Decizia penală nr. 771/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.771/R/2012
Ședința publică din 17 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.112 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei C. N., privind pe inculpatii F. A., trimis în judecată pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune prev.de art.215 al.1, 2, 3 C., uz de fals prev.de art.291 teza I C. si uz de fals prev.de art.291 teza II C., fiecare cu aplic.art.37 lit.b C., toate in conditiile art.33 lit.a C. si G. S. M. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la inselaciune prev.de art.26 rap.la art.215 al.1, 2, 3 C., fals in inscrisuri sub semnatura private prev.de art.290 al.1 C., fals material in inscrisuri oficiale prev.de art.288 al.1 C. si complicitate la uz de fals, prev.de art.26 rap.la art.291 teza I C. toate in conditiile art.33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Oprean Patricia și apărătorul din oficiu al inculpatei G. S., asistată de apărător din oficiu, av.O. Tudor, ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpata G. S. și partea vătămată BCR R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul F. A. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, întrebat fiind, arată că, în prezent, domiciliază în com.J., sat J. H. nr.54 jud.C.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, având în vedere că acesta a fost achitat de instanța de fond, declarația fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
R. P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. S. că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura obiectivă. M.ivarea instanței conform căreia manopera frauduloasă exercitată în mod direct de inculpatul F. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului BCR este neîntemeiată. Acțiunea de inducere în eroare sau menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace. În speță, inculpatul s-a prezentat la bancă cu acte apte să producă încrederea funcționarului băncii, respectiv adeverința de salariu care purta ștampila societății angajatoare și copia contractului de muncă, ce purta ștampila ITM pentru conformitate cu originalul. Nu are relevanță că nu a existat o sesizare din partea băncii, având în vedere că infracțiunea de înșelăciune se cercetează din oficiu. Totodată, instanța de fond a apreciat în mod greșit că înscrisul reprezentând contractul individual de muncă care poartă ștampila ITM și de care s-a folosit inculpatul F. pentru obținerea creditului nu este un înscris oficial. În consecință, este neîntemeiată și motivarea instanței privind inexistența infracțiunii de uz de fals reținută în sarcina inculpatului F. și a celei de complicitate la uz de fals reținută în sarcina inculpatei, deoarece înscrisul de care a uzat inculpatul pentru obținerea creditului este unul oficial, iar folosirea acestuia, știind că este falsificat, a fost dovedită prin probele administrate în cauză. Având în vedere modalitatea prin care a fost falsificată adeverința de salariu, nu se poate reține că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar motivarea instanței este greșită.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece deși inculpatul
F. nu a fost prezent la dezbateri, la niciunul din termenele de judecată, fără a se începe cercetarea judecătorească în privința sa și fără să se dea citire actului de sesizare, a dispus achitarea inculpatului.
De asemenea, inculpata G. a solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen., recunoscând comiterea faptei, condiții în care nu se putea dispune achitarea în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen. Există o contradicție între disp.art.10 lit.d C.pr.pen. și art.320/1 C.pr.pen., deoarece unul presupune că infracțiunea nu există, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, iar celălalt, presupune contrariul, că fapta există, este săvârșită de inculpat și constituie infracțiune.
Instanța de fond nu putea extinde efectele procedurii prev.de art.320/1
C.pr.pen. și inculpatului F., deoarece acesta nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată și nu a recunoscut comiterea faptei, nefiind astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Apărătorul inculpatului F. A. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. M.ivul de nelegalitate invocat este nereal, deoarece inculpatul nu a fost judecat în baza procedurii prev.de art.320/1 C.pr.pen. Totodată, motivele de netemeinicie invocate sunt înlăturate de raționamentul primei instanțe. S. în totalitate motivarea instanței, apreciind că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen. Se impune menținerea soluției de achitare și pentru infracțiunile subsidiare, deoarece acel înscris oficial nu a emanat de la o unitate din cele prev.de art.145 C. Lipsește latura subiectivă a infracțiunilor, deoarece inculpatul nu a avut cunoștință că societatea D. SRL nu era înregistrată. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatei G. S. solicită solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. P. complicitate la înșelăciune în mod corect s-a dispus achitarea, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, deoarece manoperele frauduloase nu au fost apte să realizeze inducerea în eroare a părții vătămate. P. a se reține infracțiunile de fals material și uz de fals, trebuie ca înscrisul oficial să emane de la o unitate din cele prev.de art.145 C., ori în speță, nu se poate reține acest aspect. Când inculpata a solicitat aplicarea art.320/1 C.pr.pen., a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu și că fapta ar fi o infracțiune. Art.320/1 C.pr.pen. se rezumă la existența faptei, nu și la existența unei infracțiuni. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul F. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, prin care s-a dispus achitarea sa. De asemenea, arată că va plăti în continuare ratele la bancă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.112 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 334 C.pr.pen. a fost respinsă schimbarea de încadrare pusă în discuție din oficiu de către instanță.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp a fost achitat inculpatul F. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1,2,3 C.
