Decizia penală nr. 809/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a 23
D. PENALĂ NR.809/R/2012
Ședința publică din 24 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.- judecător JUDECĂTORI : V. G.
D. P.
G. : D. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT B. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din 18 mai 2012 pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., privind pe inculpații T. B., G. S. și C. A., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
■ T. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,
2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată T. F.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. M.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ G. S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,
2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod penal, cauza având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art
139 Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, aflați în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Sârghe Geanina, din Baroul Iași, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților, av.A. D., C. M. și C. M., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, apreciind că temeiurile inițiale care au determinat arestarea acestora subzistă în continuare. Solicită a se avea în vedere memoriul depus la dosar cuprinzând motivele de recurs, împrejurarea că inculpații au fost arestați la începutul cercetărilor, dar Curtea de A. C. a înlocuit măsura arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, stabilind anumite obligații pe care inculpații nu le-au respectat. R. la conduita acestora pe parcursul cercetărilor, există riscul ca în libertate inculpații să săvârșească noi infracțiuni.
Apărătorul inculpaților solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Inculpații sunt arestați de 2 ani și 1 lună - T. B., circa 2 ani - G. S. și 1 an și 11 luni - C. A., iar rearestarea a avut loc în urmă cu 1 an. R. la aceste împrejurări, la complexitatea cauzei, la termenul rezonabil, susține că arestarea preventivă nu trebuie să se transforme într-o detenție anticipată. Li se impută inculpaților că au avut o anumită poziție procesuală, că nu au recunoscut faptele care li se rețin în sarcină. Inculpații au dreptul la o judecată pe fondul cauzei, în urma căreia să se constate dacă sunt sau nu vinovați. Cercetarea judecătorească este deja demarată, însă părțile vătămate nu se prezintă, aspect ce nu este imputabil inculpaților și nu justifică menținerea acestora în stare de arest. Se susține că raportat la gravitatea faptei comise se impune menținerea acestei măsuri, însă apreciază că este încălcată prezumția de nevinovăție într-o astfel de situație. P. faptele de care sunt acuzați, inculpații pot fi achitați. Inclusiv jurisprudența
CEDO justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate. În cauza Jiga contra României, statul a fost sancționat pentru depășirea duratei rezonabile a arestului preventiv. Această măsură se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru ca inculpații să nu se sustragă, însă aceștia au rămas la dispoziția instanței când le-a expirat măsura reținerii. Instanța de fond cunoaște foarte bine dosarul, iar hotărârea pe care a pronunțat-o este legală și temeinică. S-a dispus a 5-a oară înlocuirea măsurii arestării preventive, dar de fiecare dată Curtea de A. C. a admis recursul DIICOT- ului. Inculpatul T. B. este căsătorit, are o fetiță de 7 ani, inculpatul G. avea o situație bună, lucra, avea 2 servicii pentru a-și întreține familia, fiind înscris și la școală, iar inculpatul C. este familist și are 3 copii. Solicită a se reține că inculpatul G. a fost rearestat pentru că ar fi săvârșit o nouă infracțiune, însă este vorba de un ultraj contra bunelor moravuri, pentru care ar trebui să se bucure de prezumția de nevinovăție, iar inculpatul C., pentru că s-ar fi întâlnit cu o parte vătămată. Instanța de fond a constatat în mod corect că această parte nu este victimă cu privire la o infracțiune reținută în sarcina inculpatului C. și că nu are nicio legătură cu acest inculpat. R. la art.23 din Constituție, la art.5 din CEDO, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond.
Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său. Depune la dosar un memoriu solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției.
Inculpatul G. S., având ultimul cuvânt, este de acord cu avocatul său și dorește să se bucure de prezumția de nevinovăție. C. a fost lăsat liber, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, nu s-a sustras, se consideră nevinovat și dorește să i se acorde o șansă, deoarece are familie, un copil, iar părinții săi sunt bolnavi.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor avocatului său, solicitând cercetarea în stare de libertate, deoarece are familie, trei copii și este nevinovat. Totodată, arată că nu are nicio legătură cu partea vătămată A. și nu știe de către cine este acuzat.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpați, prin avocați.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 139 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. S. nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), G. S. I. (zis G., fiul lui
D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și C. A. (zis A. B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. S. S. nr.
54, bl. T3-4, sc.A, et. 2, ap. 10, CNP 1.) arestat preventiv, aflat în prezent în
Penitenciarul Gherla) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanța a impus inculpaților respectarea următoarelor obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează :
- inculpatul C. A. cu părțile vătămate: T. M. F., P. P., H. M. V., G. A. G.
- inculpatul T. B. cu părțile vătămate: P. P., D. D., H. M. V.
- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate: F. D., G. A. G.
Li s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Deliberând asupra aspectelor legate de legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații G. S. I., C. A. și T. B. s-au constatat următoarele:
Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.
Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art.
145 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive.
Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 și d C.pr.pen., pe o durată de 30 de zile.
Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a Curții de A. C.
Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...), a fost admisă sesizarea formulată de IPJ I. și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a avut loc la data de 20 martie 2012.
