând în aceea că a transmis telefonic acestuia - ca urmare a convorbirilor purtate cu învinuitul T. Z. L. A. - date privind locul în care se găsea T. Z. L. A., facilitând astfel, pătrunderea învinuitului G. V. în locuința celui în cauză ( f. 305).
În fine, prin ordonanța din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. A. G. și G. V. pentru infracțiunile anterior menționate, cu reținerea aceleași stări de fapt.
Analizând probele administrate în cauză instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul disp.art. 143 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că acestea au fost comise în modalitatea descrisă, în acest sens fiind considerate relevante declarațiile învinuitului T. Z. L. A. (f. 98 - 124 vol. I); rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite ca urmare a denunțurilor făcute (f. 90-92); listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul fix al B.ui T. B. N. al DIICOT (f.
131-153); procesele - verbale întocmite de procurorul de caz în urma convorbirilor telefonice purtate cu cei doi denunțători (f. 154-159, 171- 176); actele întocmite cu ocazia ridicării coletelor conținând pastilele de M. ( f. 259 -
268); declarațiile de incriminare a învinuitului T. Z. L. A. existente în cele două colete (f. 269-271); raportul de constatare tehnico - științifică grafică din care rezultă că una dintre declarațiile existente în cele două colete una scrisă de M. F. M. concubina inculpatului G. V. ( f. 275 - 280); rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite în urma analizei comprimatelor transmise prin poștă către DIICOT - B. T. B. N., din care rezultă că acestea conțin M., substanță înscrisă în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (f. 286-295); transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, purtate de cei doi inculpați, de învinuitul T. Z. L. A. și de persoanele din anturajul acestora ( vol.
II și vol. III), precum și concluziile preliminare privind examinarea înscrisurilor emanate de la inculpatul G. V., din care rezultă că acesta este autorul înscrisului transmis DIICOT prin intermediul coletelor poștale, în care și-a atribuit identitatea „Anonimul"; ( f. 166 vol. III) înscris intitulat „ Declarație";, existent la f. 269 din vol. I.
Prin prisma întregii probațiuni administrate s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele prev.de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât în sarcina inculpaților se rețin infracțiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea stării de pericol social concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere nu doar natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează prompt și eficient privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal .
În context, s-a menționat că, prin hotărârile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că scopul arestării sau reținerii îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorității judiciare competente, rolul măsurii arestării preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Brogan și Murray contra Marii
Britanii).
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpații S. A. G. și G. V. este legală și temeinică, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpații au desfășurat activitățile pentru care sunt trimiși în judecată (enumerate în considerentele încheierii penale prin care s-a luat măsura arestării preventive), și de asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în natura infracțiunilor respective, dar și modalitatea concretă în care se pretinde că s-a desfășurat activitatea ilicită, caracterul organizat al acesteia, precum și reacția ce s-ar putea genera în rândul societății civile prin faptul că, împotriva unor asemenea infracțiuni, și mai ales că inculpații sunt recidiviști, având un trecut infracțional considerabil, organele statului nu acționează prompt și eficient, privarea de libertate justificându-se și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, aspecte cenzurate deja în căile de atac exercitate de către instanța de recurs, nefiind învederate motive temeinice de luare a altor măsuri.