, art. 291 teza 1 C. și art. 291 teza 2 C., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b C. și toate cu alic. art. 33 lit. a C.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. cu aplic. art. 320 ind. 1 C.pr.pen. a fost achitată inculpata G. S. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 C. , art. 290 al. 1
C., art. 288 al. 1 C. și art. 26 rap. la art. 291 teza 1 .pen. toate cu aplic art. 33 lit. a C.
În baza art. 14/346 C.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată SC BCR SA, cu sediul în B., B-dul R. E., nr. 5, sector 3, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul avocaților din oficiu Capata Antonoiu Domițian M. și C. P. Vanda, în sumă de 300 lei pentru fiecare, s-au avansat din FMJ.
P. a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Referitor la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului F. și la infracțiunea de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina inculpatei G. instanța constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective întrucât manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul F. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului BCR SA - Agenția Someș C.-N.. Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat în jurisprudență, capacitatea acțiunii inculpatului de a induce în eroare partea vătămată comportă o evaluare variabilă, corespunzătoare nivelului de inteligență, pregătire, etc. al subiectului pasiv. Or, în cauză, partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care in calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale multinaționale, de anvergură, specializată in domeniul finanțelor, putea și trebuia să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de către inculpatul F. și a actelor anexe acesteia. Potrivit adresei de la f.50 d.u.p. inculpatul F. A. nu a figurat niciodată ca având contract individual de muncă la SC D. SRL C.-N., contract care să fi fost înregistrat în baza de date a ITM C. R. BCR putea și trebuia să efectueze această verificare (care se putea face telefonic în câteva minute), însă a preferat să nu procedeze astfel, conduită ce a condus - alături de cea a inculpaților, la acordarea creditului în speță. Situația nu se schimbă cu nimic nici in eventualitatea existenței, la timpul respectiv, a vreunei politici bancare de acordare rapidă de credite și în condiții simplificate. Examinând probatoriul din cursul urmăririi penale se constată că la baza dosarului de față nu a existat o sesizare a băncii, cercetările fiind demarate la data de (...) prin procesul verbal de sesizare din oficiu de la f.11 d.u.p., deci la aproximativ 2 ani de la incheierea contractului și în condițiile în care BCR a cesionat creanța pe care o deținea împotriva inculpatului către SC SECAPITAL SRL (cesiune care a reprezentat, în opinia instanței, o asumare a unei erori de politică bancară).
In legătură cu infracțiunea de fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.1 C. retinută în sarcina inculpatei G., in lipsa oricăror explicații oferite in actul de sesizare, instanța a apreciat că logica procurorului este aceea de a considera inscris oficial contractul individual de muncă existent la f. 42, 43 d.u.p. întrucât prezintă ștampila Inspectoratului Teritorial de M. C. L. este greșită întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, nici inculpatul F. și nici SC D. SRL nu au fost inregistrați la I. Or, potrivit art. 150 alin.2 C. înscrisul oficial trebuie să emane de la o unitate la care se referă art. 145 C. (publică) sau să aparțină unei asemenea unități, niciuna dintre ipoteze nefiind întrunită în cauză. În cauză nu este îndeplinită nici ipoteza art.288 alin.3 C. întrucât aplicarea ștampilei nu presupune preexistența unui imprimat asimilabil cu un act oficial.