Analizând cererea inculpatului C. A., precum și verificarea din oficiu a măsurii arestării preventive față de inculpații T. B., G. S. I. și C. A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, T. s-a pronunțat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca în continuare să expună considerentele avute în vedere.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii";.
T. a constatat că, așa cum rezultă din conținutul hotărârilor instanței la care am făcut referire anterior, arestarea preventivă a inculpaților s-a produs ca urmare a încălcării cu rea-credință de către aceștia a obligațiilor impuse de organele judiciare în conținutul măsurilor neprivative de libertate la care au fost supuși.
În cadrul controlului periodic de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive instituit de legiuitor, în cuprinsul disp. art. 3002 C.pr.pen., tribunalul este dator să verifice, în concret, persistența cauzelor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și menținerea acestora și în viitor, ceea ce ar justifica implicit menținerea stării preventive a arestării față de cei trei inculpați.
Analizând astfel situația fiecăruia dintre cei trei inculpați și prin prisma jurisprudenței a Curții E.ne a Drepturilor Omului, care a arătat în mod constant că durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi evaluată in abtracto, continuarea încarcerării nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție față de regula respectării libertății individuale fixate de C. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W. c/ Suisse; Van der
Tang c/a Espagne din 13 iulie 2005).
Pe de altă parte, reacția promptă a organelor judiciare în momentul luării și menținerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, unde se prevede scopul acestora, și anume „. a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei";.
Pe un plan mai general, Curtea E.ană a Drepturilor Omului a admis fără mari dificultăți că în cauze delicate și complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei nu mai justifică detenția celui în cauză, pentru că în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează , pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a reținut că durata arestării preventive a inculpaților în prezenta cauză este de aproape peste 1 an și 10 luni (rearestarea acestora durând practic din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul G. S. I. și din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.) și doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații menționați anterior și-au exprimat poziția procesuală în fața tribunalului la datele de (...), respectiv (...), iar cercetarea judecătorească este într-o fază incipientă, majoritatea părților vătămate, deși citate și încunoștințate în mod legal despre necesitatea prezentării lor în fața instanței în vederea audierii, acestea nu s-au prezentat cauza suferind astfel nenumărate amânări, existând riscul depășirii duratei rezonabile a arestării preventive, aspect de natură a se răsfrânge în mod negativ asupra unui drept fundamental, precum libertatea persoanei.
De altfel, în cauza Jiga c/a R. din 16 martie 2010, statul român a fost sancționat de instanța europeană tocmai pentru depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, reținându-se că instanțele naționale n-au furnizat explicații care să justifice faptul că punerea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra societății și în același timp ar perturba ancheta.
La acest moment procesual, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, măsură care să ofere suficiente garanții că desfășurarea procesului penal nu va fi perturbată prin punerea în libertate a inculpaților, pornind și de la elementele concrete ale situației fiecăruia dintre aceștia.
În primul rând, în ceea ce privește situația inculpatului C. A., cu privire la care s-a reținut că și-a încălcat obligațiile fixate de instanță în cuprinsul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întâlnindu-se cu o parte vătămată cu care avea interdicție de a lua legătura (Încheierea penală din (...) a T. M.), tribunalul a reținut că acea parte vătămată, respectiv numitul A. A., nu este victimă în legătură cu vreo infracțiune reținută în sarcina inculpatului C. A., ci cu activitate infracțională reținută prin actul de trimitere în judecată, în sarcina inculpatului
C. (fost B.) C. și eventual a altor inculpați din dosar, dar nu a inculpatului C. A. T. a avut în vedere aceste aspecte doar din perspectiva analizei pericolului social concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat, precum și a scopului măsurilor preventive, consacrat în cuprinsul art. 136 C. pr. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G. S. I., acesta a fost rearestat motivat de faptul că ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care de altfel a fost emis un mandat de arestare preventivă distinct de către Judecătoria Iași. Cu privire la măsura arestării preventive dispusă în acea cauză, dosar nr. (...) a
Judecătoriei I., instanța menționată anterior la termenul din (...) a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. S. I., soluție rămasă definitivă prin decizia T. I. pronunțată la (...). În mod evident, Tribunalul Maramureș a considerat că hotărârea instanțelor ieșene de reapreciere a pericolului pentru ordine publică avut în vedere la momentul luării arestării preventive a inculpatului G. S. I. în cadrul procesului penal având ca obiect judecarea infracțiunilor care au justificat rearestarea inculpatului și în dosarul aflat pe rolul T. M., este de natură determina instanța în a aprecia că menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv în prezenta cauză ar echivala cu schimbarea naturii juridice a măsurii preventive cu o măsură punitivă. De altfel, aceleași argumente tribunalul le-a avut în vedere și în ceea ce privește situația inculpatului T. B.
T. a considerat că măsurile alternative ce sunt oferite de legislația română, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reglementată de art. 145 Cod procedură penală, oferă garanțiile suficiente care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare cu inculpatul în stare de libertate, prin stabilirea în sarcina inculpaților a obligațiilor menționate în dispozitiv. T. a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează:
- inculpatul C. A. cu părțile vătămate : T. M. F., P. P., H. M. V., G. A.
