Decizia penală nr. 823/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 823/R/2012

Ședința publică din data de 30 mai 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător

JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L. GREFIER : M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : V. T.

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de către inculpatul M. T., partea civilă J. V. și partea civilă SC C. A. SA împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 17 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei H., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2, 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. T. asistat de apărătorul ales avocat C. T., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru partea civilă J. V. apărătorul ales avocat L. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, apărătorul părții civile SC C. A. SA, avocat L. R. Dan, din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă J. V., S. C. de R. C.-N.- Secția C. R. N. I C.-N., S. C. de B. I. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța din oficiu dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea din data de 18 aprilie 2012, cu privire la constituirea completului de judecată, pe locul 3 fiind trecută d-ra judecător M. R. în loc de d-ra judecător I. M., precum și în dispozitivul încheierii, fiind trecut greșit termenul de 9 mai 2012, în loc de 30 mai

2012.

Apărătorul inculpatului M. T. depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză.

Apărătorul părții civile SC C. A. SA depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul părții civile J. V. solicită admiterea recursului formulat în cauză, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se rețină în materie penală, culpa exclusivă a inculpatului, cu consecințe și asupra soluționării laturii civile a cauzei, în sensul în care s-au formulat pretențiile civile. La data de 17 septembrie 2009, pe raza comunei C., în sensul de mers O.-C. s-a întâmplat un tragic accident de circulație, cu repercursiuni și cu urmări catastrofale pentru partea vătămată, constituită parte civilă, care actualmente practic este redus la stare de legumă.

În speța de față, supusă cenzurii instanței de recurs se apreciază că, instanța de fond a dat dovadă de o indulgență greșit înțeleasă și greșit aplicată.

În cauza de față, actul juridic se bazează pe probe. S. a se observa că o probă științifică, indubitabilă este procesul-verbal al organelor de poliție întocmit la fața locului. În al doilea rând, la dosarul cauzei se află raportul de expertiză tehnico- judiciară care spune așa, la pct. 5.1: „ conducătorul auto M. T. s-a oprit din deplasare și fără să se asigure a deschis portiera stângă față fiind lovit de moped";. Pct. 5.2.: „ s-a stabilit că sunt trei valori de deschidere a ușii, 30 cm treapta I, 70 cm treapta II și 1 m în treapta a III-a";. Un aspect foarte important, la data săvârșirii accidentului, inculpatul era o persoană corpolentă spre extrem de corpolentă, fiind imposibil ca să coboare din mașină la prima treaptă de deschidere a ușii, respectiv 30 cm, ușa fiind de fapt deschisă, brusc și la maximul de capacitate totală de 1 m., moment în care s-a săvârșit impactul. Pct.5.5 al aceleiași expertize arată că: „distanța laterală la care circula mopedul față de marginea carosabilului, era una corespunzătoare rulării în siguranță";.

O altă probă științifică este raportul medico-legal, în care se descriu leziunile și numărul de zile de îngrijiri medicale, invaliditatea victimei. Toate cele relatate până în momentul de față au fost probe științifice, definitive, în care nu se amintește despre nici un element de culpă în dinamica producerii accidentului, în ce privește tehnica conducerii de către partea vătămată. Aparent, în contra acestor probe științifice ar fi probele testimoniale, respectiv martorii inculpatului. În continuare, face referire la martora B. și martorul C. care erau pasageri în autoturism. Martora B. a declarat că: „ Nu a putut să dea foarte multe detalii despre starea victimei în acel moment, plecând de la locul accidentului";. Însă totuși aceasta a reținut că partea vătămată nu avea cască și vestă reflectorizantă. Pe de altă parte, a observat în fracțiuni de secundă că inculpatul s-a asigurat în oglinda retrovizoare, a decuplat centura și a deschis puțin ușa stânga față. Martorul C., arată că nu este conducător auto, dar a făcut afirmații care nu avea de unde să le constate personal. Tot martorul C., afirmă că: „în toate acele secunde, imediat înaintea accidentului și ulterior opririi autoturismului de către inculpat, inculpatul era mai mult preocupat să se asigure că cei doi martori din autoturism, deschid ușile corespunzător, să nu-i zgârie mașina, să nu i-o lovească de bordură ș.a.m.d."; rezultând clar că era mai puțin preocupat de ceea ce trebuia să facă el în primul rând, să se asigure ca șofer că poate să deschidă ușa, că poate să coboare fără să pericliteze traficul, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat.

Prin prisma probelor științifice pe care le-a relatat adineauri, care sunt de necombătut, procesul-verbal al organului de poliție, expertiza întocmită în cauză, rezultă fără nici un dubiu că, culpa în producerea acestui tragic accident îi revine în totalitate inculpatului.

În ce privește latura civiă a cauzei, arată că își menține în totalitate pretențiile formulate și la instanța de fond. Din probele administrate în cauză rezultă că, partea vătămată, familia părții vătămate au cheltuit zeci de mii de euro cu încercarea de reabilitare fizică și psihică a părții vătămate, care din păcate nu s-a rezolvat nici până în prezent. Mai arată că, o femeie a solicitat 1000 euro lunar pentru a se ocupa de victimă, cu masă, casă, cu trei zile libere, însă nu a rezistat decât 3 zile.