Față de considerațiile de la pct.2 este exclusă și existența infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I C.penal (inc.F.), precum și a aceleia de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C.penal (inc.G.).
In legătură cu infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată reținută față de inculpata G. instanța constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective. Potrivit legii falsificarea unui înscris sub semnătură privată se poate realiza prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea sa in orice mod. In speță, adeverința de angajare și contractul de muncă sunt integral plăsmuite astfel că nu presupun preexistența unui înscris asupra căruia să se intervină prin contrafacere sau alterare, situație în care, în raport de teoria materială a falsului, instanța apreciază neîntrunit elementul material al infracțiunii. In cazul adoptării teoriei intelectuale asupra falsului s-ar ajunge la reținerea unor infracțiuni tipice de fals în înscrisuri sub semnătură privată, situație în care, în raport de datele concrete ale cauzei, ar fi oportună aplicarea art.18 ind.1 C.penal.
Față de precizările de la punctul 3 se impune aceeași concluzie și în raport de infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza II C.penal.
In concluzie cei doi inculpați au săvârșit cu intenție fapte ilicite civile, care, din punct de vedere tehnic nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Din acest motiv nu se poate dispune desființarea pe cale penală a contractului de credit.
Instanța a apreciat că în producerea rezultatului - acordarea creditului de către bancă în condițiile în care aceasta, fără manoperele frauduloase ale inculpaților nu ar fi încheiat contractul de împrumut, există o vinovăție comună a inculpaților și a băncii prin reprezentant.
In baza art. 14, 346 C.pr.pen. instanța a luat act că SC BCR SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura obiectivă. M.ivarea instanței conform căreia manopera frauduloasă exercitată în mod direct de inculpatul F. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului BCR este neîntemeiată.
Acțiunea de inducerea în eroare sau menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace. În cauză, inculpatul s-a prezentat la bancă cu acte ce puteau să producă încrederea funcționarului băncii , că acestea sunt reale, respectiv adeverință de salariu, care purta ștampila societății angajatoare și copia contractului de muncă, ce purta ștampila ITM pentru conformitate cu originalul.
Nu are relevanță că nu a existat o sesizare din partea băncii, întrucât infracțiunea de înșelăciune se cercetează din oficiu.
Totodată, instanța de fond a apreciat în mod greșit că înscrisul reprezentând contractul individual de muncă care poartă ștampila ITM și de care s-a folosit inculpatul F. pentru obținerea creditului nu este un înscris oficial.
În consecință, este neîntemeiată și motivarea instanței privind inexistența infracțiunii de uz de fals reținută în sarcina inculpatului F. și a celei de complicitate la uz de fals reținută în sarcina inculpatei G., deoarece înscrisul de care s-a folosit inculpatul pentru obținerea creditului este unul oficial, despre care avea cunoștință că este fals.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece inculpatul nu a fost prezent la dezbateri la nici un termen de judecată, fără să se înceapă cercetarea judecătorească în privința sa și fără să se dea citire actului de sesizare, a dispus achitarea acestuia.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut din probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată situația de fapt reținută în actul de sesizare ca fiind întemeiată, însă lipsită de semnificația penală conferită de procuror.
Apreciem că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului F. A. și a infracțiunii de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina inculpatei G. S., lipsind latura obiectivă.
M.ivarea instanței conform căreia manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul F. A. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului BCR - Agenția Someș C.-N., deoarece partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care în calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale , specializată în domeniul finanțelor, putea și trebuia să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de către inculpatul F. A. și a actelor anexate acesteia , este neîntemeiată.
Inducerea în eroare ori menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace . Nu are relevanță dacă subiectul pasiv s-a lăsat mai ușor sau mai greu indus în eroare, mijloacele folosite de inculpat, trebuie să fie apte să ducă la rezultatul pe care îl dorește acesta. Inculpatul s-a prezentat la bancă cu acte care sunt apte să producă încredere funcționarului băncii, respectiv adeverință de salariu, care purta ștampila societății angajatoare și copia contractului de muncă, care purta ștampila ITM pentru conformitate cu originalul.
