Decizia penală nr. 819/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.819/R/2012

Ședința publică din 29 mai 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : V. V. A.

: L. H.

G. : L. C.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR: S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată I. Ș., împotriva sentinței penale nr.71/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei S. M., prin care s-a desființat rezoluția din (...) emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale privind pe inculpatul G. V., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prev.de art.271 alin.2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. V. personal asistat de apărător ales, av.Amzărescu Niță G. Zamfir, din cadrul Baroului Baia Mare, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate I. Ș., av.Bichescu C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată I. Ș.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții vătămate I. Ș., depune la dosar planșe fotografice asupra terenului aflat în proprietatea acestuia.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul părții vătămate I. Ș., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, condamnarea inculpatului cu consecința admiterii acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în fond și recurs. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. A., apreciază că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpatului apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, lipsind latura obiectivă și subiectivă. Prin raportare la starea de fapt, consideră că analiza instanței de fond a avut în vedere doar apărările inculpatului referitor la faptul că amplasamentul real al terenului aparținând părții vătămate ar fi situat în altă parte fără să se analizeze în concret fapta inculpatului de a împiedica accesul părții vătămate la terenul pe care îl deține și pe care a fost pus în posesie. Raportat la probațiunea din dosar, consideră că reperele fundamentale ale cauzei sunt următoarele: faptul că anterior litigiul dintre părți s-a tranșat definitiv prin decizia civilă nr.1087/2001, sentință ce a fost pusă în executare în anul 2004; prin sentința civilă 7. inculpatul a fost obligat să predea în deplină proprietate folosința terenului; faptul că punerea în executare a acestei sentințe civile s-a realizat pe amplasamentul identificat de către expertul B. M., cel care a realizat raportul de expertiză, inculpatul fiind prezent la fața locului cu ocazia identificării terenului; faptul că la data de (...) s-a realizat punerea în posesie a părții vătămate pe amplasamentul identificat de către expert; faptul că și după punerea în executare a hotărârii judecătorești, inculpatul a continuat să folosească terenul. Menționează că până în prezent nu s-a contestat de către inculpat împrejurarea că amlasamentul pe care a fost pus în posesie este același cu amplasamentul identificat de către expertul B. M. Inculpatul nu a contestat că terenul pe care a avut loc incidentul din data de (...) reprezintă terenul identificat de expertul judiciar , respectiv are același amplasament pe care executorul l-a pus în posesie pe partea vătămată. Inculpatul nu a formulat vreo contestație la executare în dosarul executorului judecătoresc prin care să conteste o eventuală greșeală a acestuia cu ocazia punerii în posesie. Toate operațiunile de identificare a terenului, de delimitare și de punere în posesie au vizat același amplasament. Instanța de fond nu a realizat o cercetare corespunzătoare limitându-se doar la apărările inculpatului care urmăresc să inducă un echivoc referitor doar la amplasamentul teoretic al parcelei purtând nr. topo 3./ aflată în proprietatea părții vătămate față de amplasamentul cu nr. topo 3. Apărarea constantă ainculpatului a vizat doar împrejurarea că acesta folosește un teren identificat pe nr.3., aspect care nu poate să-l exonereze de răspundere penală întrucât incidentul din data de (...) a avut loc pe amplasamentul pe care partea vătămată a fost pus în posesie. Amplasamentul parcelei părții vătămate față de amplasamentul atribuit inculpatului reprezintă doar o componență a analizei ce o consideră lămurită de expertiza realizată în cauză de către expertul judiciar P. C. G. P. că d-l S. L. nu a avut niciodată calitatea de expert judiciar cum îl menționează instanța ci doar de martor, concluziile acestuia cuprinse în raportul de expertiză realizat la solicitarea inculpatului neajungând să fie analizate de instanță. A. expertiză nu a fost dispusă de instanță, fiind o probă extrajudiciară. E. frapantă concluzia instanței potrivit căruia se constată neconcordanțe între lucrările de specialitate a celor doi experți S. și P., în condițiile în care S. nu a fost niciodată expert, ci doar martor. În ceea ce privește interpretarea dată de către instanță raportului de expertiză tehnică judiciară realizat de expertul P. prezintă concluzii neechivoce în ceea ce privește faptul că inculpatul folosește terenul părții vătămate, fiind înglobat în suprafața de 9,168 mp. De asemenea. Expertul judiciar a stabilit că terenul pe care partea vătămată a fost pus în posesie respectă hotărârile judecătorești. Referitor la neconcordanțele din anexa raportului de expertiză, respectiv din anexa completării la acest raport, invocată de instanță, ce ar indica o poziționare diferită a celor două parcele, consideră că este lipsită de o relevanță deosebită. Chiar și martorul S. a precizat că este posibil să existe o inadvertență între harta cadastrală evidențiată în teren cu privire la punctul cardinal Nord, acesta fiind aleatoriu prezentat grafic în cuprinsul hărții. Martora O. I. D. a precizat că amplasamentul acestui teren nu s-a modificat niciodată. Referitor la celelalte dubii invocate de instanță legate de incertitudinea amplasării țărușilor, a înlăturării acestor țăruși de către inculpat, consideră că instanța avea obligația să lămurească aceste incertitudini și nu să lase nelămurite anumite aspecte pentru ca apoi să le înlăture în baza principiului in dubio pro reo.