Apărătorul inculpatului M. T. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește gradul de culpă reținut în sarcina inculpatuli, cuantumul despăgubirilor civile, a cheltuielilor de spitalizare și judiciare la care a fost obligat și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reținerea culpei de 25 % a inculpatului și de 75 % a părții vătămate la producerea accidentului și în consecință să se dispună diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile, a cheltuielilor de spitalizare și de judecată stabilite în sarcina inculpatului, cu menținerea celorlalte dispoziții ca fiind legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a reținut culpa în proporție de 75 % a inculpatului motivând că acesta nu s-a asigurat în momentul în care a intenționat să coboare, iar a părții vătămate în proporție de

25 %, aceasta încălcând prevederile art 160 alin 2 din OUG nr. 1. deoarece a condus un moped pe drumurile publice fără a absolvi un curs de legislație rutieră și nici nu a purtat cască de protecție conform art 160 alin 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1.. Din măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și consemnate în procesul-verbal din data de 17 septembrie 2009, rezultă că lățimea părții carosabile pe direcția de deplasare a inculpatului și părții vătămate era de 3,40 m, iar de la roțile stânga ale autoturismului până la axul drumului era o distanță de 4,00 m. Din probele administrate a rezultat că poziția autoturismului nu a fost modificată, iar pe de altă parte fotografiile judiciare efectuate de organele de poliție conduc spre aceeași concluzie.

Datele concrete de la dosar conduc la concluzia că, accidentul s-a produs în afara părții carosabile, nu pe carosabil, partea vătămată nu circula pe carosabil. D. portiera pe o distanță de 30 cm cât s-a demonstrat, în nici un caz aceasta nu ajungea pe carosabil, mai rămâneau până la carosabil 10-20 cm. E. tehnică efectuată a stabilit că prin deschiderea portierei s-ar fi trecut cu vreo 10 cm peste carosabil, iar instanța de fond a preluat această susținere. Factorul determinat în producerea accidentului a fost încălcarea dispozițiilor art 160 alin 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1.. Conform acestui text de lege, persoanele care nu posedă permis de conducere pot conduce mopede pe drumurile publice numai dacă au absolvit un curs de legislație rutieră în cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule.

Condiția absolvirii unui curs de legislație rutieră nu este deloc întâmplătoare ci determinată de cunoașterea și respectarea regulilor de circulație menite să asigure siguranța tuturor participanților la trafic, reguli încălcate în totalitate de partea vătămată. Încălcarea de către partea vătămată a unei alte reguli de circulație a cărei respectare nu ar fi permis producerea accidentului deoarece nu s-ar fi putut produce intersectarea celor două vehicule.

În final, apărătorul inculpatului solicită diminuarea despăgubirilor civile acordate părții vătămate, a cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de judecată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate ca fiind legale și temeinice.

Apărătorul asigurătorului SC C. A. SA solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună pe latură penală, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit d, sau art. 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit e, prin reținerea prevederilor art 47 Cod penal și pe cale de consecință respingerea în întregime a pretențiilor civile formulate în cauză. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, procesul-verbal de cercetare la fața locului, probele testimoniale administrate în faza de urmărire și nu în ultimul rând rechizitoriul, arată că inculpatul, în data de 17 septembrie 2009 în jurul orelor 8.59 se afla în staționare pe acostament, în întregime cu autoturismul marca VW Golf, pe raza comunei C. pe sensul de mers O.-C.

E. tehnică auto efectuată de inginerul S. S., probă necontestată sub nici un aspect al ei de către partea civilă, ceea ce înseamnă că și-a însușit-o în întregime, se arată că inculpatul staționa în autoturism, în totalitate pe acostament, care era atât de lat încât și în situația în care ușa s-ar fi deschis, aceasta nu ar fi ajuns pe carosabil. D. partea civilă circula pe carosabil, cum putea să acroșeze portiera autoturismului ce se afla în întregime pe acostament? ( cu atât mai mult cu cât portiera s-a deschis doar puțin).

Art. 36 pct 2 din OUG nr. 1.….";pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor mopedelor și persoanele transportate pe acestea, au obligația să poarte casca de protecție omologată";. D. partea civilă se conformă acesteo prevederi legale, cu siguranță consecințele medicale erau mult diminuate sau poate chiar leziunile încercate de aceasta nu s-ar fi produs. Se mai arată de apărătorul asigurătorului că, partea civilă circula pe drumurile publice cu un moped, fără a poseda o adeverință pentru absolvirea unui curs de legislație rutieră. De asemenea, partea vătămată a încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice și prin aceea că nu poseda vestă reflectorizantă pentru a putea fi reperat de restul participanților la trafic, vestă reflectorizantă obligatorie potrivit Codului rutier, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte.

D. instanța instanța va aprecia că din probele administrate în cauză s-ar desprinde o inculpare și în sarcina inculpatului, solicită ca această să fie în procent de 1 % în sensul că se afla în drumul părții vătămate care circula fără permis, fără cască de protecție, fără vestă reflectorizantă, suferind de o boală care interzice conducerea de mijloace de transport pe drumurile publice, în sarcina părții vătămate, urmând a reține o culpă de 99 %.

