Decizia penală nr. 771/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)/a1
DECEZIA PENALĂ NR. 1343/R/2012
Ședința publică din 03 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : V. C.
: M. Ș.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. I. M. împotriva încheierii penale din data de 28 septembrie 2012, pronunțată de către Tribunalul Cluj - Secția penală în dosar nr. (...), privind pe inculpații P. I. și R. I.-M. trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, art.175 lit.i C. în ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. și tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174 C. în ceea ce îl privește pe inculpatul R. I.-M.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul R. I. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Ban T., cu împuternicire avocațială nr. 119 la dosar (f. 13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Inculpatul R. I. M. menține recursul declarat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d raportat la art. 3001 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțată în ședința camerei de consiliu a T. C. la data de
28 septembrie 2012 și, în consecință să se constate că temeiurile care au justificat și care au fost avute în vedere la luarea și, ulterior, prelungirea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.
Mai arată că motivarea, respectiv considerentele încheierii penale atacate se referă la elemente care țin efectiv de fondul cauzei. Astfel, prima instanță, având în vedere limitele de pedeapsă, pericolul evident al faptei de tentativă de omor în formă simplă prevăzută de art. 174 Cod penal, invocă în motivarea soluției de menținere a măsurii procesuale preventive, pe lângă gravitatea faptei și rezonanța puternică pe care a avut-o în comunitatea rurală a localității M. din județul C., precum și faptul că o reacție de pasivitate a organelor judiciare ar însemna o încurajare a fenomenului infracțional de natura celor îndreptate împotriva integrității corporale și a vieții persoanei.
Consideră că se omite în încheierea atacată elementele de fapt care definesc persoana inculpatului prin prisma disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv cerința subsidiară prevăzută de legiuitor în sensul existenței unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar presupune o stare potențială de periculozitate, incitarea la violențe și determinarea unei stării de insecuritate.
Mai arată că în cauză se impune clarificarea aspectului cu privire la starea de provocare, la prezența lui animus necandi, respectiv intenția de a ucide și consideră că simpla împrejurare dovedită în sensul că s-a pus în pericol viața părții vătămate este insuficientă, apreciind că s-ar impune discutarea încadrării juridice raportat la limitele dintre infracțiunile de tentativă de omor și vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal
De asemenea, invocă situația personală a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta provine dintr-o familie de agricultori, desfășoară munci în agricultură, a fost agresat în fața propriei sale case, iar ulterior, așa cum a recunoscut sincer, a urmărit persoana și i-a aplicat o corecție.
Consideră că la acest moment procesual inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, solicitând, în subsidiar, adoptarea unei alte măsuri procesual preventive, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Mai arată că inculpatul are o pregătire școlară redusă de 8 clase, că a recunoscut și regretat reacția impulsivă, urmând a se prevala de dispozițiile art.
3201 Cod procedură penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat, constatarea că nu mai subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind că lipsesc toate probele care pot justifica afirmația că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, consideră că probele invocate trebuie să fie administrate după momentul sesizării instanței și până în prezent, acestea fiind redate în speță doar cu caracter general, aspect sancționat în cauza Teodorescu contra României.
Reprezentanta M.ui P. apreciază nefondat recursul declarat de către inculpatul R. I. M. împotriva încheierii prin care instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei a constatat, în baza art. 3001 C.p.p. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și a menținut în mod judicios această măsură. În acest sens solicită, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea acestuia, cu consecința menținerii stării de arest a inculpatului, atât în cererea principală de constatare a neincidenței art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu consecința revocării măsurii arestării preventive, dar și în cererea subsidiară de înlocuire a acesteia cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că, până în prezent cât și la momentul la care se reclamă necesitatea verificării măsurii arestului preventiv, condițiile prevăzute de art. 136,
143 și 148 lit. f Cod procedură penală sunt incidente în cauză. Nu achiesează susținerilor apărării formulate astăzi în fața instanței cu privire la necesitatea reținută din analiza art. 148 lit. f din Codul de procedură penală de a exista probe noi ulterioare măsurii trimiterii în judecată, care să ateste, deosebit de cele care au fost deja avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică. Consideră că pericolul la ordinea publică se analizează raportat la fapta comisă de inculpat, la persoana acestuia și la dezideratul rezervării ordinii publice, precum și la împrejurările și faptele care ar putea aduce atingere ordinii publice prin lăsarea în libertate a inculpatului, apreciind ca nefiind necesară existența unor împrejurări sau fapte ulterioare unui moment procedural pentru a fi incident textul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Apreciază că sensul susținut nu poate fi interpretat în spiritul legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea Convenției a discutat în ce măsură s-a disipat pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului de la momentul comiterii faptei sau al luării măsurii arestării preventive până la momentul sesizării instanței de judecată. Astfel, raportat la momentul foarte apropiat de cel comiterii faptei, respectiv luna iulie a anului 2012, apreciază perioada de timp scursă ca fiind absolut rezonabilă și insuficientă pentru a putea concluziona că, atât în comunitatea din care provin părțile, cât și în general, în rândul opiniei publice, lăsarea în libertate a unui inculpat cercetat cu temeiuri și probe concludente de vinovăție pentru comiterea unei infracțiuni de o gravitate abstractă, dar și concretă, este lipsită de pericol concret. Consideră că și modul impulsiv în care inculpatul a reacționat raportat la această faptă constituie un argument suplimentar pentru realizarea scopului preventiv al măsurii arestării și a bunei desfășurări a procesului penal.
Mai arată că loviturile aplicate de către inculpați sunt de o gravitate extremă, deosebit de violente, iar din acțiunile derulate se desprinde latura subiectivă a infracțiunii, precum și intenția indirectă raportat la faptul că s-a realizat punerea în primejdie a părții vătămate prin multiplele lovituri orientate, în principal, în zona capului, acțiuni care justifică încadrarea juridică.