Hotărârea instanței de fond o consideră viciată și sub aspectul legalității și temeiniciei raportat și la modul în care s-a soluționat latura civilă a cauzei. Prin săvârșirea infracțiunii se încalcă și alte relații sociale ce protejează dreptul de proprietate, infracțiunea având și un obiect juridic secundar. Prin constituirea de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea fânului cosit în perioada 2005-2009 și 20.000 lei cu titlu de daune morale. Consideră că pretențiile sunt îndreptățite, daunele morale fiind justificate raportat la prejudiciul nepatrimonial produs chiar și după pronunțarea hotărârii judecătorești având ca obiect revendicarea terenului de la inculpat. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.

Apărătorul inculpatului, arată că starea de fapt descrisă de partea vătămată nu corespunde adevărului față de cea descrisă de instanță. Arată că în 1994 partea civilă li s-a eliberat titlu de proprietate din terenul rezervă de stat. A. suprafață de teren ulterior a fost revendicată și dobândită de un cetățean din C., respectiv P. G., obținând un titlu de proprietate și o sentință judecătorească din care rezultă că acel topografic din care a primit o parcelă partea civilă a fost reconstruit dreptul de proprietate asupra terenului lui P. G. P. civilă, a încercat să obțină un alt teren. Prin sentința civilă din anul 2001 i se pune în vedere părții civile C. V. să părăsească doar terenul care îl avea I. în acte. U. s- a procedat la punerea în posesie. Ca să se săvârșească infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, trebuie să se împiedice cealaltă parte să-și folosească terenul. În prezenta cauză sentința prin care s-a dispus achitarea, este temeinică și legală. La dosar există expertiza judiciară efectuată de expertul P. prin care la obiecțiunile formulate de inculpat, s-a pus în vedere să arate textual dacă terenul părții civile I. este folosit sau nu de inculpat dar să-l și deseneze. A. schiță este cea care stă la baza întăbulării titlului de proprietate. F. că există titlu de proprietate nu importă asupra cauzei ci contează dacă acel teren îl folosește este sau nu acel teren pe care îl are partea vătămată. La dosar există și expertiza extrajudiciară a numitului S. L. care merge pe aceeași linie cu ceea ce a arărat expertul P. Ca urmare, nu există nici o contradicție și este evident că acel teren este situat în cu totul altă parte. Nu se poate susține că inculpatul folosește terneul părții civile din moment ce există în că o parcelă fizic între cele două proprietăți. Primăria a încercat să schimbe amplasamentul în cu totul altă zonă, promovând o acțiune dar a fost respinsă. Depoziția martorului S. L., arată cum a realizat acea expertiză depusă la dosar și că terenul pe care îl folosește inculpatul este situat pe topo 3. iar terenul care aparține părții civile este pe topo 3. situat în altă parte existând o parcele între ele. Pentru toate acestea, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond apreciind că nu se impune casarea cu trimitere. Cu cheltuieli conform chirtneți depuse.

Reprezentantul P.ui, dă credit hotărârii primei instanțe motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat. E. cert că partea vătămată este proprietarul unei suprafețe de teren cu nr.topo 3. și că inculpatul a folosit o suprafață de teren identificată de el ca fiind 3. S-a pus problema suprapunerii celor două suprafețe de teren, ori, instanța a făcut o analiză a probelor și a expertizei. D. expertul inițail a stabilit o suprapunere a celor două terenuri, în completări a sugerat o altă stare de fapt, fapt ce a determinat instanța să pronunțe soluția de achitare a inculpatului.

Apărătorul părții vătămate, în replică, arată că din concluziile formulate de apărătorul inculpatului se poate constata că acestea nu au legătură cu acest recurs. Istoria obținerii de către partea vătămată a titlului de proprietate nu are relevanță. Raportat la împrejurarea că inculpatul folosește și în prezent acel teren, acest lucru este indubitabil. Apreciază că nu e vorba de nici o contradicție între concluziile expertului P. și cele din completarea raportului de expertiză, fiind vorba de suprapunere pe acea hartă.

Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, achiesează concluziile puse de apărătroul său. Arată că a folosit acel teren încă din tinerețe, pe care l-a moștenit de la mătușa lui.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 71 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei S. M., în temeiul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 alin. 1 litera d din Codul de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G. V., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în comuna B., județ M., CNP 1., cu domiciliul în localitatea S. M., str. R. nr. 17/A, județ M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 C.

În temeiul art. 346 alin. 1 C.proc.pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă I. Ș . , cu domiciliul în localitatea S. M., str. N. B. nr. 14, județul M..

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 175 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 6 aprilie 2011 în dosar nr. (...), în temeiul art. 278 indice 1 punctul 8 litera c C.proc.pen. a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată I. Ș., desființată rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din data de (...) emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, reținută cauza spre judecare și pusă în mișcare acțiunea penală în raport de inculpatul G. V., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în comuna B., județ M., CNP 1., cu domiciliul în localitatea S. M., str. R. nr. 17/A, județ M., în scopul efectării cercetării pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 C..

Dându-se eficiență Deciziei nr. 15-2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă cererea de abținere a judecătorului ce a pronunțat încheierea mai sus menționată, cauza fiind transpusă la un alt complet de judecată în urma repartizării aleatorii.

În considerentele încheierii mai sus precizate, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ce caracterizează latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzute de art. 271 alin. 2 C., teză desprinsă din ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a menționat că inculpatul a împiedicat partea vătămată, începând cu data de (...) să folosească terenul în suprafață de 4510 mp, înscris în cartea funciară nr. 8004, număr topografic 3557-1-c-2, imobil ce a fost atribuit numitului I. Ș. în baza sentinței civile nr. 796 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de (...) (ramăsă irevocabilă prin respingerea căilor de atac), punerea în executare a sentințelor realizându-se prin predarea terenului mai sus identificat părții vătămate prin intermediului executorului judecătoresc, în acest sens încheindu-se procesul verbal din (...).

A fost înlăturată susținerea inculpatului privind folosirea de către acesta a unui alt teren decât cel atribuit părții vătămate, teren ce prezintă numărul topografic 3557-1-d, în care nu este înglobată parcela ce poartă număr topografic 3557-1-c-2, ce aparține numitului I. Ș., cu argumentarea că această concluzie este contrazisă de probele administrate în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați partea vătămată I. Ș. (fila

64), inculpatul G. V. (fila 65), martorii A. P. (fila 73), C. I. (fila 74), O. I. D. (fila 75), I. Ș.

B. (fila 76).

Înainte de a se intra în cercetarea judecătorească partea vătămată I. Ș., a formulat cerere de constituire de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea fânului cosit în perioada 2005-2009 și respectiv de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În parcurgerea etapelor ce reclamă analiza fondului cauzei, vor fi avute în vedere susținerile părții vătămate și inculpatului, relatările martorilor, situația juridică a terenului în litigiu din perspectiva înscrisurilor depuse la dosar și considerațiile de ordin teoretic privind infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele aspecte:

Instanța a reținut că partea vătămată I. Ș. a declarat că eliberarea T.ui de proprietate, emis în favoarea sa în anul 1994, în temeiul Legii nr. 18-1991, cu modificările ulterioare, asupra terenului în suprafață de 4510 mp, a declanșat derularea a numeroase procese civile finalizate prin hotărâri judecătorești prin care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate.

C. susținerilor părții vătămate, punerea în executare a hotărârilor judecătorești s- a realizat în anul 2004 prin intermediul executorului judecătoresc, prilej cu care s-a încheiat procesul verbal din 19 noiembrie 2004, procedându-se la o delimitare a terenului în cauză prin amplasarea unor țăruși, ulterior înlăturați de inculpat.

S-a precizat că inculpatul G. V. obstrucționează permanent accesul la terenul părții vătămate, fără a exista o justificare a acestei conduite.

Susținerile părții vătămate se coroborează cu aspectele relatate de martorii O. I. și I. Ș. B. ( filele 75-76), conform cărora în mod nemijlocit au constatat că după delimitarea, înțărușarea și predarea terenului părții vătămate, cu sprijinul executorului judecătoresc, inculpatul a înlăturat țărușii, continuând să lucreze terenul și să culeagă recolta.