G.
- inculpatul T. B. cu părțile vătămate : P. P., D. D., H. M. V.
- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate : F. D., G. A. G.
Le-a fost atrasă atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
R. la considerentele de mai sus, la caracterul excepțional al unei măsuri preventive privative de libertate, caracter recunoscut de dispozițiile art. 5 al C.E.D.O., instanța s-a pronunțat în sensul înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, impunând inculpatului obligațiile arătate în dispozitivul prezentei, respingând cererile de revocare a măsurii arestării formulate de inculpați, precum și cea de înlocuire a arestării cu obligația de a nu părăsi țara, apreciind că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este adecvată și suficientă în raport de circumstanțele cauzei și situația personală a fiecărui inculpat prezentate anterior, precum și de stadiul actual al cercetării judecătorești.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D.I.I.C.O.T. B. T. B. N., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, apreciind că temeiurile inițiale care au determinat arestarea acestora subzistă în continuare.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși inculpații au fost arestați la începutul cercetărilor, Curtea de A. C. a înlocuit măsura arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, stabilind anumite obligații pe care inculpații nu le-au respectat. R. la conduita acestora pe parcursul cercetărilor, există riscul ca în libertate inculpații să săvârșească noi infracțiuni.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor existente în dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv în cursul urmăririi penale, iar prin decizia penală nr. 334/R/2011 a Curții de A. C., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, stipulându-se în sarcina inculpatului mai multe obligații. Î. inculpatul și-a încălcat obligațiile impuse, prin încheierea penală din (...) a T. M. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv în cursul urmăririi penale, iar prin încheierea din (...) a T. M. s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, stabilindu-se de asemenea în sarcina acestuia să respecte mai multe obligații. Î. inculpatul a încălcat obligațiile impuse în sarcina sa, prin încheierea din (...) a T. M. a fost revocată liberarea provizorie sub control judiciar și s-a dispus arestarea inculpatului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. A., acesta a fost cercetat în stare de arest preventiv pe parcursul urmăririi penale, iar prin încheierea penală din (...) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Î. inculpatul a încălcat obligațiile impuse în sarcina sa, prin încheierea din (...), s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
În cauză, instanța de fond a apreciat în mod greșit că durata arestării preventive a inculpaților este considerabilă și există riscul depășirii duratei rezonabile a arestării preventive, aspect ce ar fi de natură să se răsfrângă asupra unui drept fundamental cum este libertatea persoanei.
Astfel, în ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive, astfel cum este ea reglementată de dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenția E.ană a Drepturilor Omului, practica constantă a Curții E.ne a statuat că durata rezonabilă trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor, precum și de atitudinea părților în proces. În mai multe cauze Curtea E.ană a arătat că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual să îi protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Alături de pericolul de fugă, riscul săvârșirii de noi infracțiuni, protejarea ordinii publice și modul în care a fost instrumentat cazul de către autoritățile judiciare, potrivit jurisprudenței Curții, atunci când decid cu privire la prelungirea lipsirii de libertate, autoritățile sunt obligate să analizeze și în ce măsură există suficiente garanții care să asigure prezența persoanei la judecarea cauzei.
În cauză, se reține că inculpații au fost cercetați și apoi trimiși în judecată pentru infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, că aceștia și-au exprimat poziția procesuală în fața instanței, fiind audiați la termenele din 27.09, respectiv (...), iar în prezent cercetarea judecătorească este în derulare. R. la complexitatea cauzei, Curtea apreciază că statuarea instanței de fond în sensul că există riscul depășirii duratei rezonabile, este neîntemeiată, iar în cauză nu există suficiente garanții că desfășurarea în continuare a procesului penal cu inculpații în stare de libertate ar asigura o bună desfășurare a cercetării judecătorești.
Astfel, în cauză nu se poate face abstracție de conduita inculpaților care, după înlocuirea măsurii arestării preventive, respectiv punerea în libertate sub control judiciar, au înțeles să își încalce obligațiile stabilite, conduită ce a determinat rearestarea acestora.
P. toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct.
2 lit. d C.pr.pen., recursul declarat în cauză de DIICOT B. T. B. N. va fi admis, încheierea penală pronunțată va fi casată în întregime și rejudecând, instanța va menține starea de arest a inculpaților T. B., G. S. I. și C. A., respingând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- B. T. B. N. împotriva încheierii penale din 18 mai 2012 a T. M. pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de inculpații:
T. B. fost C., zis B., fiul lui C. și G., n. la (...) în I., CNP 1.,
G. S. I. , zis G., fiu lui D. și M., n. la (...) în I., CNP 1. și
C. A. , zis A. B., fiul lui C. și G. n la (...), CNP 1., toți aflați în prezent în
Penitenciarul Gherla și menține starea de arest a inculpaților.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 75 lei( 3x25 lei) onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru avocații C. M., A. D., C. M.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |
M. B. V. G. | D. P. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
7 ex./(...) Jud.fond: C.V.A.
| ← Decizia penală nr. 1558/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 567/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