Raportat la poziția inculpatului, încadrarea juridică și la circumstanțele concrete ale speței apreciază că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, pentru ambele scopuri anterior evidențiate, fiind incident temeiul prev. de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
Inculpatul R. I. M., având ultimul cuvânt, recunoaște lovirea părții vătămate, dar fără intenția de a-i suprima viața ci, doar pentru reciprocitate. Solicită judecarea sa în stare de libertate, cu angajamentul de a respecta orice eventuale obligații, manifestând o atitudine de profund regret.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în baza art.300/1 alin.1 și 3 C. a fost menținută starea de arest a inculpaților P. I. R. I.-M., ambii deținuți în prezent în Arestul I.P.J. C..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de (...), sub număr unic de dosar (...), au fost trimiși în judecată, în stare de ar est preventiv, inculpații P. I. și R. I.-M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, art.175 lit.i C. în ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. și tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art.20 rap. la art.174 C. în ceea ce îl privește pe inculpatul R. I.- M.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, în esență, că inculpatul P. I., la data de 4 iulie 2012, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată V. O.-A., atât pe un drum public din localitatea M., jud. C., cât și în afara acestuia, pe un teren privat, cu pumnii și picioarele, posibil și cu parul, provocându-i multiple fracturi ce necesită 85-90 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul R. I.-M., s- a reținut că, la data de 4 iulie 2012, a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată V. O.-A., pe un teren privat din localitatea M., jud. C., cu pumnii, picioarele și un par, provocându-i multiple fracturi ce necesită 85-90 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de ambii inculpați, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C., în sensul că există indicii temeinice și chiar probe ( și anume declarațiile inculpaților P. I. și R. I.-M., raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, procesele-verbale de confruntare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, experimentul supliment la procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale, declarațiile părții vătămate V. O.-A. și declarațiile martorilor audiați în cauză) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus-menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpații P. I. și R. I.-M.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. față de ambii inculpați, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani (și anume închisoarea de la 7,5 la 12,5 ani și interzicerea unor drepturi pentru fapta reținută în sarcina inculpatului P. I., respectiv închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi pentru fapta reținută în sarcina inculpatului R. I.-M.), iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate (comunitatea locală din care provin inculpații fiind profund șocată de acest eveniment), din împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor (cei doi inculpați, dând dovada de o totală indiferență față de integritatea corporală și chiar viața părții vătămate, i-au acesteia lovituri repetate, de mare intensitate, cu pumnii, picioarele și parii în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziunile grave relevate de actele medico-legale aflate la dosar, care au pus în primejdie viața victimei), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (cercetarea în libertate a inculpaților putând constitui și o încurajare pentru alte persoane ce ar fi tentate să adopte un comportament agresiv similar, văzând lipsa de fermitate a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte grave).
Este adevărat că inculpații P. I. și R. I.-M. se află la prima confruntare cu legea penală și la o vârstă tânără, bucurându-se de o bună apreciere din partea membrilor colectivității din care fac parte, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lor în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea acestora și consecințele produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților P. I. și R. I.-M., pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001 alin.1 și 3 C. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de ambii inculpați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, din datele de la dosar nu rezultă existența elementelor constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina sa, atâta vreme cât nu s-a dovedit că acesta avea „animus necandi";, urmărind prin acțiunea sa suprimarea vieții părții vătămate, în condițiile în care inculpatul încă de la început a recunoscut că fiind provocat de partea vătămată i- a aplicat acestuia o corecție.
Mai mult decât atât, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind la prima confruntare cu legea penală, provenind dintr-o familie onestă și muncitoare și având un comportament sincer în fața organelor de cercetare penală, urmând chiar a se prevala de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului recurent prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj întocmit la data de (...), rezulta existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul fapte reținute în sarcina sa.
Astfel, fără a antama fondul cauzei și a discuta încadrarea juridică a faptei dedusă judecății, se poate observa că inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave îndreptată împotriva vieții unei persoane, constând în aceea că la data de 4 iulie 2012 împreună cu coinculpatul P. I. a lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată V. O. A. pe un teren privat, cu pumnii și picioarele și cu un par într-o zonă vitală a corpului și anume în cap, cauzându-i acestuia multiple fracturi și leziuni ce au necesitat spre vindecare între 85-90 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate, faptă ce ar constitui, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie tentativă la infracțiunea de omor calificat.
În ceea ce privește temeiul care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv, cel prevăzut de art.148 lit.f C.p.p. apreciem că acesta subzistă în continuare.
Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere faptul că natura infracțiunii presupusă a fi fost comisă de către inculpat este în măsură să provoace o stare de insecuritate și temere în rândul comunității din care provin părțile, ce nu s-a estompat prin trecerea unei perioade scurte de timp.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta, de impulsivitatea cu care se bănuiește că a acționat precum și de violența rezultată și urmarea produsă.
Pe de altă parte, menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării sau de a se prevala de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p. și art.334 C.p.p., cum a învederat apărarea cu ocazia dezbaterii recursului formulat.
În ceea ce privește critica privind neluarea în considerare a împrejurărilor ce constituie circumstanțe personale ale inculpaților, curtea constată în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție(amintim în acest sens decizia penală nr.3802/2009 a Înaltei Curți) că circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul anterior, faptul că este încadrat în muncă și că are o familie organizată nu diminuează cu nimic pericolul pe care l- ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul R. I. M., fiul lui R. si V., născut a 5 ianuarie 1992, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 septembrie 2012 a T. C..
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. V. C. M. Ș.
L. A. S.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond. M. L.
| ← Decizia penală nr. 771/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1089/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