Referitor la poziția procesuală manifestată de inculpat, este de precizat că acesta nu a contestat calitatea părții vătămate de proprietar al terenului, căruia i-a fost atribuit numărul topografic 3557-1-c, susținând că deține în folosință parcela cu număr topografic 3557-1-d, în baza calității sale de legatar universal al testatorului defunct K. G., fiul proprietarei tabulare Țiplea E..

S-a menționat de către inculpatul că opoziția sa nu s-a manifestat în raport de folosința terenului cu număr topografic 3557-1-c.

Pornind de la aceste susțineri, se desprinde concluzia conform căreia inculpatul se consideră a fi îndreptățit la folosința terenului ce poartă număr topografic 3557-1-d.

C. aprecierilor inculpatului amplasamentul parcelei cu număr topografic 3557-1-c nu se situează în interiorul terenului cu număr topografic 3557-1-d, afirmându-se că în realitate între cele două parcele nu se poate vorbi de o suprapunere, în condițiile în care cele două suprafețe de teren doar se învecinează.

Aspectele expuse de inculpat privind modalitatea în care acesta a intrat în folosința terenului cu număr topografic 3557-1-d, au fost confirmate prin depoziția martorului A. P. (fila 73).

Raportat la conținutul declarației martorului C. I., instanța a apreciat că aceasta este lipsită de relevanță în latură penală, în condițiile în care, acesta a relatat că, în calitate de potențial cumpărător al terenului din litigiu, împreună cu partea vătămată s-a deplasat la locul situării terenului, fără însă să asiste la vreun incident, nesesizând prezența inculpatului.

Câteva precizări privind modalitatea de folosință a terenurilor cu numerele topografice 3557-1-d și 3557-1-c-2, se impun.

P. vătămată beneficiază de o suprafață de 4510 mp, situată la locul numit D. în temeiul T.ui de P. nr. 527-83 eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de P. A. T. (fila

20-dosar urmărire penală).

Prin sentința civilă nr. 796 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 27 aprilie 2001, a fost admisă acțiunea civilă, având ca obiect revendicare, promovată de I. Ș. (parte vătămată în prezentul dosar) în contradictorii cu numiții K. G. și G. V., aceștia din urmă fiind obligați a preda în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul situat la locul numit D., în suprafață de 4510 mp, înscris în cartea funciară nr. 8004, număr topografic 3557-1-c-2.

A.ul introdus de pârâți împotriva sentinței civile mai sus menționate a fost respins prin D. C. nr. 1087-A pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 4 octombrie 2001.

Prin încheierea nr. 2083 din 28 iulie 2004 s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești mai sus menționate.

Prevalându-se de testamentul prin care K. G., fiul proprietarei tabulare Țiplea E., l-a instituit legatar universal (fila 53 din dosar urmărire penală), în condițiile în care pe numele decujusului a fost eliberat T. de proprietate nr. 52647-92 din (...) prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4184 mp, din care suprafața de 2964 mp situată la locul numit D. (fila 65), inculpatul din prezenta cauză, a promovat acțiune civilă solicitând dezbaterea masei succesorale a defunctei Țiplea I..

Prin sentința civilă nr. 1177 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 14 aprilie 2010, a fost însă respinsă acțiunea civilă înaintată de G. V.

În raport de aceste ultime precizări, rezultă că inculpatul G. V. nu beneficiază de un drept de proprietate asupra terenului, cu număr topografic 3557-1-d, acesta exercitând o simplă posesie, nevalorificată juridic.

Fără a exclude analizei actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, (filele 8-9) s-a atestat că niciuuna din părțile prezentului dosar nu au negat incidentul din (...) constând în efectuarea de activități agricole de către inculpat pe toată întinderea terenului de aproximativ 4 ha.

Demne de menționat sunt concluziile expertului S. L., participant la cercetarea la fața locului, conform cărora terenul, lucrat de inculpat, prezintă număr topografic 3557-

1-d, în timp ce obiectul dreptului de proprietate recunoscut în favoarea părții vătămate este reprezentat de parcela cu număr topografic 3557-1-c-2, ce nu-și găsește amplasamentul în interiorul terenului folosit de inculpat (3557-1-d).

Raportul de expertiză întocmit de expertul S. I. L. (filele 11 -13) face referire la documentația cadastrală de dezmembrare nr. 1145-1995, documentație care a fundamentat concluzia potrivit căreia operațiunile de întabulare în cărțile funciare s-au realizat în mod eronat asupra numărului topografic 3557-1-c, supus dezmembrării, în condițiile în care punerea în posesie în baza titlurilor de proprietate, printre care și nr. (...) eliberat în favoarea părții vătămate, s-au efectuat în pondere majoritară asupra topograficului 3557-1-d și în proporție redusă asupra topograficelor 3557-1-c, 3549 dezmemrat, 3556 și respectiv 3557-2-b dezmembrat.