Se mai solicită de apărătorul asigurătorului diminuarea substanțială a pretențiilor formulate în cauză, motivat de faptul că acestea trebuie justificate cu acte. Practica C.E.D.O. arată în mod imperativ că daunele morale acordate de instanță, trebuie să fie echitabile ca și criteriu de evaluare și nu acordate pe o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea celor trei recursuri declarate în cauză, pentru considerentele arătate de instanță în hotărârea atacată, în care s-a arătat foarte clar elementele, pe care nu mai dorește să le reitereze în fața instanței și care constituie contraargumente pentru toate cele trei părți din cauză. Consideră că prima instanță a făcut o analiză a materialului probator în conformitate cu prevederile art 63 lit a din OUG nr. 1., a înlăturat inadvertențele din depozițiile inculpatului și ale martorilor, a luat în considerare toate elementele științifice din cauză și în final, a stabilit culpa părților, bazându-se pe dispozițiile legale pe care le-a interpretat corect.

Reprezentantul parchetului consideră că și proporția culpei este corectă, acest aspect rămânând marcat de un anume subiectivism, datorită inexistenței unor dispoziții legale, instanța reținând corect că faptul determinant al accidentului a fost culpa inculpatului. În ce privește culpa victimei, nu se poate considera în această speță, elementul legat de necunoașterea dispozițiilor legale de către victimă, aceasta ignorând acele dispoziții legale, care ar fi fost de natură să-i asigure protecția personală.

Inculpatul M. T. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său. În continuare arată că, nu poate fi sută la sută vinovat, casca fiind obligatorie, dacă purta casca nu se întâmpla fenomenul. Inculpatul mai arată că, ușa autoturismului a rămas blocată exact când a avut loc impactul, de aia nici nu s-a mai putut închide ușa, menționând că are martori care știu că după incident a legat ușa.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.28 din (...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr.(...), în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. T., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă săvârșită la data de (...)

In baza art.71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzuta de art.71 alin.2 C.penal.

In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit in condițiile art.82 Cod penal.

In baza art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In temeiul art.359 Cod proc. penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 și 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat culpa comună a părții civile și a inculpatului în producerea accidentului de circulație din data de (...), 75% inculpatul și 25% partea civilă.

În baza art.14, 346 Cod pr.penală, art.1357 și următoarele din Noul Cod Civil, a fost obligat inculpatul să plătească S.ui C. J. de U. C. suma de 26.720,56 lei pentru cele două perioade de spitalizare a victimei, S.ui C. de R. C., suma de

395,92 lei și S.ui C. de B. infecțioase C.-N., suma de 6.787,90 lei, sume calculate la culpa stabilită de 75%.

A fost admisă în parte și constituirea de parte civilă a părții civile J. V. și obligă pe inculpat să plătească părții civile J. V. suma de 25.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale calculate de la data accidentului și până la data pronunțării prezentei sentințe, constând din suma de 2000 lei lunar pe o perioada de 17 luni, sumă stabilită raportat la gradul de culpă de 75% a inculpatului.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 22.500 euro sau echivalentul in moneda națională la cursul existent la data plății, cu titlu de daune morale, sumă stabilită raportat la gradul de culpă al inculpatului de 75%.

S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC C. A. SA, cu sediul în S. str.N. O. nr.5, turnul A, etaj 3-6, jud.S..

In baza art.191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 6790,5 lei cu titlu de cheltuieli parțiale judiciare, reprezentând onorariile de avocat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orelor 08.59, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului H. au fost sesizate despre faptul că în interiorul localității C., pe DN 1 E 60, s-a produs un accident rutier grav.

Organele de poliție s-au deplasat la fața locului și în urma probatoriului administrat, au stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km. 548 + 970 m, fiind comis de către M. T., care se afla în staționare în autoturismul marca VW Golf, cu nr. de circulație provizoriu SJ-0., pe acostamentul din partea dreaptă a sensului de mers O. - C.-N. și care nu s-a asigurat în momentul în care a deschis portiera stânga fată pentru a coborî din autoturism, lovind mopedul marca „Piaggio"; cu nr. de înregistrare C. CJ-0207, condus de către partea vătămată J. V. din direcția O. - C.-N..

S-a mai stabilit că mopedul are o capacitate de 49 cilindri și era înregistrat la P. comunei C., deținător fiind SC „. SRL, unde partea vătămată J. V. era încadrat ca și tehnician veterinar.

Organul de poliție sosit la fața locului a mai constatat că partea vătămată nu purta cască de protecție în momentul accidentului și că în urma accidentului a rezultat rănirea gravă a conducătorului mopedului, partea vătămată J. V., care a suferit leziuni corporale grave fiind necesară internarea de urgență a acestuia.

După producerea accidentului, ambilor conducători de vehicule le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiilor, iar din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 2705 și nr.2719, rezulta faptul că cei doi nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemiile fiind 0.

Datorită leziunilor suferite de partea vătămată în zona capului, acesta a fost internat în mai multe unități medicale, respectiv, S. C. J. de U. C., S. C. de R.