Posibilitatea instituției bancare de a dezvolta un mecanism bine organizat prin care să poată preveni sau să poată depista unele încercări de fraudare de către diverse persoane , nu poate constitui un mijloc prin prisma căruia să fie analizate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
În același timp trebuie remarcat că în cauză, nu se poate vorbi de o modalitate absurdă de percepere a planului infracțional pentru a putea intra eventual în domeniul de aplicare al tentativei absolut improprii , deoarece din modul în care inculpații au acționat rezultă că aceștia au cunoscut în detaliu modalitatea în care sunt acordate împrumuturile bancare și au întocmit toate documentele necesare pentru inducerea în eroare a societății bancare, punând la dispoziția acesteia o adeverință de salariu și un contract individual de muncă falsificate, documente pe care normele metodologice de acordare a creditelor le cereau în acel moment.
Referitor la modalitatea de sesizare cu privire la săvârșirea faptei, apreciem că nu are relevanță faptul că nu a existat o sesizare din partea părții vătămate, având în vedere că infracțiunea de înșelăciune se cercetează din oficiu, neavând importanță modalitatea în care organele de cercetare penală au luat cunoștință de săvârșirea faptei, iar din pasivitatea societății neputându-se trage concluzia asumării erorii de către bancă și implicit a inexistenței infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 C. reținută în sarcina inculpatei G. S. considerăm că instanța în mod greșit a apreciat că înscrisul reprezentând contractul individual de muncă, care poartă ștampila ITM și de care s-a folosit inculpatul F. pentru a obține creditul de la bancă nu este un înscris oficial.
Potrivit disp. art.150 alin.2 C. înscrisul oficial este orice înscris care emană de la o unitate la care se referă art.145 C. sau care aparține unei asemenea unități.
Așa cum se arată în literatura de specialitate din prima categorie fac parte înscrisurile care sunt întocmite, emise sau confirmate de o unitate din cele prev. în art.145 C. iar din cea de-a doua categorie fac parte înscrisurile care sunt depuse și înregistrate la o unitate din cele prev. de art.145 C. indiferent dacă emană de la o astfel de unitate sau de la un particular.
De asemenea, s-a reținut că în raport cu legea penală constituie înscris oficial atât înscrisul original, cât și copiile legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalul , iar pentru existența infracțiunii nu interesează dacă s-a falsificat înscrisul în forma originală sau copia legalizată a acestuia.
S-a reținut că în cazul falsificării unei copii, fapta constituie infracțiune chiar dacă nu există înscrisul original, din moment ce respectiva copie, dacă ar fi adevărată, ar fi produs consecințe juridice.
În cauză, copia contractului individual de muncă de care s-a folosit inculpatul pentru obținerea creditului de la bancă purta viza și ștampila ITM C., era semnat și ștampilat pentru conformitate cu originalul, astfel că în aparență îndeplinea toate condițiile unui înscris oficial.
Prin urmare, susținerea instanței de fond potrivit căreia înscrisul reprezentând contractul individual de muncă care poartă ștampila ITM de care s- a folosit inculpatul F. pentru a obține creditul de la bancă, nu este un înscris oficial, este neîntemeiată.
În consecință este neîntemeiată și motivarea instanței privind inexistența infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 teza I-a C. reținută în sarcina inculpatului F. A. , precum și a aceleia de complicitate la uz de fals prev. de art.26 raportat la art.191 teza I- a C. reținută în sarcina inculpatei G. S., deoarece așa cum s-a arătat mai sus înscrisul de care s-a folosit inculpatul pentru obținerea creditului este unul oficial, iar că acesta a fost falsificat rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză.
Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatei G. S. instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, considerând că adeverința de angajare și contractul de muncă sunt integral plăsmuite, astfel că nu presupun preexistența unui înscris asupra căruia să se intervină prin contrafacere sau alterare.
Potrivit art.290 alin.1 C. falsul în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea unui înscris prin modurile prevăzute de art.288 alin.1 C. respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod , de natură să producă efecte juridice.