Concluzii similare cu cele prezentate în cadrul paragrafului precedent au fost evidențiate de expertul S. I. L., cu prilejul audierii acestuia în calitate de martor (filele

95-96).

S-a impus a se preciza că martorul a învederat că între cele două terenuri cu numerele topografice 3557-1-d și 3557-1-c-2, se interpune parcela 3557-1-c-1, ceea ce exclude posibilitatea suprapunerii terenului deținut în proprietate de partea vătămată de cel folosit de inculpat.

C. aprecierilor sale, terenurile situate în locul numit D., beneficiază de o materializare grafică fără însă ca aceasta să fie dublată de o identificare faptică corectă și precisă, aspect cauzat de absența unor criterii ferme și clare iar lipsa unei delimitări fizice a terenului a făcut posibilă stabilirea unei neconcordanțe între situația faptică și procesele verbale de punere în posesie.

În antiteză cu observațiile și constatările emise de expertul S. I. L. se situează concluziile expuse în cuprinsul lucrării de specialitate întocmite de expertul P. C. G. (filele 86-89 d.u.p).

Expertul a susținut teza unei identități între terenul atribuit părții vătămate prin T. de P. nr. 527-83 și terenul la care se referă procesul verbal emis la data de (...) în dosarul execuțional 281-2004, prin care s-a procedat la punerea în posesie a numitului I. Ș. asupra terenului în suprafață de 4510 mp.

S-a apreciat că terenul părții vătămate se găsește parțial pe parcela topografică

3557-1-c și parțial pe parcela topografică 3557-1-d, susținându-se că terenul cu care a fost pus în posesie reclamantul este înglobat în terenul folosit de inculpatul G. V.

Admiterea obiecțiunilor formulate de părți în raport de expertiza efectuată a generat o completare a lucrării de specialitate (filele 100-102) în cadrul căreia s-a reiterat concluzia unei identități între terenul, obiect al dosarului execuțional 281-2004 și cel descris în cuprinsul titlurilor executorii (în speță sentința civilă nr. 796-2001 și decizia civilă nr. 1087-2001), afirmându-se că terenul folosit de inculpat ocupă o suprafață de

7980 din parcela topografică 3557-1-d și respectiv o suprafață de 1278 mp din parcela topografică 3557-1-c, reluându-se astfel ideea unei suprapuneri între topografice 3557-

1-d și 3557-1-c-2.

Amfibolia acestei ultime aserțiuni este evidențiată de anexa reprezentând planul de amplasament și delimitare (fila 104) care evidențiază grafic poziția parcelei 3557-1-d în raport de parcela 3557-1-c, iar această poziționare conformă delimitării descrise în cuprinsul completării (punctele 8-13-14-15-8-fila 101) exclude în totalitate posibilitatea unei suprapuneri și înglobări a terenului părții vătămate în corpul terenului folosit de inculpat.

S-a constatat astfel pregnante neconcordanțe nu doar între lucrările de specialitate a celor doi experți (S. și P.) dar și între concluziile completării expertizei efectuate de expertul P. C. G. și anexa grafică ce o însoțește (fila 101), această ultimă anexă aflându-se în contradicție cu anexa întocmită inițial raportului de expertiză (fila

93- ce înfățișează o poziționare diferită a celor două parcele topografice).

Toate aceste contradicții și susțineri diferite subliniază și conferă efect stenic tezei incertitudinii amplasamentului parcelei 3557-1-c-2, parcelă aflată în proprietatea părții vătămate.

Prealabil interpretării ansamblului probator administrat în cauză, instanța a apreciat ca fiind utilă expunerea unor considerații de ordin teoretic referitoare la infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzute de art. 271 alin. 2 din Codul penal.

Elementul material al faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală se realizează prin împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință, o parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești.

Termenul de imobil din alineatul 2 a cunoscut o interpretare diferită în literatura de specialitate. C. unei opinii, acest termen s-ar referi numai la suprafața locativă iar după o altă opinie ar desemna orice fel de imobil, în sens de bun nemișcător, inclusiv terenul, curtea, grădina aferentă clădirilor, soluție promovată și de către instanța supremă.

Urmarea imediată constă în generarea unei stări de pericol pentru normala desfășurare a activității de înfăptuire a justiției precum și în încălcarea unora dintre atributele persoanei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția făptuitorului trebuie să se manifeste sub forma intenției.