C. - Secția C. R. N. I, S. C. B. I. C.-N. și C. N. C. - Secția N. II.

Din probatoriul existent, instanța a reținut că, după externarea părții vătămate la data de (...), aceasta a fost supusă unui control medico-legal.

Prin raportul de constatare medico-legală cu nr.7886/II/b/229 din (...), emis de IML C.-N., s-a concluzionat că leziunile suferite de aceasta au necesitat

95 - 100 de zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util, iar eventualul grad de invaliditate urmând a fi stabilit după epuizarea tratamentului medico-chirurgical și recuperator aplicat.

Inculpatul a susținut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței că nu este vinovat de producerea accidentului de circulație, considerând că a deschis ușa față a autoturismului staționat în afara părții carosabile, acroșarea ușii fiind datorată neatenției conducătorului mopedului care ar fi circulat în afara părții carosabile, solicitând audierea martorilor C. I., B. E. și P. V., martori care au fost ascultați atât în faza de urmărire penală cât și de către instanța.

Din depozițiile celor doi martori care au fost prezenți în autoturismul condus de inculpat, respectiv C. I., B. E. a rezultat o stare de fapt percepută de martori care au susținut că autoturismul condus de inculpat se găsea în momentul accidentului staționat pe marginea drumului, în afara părții carosabile, martora B. E. aflându-se pe scaunul din spatele dreapta, iar martorul C. I. ocupând locul din față dreapta, lângă șofer.

Instanța analizând declarațiile date de inculpat remarcă existența unor contradicții între prima declarații dată de inculpat imediat după producerea accidentului, f.61 d.u.p când a descris sincer modul de producere a accidentului, respectiv că a oprit pe marginea drumului în afara părții carosabile, așteptând ca cei doi pasageri, respectiv C. I. și B. E. să coboare din autoturism pe partea dreaptă a drumului după care a deschis ușa din față stânga pentru a coborî și fără a se asigura că din spate vine un moped.

Și martorul C. I. și inculpatul M. T. în depozițiile date în faza de urmărire penală au arătat în mod constant că pasagerii au fost primii care au coborât pe partea dreaptă din autoturismul staționat și condus de inculpat, pasageri ce au fost atenționați de inculpat să nu deschidă larg ușile întrucât în zona parcării pe partea dreaptă se găsea un zid.

După coborârea pasagerilor când aceștia se găseau încă în partea laterală dreapta a autovehiculului a coborât și inculpatul, moment în care s-a auzit lovitura din partea față stângă și a fost sesizat accidentul.

În contradicție cu aceste două declarații, martora B. E. a susținut că primul a coborât inculpatul care a deschis ușor ușa, moment în care s-a produs accidentul, iar apoi au coborât cei doi pasageri.

În fața instanței martorii au nuanțat depozițiile date inițial insistându-se pe împrejurarea că au văzut momentul în care inculpatul a coborât din autoturism că acesta a deschis doar ușor ușa din față, fără ca ușa să fi intrat pe partea carosabilă a drumului.

Această nuanțare în fața instanței a depoziției martorului C. I. vine în contradicție cu declarația dată de acesta în faza de urmărire penală de la f.49-50 d.u.p unde a susținut clar că a coborât din autoturism fiind cu spatele la mașină și la drum în momentul când a auzit impactul.

Legat de dinamica producerii accidentului de circulație s-a efectuat în faza de urmărire penală, la data de (...), un raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către prof.dr.ing. S. S. Petru din cadrul Biroului Local de E. T. și J., din care rezultă că ambii conducători de vehicule au avut culpă în producerea accidentului, respectiv inculpatul M. T. nu s-a asigurat în momentul în care a deschis portiera ușii pentru a coborî din autoturism, iar partea vătămată era obligată să poarte cască de protecție și vestă reflectorizantă, precum și să circule la distanță regulamentară față de autoturismul staționat, f.73-82 d.u.p.

Inculpatul și partea vătămată nu au contestat concluziile raportului tehnic.

Martorul P. V. nu a fost prezent în momentul accidentului, fiind martor asistent la măsurătorile efectuate al fața locului de organele de poliție.

Martorul Popa I. nu a fost nici ele prezent în momentul accidentului, sosind la fața locului după producerea accidentului, aflând din cele ce se discuta că inculpatul ar fi deschis ușa de la autoturism, ușă de care s-a lovit mopedul ce era condus de partea vătămată care a fost grav accidentată.

Martorul mai susține că partea vătămată nu avea probleme de sănătate sau probleme cu echilibru, că acum câțiva ani a avut probleme cu fierea, fiind operat și că până la operație a avut stări de disconfort.

Martorii Popa I. și Popa M., f.95 și 96, cumnații părții vătămate au mai relatat aspecte legate de starea de sănătate a victimei accidentului, acesta fiind internat o lungă perioadă de timp în spitale, cheltuindu-se importante sume de bani de către familie cu spitalizarea, medicamentația și supraalimentația victimei, acesta având nevoie de o asistență permanentă, fiind în incapacitate de a efectua cele mai simple operațiuni de igienă și îngrijire, victima neputând vorbi și neavând noțiune a timpului.

Familia victimei ar fi angajat o femeie pentru suma lunară de 1.000 lei să aibă grijă de partea vătămată, femeie care nu a stat decât câteva zile.