De altminteri, antecedentele penale ale inculpaților, care au comis infracțiuni cu caracter organizat, atât în țară cât și în străinătate, fiind condamnați de instanțele române și străine la pedepse cu închisoarea, executate efectiv, perseverând infracțional, precum și starea de tensiune efectiv existentă între inculpați și numitul T. Z. L. A. (ca urmare a faptului că inculpații consideră că au fost trimiși în judecată datorită acestuia), este un element care conduce la ideea că există un real risc ca în cazul în care s-ar lua măsura preventivă de a nu părăsi țara sau localitatea, chiar cu obligația de a nu lua legătura cu martorii prezentului dosar, inculpații să nu respecte dispozițiile impuse. Pe de altă parte, motivele familiale invocate de inculpatul G. V. nu sunt relevante în acest cadru procesual, când se examinează doar dacă sunt întrunite sau nu condițiile prev. de art.143, 148 lit.f Cod procedură penală
Susținerile apărătorului inculpaților, în sensul că nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest, întrucât a trecut o perioadă destul de mare de când sunt arestați, și că inculpații nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică sunt neîntemeiate, raportat la considerentele expuse privind întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive (art.143, art.148 lit.f Cod procedură penală), nefiind învederate motive temeinice pentru luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De altminteri, raportat la durata perioadei arestării preventive, este de observat că acordarea de termene de judecată s-a datorat și atitudinii procesuale a inculpaților, întrucât, la termenul de judecată din data de (...) s-a dispus amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător (întrucât s-au purtat discuții în acest sens cu av.Chiorean Septimiu, la data de (...) s-a acordat de asemenea un termen de judecată pentru lipsa apărării, la 7 iulie 2011 s-a acordat termen pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul G. V., iar la termenul din 21 iulie 2011 s-a depus un memoriu în apărare, acordându-se termen pentru studiul acestuia, la cererea procurorului de ședință, și pentru soluționarea cererilor de strămutare a cauzei formulate de inculpați, după care a început cercetarea judecătorească, care este în desfășurare, cauza fiind complexă, apreciindu-se că termenul rezonabil nu este împlinit până în prezent.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
În consecință, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art.
1. Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpații S. A. G. și G. V. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S. A. G. și
G. V., solicitând casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
În susținerea recursului inculpatului G. V., s-a reținut că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. De altfel, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Dacă acest pericol ar fi existat la luarea măsurii arestării preventive, prin trecerea timpului, acest pericol este mult diminuat. Susține că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de arest preventiv, măsura fiind luată față de inculpat la data de 23 decembrie 2010.
Inculpatul S. A. G. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 5 ianuarie 2012, casarea acesteia și rejudecând, revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivare se apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, raportat la perioada îndelungată de timp de când inculpatul se află în stare de arest, timp în care pericolul social concret al faptei s-a diminuat, astfel că în acest moment măsura arestului preventiv nu mai este temeinică și legală, aceasta putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Analizând recursurile formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarului,
Curtea constată următoarele:
Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată la 18 aprilie 2011 prin R.
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. nr.56 D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.42 al.1 Cod penal (două acte), art.26 Cod penal rap. la art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.a,b și art.33 lit.a Cod penal - inculpatul S. A. G. și respectiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 modificată, cu aplic.art.41 al.1 Cod penal (două acte), art.192 al.2 Cod penal și art.259 al.2 Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal - inculpatul G. V.
S-a reținut, în esență prin actul de sesizare că:
- inculpatul G. V., în baza aceleiași rezoluții infracționale și ca urmare a instigării de către inculpatul S. A.-G., a deținut fără drept o anumită cantitate din drogul de mare risc M. pentru a plasa o parte (cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M.) în locuința învinuitul T. Z.-L.-A. lucru pe care l-a și făcut în noaptea de 1. iulie 2008, probabil ajutat și de altă persoană, respectiv pentru a trimite o altă parte din același drog de mare risc către DIICOT - B. T. B.-N. expediere pe care a făcut-o în data de 25 iulie 2008 de la O. P. din municipiul T., județul C.; a pătruns fără drept pe timp de noapte și prin efracție în locuința deținută de învinuitul T. Z.-L.-A. în satul U. din județul B.-N. în scopul plasării în această locuință a unei cantități de droguri de mare risc; a denunțat telefonic atât către ofițerii de poliție din cadrul I.P.J. B.-N. cât și direct procurorului din cadrul DIICOT - B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. prin deținerea unor cantități din drogul de mare risc M. în locuința sa de domiciliu - deși știa că el a plasat acea cantitate din drogul de mare risc în locuința învinuitului și a afirmat că a cumpărat el personal în mai multe rânduri drogul de mare risc de la învinuit, pe care acesta le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave;