Transpunând aceste considerații de ordin teoretic situației de fapt deduse judecății, se desprinde concluzia generării situației premisă pe care infracținea de nerespectare a hotărârii judecătorești o presupune, respectiv deținerea unui imobil în baza unei hotărâri judecătorești, în speță, în baza T.ui de P. nr. 527-83 eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de P. A. T., părții vătămate fiindu-i admisă acțiunea în revendicare promovată împotriva inculpatului prin sentința civilă nr. 796-2001 și respectiv decizia civilă nr. 1087-2001.

S-a ridicat problema dacă sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective și subiective specifice infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Concluzia emisă de expertul P. C. G., potrivit căreia există identitate între terenul la care se referă titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 796-2001 și respectiv decizia civilă nr. 1087-2001 și terenul, obiect al dosarului execuțional 281-

2004, este cel puțin incertă sub aspectul preciziei în condițiile în care există evidente contradicții cu privire la amplasamentul parcelei topografice 3557-1-c-2, parcelă aflată în proprietatea părții vătămate.

E. de asemenea de reținut că dispozitivul sentinței civile 796-2001, pronunțată de

Judecătoria Sighetu Marmației face referire la parcela topografică 3557-1-c-2, inculpatul fiind obligat la predarea acesteia, fără însă ca terenul să fie individualizat sub aspect de amplasament.

E. real că partea vătămată deține dreptul de proprietate în temeiul unei sentințe civile, însă inculpatul, așa cum s-a consemnat și în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, neagă înglobarea parcelei topografice 3557-1-c-2 în interiorul terenului folosit de numitul G. V., iar acestă susținere a părții vătămate este incertă, necorelată și insuficient probată.

Instanța a respins solicitarea inculpatului, prin apărător, privind încuviințarea unei alte expertize în cauză, apreciind că aceasta este irelevantă raportat la condițiile specifice ale speței.

În situația în care amplasamentul parcelei topografice aparținând părții vătămate ar fi determinat chiar cu precizie, dincolo de orice îndoială, ulterior datei de (...), se pune întrebarea în ce măsură stabilirea acestui amplasament i-ar putea fi imputabilă inculpatului, în condițiile în care la o dată cu mult anterioară a săvârșit acțiunea de împiedicare a folosinței, lipsind din reprezentarea sa mentală un amplasament ulterior identificat.

În mod evident, răspunsul nu poate fi decât negativ.

Desigur că nu poate fi ignorat nici conținutul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc B. P. la data de (...) (fila 19 d.u.p) în cadrul dosarului execuțional 281/2004, prezentând relevanță sub aspectul analizei elementelor constitutive ale infracțiunii, mențiunea « am predat reclamantului I. Ș., terenul de natură livadă, situat în localitatea S. M., în locul numit « D., în suprafață de 4510 mp, învecinat cu C. R., drum și dig, înscris în cartea funciară 8004, număr topografic 3., delimitat în teren prin dig și doi țăruși ».

Nici modalitatea de redactare a acestei mențiuni nu se sustrage ambiguității, în condițiile în care aceasta deschide posibilitatea a două interpretări. A., într-o primă ipoteză, se poate înțelege că la data deplasării la fața locului de către executorul judecătoresc (însoțit de expertul G. I.), terenul părții vătămate era deja delimitat prin dig și doi țăruși.

C. celei de-a doua interpretări, sprijinită poate de însăși rațiunea întocmirii procesului verbal și scopul deplasării executorului judecătoresc (reprezentat de necesitatea punerii în posesie a terenului), în mod concret, cu acel prilej s-a procedat la o delimitare a terenului părții vătămate prin amplasare de țăruși.

Deși această din urmă interpretare nu este infailibilă, se nasc serioase și legitime semne de întrebare privitoare la corectitudinea stabilirii amplasamentului terenului părții vătămate prin înțărușare.

E., de asemenea de remarcat, că în cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc nu se regăsesc elemente care să facă posibilă identificarea locului amplasării țărușilor (simpla menționare a cărții funciare și respectiv a numărului topografic nefiind suficientă în acest sens), nefiind expuse nici criteriile în funcție de care s-a reușit delimitarea fizică a terenului ce aparține numitului I. Ș.

Instanța a considerat că în prezenta cauză, raportat la incertitudinea locului amplasării țărușilor, neprobarea dincolo de orice îndoială a înlăturării acestor țăruși de către inculpat ( simplul fapt al efectuării de lucrări agricole pe terenul înțărușat de către inculpat poate naște cel mult presupunerea că inculpatul le-a înlăturat, prezumție ce se impunea a se corobora cu alte mijloace materiale de probă) condradicțiile și concluziile diferite cu privire la amplasamentul parcelei topografice ce aparține părții vătămate, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din punct de vedere obiectiv și subiectiv.