Instanța analizând probatoriul administrat privind dinamica producerii accidentului de circulație, a constatat că accidentul s-a produs prin deschiderea bruscă a ușii din față stânga a autoturismului de către inculpat care a intenționat să coboare și nu s-a asigurat în oglinda retrovizoare a mașinii de venirea din spate a mopedului condus de partea vătămată, încălcându-se prevederile art.145 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.1. modificată prin HG

1., text de lege care prevede că, „ Se interzice conducătorului de autovehicul și pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării să deschidă sau să lase deschise ușile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație";.

Totodată instanța a mai reținut că la producerea efectelor grave ale impactului cu ușa autoturismului și căderea pe carosabil a contribuit și partea vătămată care nu a purtat cască de protecție, cască care ar fi putut atenua efectele lovirii capului victimei pe caldarâm.

Acest lucru rezultă din dispozițiile art. 160 al.4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.1. modificat prin HG 1. se menționează că se recomandă ca în circulația pe drumurile publice, biciclistul să poarte cască de protecție omologată, neexistând nici o referire la conducătorul de moped, dar instanța consideră că dacă biciclistul este obligat să aibă cască de protecție cu atât mai mult un conducător de moped trebuie să se asigure cu echipament de protecție adecvat.

Totodată, instanța a reținut că, partea vătămată nu a absolvit cursurile de legislație rutieră și nici nu poseda permis de conducere, neconformându-se astfel dispozițiilor art. 160 al.2 din OUG nr.1. modificată prin HG 1., care prevede că, persoanele care nu posedă permis de conducere pot conduce mopede pe drumurile publice numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de legislație rutieră în cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule.

În faza de urmărire penală, la data de (...), inculpatul prin intermediul apărătorului ales, avocat C. A., a depus o cerere în probațiune referitoare la mențiunea din biletul de ieșire din spital din data de (...), al părții vătămate J. V., în care se preciza că acesta „era cunoscut cu episoade de epilepsie criptogenică aflată în tratament cu Carmabazepine";, medicament care putea să influențeze capacitatea reflexă a părții vătămate ca participant la traficul rutier.

În aceste condiții, organele de poliție au efectuat verificări atât la cabinetul medicului de familie Dr. G. G., din C., unde partea vătămată este înscris ca pacient, cât și la S. C. J. de U. C. - C. N. Secția II, iar din aceste verificări reiese că până în ziua accidentului rutier, partea vătămată nu suferea de acea afecțiune medicală, iar tratamentul cu „Carmabazepine"; nu i-a fost administrat decât după producerea accidentului, datorită evoluției nefavorabile a stării de sănătate.

În cursul judecării cauzei inculpatul a solicitat a se dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale de către o comisie din care să facă parte și un medic neurolog, expertiză care să răspundă la 4 obiective care au fost expuse pe larg în înscrisul de la f.66, obiective prin care se solicita a se preciza timpii de reacție a victimei în momentul producerii accidentului de circulație raportat la medicamentația administrată acestuia pentru epilepsia de tip - petit mall - și tratamentul cu medicamentul FINLEPSIN RETARD, posibilitatea ca în momentul accidentului, partea vătămată să fi fost într-o criză de epilepsie, diferența între leziunile craniene suferite de victimă în cazul în care ar fi purtat cască de protecție și nu ar fi avut criza de epilepsie și în fine să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale în cazul în care victima ar fi purtat cască de protecție.

Instanța a încuviințat doar efectuarea unei completări la R. de expertiză medico-legală nr.7886/II/b/229 din (...), privind diagnosticul avut de partea vătămată, numărul de zile de îngrijiri medicale și încadrarea acestuia într-un grad de invaliditate, supliment ce a fost întocmit de IML C.

Instanța a respins cererile avocatului inculpatului și susținute de reprezentantul asigurătorului, respectiv obiective prin care se solicita a se preciza timpii de reacție a victimei în momentul producerii accidentului de circulație raportat la medicamentația administrată acestuia pentru epilepsia de tip - petit mall - și tratamentul cu medicamentul FINLEPSIN RETARD, posibilitatea ca în momentul accidentului, partea vătămată să fi fost într-o criză de epilepsie, diferența între leziunile craniene suferite de victimă în cazul în care ar fi purtat cască de protecție și nu ar fi avut criza de epilepsie și în fine să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale în cazul în care victima ar fi purtat cască de protecție, considerând cererile a fi ipotetice, nefundamentate pe probe, iar unele din acestea imposibil de cuantificat.

Astfel nu s-a făcut probatoriul concludent că partea vătămată ar fi avut anterior accidentului de circulație episoade de epilepsie care să fi necesitat un tratament medical de specialitate, singura referire la posibile stări epileptice fiind consemnate în baza anamnezei din biletul de ieșire din secția de neurochirurgie, obținută de la aparținători f.68 fără o altă explicație sau acte doveditoare.

Totodată, instanța de judecată a apreciat că este imposibil a se stabili dacă în momentul accidentului partea vătămată suferise o pretinsă criză de epilepsie, aspect pe care nicio comisie medicală super calificată nu ar putea să a determine la câțiva ani după accident, în condițiile în care victima a suferit severe leziuni cerebrale.