- inculpatul S. A.-G. l-a instigat în cursul lunii iulie 2008, pe inculpatul
G. V. să dețină droguri de mare risc M. (Ecsatsy) în scopul plasării unei anumite cantități din acest drog în locuința învinuitului T. Z.-L.-A., din satul U., județul B.-N., respectiv l-a instigat pe acesta să trimită prin poștă, în două colete, în data de 25 iulie 2008, cantitatea totală de 191 comprimate M. de la oficiul poștal T. către DIICOT - B. T. B.-N., l-a ajutat pe inculpatul G. V. să comită infracțiunea de violare de domiciliu, în noaptea de 1. iulie 2008, dându- i informația că învinuitul T. Z.-L.-A. este plecat din localitatea de domiciliu, împreună cu soția sa, în altă localitate unde participă la o nuntă ce se desfășura în orașul N. - aspecte pe care le cunoștea, chiar dacă se afla în Ungaria din discuțiile telefonice avute anterior și în cursul serii respective cu învinuitul T. Z.-L.-A. - astfel că în baza acestor informații inculpatul G. V. a putut pătrunde prin escaladare și efracție în locuința învinuitului, deoarece știa sigur că nici acesta, nici soția sa nu se aflau la domiciliu și nu exista riscul să fie descoperit de aceștia, iar odată intrat în locuință a putut să așeze într-un loc ascuns, după unul dintre dulapurile aflate în cameră, cantitatea de 1896 comprimate și 6,8 grame fragmente de comprimate și pulbere din drogul de mare risc M., apoi a denunțat telefonic, în timp ce se afla în Ungaria, la DIICOT
- B. T. B.-N. pretinsa infracțiune de deținere și trafic de droguri de mare risc comisă de învinuitul T. Z.-L.-A. - desigur după ce a fost informat de către inculpatul G. V. cu privire la locul în care a plasat drogul de mare risc în locuința învinuitului - afirmând că învinuitul deține droguri în locuință, pe care le aduce din Olanda și le vinde unor consumatori de pe raza județelor
Sibiu, Bihor, Mureș și B.-N. și că a cumpărat de la el în mai multe rânduri
„pastile de E., ticluind astfel probe mincinoase pentru ca în baza acestora T. Z.-
L.-A. să poată fi învinuit și arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Inculpații au fost arestați preventiv la 23 decembrie 2010, prin încheierea penală nr.88/CC/2010, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C.
Potrivit art.300/2 Cpr.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 1. C., respectiv, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
La termenul de judecată din 5 ianuarie 2012 s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, judecătorul fondului apreciind în mod corect că temeiurile arestării celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Aceste indicii rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării, avute în vedere de judecătorul care a dispus arestarea și menționate în încheierea de arestare, dar și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpaților.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanță, însă probațiunea administrată până în prezent în faza de urmărire penală, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, din importanța relațiilor sociale lezate prin presupusa comitere a faptelor, dar și din datele ce țin de persoanele inculpaților - recidiviști - împrejurare care, fără a constitui un element determinant în menținerea detenției, nu poate fi însă ignorat, mai ales din perspectiva temerii, riscului potențial că, odată lăsați în libertate, inculpații să procedeze din nou la comiterea de fapte ilicite.
Cu privire la durata arestării preventive a inculpaților, despre care s-a susținut că ar fi depășit un termen rezonabil, Curtea constată că în speță, intervalul scurs de la data arestării - 23 decembrie 2010, nu este unul nerezonabil, raportat atât la circumstanțele concrete ale cauzei, dar și la accepțiunea noțiunii de rezonabilitate a detenției în jurisprudența CEDO, aceste limite neputând fi analizate abstract, ci în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a părților și a autorităților judiciare (ori, în cauză, s-a putut constata că inculpații au fost cei care, mai mult sau mai puțin justificat, au cerut de mai multe ori amânarea judecății, așa încât, prelungirea acestei stări, nu este absolut independentă de comportamentul părților până la acest moment).
Pe de altă parte, chiar dacă regula este cercetarea în stare de libertate, instanța apreciază că nu este oportună o altă măsură preventivă față de inculpați, neprivativă de libertate, la acest moment procesual - când cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, existând riscul ca lăsați în libertate, inculpații să îngreuneze bunul mers al judecății, cu atât mai mult cu cât au negat comiterea faptelor.
Pentru toate aceste considerente, recursurile în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. A. G. si G. V. împotriva încheierii penale din 5 ianuarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de câte 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, T. G.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. G. A.
| ← Decizia penală nr. 201/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1180/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