În soluționarea prezentei cauze, esențiale se dovedesc a fi și dispozițiile art. 52 din Codul de P. Penală care statuează că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă";.

În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete și există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. R. in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de vinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile neputându-și forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, soluția care s-ar impune ar fi de achitare.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele constitutive din punct de vedere obiectiv sau subiectiv și pe cale consecință a dispus achitarea inculpatului, în temeul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. d din Codul de P. penală.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I. Ș., a formulat cerere de constituire de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea fânului cosit în perioada 2005-2009 și respectiv de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Soluția de achitare dată în latură penală fundamentată pe constatarea nesăvărșirii faptei penale de către inculpat atrage implicații asupra laturii civile, determinând aplicabilitatea prevederilor art. 346 alin. 2 din Codul de P. penală, în conformitate cu care, când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin.

1 lit. b indice 1 ori că pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate oblige la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.

În opinia instanței, infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești nu este generatoare de prejudicii materiale, fiind îndreptată împotriva înfăptuirii justiției.

Obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale care asigură respectul și autoritatea hotărârilor judecătorești prin care s-au recunoscut drepturi și interese legale ale persoanelor fizice ori juridice, subiectul pasiv principal al actelor materiale ce compun latura obiectivă îl constituie statul.

Plecând de la obiectul juridic al infracțiunii, în condițiile în care raporturile lezate sunt intrisec legate de normala înfăptuire a justiției, fiind de altă natură decât cele patrimoniale, instanța consideră că infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești se încadrează în sfera infracțiunilor de pericol, nefiind aptă să producă un rezultat material direct.

Instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în speță, neexistând un raport de cauzalitate direct între actele de opunere comise de inculpat și prejudicial suferit de partea vătămată persoană fizică prin însușirea recoltei de pe terenul în litigiu.

De asemenea, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parțea civilă I. Ș., criticând soluția instanței d efopnd ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în principal, condamnarea inculpatului cu consecința admiterii acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în fond și recurs, iar în subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Recursul a fost motivat arătându-se că în mod eronat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, lipsind latura obiectivă și subiectivă deoarece detine terenul în baza unei sentințe judecătorești care a fost pusă în executare, că punerea în executare a acestei sentințe civile s-a realizat pe amplasamentul identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauza în care s-a pronunțat sentința executată și că, deși cunoștea toate aceste împrejurări, inculpatul, după punerea în executare a hotărârii judecătorești, a refuzat accesul recurentului pe teren și l-a împiedecat să-l folosească. .

Cu privire la latura civilă s-a arătat că pretențiile sunt îndreptățite raportat la perioada de timp cât recurentul a fost lipsit de folosința terenului, iar daunele morale fiind justificate raportat la prejudiciul nepatrimonial produs chiar și după pronunțarea hotărârii judecătorești având ca obiect revendicarea terenului de la inculpat.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este fondat.

A.ul introdus de pârâți împotriva sentinței civile mai sus menționate a fost respins prin D. C. nr. 1087-A pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 4 octombrie 2001.

Prin încheierea nr. 2083 din 28 iulie 2004 s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești mai sus menționate.

U., în cadrul dosarului execuțional 281/2004al executorului B. P., la data de (...)

(fila 19 d.u.p) s-a procedat la punerea în executare a sentinței menționate, în prezența inginerului topograf, terenul fiind delimitat prin înțărușare, iar în procesul verbal de punere în posesie a fost descris potrivit mențiunilor din sentința civilă pronunțată în litigiul dintre părți, « am predat reclamantului I. Ș., terenul de natură livadă, situat în localitatea S. M., în locul numit « D., în suprafață de 4510 mp, învecinat cu C. R., drum și dig, înscris în cartea funciară 8004, număr topografic 3., delimitat în teren prin dig și doi țăruși ».

Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești în varianta prevăzută de art. 271 al. 2 C. constă, sub aspectul laturii obiective, în împiedecarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești.

A. cum s-a arătat mai sus, rezultă fără dubiu că partea vătămată a fost pusă în posesie în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, investite cu formulă executoire, iar dovada punerii în posesie o constituie procesul verbal întocmit cu ocazia executării sentinței civile. U. acestui moment inculpatul a reluat folosința terenului și a desființat însemnele de hotar trasate de către executorul judecătoresc și a interzis recurentului să-l folosească. Totodată, la data de 30 iulie 2008 când recurentul s-a prezentat la teren cu potențiali cumpărători, inculpatul i-a adresat cuvinte de amenințare și s-a exprimat explicit în sensul că nu recunoaște valabilitatetea hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul dintre părți.