Totodată nu se va putea stabili cu claritate diferența între leziunile ce se puteau produce dacă partea vătămată ar fi purtat cască de protecție și cazul de față când nu a avut cască de protecție.

Nimeni nu poate contesta că nepurtarea căștii de protecție ar fi putut favorizat producerea unor leziuni mai grave, dar este imposibil ca cineva să stabilească acum care este gradul de leziune în cazul purtării căștii de protecție și care este diferența nepurtării căștii de protecție.

Prin completarea solicitată, f.147-148 se concluzionează că partea vătămată J. V. prezintă diagnosticul Tetrapareză și elemente de afazie mixtă post traumatism cranio cerebral prin accident rutier, Contuzie dilacerare fronto- parieto-temorală bilat operată, Psihosindrom organic acut, Delirium în context organic, leziunile în urma accidentului de circulație din (...) necesitând 180-200 zile de îngrijire medicală, bolnavul fiind încadrat în gradul I de invaliditate și gradul I de handicap cu caracter permanent, având nevoie permanent de prezența unei persoane pentru îngrijire corporală a acestuia.

Instanța nu a considerat necesară efectuarea unei noi expertize medico legale pentru clarificarea aspectelor invocate de inculpat pentru o presupusă afecțiune neurologică a părții vătămate și care s-ar fi declanșat instantaneu, în momentul dinaintea impactului cu ușa deschisă de inculpat, neexistând probe concludente car să susțină o asemenea cerere.

Instanța a considerat că și în cazul ipotetic a existenței unei afecțiuni anterioare a părții vătămate, nu se poate stabili cu certitudine că starea epileptică a victimei s-a declanșat brusc și că partea vătămată a intrat involuntar în autoturismul staționat, în condițiile în care din probele dosarului rezultă însă cu claritate că inculpatul a deschis brusc ușa față stânga fără să se asigure, lovind mopedul care se deplasa în apropiere.

Varianta inculpatului putea constitui element de analiză ipotetică în situația în care inculpatul avea ușa închisă la autoturism, iar partea vătămată s- ar fi lovit de autoturismul parcat lovindu-l din spate sau lateral.

Din probele dosarului rezultă cu claritate că autoturismul inculpatului avea urme de lovire la ușă în partea stângă, avarii ce s-a produs după deschiderea parțială a ușii și descrise în raportul de expertiză tehnică și în planșele foto existente la dosar.

Se mai reține că, inculpatul M. T. este în vârstă de 62 ani, este căsătorit, este pensionar și nu are antecedente penale.

În cursul cercetărilor a avut un comportament oscilant.

În baza probatoriului administrat, instanța a reținut vinovăția inculpatului

M. T., care la data de (...), în jurul orelor 08.59, aflându-se la volanul autoturismului marca VW Golf, cu nr. provizoriu de circulație SJ-0., staționat pe DN 1 E 60, la km.548+970 m, în interiorul localității C., în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers O. - C.-N., fără să se asigure, a deschis brusc portiera stânga față a autoturismului, acroșând mopedul condus de partea vătămată J. V., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat un număr de 180-

200 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața victimei, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Inculpatul prin avocatul acestuia au solicita a se dispune achitarea inculpatului în conformitate cu prevederile art.11 pct.2 lit.a art.10 lit.d Cod pr.penală, considerând că faptei inculpatului îi lipsește vinovăția, în cauză existând serioase dubii asupra vinovăției inculpatului, dubii ce profită inculpatului.

Se susține că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate care a circulat în afara părții carosabile, fără a avea cască și vestă de protecție și fără ca partea vătămată să fi absolvit un curs de circulație rutieră.

Totodată se susține că accidentul s-a produs datorită stării de sănătate precare a părții vătămate care avea crize de epilepsie, era obez cu posibile boli cronice cardiace, de nutriție, diabet, etc., condiții în care acesta nu trebuia să conducă moped.

Se mai susține că este posibil ca partea vătămată să fi fost la data accidentului sub influența băuturilor alcoolice, consumul de alcool fiind posibil declanșator a unei stări de epilepsie care a provocat impactul.

Se arată că părții vătămate nu i s-au recoltat probe biologice decât la două zile de la accident, respectiv la data de (...).

În subsidiar se solicită a se stabili o culpă comună a părților în producerea accidentului de circulație.

Reprezentantul asigurătorului a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în conformitate cu prevederile art. 11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d sau e

Cod pe.penală, art.47 Cod penal și respingerea în totalitate a pretențiilor civile solicitate de partea vătămată J. V.

Consideră că vinovat de producerea accidentului este în mod exclusiv partea vătămată care a circulat neregulamentar în afara părții carosabile, fără a purta echipament de protecție și fără a urma cursuri de circulație, suferind de boli cronice și posibil sub influența băuturilor alcoolice.

În aceste condiții inculpatul nu putea prevedea și evita producerea accidentului.

În situația în care s-ar reține o culpă comună, consideră că inculpatul ar avea o culpă de 1% iar partea vătămată 99%.

Instanța nu poate să însușească susținerile inculpatului și ale asigurătorului și să constate incidența prevederilor art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.d sau e Cod pr.penală și art.47 Cod penal sau existența unor dubii serioase care să profite inculpatului.