În literatura de specialitate s-a arătat că contrafacerea scrierii presupune
„stricto sensu"; plăsmuirea , adică confecționarea prin imitare a unui înscris identic. Plăsmuirea se poate realiza prin diferite procedee cum ar fi copierea, reproducerea, decuparea, trucarea fotografică sau alte mijloace de copiere. C. subscrierii este întâlnită atunci cât este plăsmuită semnătura pe un înscris, fiind imitată semnătura celui care trebuia să semneze înscrisul sau se aplică o semnătură care dă aparența că este acelui îndreptățit să o semneze.
Există contrafacerea subscrierii și atunci când făptuitorul aplică pe înscris propria lui semnătură, iar cei care nu cunosc semnătura legitimă, acordă credibilitate actului semnat în acest fel.
De asemenea s-a reținut că este contrafacerea scrierii și atunci când este contrafăcută amprenta unei ștampile aplicate pe un înscris.
În cauză, inculpata G. S. a completat adeverința de salariu cu nr.85 din 29 august 2007 prin care a creat aparența că inculpatul F. A. este angajatul S.C. D.pant SRL realizând un venit lunar de 907 lei pe perioada mai - iulie 2007, semnând apoi în numele societății adeverința de salariu la rubrica director general, în dreptul numelui P. D. și director economic, trecând un nume fictiv, respectiv R. A., aplicând pe ambele semnături ștampila societății. În continuare inculpata a încredințat înscrisul astfel falsificat inculpatului F. A. în vederea folosirii de către acesta la obținerea creditului bancar.
Astfel, ținând seama de modalitatea prin care a fost falsificată adeverința de salariu , nu se poate reține că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisul sub semnătură privată, iar motivarea instanței de fond sub acest aspect este greșită.
Având în vedere că cele expuse anterior privind existența elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie reținută în sarcina inculpatului F. și săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 teza a-II-a C. deoarece așa cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză acesta a folosit un înscris falsificat cunoscând aceste împrejurări , în vederea producerii unor consecințe juridice.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a apreciat că cei doi inculpați au săvârșit cu intenție fapte ilicite civile, care din punct de vedere tehnic nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni și că din acest motiv nu pot fi desființate pe cale penală adeverința și contractul de credit.
Apreciind că în mod greșit a reținut instanța că desființarea contractului de credit trebuia dispusă pe cale penală. Desființarea înscrisurilor false se dispune în baza art.14 alin.3 C. odată cu soluționarea laturii civile a cauzei, iar acțiunea civilă fiind alăturată celei penale, instanța fiind investită cu soluționarea acesteia, trebuia și putea să dispună desființarea nu numai a contractului de credit, ci a tuturor înscrisurilor falsificate.
Potrivit art.334 C. urmează să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei G. S. din infracțiunile prev. de art.290 alin.1 C. și art.26 raportat la art.291 teza a-I-a C. într-o singură infracțiune, respectiv cea prevăzută de art.290 alin.1 C., întrucât uzul de fals este absorbit de falsul material în înscrisuri sub semnătură privată.
Inculpatul F. A. audiat în calea de atac a recursului a recunoscut că a încheiat un contract de credit cu BCR în baza actelor prezentate de acesta, că a achitat o parte din rate și că își asumă obligația de a rambursa întregul credit, sens în care urmează să fie reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.2 C., urmând ca pedepsele aplicate inculpatului să fie reduse sub limita minimă prevăzută de lege.
Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. urmează să fie admis recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.112 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N. care va fi casată în întregime și rejudecând urmează să fie condamnat inculpatul F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3 C. cu aplicarea art.37 lit.b C., art.74 alin.2, raportat la art.76 lit.c C. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.291 teza a-I-a C. cu aplicarea art.37 lit.b C. art.74 alin.2 raportat la art.76 lit.e C. la pedeapsa de 2 luni închisoare și pentru infracțiunea prev. de art.291 teza a-II- C. cu aplicarea art.37 lit.b C. art.74 alin.2 raportat la art.76 lit.e C.p, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Potrivit art.33 lit. a și art.34 lit.b C. urmează să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, care va fi executată în regim de detenție, singura modalitate prev. de lege pentru executarea pedepsei, deoarece inculpatul este recidivist.