Susținerea inculpatului potrivit căreia identificarea terenului nu ar fi corectă nu prezintă relevanță în cauză și nu conferă legitimitate acțiunii sale de ocupare a terenului. Ceea ce interesează este ca hotărârea judecătorească să fie executorie la momentul punerii în executare. E. de observat, însă, că inculpatul nu a contestat, în modalitățile prevăzute de lege, punerea în executare a sentinței civile, iar asupra terenului în discuție acesta nu posedă niciun titlu valabil. Mai mult, identificarea terenului s-a stabilit în baza hotărârilor depuse la dosar și a expertizei care face parte integrantă din acestea, hotărâri care sunt opozabile inculpatului.

În final, nu poate fi acceptată susținerea inculpatului potrivit căreia ar fi acționat fără intenție atâta timp cât, deși cunoștea că recurentul deține terenul în baza unei sentințe judecătorești, l-a împidecat să-l folosească.

Nesocotind astfel efectele unei sentințe judecătorești inculpatul a adus grave prejudicii activității de înfăptuire a justiției și a adus atingere drepturilor pe care hotărârea judecătorească le-a recunoscut recurentului.

Așa fiind, Curtea concluzionează că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. De art. 271 al. 2 C. s-a consumat sub aspectul tuturor elementelor constituitive, concluzia fiind că soluția adoptată de către instanța de fond este netemeinică, fiind rezultatul unei greșite interpretări a stării de fapt și a probelor administrate, motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se va admite recursul declarat în cauză, cu consecința casării în întregime a sentinței recurate.

Rejudecând, în baza art. 271 al. 2 C. se va dispune condamnarea inculpatului G. V. la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală, Curtea apreciind că această sancțiune corespunde criteriilor eneunțate de art. 72 C., fiind o sancțiune justă și proporționala, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului

Potrivit art. 63/1 C. se va atenționa inculpatul asupra consecințelor sustragerii cu rea credință de la executare pedepsei amenzii si care consta în înlocuirea acesteia cu pedepasa închisorii.

Prin fapta sa inculpatul a adus atingere nu numai relațiilor sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătorești și care constituie obiectul juridic special al infracțiunii sancționate prin art. 271 al. 2 C., ci și relațiilor sociale privitoare la drepturile care se realizeză prin sentința nerespectată, ca obiect juridic secundar, iar din această perspectivă infracțiunea dedusă judecții este susceptibilă și de producerea unui rezultat material.

Așa fiind, constatând îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. (în vigoare la data comiterii faptei), în baza art. 14 pct. 3 lit. a C.proc.pen. Curtea va dispune repunerea părților în situația anterioară comiterii infracțiunii.

Referitor la petitul privind acordarea de despăgubiri civile Curtea le găsește întemeiate în limita sumei de 10.000 lei, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume potrivit aceluiași text legal, reprezentând daune materiale pentru folosul nerealizat. A., din declarația martorului C. I. (f. 74 dos.fond) rezultă că, raportat la categoria d efolosință a terenului, pe parcursul unui an se poate obține o cantitate de

1500-2000 kg de fân și otavă, costul unui kg fiind de 0,5- 1,0 lei în favoarea părții civile I. Ș. Se vor respinge pretențiile invocate cu titlu de prejudiciu nepatrimonial dat fiind faptul că recurentul nu a probat exitența acestuia, lipsa de folosință a terenului fiind generatoare doar de prejudiciu material.

Potrivit art. 193 al. ultim C.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții civile I. Ș., justificate cu plata onorariului avocațial (f. 17 dos.recurs).

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului d ela instanța de fond, iar cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul părții civile I. Ș. formulat împotriva sentinței penale nr.71/(...) a

JUDECĂTORIei S. M. pe care o casează în întregime și rejudecând:

Condamnă pe inculpatul G. V. în baza art.271 alin.2 C.penal, la pedeapsa de:

- 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești.

Face aplicarea art.63/1 C.penal.

Repune părțile în situația anterioară.

Obligă inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei daune materiale în favoarea părții civile I. Ș., respingând restul pretențiilor.

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții civile I. Ș. Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

D. este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

G., L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

J..fond. P. M.-R.

← Decizia penală nr. 1323/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 148/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 819/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 819/2012, Curtea de Apel Cluj