Din probele dosarului și pentru considerente descrise mai sus, instanța a considerat vinovăția parțială majoritară și a inculpatului în producerea accidentului de circulație, alături de culpa parțială mai mică a părții vătămate.

În baza probelor existente, instanța a constatat existența unei culpe comune a părții civile și a inculpatului în producerea accidentului de circulație din data de (...), 75% inculpatul și 25% partea civilă, în condițiile în care generatoarea accidentului l-a reprezentat deschiderea fără o prealabilă asigurare a ușii autoturismului de către inculpat, iar partea vătămată nu a purtat cască de protecție și nu a făcut dovada că a absolvit un curs de legislație rutieră în cadrul unei unități autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule.

Astfel la dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere încadrarea juridică a faptei penale săvârșite de inculpat, gradul de pericol social a acestei fapte, efectele producerii accidentului, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, gradul de culpă reținut în sarcina acestuia.

Astfel în baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul

M. T., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă săvârșită la data de (...)

Instanța a considerat că inculpatul M. T. poate fi reeducat și fără privarea lui de libertate, că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare își va atinge scopul său preventiv și educativ.

Astfel în baza art.81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit in condițiile art.82 Cod penal.

In baza art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In temeiul art.359 Cod proc. Penala, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 și 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Așa cum s-a arătat mai sus, instanța a constatat culpa comună a părții civile și a inculpatului în producerea accidentului de circulație din data de (...),

75% inculpatul și 25% partea civilă.

În baza art.14, 346 Cod pr.penală, art.1357 și următoarele din Noul Cod civil, instanța a obligat inculpatul să plătească S.ui C. J. de U. C. suma de

26.720,56 lei pentru cele două perioade de spitalizare a victimei, S.ui C. de R. C., suma de 395,92 lei și S.ui C. de B. infecțioase C.-N., suma de 6.787,90 lei, sume calculate la culpa stabilită de 75%.

Referitor la constituirea de parte civilă a părții vătămate care a pretins obligarea inculpatului de a plătii sumele de 20.000 euro, echivalentul în lei a acestei sume cu titlu de daune materiale și 200.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume cu titlu de daune morale și cheltuieli judiciare reprezentând onorariile celor doi avocați, instanța a apreciat că pretențiile materiale și morale sunt exagerate și parțial dovedite.

Astfel s-a apreciat că s-au efectuat cheltuieli importante de către familia victimei accidentului de circulație în perioada spitalizării, prin deplasările la spitale, deplasarea victimei de la spitale, medicamentația și asigurarea unei alimentații de fortificare, precum și cheltuielile post spitalizare necesare întreținerii părții civile care a devenit incapabilă de muncă și cu un grad ridicat de handicap care necesită prezența permanentă a unei persoane în prejma victimei.

Nu se poate omite nici împrejurarea că partea vătămată asigura principalele mijloace materiale familiei sale, fiind asistent veterinar, venituri de care familia sa sunt private, existând date certe că gradul I de handicap a părții vătămate este permanent.

În aceste condiții, instanța a apreciat că pretențiile materiale solicitate de partea vătămată pot fi admise în parte de la data accidentului și până în prezent pe o perioadă de 17 luni, că suma lunară de 2.000 lei cheltuită de familia victimei este acoperitoare și justificată în raport cu starea de sănătate actuală a părții civile, perioadele îndelungate de internare, starea de nevoie permanentă în care se găsește aceasta, incapacitatea totală de muncă.

În aceste condiții instanța a admis în parte și constituirea de parte civilă a părții civile J. V. și a obligat pe inculpat să plătească părții civile J. V. suma de

25.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale calculate de la data accidentului și până la data pronunțării prezentei sentințe, constând din suma de 2000 lei lunar pe o perioada de 17 luni, sumă stabilită raportat la gradul de culpă de 75% a inculpatului.

Referitor la daunele morale solicitate de partea vătămată de 200.000 euro, instanța consideră că suma solicitată este exagerată chiar și în condițiile speciale ale victimei.

Instanța a apreciat că daunele morale nu trebuie prin cuantumul lor exagerat să constituie o împovărare excesivă a inculpatului în condițiile unei culpe comune în producerea accidentului din data de (...) și nici să constituie o sursă de îmbogățire.

Nu se poate nega suferințele fizice și morale importante avute de parte vătămată care devine incapabil de muncă și fără posibilitatea de a se îngrijii singur, importanta povară materială pe care o reprezintă pentru familia lui sau ruperea lui dintr-o viață normală, dar la stabilirea daunelor morale trebuie să se aibă în vedere și posibilitate plății acestora.

În aceste condiții instanța a apreciat că a sumă mai mică va fi în măsură să acopere parțial suferințele victimei, astfel că a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 22.500 euro sau echivalentul in moneda națională la cursul existent la data plății, cu titlu de daune morale, sumă stabilită raportat la gradul de culpă al inculpatului de 75%.

Instanța a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC C. A. SA, cu sediul în S. str.N. O. nr.5, turnul A, etaj 3-6, jud.S. care va răspunde conform clauzelor poliței de asigurare de răspundere civilă auto încheiate pentru autoturismul condus de inculpat..