Urmează să se facă aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b C. Inculpata G. S. M. urmează să fie condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1,2, 3 C. cu aplicarea art.320/1 C,p.p., art.74 lit.c raportat la art.76 lit.c C. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 alin.1 C. cu aplicarea art.320/1 C. art.74 lit.c raportat la art.76 lit.e C. la pedeapsa de 1 lună închisoare și pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 C. cu aplicarea art.320/1
C. art.74 lit.c raportat la art.76 lit.e C. la pedeapsa de 1 lună închisoare.
Potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b C. urmează să fie contopite pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art.64 lit.a teza a-II- a și lit.b C.
Întrucât inculpata nu are antecedente penale, deși aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, pedeapsă care a fost grațiată potrivit Legii nr.543/2002 și la 2 luni închisoare cu suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni prin sentința penală nr.154 din 3 februarie 2004 a Judecătoriei C.-N. definitivă prin neapelare, însă inculpata s-a reabilitat de drept, la împlinirea termenului de
2 ani 2 luni, calculat de la data de 2 martie 2004, sens în care în baza art.81 și
82 C. urmează să fie suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, atrăgându- i atenția asupra disp. art.83 C.
Potrivit art.71 alin.5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei urmează să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.348 C. urmează să fie anulate înscrisurile falsificate, respectiv adeverința de salariu și contractul individual de muncă existente la dosarul de urmărire penală filele 41-43.
Potrivit art.191 C. inculpații urmează să plătească statului suma de câte
500 lei cheltuieli judiciare, aferente la judecata pe fond a cauzei .
În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 300 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.112 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N. pe care o casează în întregime și rejudecând
Condamnă inculpații :
F. A., fiul lui E. și Z., născut la data de (...) în C.-N., domiciliat în comuna J., sat J.-H., nr. 54, jud. C., cetățenie română, fără loc de muncă, studii primare, căsătorit, posesor al CI seria KX nr. 4., CNP - 1., cunoscut cu antecedente penale:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1,2,3 C. cu aplic.art.37 lit.b
C., art.74 alin.2 rap.la art.76 lit.c C. la pedeapsa de 1 an închisoare;
- pentru infracțiunea prev.de art. 291 teza 1 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., art.74 alin.2 rap.la art.76 lit.e C., la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- pentru infracțiunea prev.de art. 291 teza 2 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., art.74 alin.2 rap.la art.76 lit.e C., la pedeapsa de 2 luni închisoare;
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, care va fi executată în regim de detenție.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.
Condamnă pe inculpata G. S. M., fiica lui E. și M., născută la data de (...) în C.-N., domiciliată în C.-N., str. I.P.Voitești, nr. 1-3, ap. 66, jud. C., f.f.l. în comuna A., str. Libertății, nr. 94, ap. 10, jud. C., de cetățenie română, necăsătorită, studii medii, persoană fizică autorizată, posesoare a C.I. seria KX nr. 1., CNP 2., cunoscută cu antecedente penale:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 C., cu art.320/1 C.pr.pen., art.74 lit.c rap.la art.76 lit.c C., la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- potrivit art. 334 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev.de art. 290 al. 1 C. și art.26 rap.la art.291 teza 1 C., într-o singură infracțiune, prev.de art.290 alin.1 C., cu aplic.art.320/1 C.pr.pen., art.74 lit.c rap.la art.76 lit.e C., la pedeapsa de 1 lună închisoare;
- pentru infracțiunea prev.de art. 288 al. 1 C., cu aplic.art.320/1 C.pr.pen., art.74 lit.c rap.la art.76 lit.e C. la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. contopește pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.
Face aplicarea art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.
În baza art.81 și 82 C. suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Atrage atenția inculpatei asupra disp.art.83 C.
Potrivit art.71 alin.5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art.348 C.pr.pen. anulează înscrisurile falsificate, respectiv adeverința de salariu și contractul individual de muncă (filele 41-43 dosar urmărire penală).
În baza art.191 C.pr.pen. obligă pe inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte 300 lei onorariu avocațial, ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER
D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.L. B.
| ← Decizia penală nr. 1423/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 771/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