In baza art.191 Cod pr.penală, instanța a obligat pe inculpat sa plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 6790,5 lei cu titlu de cheltuieli parțiale judiciare, reprezentând onorariile de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen legal inculpatul, partea civilă J. V. și asiguratorul SC C. A. SA S., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, la dinamica accidentului de circulație produs se impune a se constata că inculpatul a avut o culpă minoră în comparație cu culpa părții civile, întrucât accidentul s-a produs în afara părții carosabile, partea civilă a condus un moped fără a absolvi un curs de legislație rutieră deși era obligatoriu, iar o consecință a modificării gradului de culpă a inculpatului este reducerea cuantumului despăgubirilor acordate.

A.uratorul la rândul său a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul soluționării laturii civile cât și a celei penale. În motivarea recursului său, asiguratorul a învederat faptul că se impune achitarea inculpatului, întrucât din expertiza tehnică aflată la dosar rezultă că partea vătămată a fost cel care a provocat accidentul rutier, întrucât a circulat pe acostament și nu avea cască de protecție omologată, nu poseda vestă reflectorizantă. Aceste aspecte trebuie avute în vedere și în momentul soluționării laturii civile a cauzei, iar potrivit practicii CEDO, daunele morale trebuie a fi justificate.

În motivarea recursului său, partea civilă a învederat faptul că se impune reținerea culpei exclusive a inculpatului, care prin conduita sa în trafic a provocat un tragic accident rutier, mai exact inculpatul s-a oprit în trafic și fără să se asigure a deschis portiera stângă față fiind lovit de moped. În ceea ce privește acțiunea civilă promovată aceasta trebuie admisă în totalitate, atâta vreme cât din actele dosarului rezultă că starea de sănătate a părții vătămate este deosebit de precară, acesta are nevoie de îngrijire permanentă ceea ce a determinat familia acestuia să consume o mare sumă de bani în vederea recuperării părții civile.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului ( sub forma culpei concurente) care la data de (...), în jurul orelor 08.59, aflându-se la volanul autoturismului marca VW Golf, cu nr. provizoriu de circulație SJ-0., staționat pe DN 1 E 60, la km.548+970 m, în interiorul localității C., în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers O. - C.-N., fără să se asigure, a deschis brusc portiera stânga față a autoturismului, acroșând mopedul condus de partea vătămată J. V., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat un număr de 180-

200 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața victimei.

Coroborând probele administrate în cauză se constată culpa concurentă a celor doi participanți la trafic, inculpatul fiind însă în mod evident și indubitabil principalul vinovat de producerea accidentului, astfel că procentul de 75 % stabilit în sarcina sa de către prima instanță este corect.

Pentru a conchide astfel, curtea a reținut faptul că accidentul s-a produs prin deschiderea bruscă a portierei stângi a autoturismului condus de inculpat, care în mod evident nu s-a asigurat deși avea obligația să o facă, încălcând astfel prevederile art.145 din Regulamentul de aplicare OUG 1..

Culpa victimei constă în aceea că acesta nu a purtat cască omologată potrivit art.160 din același Regulament și nu a absolvit cursurile de legislație rutieră obligatorii conform art.160 alin.2 din Regulamentul de aplicare OUG 1..

Față de cele de mai sus, apreciem soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală iar gradele de culpă stabilite ca fiind corecte astfel că și pedeapsa aplicată inculpatului este judicios individualizată, în conformitate cu art.72 C.p., fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului, iar modalitatea de executare a pedepsei este corectă având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ne însușim argumentația instanței de fond care în baza probelor administrate în cauză a conchis că suma lunară de

2000 lei cheltuită de familia victimei în vederea recuperării acestuia acoperă prejudiciul cauzat și ca urmare a obligat inculpatul, în funcție și de gradul de culpă reținut, la plata unei sume totală de 25.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

De altfel, partea civilă prin apărătorii săi nu a făcut dovada că prejudiciul se ridică la o sumă mai mare, cu toate că potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil avea obligația să aducă probe în susținerea acțiunii sale civile.

Cu privire la daunele morale stabilite în cauză, acestea în mod evident se justifică atâta vreme cât sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin fapta ilicită a inculpatului.

Cuantumul acestora a fost corect stabilit, ținându-se seama de criteriile cristalizate de-a lungul timpului în doctrină și anume de suferința fizică și psihică importantă cauzată acestuia, de handicapul permanent cauzat acestuia, partea civilă trebuind la o vârstă tânără să fie ajutat și îngrijit de familia sa, ceea ce reprezintă o adevărată povară.

În mod corect instanța de fond a raportat suma acordată cu titlu de daune morale la gradul de culpă stabilit precum și la jurisprudența în materie, astfel că, suma stabilită este în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile promovate.

În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul, partea civilă și asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 200 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. T., partea civilă J. V. și asigurătorul, SC C. A. SA S. împotriva sentinței penale nr. 28/(...) a Judecătoriei H..

În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul, partea civilă și asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 200 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. R. A. D. L.

GREFIER M. N.

Red.M.R./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.V. G.

← Decizia penală nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 919/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 823/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 823/2012, Curtea de Apel Cluj